Întrebare: Spuneți că doar evreii sunt pregătiți să ajute lumea în condițiile crizei globale. Cum exact?

Răspuns: Este conform metodei care a fost descoperită de Avraam. Mai exact, el a înțeles de ce ego-ul crește constant și că dezvoltarea umană este numită astfel. În timpul procesului, tot mai multe catastrofe sunt experimentate.

Alături de toate succesele și reușitele, ego-ul ne împinge tot mai mult spre abis, făcând viața dificilă și umplând-o cu o tensiune inevitabilă. Mai mult, în zilele noastre, ego-ul a crescut exponențial, nu liniar. Deci, descoperind toate astea, Avraam a descoperit o putere unică în natură, care este puterea dăruirii și iubirii.

Putem atrage asta din natură și prin forța pozitivă, să dominăm negativitatea noastră egoistă. Cum? Prin conexiune și unificare cu celălalt. Grație convergenței noastre, descoperim această putere între noi care poate să acopere întregul nostru ego. Apoi ne simțim ca și cum am fi sub o umbrelă de siguranță. Natura nu ne deranjează deloc și nu suntem amenințați de nici un rău. Nu pierdem nimic, nu avem nevoie de competiție și nu avem nevoie să devorăm pe celălalt. Peste tot există abundență deplină, pace și liniște în întreaga lume.

Aceasta a descoperit Avraam și și-a învățat studenții cu care s-a desprins din Babilon și a mers în țara lui Israel.

Suntem proprietarii acestei înțelepciuni. Și națiunile lumii simt asta, în special în aceste vremuri de criză globală. Aceasta este în plină expansiune și nu vedem un sfărșit. Vor exista alte pauze, dar tendința este de a ne deplasa spre un abis. În aceste condiții, națiunile lumii înțeleg că avem soluția. Asta deoarece ei sunt precum vechii babilonieni, din care ne-am ramificat în mod diferit.

Atunci, Avraam a spus tuturor: ”Mai târziu, veți face față faptelor și veți înțelege că această metodă de combatere a răului, a ego-ului, cu bine, puterea iubirii altruiste, este obligatorie. Nu doriți să realizați asta acum? Atunci veți realiza asta în câteva mii de ani.” Nu există alegere și această perioadă a fost ca un moment în realitatea noastră.

Și acum, mii de ani au trecut. Astăzi, suntem deja aproape de finalul procesului. La final, întreaga omenire trebuie să fie conștientă de asta, că înțelepciunea Cabala, care a fost dată evreilor și de care ei au uitat, este imperativă pentru asta. Este necesar a contracara ego-ul care distruge omenirea și se devorează pe sine, ca un cancer care devorează corpul.

Din kab.tv, ”O Viață Nouă”, 25.11.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Diseminarea Cabalei - Niciun comentariu→

Natura minerală, vegetală şi animată funcţionează aşa cum este de aşteptat. Nu există liber arbitru. Plantele şi animalele au limite în capacitatea lor de a distruge lumea şi nu au cerinţe excesive.

Nu au nevoie de zece ţinute, nu au nevoie de spaţiu de depozitare, şi nu au nevoie să-şi exercite puterea în pădure sau în junglă.

Orice animal are limitele sale naturale, teritoriul lui, propria familie. Dar brusc, o ”coadă mică” iese din animal la nivelul uman. O persoană este diferită de alte niveluri datorită dezvoltării forţelor negative gata să distrugă totul pentru ca această forţă să se simtă bine.

Nu există nici o forţă bună într-o persoană, şi nu are deloc impulsul spre unitate, totul este concentrat pe câştigul personal, succesul personal în detrimentul altora, chiar cu costul propriei vieţi.

În natură, speciile se mănâncă unele pe altele, ca hrană pentru a menţine viaţa. O persoană are nevoie de hrană spirituală; cineva este neliniştit, în timp ce alţii au ceva bun. O persoană vrea să fie singura care este în regulă.

Cineva este consumat de invidie, poftă, vanitate, ură, sete de putere, puterea negativă a forţei individualiste. Este negativă deoarece duce la confruntare reciprocă, care nu este din motive de subzistenţă, precum la animale.

Această forţă nu cunoaşte limite. Toată lumea ar dori să menţină un anumit număr de persoane şi să le transforme în roboţi, complet sub controlul lor: ”Altfel, de ce există dacă nu pentru mine? Să-i fac să se supună complet şi să mă servească, să trăiască numai pentru a mă lăuda şi a mă slăvi pe mine”.

Se pare că, la cel mai înalt nivel al naturii o creatură specială vine în existenţă, o persoană din această lume, cu o forţă negativă în creştere în interior. La nivelurile inferioare forţa pozitivă acţionează automat cu cea negativă. Restricţiile vitale în sine sunt pozitive. Pe de altă parte, din generaţie în generaţie, oamenii dobândesc un mai mare potenţial distructiv.

Negativitatea unei persoane este un alt tip de calitate: cineva vrea să domnească peste ceilalţi, doreşte excelenţa şi măreţia pentru sine, pentru secolele ce vor veni. ”Napoleon este încă evocat şi vreau să-l depăşesc, astfel că eu sunt cunoscut pentru mii de ani”.

Nu există limite la egoismul nostru. Egoismul este gata să înlăture pe toată lumea, să distrugă întreaga planetă şi pe sine împreună cu ea. Aceasta este forţa negativă a lipsei de conectare.

Pe de altă parte, dezvoltarea universului, pământul, natura indică faptul că ne lipseşte forţa pozitivă a conexiunii, dăruirea pentru ceilalţi şi echilibrul. Dar nu numai la nivelul schimbului material.

Înainte de toate, trebuie să ne corectăm atitudinea noastră, abordarea noastră, inima noastră care este complet otrăvită de egoism. Este necesar să adăugăm o parte bună, să corectăm modul de a gândi, criteriile noastre, modul în care privim lucrurile, tot ceea ce gândim, tot ceea ce ne conduce la a răspunde.

Dorinţa mea, mintea mea, şi simţurile mele au nevoie de corectare în plus, realizare şi echilibru. Această nebună ”cârmă la stânga” separare negativă, vreau să echilibreze ”cârma la dreapta” cu unitate pozitivă. Nu putem permite dezechilibrului să se producă într-un sens sau altul, echilibrul este necesar aici. La urma urmei, echilibrul acestor două forţe ne dau dezvoltarea vieţii.

Întrebare: Ce se va întâmpla cu dorinţa mea de a fi stăpânul lumii?

Răspuns: Vei simţi că întreaga lume este a ta. Întregul sistem se va face simţit, înţeles şi menit muncii tale. Şi acum, formezi întreaga lume, de fapt, toate lumile, universuri paralele şi mai mult.

Întrebare: Asta înseamnă că forţa pozitivă nu mă limitează?

Răspuns: Dimpotrivă, aceasta este adevărata forţă diseminată în lăţime, fără să obţin nimic în schimb. Ies din mine, limitele mele, apoi văd fenomene naturale care înainte nu au fost recunoscute.

La urma urmei, am simţit totul în egoismul meu şi, în timp ce iese cu ajutorul celei de a doua forţe, văd ceea ce se întâmplă cu adevărat în natură, dincolo de percepţia celor cinci simţuri, dincolo de gama limitată a instrumentelor de măsură. Simt natura aşa cum este.

Spre deosebire de animale, această forţă pozitivă nu ne limitează. În loc de asta, suntem limitaţi de forţa negativă care provoacă pe fiecare dintre noi să profite de toată lumea din jurul nostru. Sunt mereu încuiat cu privire la punctul de vedere al lumii, nu înţeleg nimic în afară, şi consider totul prin prisma câştigului personal.

Este posibil, în aceste condiţii, să se bucure de frumuseţe, a vedea ceva bun, a percepe ceva? Nu, este o grijă permanentă spre primirea care mă roade, nefericitul. Nu ştiu cum să privesc obiectiv lumea.

Totuşi, conform programului naturii trebuie să începem să găsim bunătatea, forţa pozitivă pentru echilibrul global. Şi, dacă suntem în întârziere, atunci plonjăm constant şi metodic în probleme, din cauza cărora vieţile noastre devin mai dezechilibrate.

Întrebare: Cum arată echilibrul necesar al celor două forţe în perfectă stare?

Răspuns: Folosesc forţa de primire într-o stare de echilibru luând tot ceea ce alţii îmi oferă, pe de altă parte, dau oamenilor tot ceea ce este cerut de la mine. Astfel, întreaga abundenţă care există în realitate trece prin mine, şi atunci trăiesc o viaţă eternă la stadiul unui om (Adam). Acum, exist cu toată lumea în aceste sisteme. Deşi corpul meu moare, eu nu mor, spiritul meu este viu, şi încă vede viaţă prin sistemul comun. Astfel viaţa veşnică este atinsă.

Întrebare: Poate fiecare să obţină o conştiinţă eternă?

Răspuns: Oricine doreşte. În cele din urmă, toţi vom realiza asta, dar în moduri diferite: unii intelectual şi cu bună ştiinţă şi alţii ”sub presiune”.

În concluzie, astăzi omul este mai rău decât toate animalele. Nu din întâmplare a fost creat ultimul. Trebuie să se umple şi să se compenseze pe sine. Acesta este modul în care o persoană atinge stadiul de ”coroana creaţiei”.

Din kab.tv, ”O viaţă Nouă”, 3.02.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când inocenţa şi corectitudinea lui Iov sunt testate de fiecare dată prin suferinţă, trei prieteni se apropie de el să-şi exprime regretul. Ei lasă să se înţeleagă că ar fi făcut ceva rău şi că nu se poate ca loviturile să vină din nimic.

Dar Iov nu acceptă acest lucru, continuând să insiste în inocenţa sa. Aceşti prieteni reprezintă întrebarea pe care ne-o adresăm adesea: Am făcut ceva rău, pentru care primesc pedeapsa ori este altceva?

Răspuns: Natura nu întreabă dacă am făcut sau nu ceva rău. Ne imaginăm soarta astfel că răul urmează binele şi binele urmează răul. Dar legea naturii nu funcţionează conform acestei formule. Dacă la început este spus că ”inima omului este rea din tinereţea sa”, automat se găseşte pe sine într-un cont negativ.

Întrebare: Se pare că sfaturile prietenilor de a căuta răul în sine sunt eronate?

Răspuns: El nu-l va găsi. Va veni doar cu diferite formule prin care ar trebui să se comporte, dar nu va explora natura însăşi. Nu ţine cont de faptul că legea ”iubeşte aproapele ca pe tine însuţi” se aplică la el.

De exemplu, în lumea noastră, există diferite legi de comportament şi cultură, precum modul de a se comporta în familie, în societate, în natură, etc. De unde provin aceste legi? Sunt bazate pe cunoaşterea naturi, a binelui, etc.? Nu. De obicei, oamenii vin cu ele, conform calculelor lor şi trebuie să le respectăm.

Se pare că formăm întâi relaţii între noi într-un mod deformat şi atunci nu ştim de unde vine ghinionul. Cum venim cu acest nonsens în care spunem că Creatorul a dat, Creatorul a luat, Creatorul este binecuvântat, şi eu nu am de-a face cu asta? Simt că sunt un sfânt. Accept această soartă că vine de sus şi nu văd participarea mea. Cum nu vor veni noi nenorociri pe calea mea?

Întrebare: Oamenii au tendinţa să creadă că, dacă răul apare la cineva, este evident că a făcut ceva rău individual. Şi descrieţi sistemul, adică nu priviţi la destinul individual, ci la destinul societăţii.

Răspuns: Este dificil să se considere destinul unui individ, pentru că viziunea noastră este limitată. Există păcătoşi notorii care se simt bine. Şi, dacă privesc cu ochii mei egoişti, văd oameni bucuroşi înşelându-i pe alţii şi furând întreaga lor viaţă. Ei au totul, sunt chiar respectaţi, iar după moarte sunt numiţi drepţi. Întrebarea este dacă servesc sau nu drept exemplu. Desigur că nu! O viaţă a unei singure persoane nu poate să fie un exemplu.

Întrebare: Dacă necazurile vin la o persoană unul după altul, la final, va blestema ziua în care s-a născut. Mulţi oameni cred că moartea este de preferat unei astfel de vieţi.

Răspuns: Aceasta este o evadare de responsabilitate, de la scop şi un refuz de a asculta. Este necesar să formăm opinia publică care va ajuta o persoană să audă că există un scop şi că este necesar să-şi organizeze viaţa.

Nu este nici soarta oarbă, nici destinul. Totul este în mâinile omului!

Din ”O viaţă Nouă”, kab.tv, 28.05.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Tora spune că Iacov a urmat sfaturile mamei sale şi a pretins că era fratele său Esau. Prin asta, în mod viclean, a primit binecuvântarea lui Isaac. Ce este această povestire?

Răspuns: Isaac reprezintă linia stângă. Esau şi Iacov reprezintă două linii care derivă din el. Nici unul nu poate exista fără celălalt.

Iacov a fost acela care era menit să primească binecuvântarea deoarece el a fost ales pentru a defini şi executa întregul proces de corectare. El este cel care a oferit totul pentru a realiza starea corectată la finalul procesului.

Totuşi, Isaac a dat naştere lui Esau, deoarece este absolut imposibil să avansezi fără linia sa. În esenţă, linia lui Esau este linia dorinţei, golul, o nevoie şi o cerere de împlinit. Cu alte cuvinte, Esau reprezintă o senzaţie de gol, de suferinţă, preocupare.

Acesta este motivul pentru care Esau a mers la câmp (domeniu, câmpul vieţii) care reprezintă fundamentul existenţei umane în calitatea sa de persoană relativ liberă. Fără această bază, viaţa umană nu ar avea sens. Fără calitatea numită Esau, nu putem trece la o stare numită Adam (om) şi astfel, rămânem la nivelul animal. Asta explică de ce Esau a fost primul născut al lui Isaac căruia trebuia să-i transfere tot ce avea.

În schimb, pentru soţia lui Isaac, Rivkah, nu a fost aşa, deoarece programul creaţiei a fost iniţial inerent în Iacov, nu în Esau. În esenţă, Iacov nu este descendentul lui Isaac, ci mai degrabă al lui Avraam. El este fiul lui Isaac, dar nu primul născut.

Acest aranjament demonstrează modul clar că programul creaţiei este un factor auxiliar, în timp ce substanţa creaţiei este chestiunea de bază. Acelaşi lucru se aplică în natură. Chiar şi Israel (”un cap pentru mine” – לי ראש) este capul omenirii, umanitatea este încă materialul de bază al voinţei care trebuie să conducă la unitate, la adeziunea cu Creatorul.

Întrebare: Putem spune că Esau (o dorinţă goală care necesită umplere) reprezintă lumea contemporană?

Răspuns: Forţele cele mai întunecate şi puternice trebuie să fie transformate în cele mai uşoare. Poporul evreu are obligaţia să conducă masele să fuzioneze cu Creatorul. Creatorul este în aşteptarea lui Esau, în timp ce Iacov este destinat să-şi împlinească rolul său.

Aceasta este o bătălie pentru supremaţie, pentru care dintre ei este mai importantă. Este vorba despre separarea funcţiilor şi identificarea cărui tip de conexiune cu Creatorul poartă fiecare dintre ei. Lupta continuă până la ultima stare, moment în care competiţia dintre ei se transformă în conexiune şi completare reciprocă. Egoismul nu poate realiza acest lucru pe cont propriu.

De fapt, Iacov nu a înţeles niciodată de ce a fost implicat în această dispută. El a fost fiul mamei; nu a avut dorinţe imense, nici nevoi fără sfârşit aşa cum a fost Esau. Pe de altă parte, Esau este enorm, puternic şi măreţ dar, în acelaşi timp, nefericit şi gol. Trebuie să înţelegem rolul său care nu este de invidiat. Dacă privim la tristeţea, nefericirea, suferinţa omenirii care câştigă miliarde de dolari fără cea mai mică idee despre ce să facă cu ele, este greu să-i invidiez. Esau reprezintă masele generale care trebuie să fie aduse la comandă.

Esau cere un răspuns de la Iacov. Unul din cei mai importanţi antisemiţi, cum ar fi Henry Ford, a înţeles acest fapt şi a scris despre asta. Totuşi, evreii doresc încă să scape în America şi să fie asimilaţi. Ei fac tot posibilul să nu fie identificaţi ca evrei.

Întrebare: Iacov a făcut, de asemenea, mici eforturi pentru a rezista misiunii sale, dar mama sa l-a forţat să continue. De fapt, cine este ”mama”? Cine împinge poporul evreu să acţioneze ca Iacov?

Răspuns: Mama este proprietatea Bina. Este o calitate de dăruire şi iubire care realizează în mod clar că altfel nu se va aplica niciodată pe scara întregii omenirii.

Această mamă specială are doi copii, ambii s-au născut din dragostea numită Bina. Ei sunt împărţiţi în scopul de a arăta omenirii modul de a uni proprietăţile Esau şi calităţile Iacov şi a demonstra omenirii cum se conduc corect aceste calităţi. Proprietatea numită Iacov trebuie să acopere calitatea Esau cu intenţie. Dacă asta se întâmplă, totul va funcţiona corect.

În general, nici unul din fraţi nu poate fi învinuit de ceva. Doar dobândind o reală libertate de voinţă putem implementa asta în viaţă. Aş spune că astăzi ne îndreptăm spre asta. Deşi nu este un curent în sine, mai degrabă a început de la Ari, în secolul al 16-lea.

Totuşi, suntem în întârziere. Priviţi ceea ce se întâmplă în lume! Trebuie să îndeplinim misiunea lui Iacov cât mai repede posibil. Altfel, Esau ne va presa tot mai puternic. Lucrul cel mai important este să realizăm că noi declanşăm presiunea nefăcând nimic.

Din kab.tv, ”Porţiunea săptămânală Tora”, 14.11.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: În ciuda tuturor eforturilor, terorismul global devine tot mai radical. Sunt extrem de multe noi organizații, mult mai crude și mai extremiste decât cele pe care deja le cunoaștem.

Lupta împotriva Al-Qaeda a fost lipsită de succes. Ceea ce este încă mai rău, din ea s-a dezvoltat organizația numită ISIS, care și-a dezvoltat atacurile sângeroase. Este posibil să aflăm punctul slab al capilor acestei organizații, pentru a o ataca, prin acest călcâi al lui Ahile?

Răspuns: Nu vom putea niciodată să le aducem atingere. Singurul mod de a lupta este să unim întreaga lume, care să se comporte ca o barieră în calea lor. În acest fel, curentul de voluntari către organizația teroristă va seca iar oamenii vor începe să se întoarcă de partea noastră.

Lansăm chemarea la unitate, dar una universală, nelimitată, independentă de orice diferențiere. Poți fi negru sau alb, creștin, evreu, musulman sau indian, nu are nici o importanță. Toți oamenii din toate națiunile trebuie să devină unul, prin puterea unității generale, un singur tipar, o singură familie omenească.

Acestea sunt legile naturii, ele ne impun să ne găsim într-o stare de unitate și echilibru, într-un sistem de conexiuni integrale între noi. Dacă vom respecta această condiție, ne vom simți bine, în timp ce organizațiile teroriste se vor găsi într-o poziție proastă.

Natura aspiră la unitate și apropiere. Este practic un sistem unic, integral, în care toate părțile componente sunt conectate mutual. Din acest motiv, trebuie să ne integrăm în acest sistem pentru a primi de la natură forța pozitivă, prietenoasă, maximă.

În acest scop, trebuie să conectăm întreaga umanitate într-o familie și atunci ne vom simți într-o stare de echilibru cu natura. Aceasta este legea echilibrului, a homeostazei, a echivalenței de formă.

Îmtrebare: De ce este necesar ca această lege să acționeze împotriva teroriștilor?

Răspuns: Deoarece compatibilitatea cu natura ne permite să atragem forțele pozitive de la aceasta. Umanitatea trebuie doar să se conecteze și să se unească în mod corect, oamenii trebuie să facă tot ceea ce le stă în putere să formeze o singură familie, una care trăiește conform principiilor ajutorului reciproc și a garanției mutuale. În această familie toți ne găsim la același nivel și fiecare trebuie să aibă ceea ce îi este necesar, în limite raționale. Dacă ne vom organiza în acest fel, oamenii vor fi atrași spre noi.

În fond, noi dorim cu toții să trăim într-o lume bună, sigură și fericită, fără să existe mari discrepanțe sociale: săraci și bogați, norocoși și defavorizați, sănătoși și bolnavi… Toți ar trebui să ne simțim bine, știind că trăim într-o lume bună și sigură, că vom avea o viață bună, într-un mediu minunat care are grijă de noi, tot așa cum noi ne îngrijim de ceilalți. Cu această societate ar trebui să atragem oamenii, aceasta fiind ceea ce își doresc ei cu adevărat, fără ca vreun lider să-i conducă într-acolo.

Din programul KabTV “A New Life” 7/9/14

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce vor antisemiții din toate generațiile de la evrei?

Răspuns: Ei doresc să nu mai simtă că evreii îi “comandă”; se luptă să pună capăt senzației să evreii stau la baza tuturor problemelor lor. Afirmațiile lor despre evrei sunt atât naturale cât și corecte.

Întrebare: Corecte?!

Răspuns: Da! Tot ceea ce spun aceștia este just și în acord cu natura. Evreii sunt purtătorii  ideologiei care aduce daune întregii lumi.

“Ce e în neregulă cu noi? Noi nu facem rău nimănui,” exclamă evreii. De fapt, fără să știe, ei mint. Sunt vinovați. Ei aduc dezastrele în lumea de astăzi, din cauză că sunt dezbinați. Dacă însă reușesc să se schimbe, ei vor atrage o fericire imensă în această lume.

Lumea consideră că poate să se lipsească de evrei, dar aceasta este o eroare de gândire iar noi trebuie să-i arătăm lumii adevărata rezolvare a problemei prezente.

Antisemitismul, chestiunea atitudinii față de evrei, precum și tot ceea ce are legătură cu aceasta, vor continua să se extindă, se vor întări și curând vor lua locul tuturor problemelor flagrante din lume. Nu contează evenimentele, indiferent ce problemă sau dezastru are loc – războaie, suferințe – toate vor fi puse în seama evreilor. “Dacă nu mai curge apă la robinet este pentru că au băut-o evreii pe toată…” (cântec satiric rusesc). Nu se poate face nimic; aceasta este o lege a naturii.

Cât va dura această situație? Până când noi, evreii, vom schimba mersul lucrurilor în așa fel încât toată lumea să atingă echilibrul perfect cu Creatorul și să se ridice la nivelul Lui. Până atunci toate acuzațiile vor fi, de fapt, naturale și juste.

Ei trebuie să înțeleagă doar ce anume cer de la evrei. De îndată ce noi înșine vom înțelege aceste chestiuni și vom începe să ne mișcăm în direcția bună, ei vor realiza acest lucru și ne vor ajuta. Astfel, vom atinge nivelul pe care Avraam a dorit să-l atingă în anticul Babilon.

Ne găsim, prin urmare, în punctul cel mai critic. Iată, se găsește chiar în fața noastră! Se petrece în timp ce vorbim! Începând cu acest moment trebuie să începem să creștem, cu mare viteză. Cu alte cuvinte, va trebui să ne conectăm între noi și să arătăm întregii lumi calea de atingere a păcii absolute, starea de eternă bunătate.
[144317]
Din programul  KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14, Part 6

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Numele Avraam (AV-Am) înseamnă ”tatăl națiunii”. Avraam este, de fapt, tatăl spiritual al întregii omeniri, deoarece a fost nu doar forndatorul a numeroase națiuni, ci creatorul unei metode spirituale a corectării lumii. Ideea principală a metodei sale a fost informația că, Creatorul este singura forță unică și unită din natură, care gestionează întreaga creație: ”Nu este nimeni altcineva în afară de El”.

Atributele Creatorului au fost determinate de el ca ”binele care face bine”. Conform învățăturilor sale, rolul omenirii a fost de a obține adeziunea cu Creatorul conform regulei ”iubește aproapele ca pe tine însuți”.

El a transmis această metodă elevilor săi babilonieni pe care i-a alăturat și i-a numit comunitatea lor ”casa lui Avraam” (Bei Avraam) care se referă la elevii săi și la familia sa. Mai târziu, Avraam a luat grupul său de elevi și a ieșit din Babilon, adică s-a detașat de toate celelalte studii și a obținut Creatorul, și a creat o metodă independentă pe care a exprimat-o în Cartea Creației (Sefer Yetzira) care a finalizat, în mare măsură, munca lui Adam, Îngerul Raziel.

Avraam a stabilit fundamentul metodei pentru atingerea corectă a Creatorului, pentru a obține nivelul Său și pentru a adera la El. Toți ceilalți cabaliști au dezvoltat doar teoria sa adăugând munca lor practică la aceasta. Pentru că ego-ul nu a încetat să crească în fiecare generație, asta a permis dezvoltarea metodei lui Avraam pe următoarele niveluri în funcție de condițiile unei perioade de timp.

Prin urmare, nu putem spune că avem ceva nou astăzi. Tot ceea ce se dezvăluie este dezvăluit prin cabaliști de la Adam până în zilele noastre, dar drumul corect începe cu Avraam, deși există naștere spirituală unică la fiecare nivel de-a lungul acestui drum numit ”fiii lui Avraam”.

Din kab.tv, ”Scurte istorii”, 15.10.2014

Filed under: Antisemitism, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: După distrugerea Primului Templu, evreii au existat tot ca popor al  lui Israel, in sensul spiritual al expresiei?

Răspuns: Erau conștienți de incapacitatea lor de a rezista în fața egoismului care îi controla. Acest fapt este documentat în scrieri istorice și în cronici.

Există extrem de multe materiale care acoperă acest subiect. Ele au fost scrise de către participanții la evenimente, imediat după desfășurarea acestora și nu de cercetătorii contemporani.

Evreii erau o națiune cu știință de carte. Ei și-au transmis cunoștințele din generație, în generație. Scrierile lor au fosr păstrate, sistematizate și clasificate, păstrându-se în acest fel timp de secole.

Prin urmare, poporul a înțeles cu claritate: “Între noi nu există nici un Creator!”

Întrebare: Totuși, ce au luat cu ei în exil? Ce purtau cu ei? Mai înainte ei se conformau principiilor lui Abraham, dar ce mai aveau după colaps?

Răspuns: Își aminteau cu precizie propria istorie. Nu era ca și cum nu o cunoșteau, ca loviți în cap. Mai mult, niciodată căderea nu se petrece pe loc; ea se desfășoară treptat; oamenii își pierd entuziasmul încet, încet, își lasă în urmă stările anterioare, continuând să facă tentative lipsite de succes de a se întoarce la aceste stări.

Încercăm să ne agățăm de trecut, dar nu suntem capabili să o facem. În același timp, încercările de a ne întoarce la aceste stări, chiar dacă sunt lipsite de succes, ne fac să continuăm explorarea și retrăirea stărilor anterioare, păstrându-le astfel în amintirea noastră.

Este asemănător cu distribuirea luminii în Parțuf și ieșirea ulterioară a acesteia din el –TANTA. În ultima etapă, când tot restul s-a dus deja, tot ceea ce mai rămâne sunt amintirile (Reșimot). Cu toate acestea, în acest stadiu ele sunt proaspete și poartă numele de vase (Kelim). Acest tip de vase sunt corecte. Ele reflectă adevăratele senzații, definind ceea ce se petrece în interiorul nostru, doar că, în acest moment, omul își înțelege starea anterioară. Atunci când ne găseam în acea stare nu înțelegeam ce reprezenta ea, cu adevărat, pentru noi.

Acest fenomen se petrece și în viața de zi cu zi. Deseori îi spunem cuiva: “Mai târziu, îți vei aminti și înțelege această situație cu totul altfel.” Așadar, atunci când ne pierdem situația anterioară și nu stă în puterea noastră să ne oprim din cădere, ceva continuă să existe în continuare.

Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today,” 9/3/2014

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă “despărțirea” de Babilon și construirea celui de-al Doilea Templu?

Răspuns: Aceste noțiuni semnifică ridicarea de punți pozitive între cele două triburi rămase, conform principiului “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Acesta este un nivel spiritual care a existat câteva sute de ani, până când s-a prăbușit.

Întrebare: Cu alte cuvinte, mesajul lui Abraham ne călăuzește tot mai sus, dar calea pe care o urmăm deseori este plină de “obstacole” care ne coboară, nu-i așa?

Răspuns: Calea nu este ușoară. După ridicarea spirituală inițială, ei au căzut în Egipt. De acolo s-au ridicat la nivelul Primului Templu, apoi au căzut în Babilon. În continuare, s-au ridicat ceva mai puțin, până la nivelul celui de-al Doilea Templu, apoi iar au coborât până la distrugerea internă. Cu alte cuvinte, ei au pierdut chiar și nivelul “ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Pur și simplu, nu mai erau capabili să continue implementarea acestui principiu, deoarece marele lor egoism a spart chiar și rămășițele iubirii anterioare.

În concluzie, cam pe la începutul primului secol al erei noastre, dragostea a dispărut în totalitate.

Comentariu: Ei au început chiar să se lupte între ei și să se ucidă unii pe ceilalți.

Răspuns: S-au petrecut anumite lucruri în timpul Primului Templu. După prăbușirea acestuia au apărut anumite categorii de populație, cum ar fi căpitanii, comercianții, demnitarii, administratorii, etc. Deși se găseau la nivele înalte, ei manifestau un egoism excesiv.

Este o chestiune total diferită față de construirea unor relații la nivelurile inferioare, ca de exemplu în sătucuri, sau printre aceia care dețin doar o vacă, o oaie sau un cal. Pentru a supraviețui, ei trebuiau să se împrumute unul de la altul.

Pe când, dacă și tu și eu avem miliarde, alții au și ei la fel, atunci războaiele, luptele sunt inevitabile. Fiecare posedăm propria armată și ne urmărim doar interesele proprii. De aceea apar probleme.

Întrebare: Prin urmare, căderea de pe nivelul spiritual ne conduce în abis, spre manifestarea răului. Este corect?

Răspuns: Da, este adevărat. Pe de altă parte vorbim despre un fenomen natural. Aceste probleme se petrec în toate țările care trec prin faza de declin. Lumea modernă înfruntă aceeași amenințare: rușii, europenii și bogații americani își vor crea propriile armate și se vor lupta unii cu alții.

Pentru evrei, aceste perioade se încheie în tristețe, căci tocmai în momentele de colaps spiritual își fac apariția cuceritorii care distrug templele. [143811]
Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Israel - Niciun comentariu→

Să studiem în detaliu perioada distrugerii Primului Templu. În esență, aceasta a fost o coborâre sub nivelul dragostei, eradicarea“Templului dragostei” dintre oameni.

Toate cele douăsprezece triburi ale Israelului respectau la început principiul “iubește-ți vecinul ca pe tine însuți.” Ulterior, această noțiune s-a prăbușit. Drept rezultat, zece din cele douăsprezece triburi au dispărut, adică au fost dispersate în întreaga lume.

Anterior, ei au existat la nivelul “iubirii față de vecini.” După coborârea la un nivel inferior, aceștia nu mai aveau nimc de făcut în țara Israelului, pentru că nu mai erau conectați la dorințele generale care trebuiau corectate în scopul dobândirii altor niveluri. Cele două triburi rămase au fost însă suficiente pentru atingerea nivelului celui mai de jos și rămânerea pe acest nivel.

Să spunem așa: toate cele douăsprezece triburi au căzut de pe nivelul dragostei, pe nivelul cel mai de jos. Spațiul dintre aceste niveluri era ocupat de cele zece triburi. Din acest motiv ele au dispărut.

Ulterior, ele au condus umanitatea către perioada contemporană: capătul terminus, criza care cuprinde astăzi întreaga lume.

Întrebare: Ce înțelegi prin “au condus”?

Răspuns: Multe personalități cheie ale istoriei au provenit din cele zece triburi. La aflarea acestui fapt, probabil că omenirea va da vina pe poporul evreu pentru că el “strică” totul. Îl vor acuza că a condus dinadins umanitatea inocentă către criza globală actuală, pe parcursul întregii istorii.

Întrebare: Este adevărat că toți conducătorii care au direcționat și influențat procesele istorice cele mai semnificative, la scară largă, provin din cele zece triburi?

Răspuns: Da, este adevărat. Majoritatea acestor oameni fac parte din cele zece triburi.

Întrebare: Ei conduc și astăzi umanitatea spre criză, spre punctul mort în care ne găsim?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce s-a întâmplat cu cele două triburi?

Răspuns: Ele au căzut de la nivelul Primului Templu. Din acest motiv au pierdut războiul cu babilonienii, “vecinii” lor, conduși de Nebuchadnezzar. După ce i-a cucerit, el a lăsat o parte dintre evrei să rămână în țara Israelului, luându-i pe restul în captivitate.

Ulterior, doar un număr foarte mic de evrei s-au întors și s-au reconectat cu frații lor. Astfel încât, cele două triburi au început să construiască următorul templu.

Întrebare: Mai au aceștia o scânteie vie în ei?

Răspuns: Nu doar o scânteie! Ei nu au atins niciodată partea cea mai de jos. Au căzut de pe nivelul “iubirii față de vecini”, la nivelul unei bune conexiuni între ei, un așa numit nivel de “Hassadim”,  care, în esență înseamnă să “nu faci rău altuia,” să păstrezi relații bune, prevenitoare cu vecinii:  “Nu sunt împotriva voastră; voi nu sunteți potrivnicii mei.” Acesta este tot un nivel spiritual, fiind construit mai presus de egoism.

Din acest motiv, după întoarcerea evreilor din Babilon, aceștia au construit cel de-al Doilea Templu, ridicat sub conducerea și supervizarea directă a regelui babilonian Cirus, fiul Esterei. Iată o poveste “încurcată” despre legăturile “familiale” …

Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14, Part 6

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare - Niciun comentariu→