Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

INTRODUCERE

”Dacă o persoană ia un mănunchi de trestii, el nu le poate

frânge pe toate o dată. Dar chiar și un copil le rupe,dacă le ia

pe fiecare, pe rând. Tot astfel Israelul, nu va fi izbăvit

decât atunci când vor fi, cu toții, ca un singur mănunchi.”

(Midraș Tanhuma, Nițavim, Capitolul 1)

Pe parcursul istoriei poporului evreu, calitățile emblematice ale națiunii noastre au fost unitatea și garanția reciprocă (cunoscută și ca responsabilitatea reciprocă). Nenumărați înțelepți și lideri spirituali au scris despre semnificația acestor două caracteristici, numindu-le inima și sufletul națiunii noastre, declarând că salvarea și izbăvirea pot să vină doar atunci când există unitate in Israel.

De fapt, conceptul de unitate a fost atât de important, încât a trecut înaintea aceluia al devotamentului față de Creator și al respectării comandamentelor. Un număr considerabil de lideri spirituali și texte sacre evreiești, din toate generațiile, subliniază importanța unității, mai presus de orice altceva. Masechet Derech Ereț Zuta, scrisă aproximativ în același timp cu Talmudul, este una dintre numeroasele declarații ale acestui spirit: ”Chiar și atunci când Israel se roagă la idoli dar între ei domnește pacea, Domnul spune, ”Nu vreau să le fac rău”. …Dar dacă se sfădesc, ce se spune despre ei? ”Inima lor este divizată; acum vor suporta consecințele vinovăției lor.””²

După ruinarea celui de-al doilea Templu, unitatea și dragostea frățească au ajuns la apogeu. Talmudul Babilonian, una dintre numeroasele surse, ne învață că al doilea Templu a fost distrus din cauza urii nefondate și a divizării din interiorul Israelului. Sursele declară, mai mult, că ura nefondată este atât de dăunătoare, încât impactul ei este similar cu acela produs de cele trei mari rele, care au condus la ruina primului Templu, luate împreună: idolatria, incestul și vărsarea de sânge. Masechet Ioma ne explică această lecție, cu claritate: ”Cel de-al doilea Templu… de ce a fost distrus? Deoarece în el se găsea ura nefondată, acest fapt vă învață că ura nefondată este egală cu toate cele trei transgresiuni laolaltă – idolatria, incestul și vărsarea de sânge -.”³

Este evident că unitatea, frăția și garanția reciprocă fac parte din ADN-ul națiunii noastre, dar, în plus, acestea constituie esența salvării noastre, când le-am avut, ele ne-au ferit de suferințe și când ne-au lipsit, au permis apariția nenorocirilor. În aceste vremuri grele ale egoismului și narcisismului exacerbat, avem nevoie, mai mult ca oricând, de unitate și, cu toate acestea, ea pare mai inaccesibilă astăzi, decât în oricare alt moment din istorie.

În urmă cu trei mii patru sute de ani, la poalele muntelui Sinai, am stat ca un singur om, cu o singură inimă, astfel am devenit o națiune. De atunci, unitatea ne-a susținut, prin ploaie și pe vreme bună, așa cum scrie renumitul predicator și scriitor Rabi Kalonymus Kalman Halevi Epstein, în bine-cunoscuta sa lucrare, Maor va Șemeș (Lumină și soare): ”În ciuda faptului că generația lui Ahab era alcătuită din adoratori de idoli, ei au luptat și au câștigat bătălii, pentru că erau uniți. Cu atât mai mult atunci când este unitate în Israel și toți se angajează în studiul Torei de dragul Ei… Prin aceasta ei îi supun pe toți cei care li se opun și tot ceea ce rostesc, Domnul le împlinește acele dorințe.”⁴

Urmându-l pe Moise, am sosit în Canaan, l-am cucerit, l-am transformat în Țara Israelului, apoi am fost iar exilați, de această dată în Babilon. După ce Mordechai ne-a unit în Babilon, ne-am întors, deși numai două dintre cele douăsprezece triburi inițiale și am pus bazele celui de-al doilea Templu. Atâta vreme cât ne-am păstrat unitatea, am rămas suverani și ne-am păstrat și Templul. Dar, de îndată ce ne-am abandonat dragostea frățească, am fost copleșiți de dușmani și exilați timp de mai multe secole.

Divizarea și ura nefondată, care au provocat ruina celui de-al doilea Templu și exilul națiunii din țara sa, nu au oprit însă, dezvoltarea noastră din exil. Pe parcursul celor două milenii care au urmat, ne-am păstrat identitatea, menținând o relativă separare față de viața culturală a națiunilor în care am trăit.

Dar începând cu epoca Iluminismului, am început să adoptăm treptat o cultură care laudă diferențierea și realizarea individuală, tolerând exploatarea celor slabi și nevoiași. În ultimele decenii, am excelat atât de puternic în cultivarea interesului propriu și a meritului personal,  încât am devenit ca societate, complet opuși față de comunitatea umană și iubitoare, pe care am creat-o în zorii națiunii noastre.

În lumea de astăzi, domnește tonul și atmosfera auto-investirii și egoismului, la limita narcisismului. În cartea lor, plină de înțelesuri, Narcisismul epidemic: Viața în epoca meritului personal, psihologii Jean M. Twenge și Keith Campbell descriu conceptul definit de ei ca ”Ridicarea continuă a narcisismului în cultura noastră”⁵, precum și problemele provocate de acesta. Ei explică ”Statele Unite ale Americii suferă astăzi de un narcisism epidemic. …trăsăturile personalității narcisiste cresc la fel de rapid precum obezitatea.”

În continuare, situația se înrăutățește, ”Creșterea narcisismului se accelerează, ritmul de creștere fiind mai rapid în anii 2000, decât în deceniile anterioare. În 2006, unu din patru studenți au fost de acord cu majoritatea punctelor de pe scala standard de măsurare a trăsăturilor narcisiste.”⁶

Noi, evreii, moștenitorii principiului, ”Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, nu numai că stăm și asistăm la celebrarea egoismului, dar ne și alăturăm sărbătorii, mulți dintre noi conducând chiar, haita și confiscând prada, de câte ori este posibil. Am îmbrățișat zicala, ”Când ești la Roma, fă la fel ca romanii”, cu un entuziasm spectaculos și, procedând astfel, multe nume evreiești au devenit sinomice cu bogăția și puterea. Nu există nici o îndoială că nu urmărim puterea și bogăția în scopul de a ne demonstra superioritatea față de toți ceilalți. Cu toate acestea, atunci când evreii capătă notorietate datorită acestor două caracteristici, ei se fac remarcați nu datorită câștigurilor realizate, ci și pentru moștenirea lor.

Deși ni se pare nedrept, evreii și statul evreu nu sunt priviți ca și celelalte state și națiuni. Ei sunt tratați special, atât în sens pozitiv, cât și negativ.

Există și un motiv serios pentru acest fapt. Când Abraham a descoperit forța singulară care conduce lumea, aceea la care facem referire prin cuvintele ”Creatorul”, ”Dumnezeu”, Hașem, HaVaYaH, (Yud-Hei-Vav-Hei, ”Domnul”), el a dorit să anunțe întreaga lume. Fiind un babilonian cu un înalt statut social și spiritual, fiul unui făuritor de idoli și statui, el se găsea și în poziția de a se face auzit. El a plecat în alte părți, ajungând în final în Canaan,  doar după ce regele Nimrod a încercat să-l omoare și, ulterior, l-a surghiunit din Babilon.

Rav Moșe Ben Maimon (Maimonides) descrie cum, de-a lungul întregii sale călătorii, el a continuat să caute suflete prietene, cu care să-și poată împărtăși descoperirea: ”El a început să cheme întreaga lume, să-i anunțe că există un singul Dumnezeu pe lume… A făcut anunțuri, umblând din oraș în oraș și din împărății, în împărății, până când a ajuns în țara Canaanului… Și, deoarece ei (oamenii din locurile pe unde a umblat) s-au adunat în jurul său și i-au cerut să le vorbească, el i-a învățat pe fiecare… până i-a adus pe calea adevărului. În final, s-au adunat în jurul lui mii și zeci de mii de oameni, formând poporul ”casa lui Abraham”. El a sădit în inimile lor acest principiu de bază, a scris cărți despre el și conform lui și-a educat fiul, pe Isac. Iar Isac a stat și l-a învățat, l-a avertizat și l-a informat pe Iacob, numindu-l pe acesta învățător, pentru a sta și a învăța pe alții… Și Patriarhul Iacob i-a învățat pe toți fiii săi, l-a separat pe Levi, numindu-l cap și punându-l să stea și să învețe căile Domnului…”⁷

Renumita lucrare Kozari relatează că, începând cu Iacob, ”Dumnezeirea se revelează în colectiv și de atunci începe numărarea anilor strămoșilor, așa cum ne-a fost dată prin legea lui Moise (Tora), ca noi să cunoaștem ce s-a petrecut din zilele lui Moise și până astăzi.”⁸

Prin urmare, unitatea a devenit o condiție pentru dobândirea percepției lui Dumnezeu, sau a Creatorului – așa cum Îl numesc deseori, cabaliștii (din cauze pe care nu le vom detalia aici, acestea depășind subiectul cărții noastre). Fără unitate, era, pur și simplu imposibilă orice avansare. Cei care au fost capabili să se unească, au devenit poporul lui Israel și l-au dobândit pe Creator, forța singulară care creează, guvernează și conduce întreaga realitate. Aceia care nu au fost capabili să facă asta, au rămas în afara acelei percepții, dar totuși, cu un simț al faptului că israeliții cunosc ceva si ei nu, dețin ceva care le aparține și lor, dar pe care nu îl pot avea.

Aceasta este rădăcina urii față de Israel, care a devenit mai târziu anti-semitism. Este sentimentul că evreii dețin ceva, pe care nu îl împart cu restul lumii deși ar trebui să o facă.

Într-adevăr, evreii trebuie să împartă acesta cu lumea. Așa cum Abraham a încercat să-și împărtășească descoperirea cu toți concetățenii din Babilon la fel trebuie să procedăm și noi, evreii, descendenții săi. Aceasta este semnificația expresiei ”O lumină pentru națiuni”. La această obligație s-a referit marele Rav Kook, primul rabin șef al Israelului, folosind stilul său elocvent, poetic, atunci când a scris, ”Mișcarea autentică a sufletului israelian, aflat la apogeul său, este exprimată doar de forța sa sacră, eternă, care curge în interiorul spiritului său. Ea este aceea care l-a creat, îl alcătuiește și îl va face în continuare, o națiune care să stea ca o lumină pentru națiuni, pentru mântuirea și salvarea întregii lumi, având scopul său specific, propriu, cât și pentru împlinirea scopurilor globale, toate fiind conectate între ele.”⁹

La același angajament s-a referit și Rav Iehuda Leib Arie Altar, cu cuvintele sale, ”Copiii lui Israel sunt garanții faptului că au primit Tora pentru a corecta întreaga lume, inclusiv națiunile.”¹⁰

Ce anume suntem noi obligați să transmitem națiunilor? Exact această unitate, prin care omul descoperă forța unică și singulară, care creează viață, pe Dumnezeu. Cu cuvintele lui Rabi Șmuel Bornstein, autorul lucrării Șem MiȘmuel (Un nume din Samuel), ”Scopul Creației a fost acela ca totul să existe în unitate… Dar, din cauza păcatului, materia a degenerat într-atât încât, nici măcar cei mai buni din fiecare generație, nu au mai fost capabili să se unească pentru a-l servi pe Domnul, ci au rămas doar câțiva, separați.”¹¹

Din acest motiv, continuă Rabi Bornstein, doar aceia care puteau să se unească au făcut-o, în timp ce restul s-au îndepărtat de aceștia, până când aveau să fie capabili să se alăture în unitate. Iată spusele sale, ”Corecția a început o dată cu alcătuirea unei adunări și asocieri a poporului, cu scopul de a-L servi pe Creator, începând cu Patriarhul Abraham și cu descendenții săi, în așa fel încât să se constituie într-o comunitate solidă a muncii pentru Dumnezeu. Atunci când a separat oamenii, prima dată a provocat separația rasei umane în timpul Babilonului, ideea Lui (a Creatorului) a fost aceea de a-i dispersa pe toți făptuitorii de rele. …Ulterior au început să se adune în scopul de a-L sluji pe Creator, pe măsură ce Patriarhul Abraham a mers și i-a chemat în numele Domnului, până ce în jurul lui s-a strâns o mare comunitate, numită ”poporul casei lui Abraham”. Ea a continuat să crească până când a devenit adunarea congregației lui Israel… și sfârșitul corecției va veni în viitor, când toți vor deveni o singură unitate, pentru a îndeplini voința Ta, din toată inima.”¹²

Având în vedere circumstanțele globale actuale, este important ca toată lumea să cunoască acest concept al unității, ca fiind mijlocul de dobândire a Creatorului. De îndată ce vom cunoaște și vom accepta, cu toții, această moștenire, pacea și frăția vor prevala, în mod natural.

De fapt, în conformitate cu renumitul cabalist, Rav Iehuda Așlag, cunoscut ca Baal HaSulam (Stăpânul Scarii), datorită comentariului său Sulam (Scara) asupra Cărții Zoharului, necesitatea de a-L cunoaște pe Creator a devenit imperios necesară, încă de acum un secol. În eseul ”Pacea în lume”, datând din anii 1930, Baal HaSulam explică cum, datorită faptului că suntem, cu toții, interdependenți, trebuie să aplicăm legile garanției reciproce lumii întreagi. Cu toate că termenul ”globalizare” nu era omniprezent în tratatele vremii, cuvintele sale ilustrau cu claritate nevoia urgentă de a transforma lumea într-o singură unitate solidă.

Reproducem aici cuvintele lui Baal HaSulam despre globalizare și interdependență: ”Să nu fiți surprinși că amestec împreună bună-starea unei anumite comunități, cu bună-starea întregii lumi, pentru că, am ajuns într-adevăr la nivelul în care întreaga lume este considerată o singură colectivitate și o societate unică. Motivul este acela că fiecare persoană din lume, își extrage vitalitatea și seva de la toți ceilalți oameni din lume, de aceea el este constrâns să servească și să se îngrijească de bună-starea întregii lumi.

”… Rezultă că posibilitatea de a crea comportamente bune, pașnice și fericite într-o singură țară este ceva de neconceput, dacă nu este la fel în toate țările din lume și vice versa. În vremurile noastre, țările sunt legate între ele, în scopul satisfacerii nevoilor vieții, așa cum erau legați altă dată, indivizii în familiile lor. De aceea nu mai putem vorbi despre comportamente corecte, care să garanteze bună-starea unei singure țări sau națiuni, ci doar împreună cu bună-starea întregii lumi, pentru că beneficiul sau suferința fiecărei persoane din lume, depinde și se măsoară prin beneficiul tuturor oamenilor din lume.”¹³ 

Pentru ca lumea să realizeze această unitate, această garanție reciprocă, are nevoie însă de un model, de un grup, sau de o comunitate, care să poată implementa unitatea, să-l dobândească pe Creator și, prin exemplul personal, să paveze drumul pentru restul umanității. Noi evreii, ne-am aflat deja în acel punct și lumea simte în subconștient, acest lucru, de aceea este datoria noastră să reaprindem dragostea frățească dintre noi, să primim acea forță singulară și să dăm mai departe atât metoda unității cât și dobândirea Creatorului, către restul lumii. Acesta este rolul evreilor: de a aduce lumina Creatorului în întreaga lume, de a fi o lumină pentru națiuni.

În lucrarea ”Dragostea pentru Dumnezeu și dragostea pentru om”, Baal HaSulam descrie cu claritate acest modus operandi: ”Națiunea israeliană a fost organizată ca o tranziție. Poporul lui Israel este purificat prin respectarea Torei (legea unitații, care a fost o precondiție a dobândirii Creatorului, (așa cum am spus în introducere) și, în aceeași măsură, ei își trec puterea către națiuni. Și, când restul națiunilor, se organizează după o scală de merit (se unesc și dobândesc pe Creator), atunci va fi revelat Mesia (forța care ne scoate din egoism).”¹⁴

Rav Iehuda Altar descrie rolul evreilor față de celelalte națiuni, într-un mod similar: ”S-ar părea că primitorii Torei, copiii lui Israel, sunt cei care împrumută și nu garantează, cu excepția cazului în care ei devin responsabili pentru corectarea întregii lumi, prin puterea Torei. De aceea li s-a spus ”Iar față de Mine, voi veți fi o împărăție de preoți și o națiune sfântă”…. La aceste cuvinte ei au răspuns, ”Așa cum a spus Domnul, vom face noi” – vom corecta înreaga Creație…. Într-adevăr, totul depinde de copiii lui Israel. În măsura în care ei se corectează, toate creaturile îi vor urma. Așa cum studenții își urmează rav-ul (profesorul) care se corectează singur … în mod similar, întreaga Creație îi urmează pe copiii lui Israel.”¹⁵

2 – Masechet Derech Eretz Zuta, Capitolul 9.

3 – Masechet Yoma, p 9b.

4 – Rabbi Kalonymus Kalman Halevi Epstein, Maor va Shemesh (Lumina și soare),Parashat (Porțiunea) Balak

5 – Jean M. Twenge and W. Keith Campbell, The Narcissism Epidemic: Living in the Age of Entitlement (New York: Free Press, A Division of Simon & Schuster, Inc. 2009), 1.

6 – Jean M. Twenge and W. Keith Campbell, The Narcissism Epidemic, 1-2.

7 – Rav Moshe Ben Maimon (Maimonides), Mishneh Torah (Repetition of the Torah, a.k.a. Yad HaChazakah (The Mighty Hand)), Partea 1, “The Book of Science,” Capitolul 1, Art d3.

8 – Rabbi Yehuda HaLevi, The Kozari, “Primul eseu,” art 31, 60.

9 – HaRav Avraham Yitzchak HaCohen Kook, Scrisoriile lui RAAIAH 3 (Mosad HaRav Kook, Jerusalem, 1950), 194-195.

10 – Yehuda Leib Arie Altar (ADMOR of Gur), Sefat Emet [Limbajul adevarului], Parashat Yitro [Porțiunea, Jethro], TARLAZ (1876).

11 – Rabbi Shmuel Bornstein, Shem MiShmuel [Un nume din Samuel], Haazinu, TARAP (1920).

12 – ibid.

13 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Pacea în lume” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 464-5.

14 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Iubirea de Dumnezeu și iubirea de om” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 486.

15 – Yehuda Leib Arie Altar (ADMOR of Gur), Sefat Emet [Limbajul adevarului], Parashat Yitro [Porțiunea, Jethro], TARLAZ (1876).

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că doar evreii sunt pregătiți să ajute lumea în condițiile crizei globale. Cum exact?

Răspuns: Este conform metodei care a fost descoperită de Avraam. Mai exact, el a înțeles de ce ego-ul crește constant și că dezvoltarea umană este numită astfel. În timpul procesului, tot mai multe catastrofe sunt experimentate.

Alături de toate succesele și reușitele, ego-ul ne împinge tot mai mult spre abis, făcând viața dificilă și umplând-o cu o tensiune inevitabilă. Mai mult, în zilele noastre, ego-ul a crescut exponențial, nu liniar. Deci, descoperind toate astea, Avraam a descoperit o putere unică în natură, care este puterea dăruirii și iubirii.

Putem atrage asta din natură și prin forța pozitivă, să dominăm negativitatea noastră egoistă. Cum? Prin conexiune și unificare cu celălalt. Grație convergenței noastre, descoperim această putere între noi care poate să acopere întregul nostru ego. Apoi ne simțim ca și cum am fi sub o umbrelă de siguranță. Natura nu ne deranjează deloc și nu suntem amenințați de nici un rău. Nu pierdem nimic, nu avem nevoie de competiție și nu avem nevoie să devorăm pe celălalt. Peste tot există abundență deplină, pace și liniște în întreaga lume.

Aceasta a descoperit Avraam și și-a învățat studenții cu care s-a desprins din Babilon și a mers în țara lui Israel.

Suntem proprietarii acestei înțelepciuni. Și națiunile lumii simt asta, în special în aceste vremuri de criză globală. Aceasta este în plină expansiune și nu vedem un sfărșit. Vor exista alte pauze, dar tendința este de a ne deplasa spre un abis. În aceste condiții, națiunile lumii înțeleg că avem soluția. Asta deoarece ei sunt precum vechii babilonieni, din care ne-am ramificat în mod diferit.

Atunci, Avraam a spus tuturor: ”Mai târziu, veți face față faptelor și veți înțelege că această metodă de combatere a răului, a ego-ului, cu bine, puterea iubirii altruiste, este obligatorie. Nu doriți să realizați asta acum? Atunci veți realiza asta în câteva mii de ani.” Nu există alegere și această perioadă a fost ca un moment în realitatea noastră.

Și acum, mii de ani au trecut. Astăzi, suntem deja aproape de finalul procesului. La final, întreaga omenire trebuie să fie conștientă de asta, că înțelepciunea Cabala, care a fost dată evreilor și de care ei au uitat, este imperativă pentru asta. Este necesar a contracara ego-ul care distruge omenirea și se devorează pe sine, ca un cancer care devorează corpul.

Din kab.tv, ”O Viață Nouă”, 25.11.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Diseminarea Cabalei - Niciun comentariu→

Natura minerală, vegetală şi animată funcţionează aşa cum este de aşteptat. Nu există liber arbitru. Plantele şi animalele au limite în capacitatea lor de a distruge lumea şi nu au cerinţe excesive.

Nu au nevoie de zece ţinute, nu au nevoie de spaţiu de depozitare, şi nu au nevoie să-şi exercite puterea în pădure sau în junglă.

Orice animal are limitele sale naturale, teritoriul lui, propria familie. Dar brusc, o ”coadă mică” iese din animal la nivelul uman. O persoană este diferită de alte niveluri datorită dezvoltării forţelor negative gata să distrugă totul pentru ca această forţă să se simtă bine.

Nu există nici o forţă bună într-o persoană, şi nu are deloc impulsul spre unitate, totul este concentrat pe câştigul personal, succesul personal în detrimentul altora, chiar cu costul propriei vieţi.

În natură, speciile se mănâncă unele pe altele, ca hrană pentru a menţine viaţa. O persoană are nevoie de hrană spirituală; cineva este neliniştit, în timp ce alţii au ceva bun. O persoană vrea să fie singura care este în regulă.

Cineva este consumat de invidie, poftă, vanitate, ură, sete de putere, puterea negativă a forţei individualiste. Este negativă deoarece duce la confruntare reciprocă, care nu este din motive de subzistenţă, precum la animale.

Această forţă nu cunoaşte limite. Toată lumea ar dori să menţină un anumit număr de persoane şi să le transforme în roboţi, complet sub controlul lor: ”Altfel, de ce există dacă nu pentru mine? Să-i fac să se supună complet şi să mă servească, să trăiască numai pentru a mă lăuda şi a mă slăvi pe mine”.

Se pare că, la cel mai înalt nivel al naturii o creatură specială vine în existenţă, o persoană din această lume, cu o forţă negativă în creştere în interior. La nivelurile inferioare forţa pozitivă acţionează automat cu cea negativă. Restricţiile vitale în sine sunt pozitive. Pe de altă parte, din generaţie în generaţie, oamenii dobândesc un mai mare potenţial distructiv.

Negativitatea unei persoane este un alt tip de calitate: cineva vrea să domnească peste ceilalţi, doreşte excelenţa şi măreţia pentru sine, pentru secolele ce vor veni. ”Napoleon este încă evocat şi vreau să-l depăşesc, astfel că eu sunt cunoscut pentru mii de ani”.

Nu există limite la egoismul nostru. Egoismul este gata să înlăture pe toată lumea, să distrugă întreaga planetă şi pe sine împreună cu ea. Aceasta este forţa negativă a lipsei de conectare.

Pe de altă parte, dezvoltarea universului, pământul, natura indică faptul că ne lipseşte forţa pozitivă a conexiunii, dăruirea pentru ceilalţi şi echilibrul. Dar nu numai la nivelul schimbului material.

Înainte de toate, trebuie să ne corectăm atitudinea noastră, abordarea noastră, inima noastră care este complet otrăvită de egoism. Este necesar să adăugăm o parte bună, să corectăm modul de a gândi, criteriile noastre, modul în care privim lucrurile, tot ceea ce gândim, tot ceea ce ne conduce la a răspunde.

Dorinţa mea, mintea mea, şi simţurile mele au nevoie de corectare în plus, realizare şi echilibru. Această nebună ”cârmă la stânga” separare negativă, vreau să echilibreze ”cârma la dreapta” cu unitate pozitivă. Nu putem permite dezechilibrului să se producă într-un sens sau altul, echilibrul este necesar aici. La urma urmei, echilibrul acestor două forţe ne dau dezvoltarea vieţii.

Întrebare: Ce se va întâmpla cu dorinţa mea de a fi stăpânul lumii?

Răspuns: Vei simţi că întreaga lume este a ta. Întregul sistem se va face simţit, înţeles şi menit muncii tale. Şi acum, formezi întreaga lume, de fapt, toate lumile, universuri paralele şi mai mult.

Întrebare: Asta înseamnă că forţa pozitivă nu mă limitează?

Răspuns: Dimpotrivă, aceasta este adevărata forţă diseminată în lăţime, fără să obţin nimic în schimb. Ies din mine, limitele mele, apoi văd fenomene naturale care înainte nu au fost recunoscute.

La urma urmei, am simţit totul în egoismul meu şi, în timp ce iese cu ajutorul celei de a doua forţe, văd ceea ce se întâmplă cu adevărat în natură, dincolo de percepţia celor cinci simţuri, dincolo de gama limitată a instrumentelor de măsură. Simt natura aşa cum este.

Spre deosebire de animale, această forţă pozitivă nu ne limitează. În loc de asta, suntem limitaţi de forţa negativă care provoacă pe fiecare dintre noi să profite de toată lumea din jurul nostru. Sunt mereu încuiat cu privire la punctul de vedere al lumii, nu înţeleg nimic în afară, şi consider totul prin prisma câştigului personal.

Este posibil, în aceste condiţii, să se bucure de frumuseţe, a vedea ceva bun, a percepe ceva? Nu, este o grijă permanentă spre primirea care mă roade, nefericitul. Nu ştiu cum să privesc obiectiv lumea.

Totuşi, conform programului naturii trebuie să începem să găsim bunătatea, forţa pozitivă pentru echilibrul global. Şi, dacă suntem în întârziere, atunci plonjăm constant şi metodic în probleme, din cauza cărora vieţile noastre devin mai dezechilibrate.

Întrebare: Cum arată echilibrul necesar al celor două forţe în perfectă stare?

Răspuns: Folosesc forţa de primire într-o stare de echilibru luând tot ceea ce alţii îmi oferă, pe de altă parte, dau oamenilor tot ceea ce este cerut de la mine. Astfel, întreaga abundenţă care există în realitate trece prin mine, şi atunci trăiesc o viaţă eternă la stadiul unui om (Adam). Acum, exist cu toată lumea în aceste sisteme. Deşi corpul meu moare, eu nu mor, spiritul meu este viu, şi încă vede viaţă prin sistemul comun. Astfel viaţa veşnică este atinsă.

Întrebare: Poate fiecare să obţină o conştiinţă eternă?

Răspuns: Oricine doreşte. În cele din urmă, toţi vom realiza asta, dar în moduri diferite: unii intelectual şi cu bună ştiinţă şi alţii ”sub presiune”.

În concluzie, astăzi omul este mai rău decât toate animalele. Nu din întâmplare a fost creat ultimul. Trebuie să se umple şi să se compenseze pe sine. Acesta este modul în care o persoană atinge stadiul de ”coroana creaţiei”.

Din kab.tv, ”O viaţă Nouă”, 3.02.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când inocenţa şi corectitudinea lui Iov sunt testate de fiecare dată prin suferinţă, trei prieteni se apropie de el să-şi exprime regretul. Ei lasă să se înţeleagă că ar fi făcut ceva rău şi că nu se poate ca loviturile să vină din nimic.

Dar Iov nu acceptă acest lucru, continuând să insiste în inocenţa sa. Aceşti prieteni reprezintă întrebarea pe care ne-o adresăm adesea: Am făcut ceva rău, pentru care primesc pedeapsa ori este altceva?

Răspuns: Natura nu întreabă dacă am făcut sau nu ceva rău. Ne imaginăm soarta astfel că răul urmează binele şi binele urmează răul. Dar legea naturii nu funcţionează conform acestei formule. Dacă la început este spus că ”inima omului este rea din tinereţea sa”, automat se găseşte pe sine într-un cont negativ.

Întrebare: Se pare că sfaturile prietenilor de a căuta răul în sine sunt eronate?

Răspuns: El nu-l va găsi. Va veni doar cu diferite formule prin care ar trebui să se comporte, dar nu va explora natura însăşi. Nu ţine cont de faptul că legea ”iubeşte aproapele ca pe tine însuţi” se aplică la el.

De exemplu, în lumea noastră, există diferite legi de comportament şi cultură, precum modul de a se comporta în familie, în societate, în natură, etc. De unde provin aceste legi? Sunt bazate pe cunoaşterea naturi, a binelui, etc.? Nu. De obicei, oamenii vin cu ele, conform calculelor lor şi trebuie să le respectăm.

Se pare că formăm întâi relaţii între noi într-un mod deformat şi atunci nu ştim de unde vine ghinionul. Cum venim cu acest nonsens în care spunem că Creatorul a dat, Creatorul a luat, Creatorul este binecuvântat, şi eu nu am de-a face cu asta? Simt că sunt un sfânt. Accept această soartă că vine de sus şi nu văd participarea mea. Cum nu vor veni noi nenorociri pe calea mea?

Întrebare: Oamenii au tendinţa să creadă că, dacă răul apare la cineva, este evident că a făcut ceva rău individual. Şi descrieţi sistemul, adică nu priviţi la destinul individual, ci la destinul societăţii.

Răspuns: Este dificil să se considere destinul unui individ, pentru că viziunea noastră este limitată. Există păcătoşi notorii care se simt bine. Şi, dacă privesc cu ochii mei egoişti, văd oameni bucuroşi înşelându-i pe alţii şi furând întreaga lor viaţă. Ei au totul, sunt chiar respectaţi, iar după moarte sunt numiţi drepţi. Întrebarea este dacă servesc sau nu drept exemplu. Desigur că nu! O viaţă a unei singure persoane nu poate să fie un exemplu.

Întrebare: Dacă necazurile vin la o persoană unul după altul, la final, va blestema ziua în care s-a născut. Mulţi oameni cred că moartea este de preferat unei astfel de vieţi.

Răspuns: Aceasta este o evadare de responsabilitate, de la scop şi un refuz de a asculta. Este necesar să formăm opinia publică care va ajuta o persoană să audă că există un scop şi că este necesar să-şi organizeze viaţa.

Nu este nici soarta oarbă, nici destinul. Totul este în mâinile omului!

Din ”O viaţă Nouă”, kab.tv, 28.05.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Tora spune că Iacov a urmat sfaturile mamei sale şi a pretins că era fratele său Esau. Prin asta, în mod viclean, a primit binecuvântarea lui Isaac. Ce este această povestire?

Răspuns: Isaac reprezintă linia stângă. Esau şi Iacov reprezintă două linii care derivă din el. Nici unul nu poate exista fără celălalt.

Iacov a fost acela care era menit să primească binecuvântarea deoarece el a fost ales pentru a defini şi executa întregul proces de corectare. El este cel care a oferit totul pentru a realiza starea corectată la finalul procesului.

Totuşi, Isaac a dat naştere lui Esau, deoarece este absolut imposibil să avansezi fără linia sa. În esenţă, linia lui Esau este linia dorinţei, golul, o nevoie şi o cerere de împlinit. Cu alte cuvinte, Esau reprezintă o senzaţie de gol, de suferinţă, preocupare.

Acesta este motivul pentru care Esau a mers la câmp (domeniu, câmpul vieţii) care reprezintă fundamentul existenţei umane în calitatea sa de persoană relativ liberă. Fără această bază, viaţa umană nu ar avea sens. Fără calitatea numită Esau, nu putem trece la o stare numită Adam (om) şi astfel, rămânem la nivelul animal. Asta explică de ce Esau a fost primul născut al lui Isaac căruia trebuia să-i transfere tot ce avea.

În schimb, pentru soţia lui Isaac, Rivkah, nu a fost aşa, deoarece programul creaţiei a fost iniţial inerent în Iacov, nu în Esau. În esenţă, Iacov nu este descendentul lui Isaac, ci mai degrabă al lui Avraam. El este fiul lui Isaac, dar nu primul născut.

Acest aranjament demonstrează modul clar că programul creaţiei este un factor auxiliar, în timp ce substanţa creaţiei este chestiunea de bază. Acelaşi lucru se aplică în natură. Chiar şi Israel (”un cap pentru mine” – לי ראש) este capul omenirii, umanitatea este încă materialul de bază al voinţei care trebuie să conducă la unitate, la adeziunea cu Creatorul.

Întrebare: Putem spune că Esau (o dorinţă goală care necesită umplere) reprezintă lumea contemporană?

Răspuns: Forţele cele mai întunecate şi puternice trebuie să fie transformate în cele mai uşoare. Poporul evreu are obligaţia să conducă masele să fuzioneze cu Creatorul. Creatorul este în aşteptarea lui Esau, în timp ce Iacov este destinat să-şi împlinească rolul său.

Aceasta este o bătălie pentru supremaţie, pentru care dintre ei este mai importantă. Este vorba despre separarea funcţiilor şi identificarea cărui tip de conexiune cu Creatorul poartă fiecare dintre ei. Lupta continuă până la ultima stare, moment în care competiţia dintre ei se transformă în conexiune şi completare reciprocă. Egoismul nu poate realiza acest lucru pe cont propriu.

De fapt, Iacov nu a înţeles niciodată de ce a fost implicat în această dispută. El a fost fiul mamei; nu a avut dorinţe imense, nici nevoi fără sfârşit aşa cum a fost Esau. Pe de altă parte, Esau este enorm, puternic şi măreţ dar, în acelaşi timp, nefericit şi gol. Trebuie să înţelegem rolul său care nu este de invidiat. Dacă privim la tristeţea, nefericirea, suferinţa omenirii care câştigă miliarde de dolari fără cea mai mică idee despre ce să facă cu ele, este greu să-i invidiez. Esau reprezintă masele generale care trebuie să fie aduse la comandă.

Esau cere un răspuns de la Iacov. Unul din cei mai importanţi antisemiţi, cum ar fi Henry Ford, a înţeles acest fapt şi a scris despre asta. Totuşi, evreii doresc încă să scape în America şi să fie asimilaţi. Ei fac tot posibilul să nu fie identificaţi ca evrei.

Întrebare: Iacov a făcut, de asemenea, mici eforturi pentru a rezista misiunii sale, dar mama sa l-a forţat să continue. De fapt, cine este ”mama”? Cine împinge poporul evreu să acţioneze ca Iacov?

Răspuns: Mama este proprietatea Bina. Este o calitate de dăruire şi iubire care realizează în mod clar că altfel nu se va aplica niciodată pe scara întregii omenirii.

Această mamă specială are doi copii, ambii s-au născut din dragostea numită Bina. Ei sunt împărţiţi în scopul de a arăta omenirii modul de a uni proprietăţile Esau şi calităţile Iacov şi a demonstra omenirii cum se conduc corect aceste calităţi. Proprietatea numită Iacov trebuie să acopere calitatea Esau cu intenţie. Dacă asta se întâmplă, totul va funcţiona corect.

În general, nici unul din fraţi nu poate fi învinuit de ceva. Doar dobândind o reală libertate de voinţă putem implementa asta în viaţă. Aş spune că astăzi ne îndreptăm spre asta. Deşi nu este un curent în sine, mai degrabă a început de la Ari, în secolul al 16-lea.

Totuşi, suntem în întârziere. Priviţi ceea ce se întâmplă în lume! Trebuie să îndeplinim misiunea lui Iacov cât mai repede posibil. Altfel, Esau ne va presa tot mai puternic. Lucrul cel mai important este să realizăm că noi declanşăm presiunea nefăcând nimic.

Din kab.tv, ”Porţiunea săptămânală Tora”, 14.11.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: În ciuda tuturor eforturilor, terorismul global devine tot mai radical. Sunt extrem de multe noi organizații, mult mai crude și mai extremiste decât cele pe care deja le cunoaștem.

Lupta împotriva Al-Qaeda a fost lipsită de succes. Ceea ce este încă mai rău, din ea s-a dezvoltat organizația numită ISIS, care și-a dezvoltat atacurile sângeroase. Este posibil să aflăm punctul slab al capilor acestei organizații, pentru a o ataca, prin acest călcâi al lui Ahile?

Răspuns: Nu vom putea niciodată să le aducem atingere. Singurul mod de a lupta este să unim întreaga lume, care să se comporte ca o barieră în calea lor. În acest fel, curentul de voluntari către organizația teroristă va seca iar oamenii vor începe să se întoarcă de partea noastră.

Lansăm chemarea la unitate, dar una universală, nelimitată, independentă de orice diferențiere. Poți fi negru sau alb, creștin, evreu, musulman sau indian, nu are nici o importanță. Toți oamenii din toate națiunile trebuie să devină unul, prin puterea unității generale, un singur tipar, o singură familie omenească.

Acestea sunt legile naturii, ele ne impun să ne găsim într-o stare de unitate și echilibru, într-un sistem de conexiuni integrale între noi. Dacă vom respecta această condiție, ne vom simți bine, în timp ce organizațiile teroriste se vor găsi într-o poziție proastă.

Natura aspiră la unitate și apropiere. Este practic un sistem unic, integral, în care toate părțile componente sunt conectate mutual. Din acest motiv, trebuie să ne integrăm în acest sistem pentru a primi de la natură forța pozitivă, prietenoasă, maximă.

În acest scop, trebuie să conectăm întreaga umanitate într-o familie și atunci ne vom simți într-o stare de echilibru cu natura. Aceasta este legea echilibrului, a homeostazei, a echivalenței de formă.

Îmtrebare: De ce este necesar ca această lege să acționeze împotriva teroriștilor?

Răspuns: Deoarece compatibilitatea cu natura ne permite să atragem forțele pozitive de la aceasta. Umanitatea trebuie doar să se conecteze și să se unească în mod corect, oamenii trebuie să facă tot ceea ce le stă în putere să formeze o singură familie, una care trăiește conform principiilor ajutorului reciproc și a garanției mutuale. În această familie toți ne găsim la același nivel și fiecare trebuie să aibă ceea ce îi este necesar, în limite raționale. Dacă ne vom organiza în acest fel, oamenii vor fi atrași spre noi.

În fond, noi dorim cu toții să trăim într-o lume bună, sigură și fericită, fără să existe mari discrepanțe sociale: săraci și bogați, norocoși și defavorizați, sănătoși și bolnavi… Toți ar trebui să ne simțim bine, știind că trăim într-o lume bună și sigură, că vom avea o viață bună, într-un mediu minunat care are grijă de noi, tot așa cum noi ne îngrijim de ceilalți. Cu această societate ar trebui să atragem oamenii, aceasta fiind ceea ce își doresc ei cu adevărat, fără ca vreun lider să-i conducă într-acolo.

Din programul KabTV “A New Life” 7/9/14

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce vor antisemiții din toate generațiile de la evrei?

Răspuns: Ei doresc să nu mai simtă că evreii îi “comandă”; se luptă să pună capăt senzației să evreii stau la baza tuturor problemelor lor. Afirmațiile lor despre evrei sunt atât naturale cât și corecte.

Întrebare: Corecte?!

Răspuns: Da! Tot ceea ce spun aceștia este just și în acord cu natura. Evreii sunt purtătorii  ideologiei care aduce daune întregii lumi.

“Ce e în neregulă cu noi? Noi nu facem rău nimănui,” exclamă evreii. De fapt, fără să știe, ei mint. Sunt vinovați. Ei aduc dezastrele în lumea de astăzi, din cauză că sunt dezbinați. Dacă însă reușesc să se schimbe, ei vor atrage o fericire imensă în această lume.

Lumea consideră că poate să se lipsească de evrei, dar aceasta este o eroare de gândire iar noi trebuie să-i arătăm lumii adevărata rezolvare a problemei prezente.

Antisemitismul, chestiunea atitudinii față de evrei, precum și tot ceea ce are legătură cu aceasta, vor continua să se extindă, se vor întări și curând vor lua locul tuturor problemelor flagrante din lume. Nu contează evenimentele, indiferent ce problemă sau dezastru are loc – războaie, suferințe – toate vor fi puse în seama evreilor. “Dacă nu mai curge apă la robinet este pentru că au băut-o evreii pe toată…” (cântec satiric rusesc). Nu se poate face nimic; aceasta este o lege a naturii.

Cât va dura această situație? Până când noi, evreii, vom schimba mersul lucrurilor în așa fel încât toată lumea să atingă echilibrul perfect cu Creatorul și să se ridice la nivelul Lui. Până atunci toate acuzațiile vor fi, de fapt, naturale și juste.

Ei trebuie să înțeleagă doar ce anume cer de la evrei. De îndată ce noi înșine vom înțelege aceste chestiuni și vom începe să ne mișcăm în direcția bună, ei vor realiza acest lucru și ne vor ajuta. Astfel, vom atinge nivelul pe care Avraam a dorit să-l atingă în anticul Babilon.

Ne găsim, prin urmare, în punctul cel mai critic. Iată, se găsește chiar în fața noastră! Se petrece în timp ce vorbim! Începând cu acest moment trebuie să începem să creștem, cu mare viteză. Cu alte cuvinte, va trebui să ne conectăm între noi și să arătăm întregii lumi calea de atingere a păcii absolute, starea de eternă bunătate.
[144317]
Din programul  KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14, Part 6

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Numele Avraam (AV-Am) înseamnă ”tatăl națiunii”. Avraam este, de fapt, tatăl spiritual al întregii omeniri, deoarece a fost nu doar forndatorul a numeroase națiuni, ci creatorul unei metode spirituale a corectării lumii. Ideea principală a metodei sale a fost informația că, Creatorul este singura forță unică și unită din natură, care gestionează întreaga creație: ”Nu este nimeni altcineva în afară de El”.

Atributele Creatorului au fost determinate de el ca ”binele care face bine”. Conform învățăturilor sale, rolul omenirii a fost de a obține adeziunea cu Creatorul conform regulei ”iubește aproapele ca pe tine însuți”.

El a transmis această metodă elevilor săi babilonieni pe care i-a alăturat și i-a numit comunitatea lor ”casa lui Avraam” (Bei Avraam) care se referă la elevii săi și la familia sa. Mai târziu, Avraam a luat grupul său de elevi și a ieșit din Babilon, adică s-a detașat de toate celelalte studii și a obținut Creatorul, și a creat o metodă independentă pe care a exprimat-o în Cartea Creației (Sefer Yetzira) care a finalizat, în mare măsură, munca lui Adam, Îngerul Raziel.

Avraam a stabilit fundamentul metodei pentru atingerea corectă a Creatorului, pentru a obține nivelul Său și pentru a adera la El. Toți ceilalți cabaliști au dezvoltat doar teoria sa adăugând munca lor practică la aceasta. Pentru că ego-ul nu a încetat să crească în fiecare generație, asta a permis dezvoltarea metodei lui Avraam pe următoarele niveluri în funcție de condițiile unei perioade de timp.

Prin urmare, nu putem spune că avem ceva nou astăzi. Tot ceea ce se dezvăluie este dezvăluit prin cabaliști de la Adam până în zilele noastre, dar drumul corect începe cu Avraam, deși există naștere spirituală unică la fiecare nivel de-a lungul acestui drum numit ”fiii lui Avraam”.

Din kab.tv, ”Scurte istorii”, 15.10.2014

Filed under: Antisemitism, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: După distrugerea Primului Templu, evreii au existat tot ca popor al  lui Israel, in sensul spiritual al expresiei?

Răspuns: Erau conștienți de incapacitatea lor de a rezista în fața egoismului care îi controla. Acest fapt este documentat în scrieri istorice și în cronici.

Există extrem de multe materiale care acoperă acest subiect. Ele au fost scrise de către participanții la evenimente, imediat după desfășurarea acestora și nu de cercetătorii contemporani.

Evreii erau o națiune cu știință de carte. Ei și-au transmis cunoștințele din generație, în generație. Scrierile lor au fosr păstrate, sistematizate și clasificate, păstrându-se în acest fel timp de secole.

Prin urmare, poporul a înțeles cu claritate: “Între noi nu există nici un Creator!”

Întrebare: Totuși, ce au luat cu ei în exil? Ce purtau cu ei? Mai înainte ei se conformau principiilor lui Abraham, dar ce mai aveau după colaps?

Răspuns: Își aminteau cu precizie propria istorie. Nu era ca și cum nu o cunoșteau, ca loviți în cap. Mai mult, niciodată căderea nu se petrece pe loc; ea se desfășoară treptat; oamenii își pierd entuziasmul încet, încet, își lasă în urmă stările anterioare, continuând să facă tentative lipsite de succes de a se întoarce la aceste stări.

Încercăm să ne agățăm de trecut, dar nu suntem capabili să o facem. În același timp, încercările de a ne întoarce la aceste stări, chiar dacă sunt lipsite de succes, ne fac să continuăm explorarea și retrăirea stărilor anterioare, păstrându-le astfel în amintirea noastră.

Este asemănător cu distribuirea luminii în Parțuf și ieșirea ulterioară a acesteia din el –TANTA. În ultima etapă, când tot restul s-a dus deja, tot ceea ce mai rămâne sunt amintirile (Reșimot). Cu toate acestea, în acest stadiu ele sunt proaspete și poartă numele de vase (Kelim). Acest tip de vase sunt corecte. Ele reflectă adevăratele senzații, definind ceea ce se petrece în interiorul nostru, doar că, în acest moment, omul își înțelege starea anterioară. Atunci când ne găseam în acea stare nu înțelegeam ce reprezenta ea, cu adevărat, pentru noi.

Acest fenomen se petrece și în viața de zi cu zi. Deseori îi spunem cuiva: “Mai târziu, îți vei aminti și înțelege această situație cu totul altfel.” Așadar, atunci când ne pierdem situația anterioară și nu stă în puterea noastră să ne oprim din cădere, ceva continuă să existe în continuare.

Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today,” 9/3/2014

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă “despărțirea” de Babilon și construirea celui de-al Doilea Templu?

Răspuns: Aceste noțiuni semnifică ridicarea de punți pozitive între cele două triburi rămase, conform principiului “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Acesta este un nivel spiritual care a existat câteva sute de ani, până când s-a prăbușit.

Întrebare: Cu alte cuvinte, mesajul lui Abraham ne călăuzește tot mai sus, dar calea pe care o urmăm deseori este plină de “obstacole” care ne coboară, nu-i așa?

Răspuns: Calea nu este ușoară. După ridicarea spirituală inițială, ei au căzut în Egipt. De acolo s-au ridicat la nivelul Primului Templu, apoi au căzut în Babilon. În continuare, s-au ridicat ceva mai puțin, până la nivelul celui de-al Doilea Templu, apoi iar au coborât până la distrugerea internă. Cu alte cuvinte, ei au pierdut chiar și nivelul “ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Pur și simplu, nu mai erau capabili să continue implementarea acestui principiu, deoarece marele lor egoism a spart chiar și rămășițele iubirii anterioare.

În concluzie, cam pe la începutul primului secol al erei noastre, dragostea a dispărut în totalitate.

Comentariu: Ei au început chiar să se lupte între ei și să se ucidă unii pe ceilalți.

Răspuns: S-au petrecut anumite lucruri în timpul Primului Templu. După prăbușirea acestuia au apărut anumite categorii de populație, cum ar fi căpitanii, comercianții, demnitarii, administratorii, etc. Deși se găseau la nivele înalte, ei manifestau un egoism excesiv.

Este o chestiune total diferită față de construirea unor relații la nivelurile inferioare, ca de exemplu în sătucuri, sau printre aceia care dețin doar o vacă, o oaie sau un cal. Pentru a supraviețui, ei trebuiau să se împrumute unul de la altul.

Pe când, dacă și tu și eu avem miliarde, alții au și ei la fel, atunci războaiele, luptele sunt inevitabile. Fiecare posedăm propria armată și ne urmărim doar interesele proprii. De aceea apar probleme.

Întrebare: Prin urmare, căderea de pe nivelul spiritual ne conduce în abis, spre manifestarea răului. Este corect?

Răspuns: Da, este adevărat. Pe de altă parte vorbim despre un fenomen natural. Aceste probleme se petrec în toate țările care trec prin faza de declin. Lumea modernă înfruntă aceeași amenințare: rușii, europenii și bogații americani își vor crea propriile armate și se vor lupta unii cu alții.

Pentru evrei, aceste perioade se încheie în tristețe, căci tocmai în momentele de colaps spiritual își fac apariția cuceritorii care distrug templele. [143811]
Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Israel - Niciun comentariu→