Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 5

Paria

Rădăcinile anti-semitismului

Pe parcursul istoriei, nu a existat nici o altă naţiune atât de persecutată cum au fost evreii. De-a lungul vremii, nici o altă naţiune nu a mai supravieţuit fiecărei persecuţii şi s-a ridicat întărită, ca naţiunea evreiască.

Aparenta indestructibilitate a evreilor a stârnit multe întrebări, deşi mult mai multe în rândul ne-evreilor decât al evreilor, mult prea preocupaţi cu propria supravieţuire. Renumitul scriitor german, Johann Wolfgang von Goethe, şi-a exprimat uluirea faţă de  tenacitatea evreilor, în cartea sa Wilhelm Meisters Lehrjahre (Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister): ”Fiecare evreu, indiferent cât de insignifiant ar fi el, este angajat într-o urmărire decisivă şi imediată a unui ţel… Acesta este poporul cel mai longeviv de pe pământ.”¹²⁴

La fel ca şi Goethe, profesorul T.R. Glover subliniază şarada existenţei evreilor, în Lumea antică: ”Nici un popor din antichitate nu are o istorie mai stranie decât evreii…. Dacă am putea să o recuperăm şi să o înţelegem, istoria acestui popor s-ar putea dovedi mai valoroasă decât a oricărui alt popor…. Mai ciudat încă, religia antică a evreilor supravieţuieşte, atunci când toate religiile aparţinând raselor vechi, pre-creştine, au dispărut… Marea întrebare nu este ”Ce s-a petrecut?” ci ”De ce s-a petrecut astfel? De ce iudaismul trăieşte încă?”¹²⁵

În mod asemănător, Ernest van den Haag, profesor de jurisprudenţă şi politici publice la Universitatea Fordham, a scris, ”Într-o lume în care evreii constituie un procent minuscul din populaţie, care este secretul importanţei disproporţionate pe care au avut-o evreii de-a lungul istoriei culturii vestice?”¹²⁶

Matematicianul, fizicianul, inventatorul şi filozoful francez, Blaise Pascal, a fost fascinat de vechimea poporului evreu. În cartea sa Pensees, el a scris, ”Acest popor este remarcabil nu numai datorită vârstei sale, ci şi a rezistenţei sale de a-şi continua existenţa de la origini şi până astăzi. Căci, în timp ce naţiunile din Grecia şi Italia, din Lacedemonia, Atena şi Roma, precum şi multe altele care au apărut ulterior, au dispărut de mult, ei rămân în viaţă şi, în ciuda întreprinderilor multor regi puternici, care au încercat să-i distrugă de sute de ori, …cu toate acestea, ei au fost apăraţi.”¹²⁷

Într-adevăr, aşa cum au notat nenumărate personalităţi de-a lungul anilor, evreii nu pot fi anihilaţi. Ei au o misiune de îndeplinit şi, până la împlinirea ei, Natura, Dumnezeu, Creatorul, Iahve, sau oricum doriţi să Îl numiţi, nu va permite să se întâmple acest lucru. Dar, atâta timp cât evreii vor continua să evite să-şi asume sarcina ce le-a fost destinată, ei pot fi, au fost şi vor mai fi torturaţi şi măcelăriţi până aproape de dispariţie. Pentru a evidenţia rădăcinile Viei Dolorosa evreieşti de-a lungul istoriei, trebuie să ne întoarcem la momentul de start al Creaţiei.

Aşa după cum am afirmat în capitolul 2, Creatorul are o singură dorinţă – de a face bine creturilor Sale, adică nouă, oamenilor. Din cauză însă, că în starea actuală nu Îl putem percepe, nici nu putem primi de la El.

Când dorim să-i facem un cadou unui prieten, ne apropiem de acel prieten şi i-l dăm. Cu alte cuvinte, trebuie să existe un contact între cel care dăruieşte şi cel care primeşte. La fel, pentru ca El să ne dăruiască, Creatorul şi Creaţia trebuie să se conecteze. După conectare, aşa cum am mai citat din Baal HaSulam, ”Omul simte minunatul beneficiu conţinut în Gândul Creaţiei, care este acela de a încânta creaturile Sale cu mâna Sa plină, bună şi generoasă. Datorită abundenţei beneficiului dobândit de el, între acea persoană şi Creator apare o dragoste minunată, curgând neîntrerupt asupra omului, prin aceleaşi căi şi canale prin care apare şi dragostea naturală. Toate acestea însă, se dezvăluie persoanei din momentul dobândirii, înainte.”¹²⁸

Toate acestea, aşa cum am afirmat în capitolul 2, ridică necesitatea ”echivalenţei de formă”, adică de a fi similar cu Creatorul, de a avea o natură dăruitoare. Din păcate, vasta majoritate a oamenilor nu au nici cea mai mică dorinţă pentru aceasta; urâm cu înverşunare să dăruim, cu excepţia cazului în care avem ceva de câştigat sau vreun motiv ulterior pentru a face asta. RAŞI, marele comentator al Bibliei, a notat că versul, ”Înclinaţia din inima omului este rea încă din tinereţea sa” (Geneza 8:21), înseamnă că ”De îndată ce omul este scuturat afară din pântecul mamei sale, El (Creatorul) plantează în el înclinaţia rea”, care, aşa cum am spus în capitolul 3, este egoismul, dorinţa de a primi pentru noi înşine.

De aceea, luând în consideraţie că El este binevoitor iar noi exact opusul, confruntarea dintre om şi Dumnezeu pare inevitabilă. Cum am putea oare să ajungem vreodată la El, dacă ne-a creat să fim opuşi Lui? Remediul egoismului constă în ceea ce am descris anterior ca fiind ”punctul din inimă”. Acea sete de a înţelege despre ce este vorba în viaţă şi ce face lumea să se învârtă (şi nu este vorba despre bani), este aspiraţia care le-a permis lui Adam, Abraham şi urmaşilor lor, lui Moise şi întregii naţiuni, ridicate din rândul locuitorilor paria din Babilon, să dezvolte o metodă de corecţie care să transforme înclinaţia rea, în bunătate.

124 – Johann Wolfgang von Goethe, Wilhelm Meisters Lehrjahre (Berlin (Germany), Johann Friedrich Unger, 1795-1796), 359.

125 – Glover, Lumea antică, 184-191.

126 – Ernest van den Haag, Mistică evreiască (US, Stein & Day, 1977), 13.

127 – Blaise Pascal, Pensees, trans. W.F. Trotter, Introduction by T.S. Eliot (Benediction Books, 2011), 205.

128 – Ashlag, Talmud Eser Sefirot (Studiul celor zece Sefirot), Partea 1, “Introducere la studiul celor zece Sefirot,” 31.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

O naţiune cu o misiune

ADAM – PRIMUL OM, SUFLETUL COLECTIV

ARI arată că într-adevăr, suntem cu toţii părţi ale unui suflet unic, cabaliştii îl cunosc sub numele de Adam HaRişon (primul om) şi ceilalţi oameni ca Adam. Exilul, spune ARI, a apărut ca o continuare a procesului de corectare. El scrie în Şaar HaPsukim (Poarta către versuri), ”Adam HaRişon (Adam) includea toate sufletele şi toate lumile. Când a comis păcatul, toate aceste suflete au căzut din el, în Klipot (cochilii, forme de egosim), care s-au divizat în şaptezeci de naţiuni. Israelul trebuie să plece în exil acolo, în fiecare naţiune, pentru a aduna crinii sufletelor sfinte care au fost dispersaţi printre aceşti spini, aşa după cum au scris înţelepţii noştri, în Midraş Raba, ”De ce a fost exilat Israelul printre naţiuni? Pentru a-şi alipi strainii.””¹¹³

NATZIV din Volojin a scris despre aceasta, ”Începuturile au fost la muntele Ebal … dar ei au împlinit aceasta chestiune exaltată doar prin exil şi dispersare.”¹¹⁴

Exilul este necesar dintr-un motiv foarte întemeiat şi anume pentru a completa corecţia evreilor şi apoi a întregii lumi. Am afirmat mai înainte că, atunci când Abraham a oferit metoda sa de corecţie, concetăţenilor săi din Babilon, ei au respins-o, pentru că erau preocupaţi de satisfacerea propriului ego. Dar totuşi, dacă suntem cu toţii părţi ale unui suflet colectiv, aşa cum a subliniat ARI, în final cu toţii ne vom corecta, aflându-l pe Creator şi devenind asemenea Lui. Acesta este beneficiul pe care El a intenţionat să-l dăruiască umanităţii, aşa cum am spus în capitolul 2.

Prin urmare, corecţia lui Abraham a reprezentat doar începutul procesului de corecţie, nu şi finalul acestuia. Într-un eseu lung şi elaborat, intitulat ”Şi ei au construit Oraşe-depozit”, Baal HaSulam scrie, ”Mai trebuie să înţelegem întrebarea Patriarhului  Abraham, ”De unde voi şti că voi moşteni aceasta?” (Geneza 15:8) ce a răspuns Creatorul? Este scris, ”Şi El i-a spus lui Abram: Să ştii cu certitudine că sămânţa ta va fi străină într-un pământ care nu este al ei.””¹¹⁵ Baal HaSulam arată că, prin acest răspuns, Creatorul îi promite lui Abraham că toţi oamenii vor dobândi corecţia, prin amestecarea naţiunii corectate – Israelul – cu naţiunile necorectate – în cazul său, reprezentate prin Egipt.

În răspuns la întrebarea sa, Creatorul îi promite, în mod surprinzător, lui Abraham, exilul. Şi nu numai atât, scrie Baal HaSulam, Abraham ”… a acceptat aceasta, ca garanţie a moştenirii pământului.”¹¹⁶ Într-adevăr, Abraham a ştiut că o amestecare a dorinţelor – reprezentată prin diferitele naţiuni ale lumii – era necesară pentru a se realiza corecţia completă a umanităţii. Ținând cont că fiecare naţiune reprezintă o parte din sufletul lui Adam, este necesar ca fiecare parte a sufletului să cunoască metoda de corecţie şi să o adopte. Din acest motiv, Israelul a trebuit să fie exilat şi împrăştiat în întreaga lume.

Procesul de corectare s-a extins în umanitate prin plecarea în exil a lui Abraham, acolo unde tribul său a devenit o naţiune. După ce naţiunea israeliană a fost exilată în urma distrugerii primului şi a celui de-al doilea Templu, ea a adus întregii lumi metoda sa de corecţie.

Cu toate că metoda nu a fost adoptată de restul umanităţii, principiile sale au fost plantate, ele formând o bază comună, de pe care poate începe procesul de corecţie, de îndată ce oamenii vor dori acest lucru.

În articolul Arvut (Garanţia reciprocă), Baal HaSulam detaliază procesul prin care naţiunea israeliană se corectează mai întâi pe sine, apoi transmite metoda către restul naţiunilor. Iată cuvintele sale, ”Rabi Elazar, fiul lui Raşbi (Rabi Şimon Bar-Iochai), clarifică mai bine acest concept de Arvut. El nu consideră suficient ca întreg Israelul să răspundă unul, pentru celălalt, ci toată lumea este inclusă în acest Arvut, … Toată lumea admite faptul că, la început, este suficient să se înceapă cu o singură naţiune, în observarea Torei (legea dăruirii), procesul de corectare a lumii. Era imposibil să se înceapă dintr-o dată cu toate naţiunile, căci, aşa cum au spus şi ei, Creatorul a mers cu Tora la fiecare naţiune şi limbă, iar ei nu au vrut să o primească. Cu alte cuvinte, ei erau atât de imersaţi în… dragostea de sine … încât era imposibil în acele vremuri, să se conceapă măcar, că ar putea fi întrebaţi dacă sunt de acord să renunţe la dragostea de sine.

”… Dar corecţia lumii va fi completă doar prin aducerea tuturor oamenilor din lume la lucrarea Domnului, aşa cum este scris, ”Iar Domnul va fi Rege peste tot pământul; în acea zi va fi Domnul Unul şi numele Său unul” (Zaharia, 14:9) … ”Şi toate naţiunile vor curge către el” (Isaia, 2:2).

”Rolul Israelului faţă de restul lumii este asemănător cu rolul Sfinţilor noştri Părinţi, faţă de naţiunea israeliană. Aşa cum virtutea părinţilor noştri ne-a ajutat să ne dezvoltăm, să ne curăţăm pentru a merita primirea Torei (legea dăruirii) … este rândul naţiunii israeliene de a se pregăti pe sine şi pe toate popoarele lumii, prin Tora şi Miţvot (corecţiile egoismului), de a se dezvolta pentru a lua asupra lor munca sublimă a dragostei pentru ceilalţi, care este scara spre scopul Creaţiei, acesta fiind Dvekut-ul (similaritatea/echivalenţa de formă) cu El.”¹¹⁷

De asemenea, în eseul său, ”Servitoarea care este moştenitoarea stăpânei sale”, Baal HaSulam scrie, ”Poporul Israelului, care a fost ales ca factor de îndeplinire al scopului general şi al corecţiei …conţine pregătirile necesare pentru creştere şi dezvoltare, până când el va mişca şi naţiunile lumii, în direcţia atingerii ţelului comun.”¹¹⁸

Baal HaSulam şi fiul său, Rabaş, au fost probabil, cei din urmă cabalişti care au declarat că rolul statului Israel în lume este acela de a aduce metoda de corecţie către restul naţiunilor, însă ei nu au fost cu siguranţă, primii. Nenumăraţi rabini, cabalişti şi învăţaţi, încă de la distrugerea celui de-al doilea Templu, au făcut afirmaţii similare.

Astfel, Midraş Raba afirmă că ”Israelul aduce lumina întregii lumi”¹¹⁹ iar Talmudul Babilonian adaugă, ”Creatorul a acţionat cu dreptate faţă de Israel, atunci când i-a dispersat printre naţiuni”.¹²⁰ Rabi Iehuda Altar, ADMOR din Gur a scris, ”Orice exil în care pătrund copiii lui Israel, are ca scop să extragă scânteile sfinte din naţiuni (similar cu citatul anterior din Baal HaSulam). Copiii lui Israel sunt garanţii faptului că au primit Tora pentru a corecta întreaga lume, inclusiv naţiunile.”¹²¹

La fel scrie şi Rabi Hilel Țaitlin, ”Dacă Israelul este destinat să fie unicul salvator adevărat al întregii lumi, el trebuie să fie potrivit pentru această mântuire. Israelul trebuie mai întâi să-şi răscumpere propriul suflet, sfinţenia sufletului său, sfinţenia Şechinei (a Divinităţii) sale. … În acest sens, doresc să stabilesc prin această carte ”unitatea Israelului”… Dacă se realizează, unificarea indivizilor se va face în scopul ascensiunii interne, o invocare a corecţiilor tuturor relelelor din naţiune şi din lume.”¹²²

Doresc să închei acest capitol cu cuvintele lui Baal HaSulam, care în câteva paragrafe, detaliază scopul Creaţiei, dreptul umanităţii asupra acestuia şi rolul Israelului în realizarea lui. Cu cuvintele sale: ”De ce a fost dată Tora naţiunii israeliene, fără participarea celorlalte naţiuni ale lumii? De fapt, scopul Creaţiei se aplică la întreaga rasă umană, nimeni nefiind exclus. Însă, datorită stării de decădere a naturii Creaţiei (fiind egoistă) şi a puterii ei asupra oamenilor, era imposibil pentru oameni să înţeleagă, să identifice şi să fie de acord să se ridice mai presus de ea. Ei nu au manifestat dorinţa de a renunţa la dragostea de sine şi de a ajunge la echivalenţa de formă, adică la adeziunea cu atributele Lui, aşa cum au spus înţelepţii noştri, ”Aşa cum El este milos, fii şi tu la fel, milos”.

”Astfel, prin meritele strămoşilor lor (exemplele stabilite de Abraham, Isac şi Iacob), Israelul a reuşit … ei au devenit apţi şi s-au judecat singuri după o scară de merit (s-au corectat singuri pentru a deveni asemănători Creatorului). Fiecare membru al naţiunii a fost de acord să-l iubească pe concetăţeanul său (acesta fiind chiar modul în care ei au dobândit corecţia).

”… Cu toate acestea, destinul naţiunii israeliene este unul de ”tranziţie”, adică în măsura în care Israelul se curăţă singur, respectând Tora (legile dăruirii), ei dau mai departe restului naţiunilor, puterea lor. Şi când restul naţiunilor, se vor condamna singure, după o scală de merit (se vor corecta singure, respingând egoismul), va fi revelat Mesia (corecţia finală). Aceasta deoarece rolul lui Mesia nu este doar acela de a pregăti Israelul în scopul adeziunii la El, ci şi de a iniţia toate naţiunile în căile Domnului (dăruire), aşa cum este scris, ”Şi toate naţiunile vor curge spre El”.”¹²³

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

ADAM – PRIMUL OM, SUFLETUL COLECTIV

MOŞTENIREA EVREILOR

Evreii care au rămas în Babilon, după ruina Primului Templu, au dispărut fără nici o altă urmă, în afară de conceptele încredinţate gazdelor lor. Mai târziu, după ruinarea celui de-al doilea Templu, întregul popor evreiesc a fost exilat, ducând la răspândirea în lume a două principii, care au devenit baza celor trei religii predominante, numite pe bună dreptate , ”abrahamice”: ”Iubeşte-ţi vecinul ca pe tine însuţi” şi ”monoteism”, adică existenţa unui singur Dumnezeu, a unei singure forţe care guvernează lumea. Înţelese corect, aceste noţiuni hotărăsc succesul corecţiei umanităţii, cea dintâi descrie calea prin care vom primi corecţia – prin dragostea pentru ceilalţi şi nu pentru rudele nosatre, ci pentru nişte străini, vecinii noştri; pe când cea de-a doua defineşte esenţa aceea ce vom dobândi de îndată ce vom fi corectaţi – forţa unică a realităţii.

În acest sens, prof. T.R. Glover, de la Universitatea Cambridge, a scris în Lumea antică, ”Este extraordinar faptul că religiile vii din lume sunt toate, construite pe idei religioase provenite de la evrei.”¹⁰⁸ Herman Rauschning, membru al Revoluţionarilor Conservatori Germani, care s-a alăturat pentru a perioadă scurtă de timp, naziştilor, pentru ca apoi să se despartă de aceştia, a scris şi el în Bestia din abis: ”Cu toate acestea, iudaismul … este o componentă inalienabilă a civilizaţiei creştine vestice, ”chemarea eternă la Sinai” împotriva căreia umanitatea se răzvrăteşte, mereu şi mereu.”¹⁰⁹

Exilul poporului evreu din Țara Israelului a fost un proces lung, prin care evreii, dar şi valorile evreieşti, au fost absorbite treptat de către naţiunile gazdă. Iosef Ben Matitiahu, cunoscut mai ales sub numele de Josephus Flavius, istoricul romano-evreu, descrie expulzarea evreilor de către romani, la începutul exilului. În Războiul evreilor, Flavius scrie, ”Şi el îşi aduce aminte cum cea de-a douăsprezecea legiune, sub generalul lor Cestius, i-a alungat cu forţa pe evrei din toată Siria, căci ei se găseau mai înainte la Rafanea şi i-a trimis într-un loc numit Meletine, lângă Eufrat, care se află la graniţa Armeniei şi Capadociei.”¹¹⁰

În capitolul 3, Flavius dezvoltă subiectul, ”Căci, deşi naţiunea evreiască este extrem de dispersată pe tot teritoriul locuibil al pământului, printre locuitorii săi, ea este amestecată mai ales în Siria, din cauza vecinătăţii cu aceasta, fiind mai numeroasă în Antiohia, datorită mărimii acestui oraş şi a regilor săi, de după Antiochus,   care le-au acordat dreptul de a locui în cea mai deplină linişte.”¹¹¹

Astăzi, conform relatării lui Iacov Leschzinsky din Dispersarea evreiască, evreii s-au împrăştiat, cu o viteză surprinzătoare în întreaga lume. ”Atunci când analizăm diaspora evreiască de pe întregul glob şi din întreaga lume civilizată”, scrie acesta, ”suntem surprinşi să constatăm că această naţiune, aproape cea mai veche de pe pământ, este de fapt cea mai tânără, în ceea ce priveşte pământul pe care îl are sub picioare şi cerul de deasupra capetelor lor. Din cauza nesfârşitelor persecuţii şi a expulzărilor forţate, majoritatea evreilor sunt doar nou-veniţi în ţările lor de reşedinţă. Nouăzeci la sută dintre evrei trăiesc în casele lor de maximum cincizeci sau şaizeci de ani! Ei sunt dispersaţi în mai mult de 100 de ţări, de pe toate continentele.”¹¹²

Interesant, amestecarea lor cu celelalte naţiuni este exact ceea ce trebuie pentru a completa corecţiile lui Moise. Deşi este adevărat că, atâta timp cât Israel a fost separat de celelalte naţiuni, toate aceste principii din centrul iudaismului s-au păstrat neîntinate, totuşi, este adevărat şi faptul că evreii au avut foarte mult de câştigat din exilul printre naţiuni. Din acest motiv ne spune Cartea Psalmilor (106:35) că evreii au fost exilaţi pentru ”A se amesteca cu naţiunile şi a învăţa din acţiunile lor.”

108 – Terrot Reavely (T.R.) Glover, The Ancient World (US: Penguin Books, 1944), 184-191.

109 – Herman Rauschning, The Beast From the Abyss (UK: W. Heinemann, 1941), 155-56.

110 – Josephus Flavius, The Wars of the Jews, Chapter 1, translated by William Whiston in The Works of Flavius Josephus (UK: Armstrong and Plaskitt AND Plaskitt & Co., 1835), 564

111- William Whiston, The Works of Flavius Josephus, 565.

112 – Yaakov (Jacob) Leschzinsky, The Jewish Dispersion (Israel, World Zionist Organization, 1961), 9.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

O naţiune cu o misiune

AMESTECARE ŞI INTEGRARE

Ne întrebăm totuşi, cum va curge corecţia către naţiuni? Dacă naţiunea Israelului se auto-corectează, cum va afecta această realizare, celelalte naţiuni?

Atunci când Abraham a descoperit întâia dată pe Creator, el L-a descris oricui era dispus să-l asculte şi aceia care i s-au alăturat au devenit primii oameni corectaţi. Ulterior aceşti oameni au plecat în Egipt iar în final, au părăsit Egiptul, într-un număr mult mai mare, ca o adevărată naţiune. Acea naţiune a primit Legea Corecţiei, numită Tora, corectându-se singură. Naţiunea evreiască a căpătat nivelul cel mai înalt de conectare cu Creatorul în timpul Primului Templu, după cum am demonstrat în capitolul anterior. Din acel moment, naţiunea a început să decadă, până când poporul a fost exilat în Babilon. La întoarcerea în Țara Israelului, cea mai mare parte a naţiunii evreieşti a ales să rămână în diaspora şi să fie asimilaţi.

Iată cum a început transmiterea mesajului! Când oamenii care au fost corectaţi cândva – care se ridicaseră mai presus de interesul propriu şi-L descoperiseră pe Creator – s-au amestecat cu aceia care nu nutriseră niciodată asemenea gânduri, aceste nobile idei au început să împrăştie în societatea gazdă, stârnind tot mai multe gânduri umane în minţile oamenilor. Cu toate că acestea nu erau gânduri corectate, provenind de la minţile care depăşiseră egoismul, noţiunile de universalitate şi umanism au început să se statornicească în minţile oamenilor.

Într-adevăr, în timpul Renaşterii, câţiva învăţaţi renumiţi au afirmat că grecii adoptaseră în vechime, cel puţin câteva dintre conceptele lor, de la evrei, în acest caz, tocmai din Cabala.De exemplu, Johannes Reuchlin (1455-1522), consilier al Cancelarului, a scris în De Arte Cabbalistica (Despre Arta Cabalei): ”Cu toate acestea, superioritatea lui (Pitagora) nu s-a datorat grecilor, ci tot evreilor. …El însuşi a fost primul care a transformat numele Cabala, necunoscut grecilor, în numele grec, filozofia.”¹⁰²

În 1918, pastorul francez Charles Wagner, a fost citat că ar fi scris, ”Nici unul dintre numele strălucitoare ale istoriei – Egipt, Atena, Roma – nu se poate compara, în eternă grandoare, cu Ierusalimul. Căci Israelul este acela care a dat umanităţii conceptul de sfinţenie. Doar Israelul a cunoscut setea pentru justiţie socială, precum şi acea sfinţenie interioară care este sursa justiţiei.”¹⁰³

Mai recent, istoricul creştin Paul Johnson, a scris în O istorie a evreilor: ”Impactul evreilor asupra umanităţii a fost unul proteic. În antichitate, ei erau marii inovatori ai religiei şi moralei. În Evul Mediu, ei erau încă un popor avansat, care transmitea, cu zgârcenie, cunoaştere şi tehnologie. Treptat, ei au cedat poziţia fruntaşă şi au rămas în urmă; în jurul perioadei de sfârşit a secolului al optsprezecelea, au ajuns să fie consideraţi ariergarda obscurantistă şi murdară, în marşul umanităţii civilizate. Dar apoi a venit un al doilea val, uluitor de creativitate. Evadând din ghetouri, ei au transformat încă o dată, gândirea umană, de această dată în sfera seculară. O mare parte din mobilierul mental al lumii moderne este de fabricaţie  evreiască.”¹⁰⁴

În Darul evreilor: Cum un trib de nomazi din deşert, a schimbat modul în care fiecare dintre noi simte şi gândeşte, autorul Thomas Cahill, fost director pentru publicaţii religioase la Doubleday, descrie şi el contribuţia adusă lumii, de către evrei, care a început, în opinia sa, în timpul exilului din Babilon. ”Evreii au început totul”, scrie el, ”şi prin aceasta înţeleg atât de multe lucruri pe care le iubim, valorile de bază care ne definesc pe toţi, evrei şi ne-evrei, credincioşi şi atei. Fără evrei, am vedea lumea prin alţi ochi, am auzi cu alte urechi, chiar am simţi cu alte simţuri… Am gândi cu o minte diferită, am interpreta diferit toate experienţele noastre, am trage concluzii diferite din lucrurile care ni se întâmplă. Şi am da un alt curs vieţilor noastre.”¹⁰⁵

Interesant, dar şi unii lideri evrei renumiţi au scris despre răspândirea (şi alterarea) înţelepciunii evreieşti, după ruinarea celui dintâi Templu. Rabi Şmuel Bernstein din Sochatchov, de exemplu, a scris, ”Grecii deţineau înţelepciunea filozofiei, care îşi avea originea în scrierile regelui Solomon, ajunse în posesia lor după ruina Primului Templu. Acestea au fost însă, denaturate de aceştia, prin omisiuni, adăugări şi înlocuiri, până într-acolo încât au amestecat în ele viziuni false. Deşi înţelepciunea în sine este bună, în ea s-au amestecat şi părţi rele.”¹⁰⁶

Baal HaSulam a scris şi el în ”Înţelepciunea Cabalei şi Filozofia”: ”Înţelepţii Cabalei au cercetat teologia filozofică şi s-au plâns că aceştia au furat învelişul exterior al învăţăturii lor, pe care Platon şi predecesorii săi greci, şi-au însuşit-o în timp ce studiau cu discipolii profeţilor, în Israel. Ei au furat elementele de bază din înţelepciunea Israelului şi poartă o mantie, care nu le aparţine.”¹⁰⁷

102 – Johannes Reuchlin, De Arte Cabbalistica (Hagenau, Germany: Tomas Anshelm, March, 1517), 126.

103 – Source: A Book of Jewish Thoughts, ed. J. H. Hertz (London: Oxford University Press, 1920), 134.

104- Paul Johnson, (Istoric creștin), O istorie a evreilor (New York: First Perennial Library, 1988), 585-6.

105 – Thomas Cahill, Darul everilor: Cum un trib de nomazi din deșert au schimbat felul în care toată lumea crede și simte  (New York: Nan A. Talese/Anchor Books (imprimată la Doubleday), 1998), 3.

106 – Rabbi Shmuel Bornstein, Shem MiShmuel [Numele lui Samuel], Miketz [La sfârșit], TARPA (1921).

107- Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Înțelepciunea Cabala și filozofia” (Ashlag Research Institute: Israel, 2009), 38.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

O naţiune cu o misiune

Rolul poporului evreu

”Abraham a primit binecuvântarea de a fi precum stelele din cer,

Isac, binecuvântarea nisipului,

Iacob, pe aceea de a fi precum praful de pe pământ,

căci copiii lui Israel au fost creaţi pentru a corecta întreaga Creaţie.”

Iehuda Leib Arie Altar (ADMOR din Gur),

Sefat Emet (Buze care rostesc adevărul), Bamidbar (Numere).

La finalul capitolului anterior ne-am întrebat, ”Dacă totul este aşa cum trebuie să fie, atunci de ce lumea este atât de nedreaptă?” şi ”Dacă ne putem însuşi cu toţii, legea fundamentală a vieţii, cum se face că atât de puţini o cunosc, mai ales astăzi, când nu mai ştim cum să ieşim din multiplele crize care copleşesc umanitatea?” Am afirmat că, pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să înţelegem cum se propagă cunoaşterea acestei legi şi care este rolul evreilor în acest proces.

Vă amintiţi poate, că în Introducere, am arătat că, de îndată ce Abraham a descoperit faptul că lumea este condusă de o singură forţă, el s-a grăbit să împărtăşească această descoperire şi concetăţenilor săi. Fără să impună nici o condiţie, el a dorit doar să împartă cu toată lumea, nou-descoperita înţelepciune. Din păcate, nici regele Nimrod şi nici poporul nu erau pregătiţi să accepte noţiunea că forţa conducătoare a vieţii este una a dăruirii, precum şi că scopul vieţii lor este acela de a o revela, devenind similari sau chiar egali cu aceasta, aşa cum am afirmat în Capitolul 1. Babilonienii din vremea lui Abraham erau mult prea preocupaţi de construirea propriului lor turn şi încercau să nu ţină cont de legile Naturii.

Pe măsură ce Abraham străbătea ceea ce astăzi se cheamă Orientul Mijlociu şi Apropiat, pe drumul său spre Canaan, el aduna în cortul său şi la învăţătura sa, pe toţi cei care erau capabili să-i înţeleagă noţiunile şi să se dedice auto-transformării, de la egoism, la dăruire. Aceşti oameni au devenit ulterior, naţiunea Israelului, numită astfel după dorinţa lor de a ajunge direct la Creator.

Şi totuşi, cele patru niveluri – mineral, vegetal, animal şi vorbitor – reprezintă o constantă. Ele trebuie să fie puse în practică, în întregime, astfel încât, toţi aceia care aparţin din punct de vedere fizic, nivelului vorbitor, trebuie să-l atingă şi spiritual. Faptul că nu toţi babilonienii erau pregătiţi să se dedice acestei schimbări, în timpul lui Abraham, nu modifică în nici un fel, scopul final al existenţei rasei umane. Din acest motiv, cei care erau pregătiţi şi doreau să se angajeze în proces, au devenit ”gardienii” înţelepciunii, însărcinaţi cu păstrarea ei pentru posteritate.

În eseul său, ”Arvut (garanţia reciprocă)”, Baal HaSulam a scris, ”(Creatorul a spus) ”Dintre toate popoarele, voi veţi fi Segula (remediul/virtutea) Mea.” Aceasta înseamnă că veţi fi remediul Meu şi scânteile purificării şi curăţării corpului, vor trece prin voi, către toate popoarele şi naţiunile lumii. Naţiunile lumii nu sunt încă pregătite pentru aceasta iar Eu am nevoie de cel puţin una, cu care să încep acum, pentru ca ea să fie ca un fel de remediu pentru toate naţiunile.”⁹⁴

Acest citat, împreună cu cuvintele lui Rabi Altar, de la începutul acestui capitol, ”Copiii lui Israel au fost creaţi în scopul de a corecta întreaga Creaţie”, dar şi următoarele fragmente redate mai jos, în acest capitol, nu lasă nici o umbră de îndoială cu privire la opiniile liderilor spirituali evrei, despre motivul pentru care există evreii pe lume.

Când Moise a condus poporul Israelului afară din Egipt, el a intenţionat la început, în primul rând să le transmită legea pe care a aflat-o el însuşi, aceeaşi lege pe care a descoperit-o, înainte de el, Abraham. Țelul lui a fost acela de a încheia, sau cel puţin, de a avansa în misiunea începută de Abraham, cu generaţii în urmă. Rav Moşe Chaim Lozzatto, marele Ramchal, a scris despre aceasta, ”Moise a dorit să realizeze corecţia totală a lumii, în timpul său. De aceea a luat cu el o mulţime amestecată de oameni (oameni egoişti, fără dorinţe corectate), pentru că aşa a considerat el că va avea loc corecţia lumii, la sfârşitul corecţiei…. El nu a reuşit însă, datorită coruperilor apărute de-a lungul călătoriei.”⁹⁵ În ciuda dificultăţilor, scrie Rabi Isac Wildman, ”Aceasta a fost rugăciunea şi binecuvântarea lui Moise pentru generaţia deşertului, ca ei să constituie începutul corecţiei lumii.”⁹⁶

Lumea nu avea însă, nici un fel de dorinţă de a se corecta. Naţiunile nu erau pregătite să renunţe la dragostea de sine şi să îmbrăţişeze altruismul – dăruirea – ca proprietate de căpătâi. Astfel că, între timp naţiunea israeliană a continuat ”să-şi cizeleze” propria corecţie, în aşteptarea momentului în care restul naţiunilor vor fi pregătite. Cu cuvintele lui Ramchal, ”Trebuie să ştiţi că … Creaţia ca întreg, nu va fi completă până când naţiunea aleasă, în totalitatea ei, nu va fi aranjată în ordinea corectă, completă în toate decoraţiunile sale, cu Şechina (Divinitatea) aderată la ea. Abia atunci lumea va atinge starea completă…. Trebuie să ajungem la o stare în care naţiunea să îndeplinească absolut toate condiţiile necesare, în totalitatea lor, doar atunci întreaga Creaţie va deveni completă şi atunci lumea va fi plasată permanent, în starea corectată.”⁹⁷

În concluzie, naţiunea israeliană serveşte drept canal prin care corecţia, sau calitatea de dăruire, ar trebui să ajungă la cei cărora le este destinată: naţiunile lumii. În stilul său elocvent, plin de înflorituri, Rav Kook detaliază viziunea lui asupra rolului evreilor, în ceea ce priveşte restul naţiunilor. ”Vocaţia Israelului, în calitate de naţiune a Domnului, este prezentă, completă, evidentă, de lungă durată şi activă în lume, o adevărată mărturie pentru lume şi posteritate, fiind aceea de a împlini forma rasei umane, de a-i proteja caracteristicile şi de a o eleva, pe treptele de sfinţenie care îi sunt pe măsură…pe care Domnul le-a stabilit. Şi deoarece vocaţia noastră este eternă, însoţind vocaţia întregii Naturi – a cărei lege constă în desăvârşirea tuturor creaturilor şi aducerea lor la apogeul perfecţiunii – noi trebuie să o păstrăm cu devoţiune, pentru viaţa noastră, a tuturor, care există doar în această vocaţie şi pentru întreaga umanitate şi dezvoltarea ei morală, a cărei soartă depinde de soarta existenţei noastre.”⁹⁸

Aşa cum am arătat în Introducerea acestei cărţi, Rav Kook merge şi mai departe spunând: ”Mişcarea autentică a sufletului israelian, aflată în punctul său maxim, este exprimată doar prin forţa sa sacră, eternă, care curge în interiorul spiritului său.  Aceasta este cea care l-a făcut, îl face şi îl va face şi de acum înainte, o naţiune care se înalţă ca o lumină între naţiuni.”⁹⁹

În cartea sa Ein Aiah (Ochi de şoim), Rav Kook adaugă: ”Înlăuntrul Israelului se află o sanctitate ascunsă, de a eleva valoarea vieţii însăşi, prin Divinitatea care este prezentă în Israel. Sufletul naţional al Adunării Israelului aspiră la ţelul cel mai sublim şi înălţător, acela de a acţiona în viaţă conform cu valoarea Dumnezeiască cea mai exaltată, aceeaşi valoare care îl face pe om incapabil de a se mai întreba, ”Care este scopul unei asemenea vieţi?” căci a văzut gloria şi sublimul acestei vieţi măreţe şi minunate. Acest suflet va fi completat cu împlinirea absolută, în interiorul casei Israelului şi, de aici el va radia către pământ şi întreaga lume, ”ca un legământ pentru oameni, ca o lumină pentru naţiuni.””¹⁰⁰

În mod similar, Rabi Naftali Țvi Iehuda Berlin (cunoscut ca NAȚIV din Volojin) a scris, ”Profetul Isaia a spus, ”Am sa vă ţin de mână şi am să vă păzesc; vă voi dărui ca un legământ pentru oameni,o lumină pentru naţiuni” adică pentru a corecta legământul, care este credinţa, pentru fiecare naţiune. Ei vor alunga credinţa în idoli şi vor crede într-Unul Dumnezeu. Într-adevăr, la această chestiune se referă legământul semnat cu Abraham, Tatăl nostru.”¹⁰¹

94 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut [Garanție reciprocă],” item 28 (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 397.

95 – Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Comentariul lui Ramchal asupra Torah,BaMidbar [Numere].

96 – Yitzhak Isaac Hever Wildman, Beit Olamim [O casă veșnică] (Varșovia, 1889), 130a.

97 – Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Eseul doctrinelor, (Obrevița (Felsövisó) Romania, 1928), 15. Sursa online: http://www.hebrewbooks.org/33059

98 – Rav Abraham Isaac HaCohen Kook (Raaiah) (apărut în HaPeles, un magazine rabbinical, Berlin, Germany, 1901) (A. Vocația și naționalitatea Israel, Capitolul 1, p 26).

99 – HaRav Avraham Yitzchak HaCohen Kook, Scrisorile lui RAAIAH 3, 194-195.

100 – Rav Abraham Isaac HaCohen Kook (Raaiah), Ein Ayah [Ochiul de șoim], Șabat 1, p 188.

101 – Rabbi Naphtali Tzvi Yehuda Berlin (NATZIV al Volojin), Haamek Davar [Pătrunde adânc în problemă] despre Devarim [Deunterom], Capitolul 27:5.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

ASTĂZI, TOȚI ÎMPREUNĂ

Ultima etapă din evoluţia metodei de corecţie a început o dată cu anii 1900 şi abia acum prinde aripi. Pentru noi, aceasta prezintă cea mai mare importanţă, deoarece suntem parte a acestui proces.

Aşa cum am discutat în Introducere, când Abraham a descoperit întâia oară, că o singură forţă guvernează şi conduce lumea, el a început să-şi împrăştie cunoştinţele. Scopul lui era să le aducă la cunoştinţa tuturor oamenilor, fără deosebire. Nimrod însă, regele Babilonului, l-a împiedicat să-şi ducă la bun sfârşit obiectivul, Abraham fiind nevoit să plece, ajungând în ţara Canaan-ului, pe care a transformat-o în Israel (după dorinţa direcţionată către Creator, Iaşar El).

De-a lungul secolelor nu s-a schimbat nimic în acest obiectiv. ”Noe a fost creat pentru a corecta lumea aflată în starea în cre era la acea vreme … şi ei (contemporanii săi) vor primi deasemenea corecţia de la el”, scrie Ramchal.⁸⁹ În comentariul său asupra Torei, tot Ramchal mai scrie, ”Moise a vrut să completeze atunci corectarea lumii. Din acest motiv a luat cu el o mulţime mixtă, amestecată, căci aşa a considerat el că va fi la sfârşitul corecţiei… Cu toate acestea, el nu a reuşit în ceea ce şi-a propus, din cauza tuturor corupţiilor care au apărut pe drumul lor.”⁹⁰

După ruina celui de-al doilea Templu, cabaliştii au ales să ascundă înţelepciunea faţă de toată lumea, evrei şi ne-evrei, până la vremea lui ARI, când au început să simtă că a sosit timpul pentru a o revela în faţa lumii întregi. În acel moment ei au început să predea şi să facă să circule înţelepciunea, într-o manieră care a evoluat, devenind tot mai explicită şi mai directă, o dată cu fiecare generaţie în parte.

La începutul secolului al 20-lea, toate inhibiţiile au fost abandonate, cabaliştii chemând în mod deschis, la răspândirea înţelepciunii şi a învăţăturilor către toate naţiunile. Rav Kook a exprimat această hotărâre foarte clar, într-una dintre scrisorile sale: ”Am fost de acord să dezvălui toate secretele lumii, căci este timpul să ne comportăm faţă de Creator, aşa cum ni se cere în aceste timpuri. Din cauza acestor chestiuni, oameni mai mari şi mai buni decât mine au fost calomniaţi, de întreaga naţiune, din cauză că spiritele lor pure i-au constrâns, pentru a corecta generaţia noastră, să rostească noi cuvinte, să reveleze ceea ce este ascuns şi cu care intelectul maselor nu este încă obişnuit.”⁹¹

În timpul primului război mondial, Rav Kook a simţit că este de datoria lui să sublinieze legătura pe care a sesizat-o, între problemele lumii şi reaprinderea forţei spirituale a Israelului, prin unitate. În cartea sa, Orot (Lumini), el a scris: ”Construirea lumii, care este astăzi măcinată de cumplitele furtuni ale sabiei pline de sânge, necesită construirea naţiunii israeliene. Construirea naţiunii şi revelarea spiritului său, sunt unul şi acelaşi lucru şi coincide cu construirea lumii, care se fărâmiţează, anticipând forţa sublimă, plină de unitate, precum şi tot ce există în sufletul Adunării lui Israel.”⁹²

Cotemporanul său, Baal HaSulam, a scris cu profunzime şi deseori, cu ostentaţie, despre nevoia de a aduce la cunoştinţa tuturor oamenilor înţelepciunea Cabalei, mai ales în zilele noastre. În eseul său, ”Şofarul lui Mesia”, el a scris, ”Aflaţi că, aşa cum este scris în Zohar, ”Prin această compoziţie, copiii lui Israel sunt salvaţi din exil”, copiii lui Israel vor fi salvaţi doar după ce înţelepciunea despre ceea ce este ascuns va fi revelată cât mai mult posibil.

”… După aprecierea mea, trăim într-o generaţie care se află chiar în pragul salvării, cu condiţia să ştim cum să popularizăm în mase, înţelepciunea despre ceea ce este ascuns.

”… Mai există încă un motiv pentru aceasta: Noi am acceptat faptul că există o precondiţie pentru salvare – aceea ca toate naţiunile lumii să recunoască legea Israelului (a dăruirii), aşa cum este scris, ”Iar pământul va fi plin de cunoaştere”. Este o situaţie asemănătoare cu exodul din Egipt, unde exista deasemenea o precondiţie, ca şi Faraonul să recunoască adevăratul Dumnezeu şi legile Sale, permiţând poporului să plece.

”… Trebuie să înţelegem cum vor ajunge naţiunile lumii la o asemenea dorinţă şi înclinaţie. Aflaţi că ei vor vedea cu claritate pe adevăratul Dumnezeu şi adevărata lege (a dăruirii), prin diseminarea adevăratei înţelepciuni. Această diseminare a înţelepciunii în mase este numită ”un Şofar (un corn, sau cornul unui berbec)”. La fel ca Şofarul, a cărui voce se aude de foarte departe, tot aşa şi ecoul înţelepciunii se va împrăştia în întreaga lume.”⁹³

Într-adevăr, moştenirea lăsată de aceşti titani ai spiritualităţii a fost împlinită, astăzi oricine doreşte poate studia ”înţelepciunea despre ceea ce este ascuns”, indiferent ce religie, vârstă sau sex ar avea, pentru că astăzi nu mai este nimic ascuns. La fel ca în viziunile lui Abraham, Babilonul nostru global poate astăzi studia legea fundamentală a vieţii, care o creează şi o hrăneşte, neavând nici un fel de limitări.

În acest caz, de ce există în lumea noastră, atâta răutate? De ce atât de mulţi oameni suferă încă, de ce numărul oamenilor îngenuncheaţi de greutăţi creşte în fiecare an? Dacă legea fundamentală poate fi cunoscută de toată lumea, cum este posibil ca atât de puţini oameni să o afle, mai ales acum, când nu mai ştim cum să ieşim din multiplele crize care au copleşit societatea omenească? Dacă acea lege este Creatorul şi poate repara totul, de ce nu se grăbeşte întreaga lume să o deprindă?

Pentru a răspunde la toate aceste întrebări, trebuie să înţelegem mijloacele de răspândire a înţelepciunii, rolul poporului evreu în răspândirea Cabalei, precum şi ce înseamnă să fie o lumină pentru naţiuni. Aşadar, următorul capitol va discuta rolul poporului evreu, prin prisma Cabalei.

89 –  Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Adir BaMarom [Cel puternic la înălțime], “Explicarea visului lui Daniel” (Varșovia, 1885).

90 –   Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Comentariul lui Ramchal asupra Torah,BaMidbar [Numere].

91 –   Rav Yitzhak HaCohen Kook (Raiah), Scrisorile lui Raiah vol. 2, 34.

92 –  Rav Yitzhak HaCohen Kook (Raiah), Orot [Lumini], 16.

93 –  Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Cornul lui Mesia” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 457.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

PERMISIUNEA DE A STUDIA

O dată cu accentuarea predominanţei Cabalei Lurianice, s-a manifestat şi o treptată ieşire la lumină a acesteia, pe măsură ce tot mai mulţi cabalişti au simţit că a sosit vremea să dezvăluie metoda prin care lumea va ajunge la corectarea sa finală.

Cabalistul Rabi Abraham Azulai a scris în cartea sa, Lumina Soarelui, ”Interdicţia de Sus, care ne reţine de la studiul deschis al înţelepciunii adevărului (Cabala), a acţionat doar o perioadă limitată de timp, până la sfârşitul anilor 1490. După aceea se consideră că urmează ultima generaţie, pentru care prohibiţia a fost suspendată şi s-a acordat permisiunea de a studia Cartea Zoharului. Începând cu 1540 a devenit o mare Miţvă (comandament, faptă bună, corecţie) aceea ca masele să studieze, atât bătrânii cât şi tinerii. Şi este nepotrivit să fim neglijenţi, atunci când ştim că Mesia va veni doar ca rezultat al acestui fapt şi nu din alt motiv, oricare af fi el.”⁸³

Deşi ARI i-a permis doar lui Chaim Vital să continuie studiul învăţăturilor sale, acesta a scris pe larg despre importanţa studiului Cabalei. ”Vai de oamenii care insultă Tora. Ei nu se angajează în studiul înţelepciunii Cabalei, care onorează Tora şi astfel prelungesc exilul şi toate suferinţele care sunt pe cale să se abată asupra lumii”, a scris el în introducerea la Arborele vieţii.⁸⁴

În secolele care au urmat, numeroşi rabini, cabalişti şi cărturari, au afirmat că studiul Cabalei este vital pentru salvarea noastră şi chiar pentru supravieţuirea naţiunii noastre. La mijlocul secolului al 18-lea, Vilna Gaon (GRA), a scris explicit, ”Salvarea depinde de studiul Cabalei”.⁸⁵

La începutul secolului al 19-lea, cabaliştii au început să anunţe că până şi copiii ar trebui să studieze Cabala, anulând explicit interdicţia de a studia mai înainte de împlinirea vârstei de patruzeci de ani. Rabi din Konarno a scris, ”Dacă poporul meu, din această generaţie în care predomină erezia, m-ar asculta, ei s-ar adânci în studiul Cărţii Zoharului  şi a Tikunim-urilor (Corecţii), contemplându-le alături de copiii de nouă ani.”⁸⁶

În primii ani ai lui 1900, Rav Isac HaCohen Kook, acela care a devenit ulterior primul Rabin Şef al Israelului, a chemat  la studiul Cabalei, în mod deschis, în acelaşi timp, îndemnându-i pe toţi evreii să revină în ţara Israelui. În Orot (Lumini), el a scris, ”Secretele Torei aduc salvarea; ele aduc Israelul înapoi, în ţara sa.”.⁸⁷

În numeroase ocazii, Rav Kook a scris extrem de clar, că fiecare evreu trebuie să studieze Cabala, deşi rareori a folosit termenul explicit, referindu-se la aceasta prin bine-cunoscutele sale epitete, ”înţelepciunea adevărului”, ”înţelepciunea celui ascuns”, ”internalitatea Torei” sau ”secretele Torei”. Iată cuvintele sale, ”Stă în faţa noastră obligaţia de a extinde şi de a pune bazele angajării în internalitatea Torei, în toate chestiunile sale spirituale, care, în sens mai larg, include înţelepciunea Israelului în întregime, al cărei apogeu este cunoaşterea cu adevărat a Domnului, în conformitate cu profunzimea secretelor Torei. În zilele noastre, este necesar să elucidăm, analizăm şi explicăm toate acestea, pentru a le face tot mai clare şi a le răspândi în întreaga noastră naţiune.”⁸⁸

83 – Abraham Ben Mordechai Azulai, Introducere la cartea, Ohr HaChama (Lumina soarelui), 81.

84 – Rav Chaim Vital, Scrierile lui Ari, Arborele vieții, partea întâi, “Introducrea lui Rav Chaim Vital,” 11-12

85 – Vilna Gaon (GRA), Even Shlemah (O greutatea perfectă și dreaptă), Capitolul 11, art. 3

86 – Rav Yitzhak Yehuda Yehiel of Komarno, Notzer Hesed [Păstrând mila], Capitolul 4, Învățătura 20

87 – Rav Yitzhak HaCohen Kook (the Raiah), Orot [Lumini], 95.

88 – Rav Yitzhak HaCohen Kook (Raiah), Otzrot HaRaiah [Comorile lui Raiah], 2, 317

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

O NOUĂ ERĂ, O NOUĂ ABORDARE

Cabaliştii au păstrat secrete studiile lor. În camere secrete, ei au dezvoltat o metodă de corecţie care să fie potrivită pentru oricine, oricând ar fi nevoie. Strânşi în grupuri mici, uneori singuri, ei au studiat şi au dobândit, păstrând pentru ei înşişi ceea ce au învăţat şi au scris.

În secolul al 16-lea însă, un bărbat tânăr a sosit într-o zi, în oraşul cabalist Safed din nordul Israelului. Era Isac Luria iar sosirea lui a marcat începutul unei noi ere în evoluţia metodei de corecţie. Prin întâiul său student, Chaim Vital, Isac Luria – cunoscut astăzi ca Sfântul ARI – a detaliat o abordare complet nouă a înţelepciunii Cabalei. Explicaţiile sale, în mod evident tehnice, despre structura sistemului spiritual, precum şi descrierile sistematice şi precise, au devenit treptat, metoda prevalentă de studiu a cabaliştilor.

Primul discipol al lui ARI, Rabi Chaim Vital, a scris cu scrupulozitate, ceea ce profesorul său i-a dictat. După moartea lui Rabi Vital, fiul său a început să publice aceste scrieri, dintre care, cele mai notabile sunt Arborele vieţii şi Opt porţi. În timp, aceste compoziţii s-au constituit în fundaţia metodei actuale de studiu al Cabalei, Cabala Lurianică, numită astfel după Isac Luria, ARI.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

MAREA CĂDERE

ŞI SEMINȚELE SALVĂRII

Exilul de după ruina celui de-al doilea Templu a izvorât din ura nefondată, dar el a avut două scopuri. Primul a fost acela că exilul a fost un impuls de a dezvolta mai departe, metoda de corecţie. Din moment ce Tora lui Moise nu mai era suficientă pentru a menţine nivelul spiritual al naţiunii, era timpul ca metoda să se adapteze la condiţia curentă a poporului – aceea de a fi în exil şi mult mai egoist, decât în vremea lui Moise. Cel de-al doilea scop al exilului a fost acela ca Israelul să se amestece cu celelalte naţiuni, să împrăştie ”gena spirituală” în întreaga lume, astfel permiţând corecţia întregii umanităţi, aşa cum a intenţionat Abraham, de la început.

Aproximativ în perioada ruinei celui de-al doilea Templu, au fost compuse două lucrări de bază. Una a fost Mişna, cealaltă Cartea Zoharului. Prima, alături de Biblie, a devenit fundamentul întregii înţelepciuni evreieşti, de atunci încolo. Cea de-a doua, pe de altă parte, a fost ascunsă imediat după ce a fost scrisă, rămânând ascunsă timp de aproape o mie de ani, până la apariţia sa, în mâinile lui Rabi Moise de Leon.

Autorii Mişnei, Ghemarei şi toate scrierilor înţelepţilor au pus la dispoziţia poporului exilat al lui Israel, îndrumarea spirituală şi fizică necesară. Deşi scrierile descriu stări spirituale, ele pot fi interpretate, în acelaşi timp ca fiind comandamente fizice.

Legile cu care înţelepţii noştri ne-au instruit îşi aveau originea în legi spirituale, de aceea ele erau aplicabile şi în viaţa fizică, aşa cum Israel le-a aplicat, înainte de ruina Templului. În acest fel, evreii au menţinut un anumit grad de conexiune cu nivelul spiritual din trecut, chiar dacă fără să mai cunoască sursa şi originea acestor legi.

Rabi Menahem Nahum din Cernobâl a scris despre deconectarea Israelului de la nivelul spiritual şi pierderea dobândirii Creatorului: ”Motivul exilului este ruina Templului în general şi în particular. Israel a (devenit) atât de corupt, încât au provocat expulzarea Şechinei (Divinităţii) din Templul general. Templul particular (personal) este în inimile lor … şi prin plecarea din Templul particular (a Divinităţii) … (ei) s-au depărtat de Templul general, sosind exilul”.⁸¹

În acelaşi spirit, Ionatan Ben Natan Netah Eibşitz a scris, ”În primul Templu, Divinitatea nu s-a mişcat din Templu, pentru că exilul a fost de scurtă durată. Dar în a doua ruinare, care s-a prelungit o perioadă mare de timp, Şechina (Divinitatea) a plecat şi Ea.”⁸²

În timp ce majoritatea evreilor s-au concentrat pe menţinerea conexiunii cu spiritualitatea la un nivel impus lor de către înţelepţi, prin Mişna şi Ghemara, au existat şi alţii, extrem de puţini, care nu s-au putut mulţumi să respecte cu sfinţenie comandamentele şi atât. În ei ardeau întrebările care l-au împins pe Abraham să descopere Creatorul; punctele din inimile lor nu fuseseră înăbuşite şi erau conduşi către cel mai adânc studiu dintre toate, înţelepciunea Cabalei.

81 – Rabbi Menahem Nahum al Chernobyl, Maor Eynaim [Lumina ochilor], Beresheet[Geneza].

82 – Jonathan ben Natan Netah Eibshitz, Yaarot Devash [Fagure de miere], Partea 1, Tratatul nr. 13 (contd.).

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

MOISE SPUNE, ”UNIȚI-VĂ!”

Soluţia a venit sub forma Torei lui Moise, dar a adus în plus, o precondiţie pentru executarea oricărei corecţii, de atunci înainte. Marele comentator RAŞI, scrie că, pentru a primi Tora, poporul lui Israel a stat la poalele muntelui Sinai ”ca un singur om, cu o singură inimă”.⁷³ Această unitate absolută şi completă a evoluat ulterior, într-una dintre caracteristicile cele mai remarcabile ale Israelului – garanţia reciprocă – nobila trăsătură care îl deosebeşte de toate celelalte naţiuni ale vremii.

În urma acceptării condiţiei de a fi ca un singur om, cu o singură inimă, Israelul a primit Tora, învăţătura, codul de legi care îi va ajuta pe aceştia să-şi stăpâneacsă ego-ul. O dată cu aceasta, ei au devenit a societate, în care fiecare membru – bărbat, femeie şi copil – a dobândit pe Creator şi a trăit conform legii garanţiei reciproce, în echivalenţă de formă cu Dumnezeul unic (sau forţa unică) pe care l-a descoperit Abraham. Talmudul babilonian scrie, ”Ei au verificat din Dan la Beer Şeba şi nu a fost găsit nici un ignorant (persoană necorectată), din Gevat la Antipris şi nici un băiat sau fată, bărbat sau femeie, nu a fost găsit niciunul care să nu fie instruit în amănunt în legile purităţii şi impurităţii (corecţiile conform legii lui Moise).”⁷⁴

Prin nou dobândita unitate, Israel a cucerit Canaan-ul – de la cuvântul Keniaa (capitulare)⁷⁵ – şi a transformat-o în ”Pământul lui Israel” – un loc în care guvernează dorinţa pentru Creator. Templul pe care Israel l-a edificat în acest loc reprezintă nivelul cel mai înalt atins de ei, în care au continuat să dezvolte şi să implementeze metoda lui Moise.

Înţelepţii noştri scriu însă, că ”Înclinaţia rea se naşte o dată cu omul şi creşte împreună cu el, întreaga lui viaţă”⁷⁶, precum şi că ”Înclinaţia din inima omului este rea încă din tinereţea lui şi creşte încontinuu în toate plăcerile trupeşti.”⁷⁷ Cu toate acestea, metoda de corecţie a lui Moise, legile pe care lenumim ”Tora”, au rămas intacte, de-a lungul primului şi al celui de-al doilea Templu şi chiar în timpul exilului din Babilon.

Dar, pe măsură ce declinul spiritual al Israelului a continuat, poporul a reuşit tot mai greu să-şi menţină unitatea şi conexiunea cu Creatorul. Rezultatul a fost acela că al doilea Templu a avut un nivel spiritual mai scăzut (nivel de conexiune, sau echivalenţă de formă cu Creatorul) decât primul. Cabalistul Rabi Behaiei Ben Aşer Even Halua explică, ”Din ziua în care Divinitatea a fost prezentă în Israel, la dăruirea Torei, ea nu a plecat de la Israel, până la ruina primului Templu. De la ruina primului Templu înainte … ea nu a mai fost prezentă în permanenţă, aşa cum a fost în perioada primului Templu.”⁷⁸

Ulterior, nivelul egoismului a crescut în poporul lui Israel, până într-acolo încât a reuşit să-i rupă unii de ceilalţi, precum şi de Creator. Este adevărat că detaşarea dintre ei a cauzat şi ruperea lor faţă de Creator, faţă de percepţia forţei fundamentale a vieţii. Acest fapt, la rândul său, a condus la ruina celui de-al doilea Templu şi la ultimul şi cel mai lung dintre exiluri.

În cartea sa, Neţah Israel (Forţa Israelului), Rabi Israel Segal descrie căderea în dizgraţie a Israelului: ”În cel de-al doilea Templu exista o virtute specială, aceea că Israelul nu era divizat în două; între ei domnea unitatea. De aceea, dacă primul Templu a fost ruinat prin transgresiunile care sunt Tuma‘a (impuritate) iar Domnul nu sălăşluieşte între ei, în mijlocul Tuma‘a făcut de ei, cel de-al doilea Templu, în schimb, a fost ruinat de ura nejustificată, care a revocat unitatea lor, aceea care constituise virtutea lor în cel de-al doilea Templu.”⁷⁹

Marele învăţat şi poet, Rabi Abraham Ben Meir Ibn Ezra, a scris şi el, ”Şi vei călca pe locurile lor cele mai înalte”, ”Şi te voi lăsa să stăpâneşti peste locurile cele înalte ale pământului”, iar motivul este ura nefondată care a apărut în cel de-al doilea Templu, generând exilul Israelului.”⁸⁰

73 – Rabbi Shlomo Ben Yitzhak (RASHI), Interpretarea lui RASHI a Torei, “Despre Exodus, 19:2.”

74- Talmudul Babilonian, Masechet Sanhedrin, p 94b.

75- “Se numește pământul Canan’ pentru că toți aceia care dores că locuiasă trebuie să fie subjugați în el prin suferințe toate zilele” (Rav Chaim Vital (Rachu), Cartea cunoașterii lui Dumnezeu, Bo [Vino])

76 – Midrash Tehilim [Psalmii], Psalmul nr. 34.

77 – Rabbi Chaim Thirer, O fântână a apei vii, Toldot [Generațiile], Capitolul 25 (contd.).

78- Rabbi Behayei Ben Asher Even Halua, Rabeinu Behayei despre Beresheet[Geneză], 46:27.

79 – Rabbi Yisrael Segal, Netzah Yisrael [Puterea lui Israel], Capitolul 5.

80 – Rabbi Abraham Ben Meir Ibn Ezra, Ibn Ezra despre Cântarea Cântărilor, 7:3.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→