New Life 455 – Europa: Un amestec de națiuni

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Europa este centrul unei largi varietăți de culturi, religii, grupuri opuse și interese economice. Egoul dezechilibrat care alimentează opoziția nu se va liniști. Mai degrabă, evoluează în mod constant și ne determină să facem schimbări. Singura corecție posibilă se bazează pe conexiunea dintre inimi prin principiul „iubirea va acoperi toate păcatele noastre”. Aceasta este soluția pentru tot.

Din „New Life 455 – Europa: Un amestec de națiuni” de la KabTV, 16.11.14

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Bucuria este una dintre principalele emoții pozitive la om, un sentiment interior de satisfacție, împlinire, plăcere și fericire. Ar putea acest sentiment să fie un indicator al progresului pentru o persoană care se angajează în auto-dezvoltare și, în același, timp simte bucurie?

Răspuns: Pentru unii da și pentru unii e chiar opusul. Bucuria este un sentiment de realizare a ceea ce ai dorit atât de mult în sentimente, în obținere, în orice. Și, dacă o persoană vede că se îndepărtează de acest scop, atunci este tristă.

Întrebare: Înțelepții spun că nu există o bucurie mai mare decât rezolvarea îndoielilor. Ce înseamnă?

Răspuns: Dacă o persoană care are îndoieli, în examinările interioare, vede că se poate ridica deasupra lor, acest lucru provoacă în el un sentiment de bucurie. După ce se ridică deasupra lor, scapă de îndoieli.

Și dacă nu există probleme, sarcini, bariere, atunci nu este nimic pe care să construim această împlinire.

Întrebare: Trebuie să simți mai întâi suferința pentru a simți bucurie?

Răspuns: Bucuria este întotdeauna o consecință a simțirii unui nivel inferior și apoi a atingerii celui superior.

Întrebare: În lumea noastră, exprimăm o mulțime de stări prin cuvântul „bucurie”: bucuria de a urmări un film, bucuria dintr-o treabă bine făcută, din unitatea cu prietenii. De ce este limba noastră atât de săracă?

Răspuns: Acestea sunt toate motive pentru care senzația se numește bucurie.

Din KabTV „Abilități de comunicare” 07.08.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată natura este construită pe aspirația pentru tipuri mai complexe de conexiune. Sarcina noastră este să învățăm din ea să ne conectăm, pentru a ne construi viețile analogie cu ceea ce vedem în natură.

Întrebare: Cum se manifestă această lege a cooperării în societate? De asemenea, vedem că alte legi destul de stricte funcționează în natură. Nu putem să le luăm așa cum sunt și să le aplicăm societății.

Răspuns: Chiar și aceste legi rigide acționează în numele unei conexiuni compacte, a tuturor calităților naturii într-un singur întreg. Și dacă undeva vedem distrugerea reciprocă, confruntarea, atunci trebuie să înțelegem că aceasta funcționează în continuare în aceeași direcție pentru a aduce natura într-un singur sistem.

Observație:  Dacă, de exemplu, luăm simpla lege a supraviețuirii celor mai puternici, nu vrem să trăim într-o societate conform legii junglei.

Comentariul meu:  Depinde de modul în care interpretăm conceptul de „cel mai puternic”. Vedem că persoana cea mai puternică fizic nu supraviețuiește. Persoana practică supraviețuiește, deoarece știe să folosească mediul în mod rațional și să-l direcționeze către atingerea unui scop al naturii, superior.

Și când o forță grosieră care ține totul sub controlul său, este în acțiune, nu iese nimic. Totul acționează într-un sistem foarte inteligent și cu mai multe fațete. Nu puteți spune că acum va veni un fel de val și va aranja totul sau va distruge totul. Orice s-ar întâmpla, creează în continuare unele oportunități pentru noi conexiuni. Natura aspiră de la cele mai simple specii la cele mai complexe.

Întrebare: Putem lua legea homeostaziei, pe care o putem simți clar în corpul nostru și să o transferăm societății? Cum se manifestă această lege în societate, sau este imposibil să o vezi?

Răspuns: Toate acestea sunt relative. Deși societatea noastră este departe de a fi perfectă, are nevoie de tot felul de oameni: puternici și slabi, deștepți și proști. În general, umanitatea trebuie să fie foarte diversă pentru a putea să se conecteze corect din această diversitate și să creeze o formă integrală și completă.

Natura luptă pentru diversitate, nu pentru a face o persoană puternică și a-i da putere asupra întregii lumi. Vedem că nu cel mai puternic supraviețuiește, dar nici cel mai înțelept. Sunt necesare toate combinațiile posibile de forțe de dreapta și de stânga. Cel care poate acumula în mod optim în sine diverse calități și le poate folosi rațional, supraviețuiește.

Din KabTV “ Abilități de comunicare” 8/21/20

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum putem depăşi diviziunea politică din America?“

Depăşirea diviziunii din America necesită ca toată lumea să se simtă luată în consideraţie și reprezentată și nu așa cum este în starea actuală, unde aproximativ jumătate din țară sărbătorește victoria, iar cealaltă jumătate se simte înșelată și frustrată.

Oamenii de toate orientările politice trebuie să stea și să discute problemele lor. Cu toate acestea, pentru a uni cu succes diviziunile de mai sus, conversația trebuie să respecte câteva orientări, cum ar fi asigurarea tuturor participanților

• să se simtă la fel de important în discuție;
• să se concentreze asupra anumitor probleme curente și să nu se îndepărteze de ele;
• să își exprime opinia cu privire la aceste probleme;
• do not argue, criticize or make judgmental statements; să nu se certe, să nu critice și să nu facă declarații de judecată;
• și asculte cu adevărat opiniile tuturor;

Procedând astfel, participanții își vor propune să ia decizii după ce iau în considerare punctele de vedere ale tuturor.

Este important într-o astfel de conversație ca fiecare să-și exprime poziția și nu este de așteptat ca cineva să facă concesii în acest sens. De asemenea, configurarea „rotundă” a acestei conversații ar certifica faptul că niciun punct de vedere unic nu le domină pe celelalte, întrucât acest lucru ar distruge unitatea dorită în bucăți, nefăcând niciun progres. Mai degrabă, prin faptul că fiecare participant are timp să-și exprime punctul de vedere deplin, și fiecare respectând regulile menționate anterior, care includ ascultarea tuturor punctelor de vedere, atunci participanții vor ajunge la un anume fel de echilibru.

Cum funcționează faptul că o conversație care este făcută în conformitate cu liniile directoare menționate mai sus va ajunge la un anumit felde echilibru și este capabilă să pună capăt diviziunilor?

Pentru că aceste linii directoare provin din forma unificată a naturii și, dacă ne ținem de ele, vom obține sprijin din partea naturii, deoarece natura funcționează în cele din urmă, pentru a ne atrage spre o mai mare unitate. Dacă nu reușim să respectăm aceste linii directoare în discuțiile noastre și ne propunem să ne impunem propriul punct de vedere asupra celor ale altora, atunci nu obținem niciun sprijin din forma unificată a naturii și rămânem în firile noastre înnăscute, care ne stăpȃnesc în mod natural într-un fel sau altul.

Am fost „implantați” cu diferite poziții separatoare de la natură, tocmai pentru a ne conecta la ele și a descoperi o realitate armonioasă făcând acest lucru. Prin urmare, trebuie să avem unificarea, punerea în conexiune a diferențelor noastre, ca obiectiv și cu o importanță ridicată atunci când abordăm o astfel de conversație, altfel vom cădea „victime” ale impulsurilor noastre separatoare, care percep și simt o imagine mai îngustă decât cea mult mai mare, care există atunci când ne unim deasupra lor.

Ce ne-ar face să dorim să ne ridicăm deasupra pozițiilor noastre separatoare? De ce nu putem continua să încercăm să copleșim cealaltă parte și să implementăm modul în care credem noi că lucrurile ar trebui să meargă?

Pentru că, în cele din urmă, diviziunea subiacentă nu lasă pe nimeni să ajungă mulțumit și, cu cât ne dezvoltăm mai mult în timp ce rămânem împărțiți, cu atât devenim mai negativi și amari. În cazuri extreme, fiecare împunȃndu-și poziția divizivă asupra celorlalți, ne poate conduce la tulburări și haos total, la niveluri nefericite de suferință, care ne-ar obliga să revizuim modul în care ne comportăm.

Astfel, am fi înțelepți să ridicăm importanța unirii deasupra diviziunilor noastre, astfel încât să devină preocuparea noastră principală și să ne dăm seama că ceea ce stă între o viață de suferință sau de armonie pentru toată lumea este dacă putem să ne organizăm cu atenție pentru a lega aceste diviziuni. Legile naturii sunt de partea noastră și ne vor sprijini dacă o facem.

Am discutat acest subiect și am răspuns la întrebări despre acesta în cadrul întrebărilor și răspunsurilor mele cu scriitori pe 15 noiembrie 2020. Urmariti videoclipul aici [1:31:48]

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Este nevoie de doi pentru a nu fi de acord”

16 noiembrie este Ziua Internațională a Toleranței. Se pare că o zi a toleranței nu a fost niciodată mai potrivită. În același timp, cu politicienii și jurnaliștii care cheamă în mod deschis să fie scoşi disidenții din societate și chiar să fie „arşi” pentru că „dacă există supraviețuitori … o vor face din nou”, se pare că toleranța nu a fost niciodată un lucru mai de dorit la care să ne gândim.

Toate opiniile, chiar și cele mai extreme, au nevoie de timpul lor de exprimare. În cele din urmă, ele aprofundează și extind înțelegerea noastră despre noi înșine ca ființe umane. Dar acum, cred că am văzut destul de mult partea negativă a naturii umane și este timpul să valorificăm diversitățile dintre noi în beneficiul întregii umanități.

Intoleranța pare să vină în valuri. Ori de câte ori intoleranța depășește un anumit nivel, violența izbucnește într-o formă sau alta. Acum se pare că ne îndreptăm rapid spre un alt vârf al intoleranței și, dacă nu îl gestionăm mai bine decât înainte, va erupe la fel ca valurile trecute. Și dacă istoria ne poate învăța ceva, este că vârfurile cresc mai înalte de fiecare dată și violența rezultată este mai teribilă.

Trebuie să înțelegem că natura umană nu devine mai tolerantă, ci mai extremistă și mai fanatică. Drept urmare, atunci când o parte vorbește despre anihilarea celeilalte părți, așa cum se întâmplă astăzi, va încerca să o facă fizic. Nu se pune problema dacă, ci doar când. Când ambele părți vorbesc în acești termeni, asta va duce la război.

Astăzi, a vorbi despre orice seamănă cu prietenia, amabilitatea, unirea sau chiar doar toleranța stârnește zâmbete ironice, în cel mai bun caz. Mai probabil, astfel de cuvinte vor fi întâmpinate cu un sarcasm cuvenit, deoarece nimic nu este mai puțin realist astăzi decât să le ceri oamenilor să fie toleranți unii cu alții.

Mai mult, odată cu trecerea timpului, va deveni și mai puțin probabil. Natura umană este dinamică, evoluând spre individualism în creștere și, prin urmare, intoleranță față de ceilalți. Astăzi, individualismul a atins astfel de niveluri încât există mai multe familii cu un părinte cu care locuiesc decât cu doi, iar aproape 30% din gospodării sunt gospodării cu o singură persoană. Într-o astfel de stare, este greu de imaginat că mulți oameni nu vor pe nimeni în jurul lor?

Dacă această tendință continuă, democrația americană va deveni în curând un lucru din trecut. Pentru a evita ceea ce pare a fi o soartă inevitabilă, trebuie să adoptăm o gândire radicală: fiecare dintre noi trebuie să ne dăm seama că persoana pe care o vreau moartă, persoana care nu este de acord cu mine, îmi menține de fapt linia vieții. Fără acea persoană, nu voi fi cine sunt, ceea ce sunt și nu voi fi deloc. Nu înseamnă că trebuie să fiu de acord cu o persoană pe care nu o suport, ci pur și simplu că dezacordul nostru este ceea ce ne menține în mișcare și este nevoie de doi pentru a nu fi de acord.

Natura, care dezvoltă toate creațiile, le transformă în plante și animale care mănâncă plante sau animale, care mănâncă plante și animale, care mănâncă alte animale. Toți depind unul de celălalt, deși în mod clar niciunui dintre ei nu îl place în mod deosebit pe celălalt. La fel, natura umană ne determină pe toți să ne dezvoltăm. Ne transformă în oameni diferiți, care în mod clar nu se plac, dar care sunt dependenți unul de celălalt, la fel cum animalele sunt dependente unul de altul pentru supraviețuirea lor.Nu am avea fasciști dacă nu am avea comuniști; nu am avea seculari dacă nu am avea religioși și nu am avea moderați dacă nu am avea extremiști. Suntem definiți de ceea ce nu suntem, nici mai mult nici mai puțin, decât suntem definiți de ceea ce suntem.

Diferența dintre animale și oameni este că putem vedea, analiza și aprecia țesătura pe care natura a creat-o. Dacă am putea privi imaginea de ansamblu și am vedea că noi, umanitatea, formăm o țesătură diversă la fel de frumoasă ca viața sălbatică a naturii, nu am fi unul la gȃtul altuia. Dimpotrivă, am aprecia și prețui diferențele, la care ne-am referi apoi ca diversitate.

Totul este necesar la timpul său. Toate opiniile, chiar și cele mai extreme, au nevoie de timpul lor de exprimare. În cele din urmă, ele aprofundează și extind înțelegerea noastră despre noi înșine ca ființe umane. Dar acum, cred că am văzut destul de mult partea negativă a naturii umane și este timpul să valorificăm diversitățile dintre noi în beneficiul întregii umanități. Omenirea a susținut nenumărate ideologii. Acum este timpul să susținem ideologia unității, care afirmă că, în orice credem și susținem, trebuie păstrat, este al nostru și trebuie adăugat la țesătura umanității. Doar o societate care plasează unitatea ca valoare de vârf, poate tolera puncte de vedere diverse în cadrul ei, le poate oferi locul potrivit și le poate folosi pentru a consolida și îmbunătăți întreaga societate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Adevăratul înţeles al toleranței”

Cu ce seamănă mai mult această lume, o grădină liniștită sau o junglă cu prădători sălbatici care se devorează reciproc? Cel mai probabil cu aceasta din urmă. În același timp, în care ciocnirile și diviziunea se extind atât în Statele Unite cât și în restul planetei, este comemorată Ziua Internațională pentru Toleranță a ONU. Dar dacă nu explorăm ce înseamnă cu adevărat toleranța, nu va exista nicio implementare. Înțelegerea și stăpânirea artei de a asculta și de a se îmbrățișa unii pe alții, este ceea ce ne va oferi instrumentele pentru a transforma polarizarea în echilibru.

„Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogatei diversități a culturilor lumii noastre, a formelor noastre de exprimare și a modurilor de a fi oameni”, se declară în Declarația de principii a ONU privind toleranța. Idealurile acestor cuvinte sunt importante, dar a marca o zi specială a toleranței în calendar nu are sens, dacă nu educăm umanitatea mai întâi despre esența a ceea ce înseamnă această premisă și despre cum să o punem în practică în viața noastră de zi cu zi. În caz contrar, „toleranța” devine un cuvânt gol.

Situații similare există cu alte comemorări, cum ar fi Ziua Internațională a Femeii. Am auzit vreodată oameni care primesc lecții în timpul creșterii lor timpurii – la grădiniță sau la școală – despre cum să respecte femeile, sau chiar cel mai de bază principiu, despre cum să-și respecte și să-și iubească mama? Nu-mi amintesc. Prin urmare, educația noastră lipsește deoarece nu reușim să gravăm valorile de bază în țesătura socială.

Cuvântul „toleranță” în ebraică este sovlanut, de la verbul „lisbol”, (a suferi), ca și când ar trebui să suportăm sau să suferim opiniile altora. Cu toate acestea, în acest sens, nu este nevoie să tolerăm, ci să ne îmbrățișăm reciproc. Suferința pe care o experimentăm provine din faptul că viziunea noastră este egocentrică și este incapabilă să simtă pe ceilalți, în special pe cei care sunt diferiți de noi. Ar trebui mai degrabă să-l acceptăm și să-l simțim pe celălalt, ca pe noi înșine, opiniile și sentimentele sale, chiar dacă acestea sunt contrare alor noastre.

Ar trebui să ne bazăm relațiile umane pe principiul că toată lumea are un loc în societate și ar trebui să recunoaștem că diferența și diversitatea creează un mozaic colorat și minunat. Natura ne-a creat în acest fel, astfel încât să ajungem să ne dăm seama cum bogăția opiniilor din minți diferite împuternicește pe toată lumea. Dacă am ști cum să integrăm în mod corespunzător nenumăratele părți ale roților dințate umane, atunci am vedea cum fiecare este indispensabil mecanismului sincronizat și bine uns, numit creație.

Dar de ce am devenit din ce în ce mai reticenți de-a lungul anilor chiar să ne privim în ochi, darămite să comunicăm și să ne conectăm corect? Motivul este legat de ego-ul nostru în continuă creștere, în care natura se dezvoltă în interiorul nostru – dorința noastră nesățioasă de a ne împlini propriile dorințe în detrimentul altora. Cu cât egoul crește, cu atât devenim mai puțin calmi.

Exasperarea, intoleranța și respingerea reciprocă sunt toate stările pe care natura ne obligă să le simțim, pentru a ne permite să recunoaștem abordarea noastră egoistă umană ca fiind cauza turbulențelor din viața noastră; iar prin atingerea unui punct mort în capacitatea noastră de a ne înțelege unii pe alții, să dezvoltăm o nouă dorință sinceră de a ne ridica deasupra ego-ului.

Procesul evolutiv duce omenirea de la niveluri mai profunde de conflict la stări superioare de echilibru și cooperare. Societatea umană ajunge la un punct în care polarizarea socială extremă va aduce inevitabil un nivel mai înalt de organizare socială. Nu există scăpare din a învăța cum să ne unim deasupra laturilor opuse, nu prin eliminarea opuselor, ci mai degrabă prin echilibrarea acestora pentru a crea o înțelegere superioară.

Prin urmare, pentru a evita catastrofa socială va trebui să încurajăm o nouă mentalitate și să stabilim un model cu totul nou de ordine socio-politică, unul care să poată acomoda puncte de vedere opuse, pentru a obține stabilitate socială mai degrabă, decât să perpetueze și să aprofundeze diviziunea socială.

În natură, dorința fundamentală care operează în cadrul tuturor organismelor vii este de a găsi coexistența și interacțiunea dintre două forțe opuse, creând un nivel mai înalt de ordine și prosperitate. Evoluția reunește contrariile prin echilibru dinamic. Cunoașterea modului în care funcționează acest principiu al sistemului interior al naturii – forța care operează și controlează totul în realitate – este singura noastră ancoră în lumea în schimbare.

Aducerea oamenilor cu puncte de vedere diferite mai aproape unul de celălalt, pentru a atinge noi niveluri de înțelegere reciprocă ar trebui să fie scopul final al societăților de astăzi. Când se va întâmpla acest lucru, diferențele noastre vor rămâne, dar în mod complementar, în beneficiul colectiv. Atunci va avea loc o toleranță reală, primită ca înțelegere, acceptare și fraternitate. Așa cum a scris cabalistul Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) în eseul său “Libertatea”:

„Fiecare individ ar trebui să păstreze integritatea moștenirii sale, iar contradicția și opoziția dintre ei vor rămâne pentru totdeauna, pentru a asigura critica și progresul înțelepciunii, care este avantajul major al umanității”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este sensul vieții? Fericirea este singurul scop al vieții noastre?“

Fericirea nu este scopul vieții noastre, deoarece orice fericire pe care o simțim moare împreună cu noi. Ce câștigăm în cele din urmă din a fi fericiți, dacă în cele din urmă murim și fericirea dispare?

În legătură cu găsirea scopului în viața noastră prin fericire sau alte senzații înalte în lumea noastră, cum ar fi libertatea, iubirea și succesul, înțelepciunea Cabalei descrie conceptul de Faraon – un conducător egoist și materialist care considera fericirea și alte plăceri lumești ca fiind viața și a crezut că acestea îl vor urma în mormântul său. Cu toate acestea, nici o fericire pe care o obținem în această viață nu continuă după aceea, și am fi înțelepți să ne stabilim privirea unui scop veșnic și etern.

Ce este un scop veșnic și etern pentru viață ?.

Există doar în spiritul nostru, deasupra corpului nostru, dincolo de tot ceea ce știm și simțim în prezent prin cele cinci simțuri ale noastre. Dacă atingem contactul cu o astfel de sferă superioară, atunci atingem scopul vieții noastre. Mai mult, putem face acest lucru în timp ce suntem în viață în corpul nostru actual.

Realizarea percepției și a simţirii acestei sfere superioare – „mai înalte”, adică mai presus de ceea ce mintea și sentimentele noastre corporale pot înțelege – care ne guvernează, ne oferă o percepție și o înțelegere completă: de unde venim, unde ne îndreptăm, ce și cine suntem, ce ne-a creat, precum și cum am fost creați și de ce.

Mai mult, prin atingerea acestei sfere superioare, descoperim și fericirea adevărată și veșnică. Cu toate acestea, o astfel de fericire nu este scopul vieții în sine, ci vine mai degrabă ca un produs secundar al atingerii scopului vieții noastre, care este realizarea realității eterne.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Democraţia americană rănită”

Turbulenta cursă prezidențială din SUA trebuia să se încheie cu alegerile, dar, de fapt, scenariul politic este departe de a fi calm și liniștit. În timp ce jumătate din America își revendică victoria și sărbătorește energic, cealaltă jumătate se simte trădată, epuizată, jefuită și pune la îndoială și provoacă sistemul democratic. Ce fel de schimbări sunt necesare pentru a recupera credibilitatea unui sistem care a arătat imperfecțiuni?

În timp ce echipa juridică a președintelui Trump se ocupă de provocarea instanțelor și așteaptă renumărarea voturilor în șase state de pe câmpul de luptă, acuzele de fraudă au umbrit procesul electoral american.

Alegerile democratice au adus lumii dezvoltarea umană, libertatea de exprimare – unde tuturor li se permite să își exprime opiniile și divergențele fără teamă, să voteze, să demonstreze – dar acum vedem că sistemul, care a fost conceput ca panaceu pentru a asculta vocile oamenilor, vocile tuturor, a dus ca milioane de oameni din aceeași țară să devină radical opuși unul față de celălalt, împărțiți într-o jumătate aproape simetrică, complet polarizată.

Deci poate că soluția este împărțirea oficială a țării în două, un teritoriu democratic și un ținut republican? Aceștia se pot muta în funcție de preferințele lor politice și se pot vizita din când în când, pot face turism dintr-o parte în cealaltă, chiar au relații comerciale între ambele țări, pot împărți industria, economia, societatea în general. Dacă nu este posibilă coexistenţa, atunci divizarea țării pare a fi singura alternativă.

Vă puteți imagina un astfel de scenariu? În mod clar, sfâșierea țării și împărțirea acesteia în două bucăți nu este posibilă, și chiar dacă ipotetic ar fi o alternativă, o diviziune clară ar separa familiile, ar demonta comunitățile, ar împărți fiecare atom din fiecare element al creației și ar prezenta dezechilibre enorme și pericol mare. Înstrăinarea este cauza perturbării sociale și, în cele din urmă, poate duce la război.

Am ajuns într-o fundătură în care democrația este pusă la îndoială și nu există o majoritate incontestabilă care să determine viitorul națiunii. Societatea de astăzi cere rezultate care iau în considerare și reprezintă pe toată lumea. În caz contrar, credibilitatea și legitimitatea conducerii țării vor fi subminate, iar ruptura dintre cele două tabere va continua să se deterioreze. Noua realitate impune ca toate părțile să stea împreună într-un cerc, așa cum oamenii indigeni ai țării se adunau într-un cerc în jurul unui foc de tabără pentru a găsi soluții la problemele lor cele mai urgente, pentru a gândi și a decide împreună despre ce ar trebui făcut.

Soluția nu poate fi renunțarea la poziția fiecăruia cu privire la orice problemă. Nu este realist și nu ar trebui să fie aşa. Când o parte o copleșește pe cealaltă, rezultatul va fi în cele din urmă distrugerea. Ridicându-ne unul împotriva celuilalt, care dorește să anihileze opiniile opoziției, contrazice natura, acționează împotriva forței supreme care a creat două părți ale lumii în primul rând. Scopul naturii pentru crearea acestei diviziuni este de a conduce omenirea să se străduiască pentru conexiune și să construiască o nouă realitate în comun, printr-un sentiment de garanție reciprocă. Acest obiectiv poate fi atins atunci când oamenii se ridică de la dorințele lor egoiste instinctive și își pun în mod conștient deoparte interesele particulare pentru beneficiul colectiv.

Cum poate cineva să vrea să se gândească la ceilalți, dacă suntem înclinați în mod natural să ne gândim doar la noi înșine? Pentru că alternativa este neguvernabilitatea, haosul colectiv, neîncrederea, rivalitatea – toate condițiile care sunt o rețetă pentru dezastru. Și când există haos nimeni nu câștigă, ci toți pierd. Prin urmare, este în interesul tuturor să realizăm că rănile societății americane pot fi vindecate atunci când americanii își dau seama cât de interdependenți sunt. Natura ne arată sistemul electoral perfect. Alege conexiunea peste dizolvare, unitate peste diviziune, integralitate peste dispersie. Deci, dacă vrem să trăim liniștiți unul lângă celălalt și să reușim ca societate, trebuie doar să învățăm din acest exemplu.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Există diferite forme de transmitere a informațiilor. Mesajele durează de obicei până la zece minute. Un raport poate rula de la zece minute la trei ore. Cursurile durează în medie o oră și jumătate.

Din experiența dvs. în conferințe, care este cea mai eficientă formă de transfer de informații pentru dezvoltarea umană, unificarea oamenilor și dobândirea abilităților de comunicare? Sau totul depinde de obiectiv?

Răspuns: Desigur, depinde de obiectiv. Informațiile pot fi audio, vizuale etc., precum și spirituale. În lumea noastră, este transmisă prin vorbire, text, muzică și imagini. Toate acestea dezvăluie lumea interioară a unei persoane.

ar trebui să umple tot ceea ce o persoană este gata să perceapă. Și o persoană ar trebui să aibă grijă cum să o perceapă correct, și să se pregătească să primească o anumită cantitate de informații. Este cel mai important.

Transferul de informații este stimularea anumitor scheme interne care trebuie utilizate într-o persoană.

El trebuie să trezească în sine forme specifice de comunicare, care închid anumite lanțuri în conștiința sa, în percepția sa senzorială, vizuală și, în principal, spirituală, pentru a crea în sine astfel de forme care nu se află în lumea noastră și astfel percep corect imaginea pe care o vreau să-i transmit.

Din KabTV “Abilități de comunicare” 8/14/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Va fi vreodată omenirea unită?“

Omenirea se va uni în viitorul îndepărtat, dar în acest moment unitatea este departe de a fi orice fel de prioritate. Cu alte cuvinte, o dorință comună ca unitatea umanității să apară în publicul global este încă necoaptă, chiar dacă ne dezvoltăm în această direcție.

Pentru a ne uni, trebuie să ne dorim unitatea deasupra și dincolo de numeroasele forme egoiste, separatoare și materialiste pe care le dorim în mod natural, iar o astfel de dorință încă ne lipsește. S-ar putea să obținem indicii despre aceasta uneori și ne putem implica într-adevăr în sistemele educaționale și de sprijin pentru a dezvolta în mod optim dorința de a ne uni, dar totuși, trebuie să suferim diferite etape de creștere până când dorința noastră se coace, pentru a ne dori unitate mai presus de orice altceva.

Starea finală a umanității este un singur organism unificat. În acea stare finală, umanitatea este formată din oameni, grupuri și interese diferite, deoarece fiecare are propria sa rădăcină unică și propria dezvoltare, din acea rădăcină. Cu toate acestea, toți împărtășim o înțelegere comună a unui obiectiv comun de unire și ne construim astfel încât să ajungem la un echilibru spiritual și lumesc.

Cu alte cuvinte, vom ajunge într-o stare în care noi – întreaga umanitate – împărtășim în mod conștient același scop și creăm o atmosferă extraordinară de sprijin și încurajare pentru atingerea acestui obiectiv. Sprijinul reciproc este de cea mai mare importanță în această nouă umanitate unificată, care trebuie să apară după aceste vremuri grele pe care le trăim în prezent.

Ne îndreptăm astfel, către crearea unui sistem unic de umanitate în care oamenii să susțină ideea că unitatea este mai importantă decât a da puncte de vedere și impulsuri în conflict natural, și în care vom căuta să ne sprijinim reciproc pentru a construi această unificare. Când oamenii cu puncte de vedere opuse se conectează pentru a atinge un scop comun în afara lor, ei vor exista în armonie și echilibru total.

Totuși, suntem încă necopţi pentru unitatea umanității. Avem nevoie în continuare de avansare, până când dezvoltăm o dorință sinceră de unitate a umanității, precum și conștientizarea faptului că este imposibil să atingem acest scop pe cont propriu. Totuși, când vom ajunge la acel stadiu, vom începe să fim martori la schimbări extrem de pozitive în viața noastră: vom câștiga sprijinul unei tendințe pozitive de unire, care există în natură și vom experimenta că începe să ia avȃnt un nou echilibru, între noi și cu natura.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→