Întrebare: Una dintre cele mai bune metode pentru oameni de a se conecta este un dialog deschis la o masă rotundă. Persoanele care asistă la mese rotunde de mult timp stabilesc relaţii bune între ele şi se simt atraşi unul de celălalt. Ar trebui să fie conectaţi în anumite grupuri ?

Răspuns: Aceasta se va întâmpla în mod natural. Reuniunea la masa rotundă trebuie să aibă loc în conformitate cu anumite principii, desigur. Mai întâi, este destinată persoanelor pentru ca ele să se apropie, să se susţină reciproc, să clarifice adevărul în acelaşi timp şi să încerce să găsească nu numai soluţii comune, ci şi opinii comune, dorinţă comună, un obiectiv comun, înţelegere comună şi aspiraţii comune. Nimeni nu suprimă pe celălalt în niciun fel, ci doar îl completează.

În acelaşi timp, oameni care sunt total diferiţi încep, brusc, să înceapă să înţeleagă că, opoziţiile în timpul conexiunii realizează un al treilea factor, un atribut comun care apare într-o intensitate surprinzătoare şi prin care numeroase soluţii posibile pot fi găsite. Astfel, masa rotundă este, de fapt, un instrument pentru a crea o societate de înţelegere reciprocă.

Ca urmare a acestei pregătiri, oamenii ajung la concluzia că este posibil să trăiască împreună, fără să se suprime şi că, lucrul cel mai important este de a găsi cum să se completeze. Apoi, este creată o platformă intermediară comună, care este al treilea factor, nivelul următor, un fel de “mâncare” colectivă este creată, pentru a hrăni pe toată lumea şi de la care toată lumea poate primi mulţumire.

Astfel, o societate integrală specială este formată, în care toată lumea este conectată mutual, înţelege slăbiciunile tuturor, ca într-o familie, respectă şi completează aceste slăbiciuni.  Se pare că, deşi am fost creaţi ca fiinţe total diferite, opuse, descoperim o parte integrantă comună în conexiunea dintre noi care, deşi medie, este foarte puternică.

Din kab.tv “în timp”, 15.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

În Stiri (de la Brainpickings) „O fetiţă din New York, pe nume Phyllis, a scris o scrisoare marelui Albert Einstein în 1936

Riverside

19 ianuarie 1936

Dragul meu Dr. Einstein,

În ora noastră de la scoală de duminică, am adus în discuţie problema: oamenii de ştiinţă se roagă? Am început prin a întreba dacă am putea crede în ştiinţă şi religie. Scriem oamenilor de ştiinţă şi altor oameni importanţi pentru a încerca să avem propriul răspuns la întrebare. Ne vom simţi foarte onoraţi dacă veţi dori să răspundeţi la întrebarea noastră: oamenii de ştiinţă se roagă şi pentru ce se roagă ?

Suntem în clasa a şasea a domnişoarei Ellis.

Cu respect,

Phyllis

Doar cinci zile mai târziu, Einstein a răspuns: – nu este bine atunci când erudiţii răspund la curiozitatea sinceră a copiilor ? – Şi răspunsul său vorbeşte de aceeaşi calitate spirituală a ştiinţei pe care Carl Sagan o elogia zece ani mai târziu şi Ptolomeu, mii de ani mai devreme. Şase ani mai devreme, Einstein a explorat acest subiect într-un limbaj mult mai complicat şi o retorică uimitoare, în discuţia sa cu legendarul Tagore, filozof indian.

24 ianuarie 1936

Dragă Phyllis,

„Voi încerca, spune Einstein, să răspund la întrebarea ta cât mai simplu posibil. Iată răspunsul meu:

Cercetarea ştiinţifică este fondată pe ideea că tot ce există este determinat de legile naturii, inclusiv, desigur, acţiunile oamenilor. Din acest motiv, unui om de ştiinţă îi va fi greu să creadă că rugăciunea poate să influenţeze evenimentele, printr-o simplă dorinţă manifestată supranatural.

Totuşi, trebuie recunoscut că, cunoştinţele noastre actuale faţă de aceste legi sunt incomplete şi imperfecte şi că, într-un fel, această convingere în existenţa legilor fundamentale referitoare la natură se bazează pe un fel de credinţă. O astfel de credinţă este, în mare parte, justificată prin succesul cercetărilor ştiinţifice.

Pe de altă parte, cineva pasionat de evoluţia ştiinţei, este convins de prezenţa unui spirit în spatele legilor universului, un Spirit cu mult superior omului. În acest fel, căutarea în ştiinţă conduce la un sentiment religios, de un tip special, care este cu siguranţă diferit de religiozitatea cuiva mai naiv.

Cu sinceritate,

A. Einstein

Comentariul meu: Iată o adevărată opinie cabalistică a existenţei unei forţe superioare în lume, care nu trebuie adorată, ci revelată.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Tora, „Exodul”, (Mishpatim), 23:2: „Sa nu fii cu cei mulţi pentru a face rău – să nu-ţi dai cu părerea asupra unui litigiu în direcţia majorităţii pentru a perverti legea”.

A fi de partea majorităţii ne corupe mereu. Oamenii se simt puternici atunci când sunt cu majoritatea. Este implantat în natura noastră.

În acest caz, o persoană este „coruptă” de o abordare diferită: „Am nevoie de asta pentru a disemina Cabala, de a corecta lumea, deoarece oamenii mă vor asculta şi eu îi voi corecta. Totuşi, pentru a începe, trebuie să stabilesc legătura cu ei şi să devin, oarecum, ca ei”.

Susţin aceste lucruri pentru elevii mei, deoarece un profesor trebuie să se ocupe de discipolii săi.  În mod constant, ei încearcă să mă convingă că această atitudine este corectă. Eu sunt de acord cu ei, apoi „îi trimit în sens invers” (mă joc cu ei), pentru a-i învăţa să lucreze corect. Contactul va avea loc, prin toate mijloacele.

Majoritatea trebuie să se „încline” în faţa unui individ. În spiritualitate, totul este definit de individualitate, nu de majoritate.

Întrebare: Cu alte cuvinte, nu sunteţi un fan al democraţiei ?

Răspuns: Nu există democraţie în nimic! Lumea este organizată „de sus în jos”, de la şefi la mase. Masele trebuie să-şi urmeze liderul. Liderul trebuie să aspire la Creator. Liderul este cel care este sub Creator. Vedem unde ne conduce democraţia. Eu sper că oamenii vor înţelege, în sfârşit, că o ierarhie rigidă a justiţiei trebuie să existe.

Legile care acţionează în natură sunt numite justiţie. Nu este ceva ce am „inventat” noi, ci mai degrabă ceva ce învăţăm şi primim de la natură. Întreaga ierarhie care a fost făcută de Creator, Lumina Superioară, reprezintă justiţia. Dacă, în ochii noştri, nu este aşa, atunci înseamnă că trebuie să ne schimbăm proprietăţile noastre. Când vom reuşi să ne schimbăm, vom fi de acord cu această noţiune. Când vom fi de acord, vom vedea că este perfecţiunea adevărată.

Din kab.tv, „Secretele cărţii eterne”, 24.06.2013

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Noi putem să influenţăm stările noastre emoţionale şi chiar spirituale prin acţiuni corporale. Totul este bazat pe această lume şi rezultă de aici, de la această lume reală. Aceasta ne poate ajuta să determinăm stările noastre spirituale. La început, totul este revelat la nivelul cel mai jos şi apoi intru, treptat, mai profund în pământ, în fundaţie, în dorinţă.

Cum dorinţa este treptat revelată şi noi putem intra, mai adânc, în pământ, avem şansa să tranformăm dorinţa în dăruire şi să o conducem mai sus. Astfel, pământul (Adamah în ebraică), devine Adam, care arată Domeh, Creator.

Deci, noi trebuie să respectăm acţiunile noastre corporale şi să apreciem influenţa lor asupra noastră. Vedem în ce măsură depindem de diferite forme, de imagini şi de zvonuri. Este nevoie de abilităţi speciale pentru a le utiliza corect şi, de fapt, este ceea ce noi trebuie să învăţăm omenirea. Tot ceea ce este deasupra pământului, deasupra lumii, face parte din munca noastră. Noi înfăptuim munca acestei lumi, la acest nivel, în dorinţa de primire cu publicul şi AHP al nostru este mereu în ei.

Astfel, muncim reciproc, învăţând a fi în în contact cu publicul şi publicul învaţă de la noi, cum să invoce o schimbare interioară şi să se apropie unii de alţii, prin acţiuni corporale simple. Varietatea acţiunilor pe care le realizăm pentru a aduce oamenii împreună, se numeşte educaţie integrală. Pentru noi, acelaşi lucru se transformă în înţelepciunea Cabala la nivelul nostru  şi nu în lumea noastră corporală, în dorinţa corporală comună, ci deasupra, în vasele noastre, la GE în care vasele, Luminile, Partzufim şi legăturile operează şi Lumina este transmisă întregului sistem.

Astfel trebuie să lucrăm cu toată umanitatea. Oamenii încep să lucreze în propria lor dorinţă, în timp ce noi ridicăm eforturile lor la niveluri spirituale. Este atunci când noi dezvăluim că, ceea ce pare a fi o muncă banală, egoistă, simplă la niveluri inferioare, devine o muncă excelentă, atunci când traversează acest excelent amplificator, prin întreaga scară spirituală.

Un exemplu este Malchut, care este corectat prin încorporarea în Zeir Anpin, la cele 60 Sefirot HGT NHY şi, prin această muncă comună, ei urcă împreună la nivelul Arich Anpin, pe măsură ce cresc de 600 000 de ori. Prin asta, trebuie să înţelegem că este cea mai mică muncă a publicului care aduce răspunsul cel mai puternic şi cel mai important de sus.

Din prima parte a cursului zilnic de Cabala, 28.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: După primul război mondial, o criză a condus la şomaj. Masa de şomeri, care era la nivelul animal, nu dorea să descopere scopul vieţii, ceea ce, probabil, a servit ca un teren ideal pentru revoluţia rusă. În aceea epocă, existau mulţi muncitori nemulţumiţi, condiţiile de muncă erau dificile şi era foamete.

Acum, suntem confruntaţi cu o situaţie similară, în care mase de oameni au pierdut locul de muncă. Nu este clar dacă populaţia ţărilor din Orientul Mijlociu are suficiente resurse pentru a trăi. O scânteie este suficientă pentru a aprinde totul; nu contează ce fanatic poate deveni liderul lor. Care este probabilitatea ca enorme mase de oameni să aleagă calea iluminării şi educaţiei, în loc de a face aceleaşi erori care au fost făcute la începutul secolului XX ?

Răspuns: Din păcate, acest scenariu este destul de posibil. Nu neg că sângele poate fi vărsat, că lumea poate cădea într-o teribilă catastrofă, mai rea decât la începutul secolului XX. Riscăm să ne regăsim într-o maşină de tocat mai sofisticată, că omenirea va arăta exemple de barbarie fără precedent.

În perioada pe care o numim astăzi „barbară”, invadatorii aruncau hrană la porţile oraşului asediat, astfel încât aceştia să poată supravieţui şi războinicii să poată să se bată într-o luptă cinstită. Chiar şi în timpul perioadei obscure din Evul Mediu, precum şi mai târziu, în istorie, era considerat „nobil” pentru cavaleri şi samurai să se lupte unul cu celălalt în mod deschis şi cinstit. Nu există nimic din asta în zilele noastre!

Secolul al XX lea a fost un punct de cotitură, totul a mers într-o direcţie diferită. El poate continua aşa sau există o şansă de a-l schimba. Suntem, acum, la o răscruce de drumuri.

Lumea poate fi în război şi nu doar în război nuclear, dar un război cu arme biologice teribile şi umanitatea va muri de infecţii teribile. În cele din urmă, doar o singură parte a umanităţii va rămâne în viaţă, poate numai câteva milioane de persoane vor rămâne în viaţă. Vor recunoaşte necesitatea de a trece la etapa următoare a existenţei şi, cu siguranţă, o vor atinge.

Deci, noi nu vorbim de un număr precis de persoane care trec la nivelul următor, ci numai de certitudinea că umanitatea va atinge acest nivel, cu orice preţ. Acum o sută de ani, nu erau decât 3 miliarde de persoane pe pământ; înainte de asta, existau mai puţine persoane care trăiau pe această planetă. De fapt, pe de o parte, nu este vorba despre cantitatea de oameni. Pe de altă parte, umanitatea avansează ca urmare a modificărilor dorinţelor umane. Dacă această evoluţie a fost influenţată numai de factori externi, atunci desigur, nu vom avea nimic decât dreptul material pur al „negării negaţiei”, dar într-un anumit sens, legea spirituală lucrează aici. Trucul este că dorinţele noastre se schimbă.

Deci, indiferent de modul în care societatea noastră este fanatică, chiar dacă oamenii sunt aduşi la manifestaţii, propagandă şi revoluţii, brusc vor pierde interesul. Dorinţa de a exista în această manieră dispare, oamenii nu vor să trăiască aşa.

În mod neaşteptat, ei vor simţi dezgust. Ei nu vor dori locuri de muncă, deoarece ei vor pierde motivaţia de a lucra. Atât de mulţi oameni în lume se simt deprimaţi. Numeroşi sunt cei care nu  simt nevoia de a lucra şi nu vor avea dorinţa de a striga „Daţi-mi de muncă!”

Oamenii vor deveni conştienţi de faptul că există un potenţial ştiinţific şi tehnic suficient acumulat în lume şi că putem furniza ceea ce avem nevoie, fără eforturi fizice. Aceasta va depinde numai de interacţiunea corectă dintre noi.

Aruncăm 40% din hrana produsă. Dacă am  distribui-o corect, atunci nimeni nu ar duce lipsă de hrană. Aruncăm până la 90% din „bunuri de consum”, în loc de a le permite să îşi găsească drumul la toţi clienţii. Dacă am putea să le distribuim complet, atunci oamenii nu vor mai avea nevoi nesatisfăcute.

Am ajuns sa putem, ca si cum am imprima la un fotocopiator, construi case, oraşe şi să oferim la toată lumea, ceea ce au ei nevoie. Există o bază solidă pentru asta, deoarece avem o senzaţie interioară că nu ar trebui să lucrăm doar pentru a cumpăra lucruri şi a le arunca; vieţile noastre nu trebuie să fie irosite. Senzaţia de inutilitate a vieţii nu trebuie să ne conducă la distrugere, ci la realizarea principiilor de bază ale vieţii, rădăcinile şi esenţa.

Sper că vom putea găsi un grup de înţelepţi puternici în această lume şi să realizăm un forum care va fi susţinut de marele public, comunitatea ştiinţifică, guvern şi chiar de miliardari. Dacă ei înţeleg că soluţia alternativă este asociată cu enorme suferinţe, atunci ei vor orienta societatea noastră spre un alt scop.

Pentru asta, avem nevoie ca educaţia integrală să se generalizeze şi să fie înţeleasă de toţi producătorii mari, sectorul bancar şi toate sectoarele financiare, cele mai înalte categorii ale societăţii.

Din kab.tv, „De-a lungul timpului”, 18.03.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: În Europa, oamenii trăiesc paşnic, în acelaşi timp ei nu au nevoie de educaţie integrală. Avem nevoie să pregătim un loc pentru ei, să fie gata atunci când vor „cădea”?

Răspuns: De niciun fel nu este necesar să aşteptăm ca cineva să cadă. Dacă vorbim despre iubirea pentru celălalt, despre o legătură reciprocă, conexiune şi unitate, cum este posibil să se aştepte căderea cuiva ? Astăzi, noi trebuie să încercăm din toate forţele să arătăm clar oamenilor, direcţia noastră, chiar dacă nu sunt interesaţi să asculte, precum copiii care nu vor să-şi asculte părinţii, dar, în ciuda acestor lucruri, părinţii îi ghidează şi îi dirijează pe drumul bun, în tot felul de moduri, cu cuvinte, argumente şi îndemnuri.

Din Congresul „Bucurie în unitate”, Stockholm, 30.08.2013, prima zi, Lecţia 1

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În Știri, Universitatea din Michigan: Utilizarea Facebook prezice un declin în bunăstare în loc de o îmbunătățire subiectivă, după un studiu al Universității din Michigan.

La suprafață, Facebook constituie o sursă inestimabilă pentru a satisface nevoia umană de bază pentru o legătură socială, explică psihologul social UM Ethan Kross, autor principal de articole și asociat la facultatea Institutului UM pentru Cercetări Sociale ISR. Dar, mai degrabă decât ameliorarea bunăstării, am constatat că utilizarea Facebook prezice rezultatul opus – o subminează.

Studiul a demonstrat că, cu cât oameni au utilizat Facebook o perioadă mai mare de timp, cu atât s-au simțit mai rău după aceea. De asemenea, autorii au cerut oamenilor să evalueze nivelul lor de satisfacție în viață, la începutul și la finalul studiului. Au constatat că participanții care au utilizat Facebook mai mult, timp de două săptămâni, nivelul lor de satisfacție în viață s-a diminuat de-a lungul timpului.

Mai ales, cercetătorii nu au găsit nicio dovadă că interacțiunea directă cu alte persoane prin telefon sau față în față, a influențat negativ bunăstarea. Dimpotrivă, au găsit că interacțiunile directe cu alte persoane îi conduce pe oameni să se simtă mai bine în timp.

Comentariul meu: Întregul proces al dezvoltării noastre își propune să ne aducă la deziluzie și la înțelegerea deplină a nevoii de unitate: Este imposibil să comunici în vechea și noua modalitate pentru a ne conduce la noul tip de conexiune și interacțiune –  spiritual (dăruire și iubire).

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie (Richard N. Haass, preşedintele Consiliului relaţiilor externe, USA) Când un rău se produce – Iranul se apropie de achiziţionarea de arme nucleare…un anumit funcţionar sau observator invită comunitatea internaţională să intervină. Este doar o singură problemă: nu există „comunitate internaţională”.

„Adunarea generală a Naţiunilor Unite se apropie mai mult, dar nu se poate aştepta mult de la o organizaţie care pune pe picior de egalitate Statele Unite sau China cu, să zicem, Fiji or Guinea-Bissau. …

Nicio reformă a ONU nu va putea schimba fundameltal lucrurile. Astăzi, marile puteri nu sunt de acord asupra regulilor care ar trebui să conducă lumea, cu atât mai puţin asupra sancţiunilor în caz de nerespectare. Chiar şi acolo unde acordul de principiu există, nimeni nu este, cu adevărat, de acord, în practică, rezultatul este o lume care este mai haotică şi mai periculoasă decât ar trebui.”

Comentariul meu: Întreaga avansare spre perfecţiune vine de la „recunoaşterea răului”: dezvăluirea imperfecţiunii naturii noastre egoiste. Este doar atunci când, fiinţa umană, oamenii, lumea vor fi în final convinşi de corupţia totală a acestei naturi, că  individul şi lumea vor fi fericiţi să renunţe la ea.

Apoi, forţa superioară a naturii va fi revelată în senzaţiile lor. Oamenii îi vor cere să-i schimbe şi îi corectează. Tot ceea ce ni se întâmplă, nu este decât spre a ne duce la acest eveniment.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie (Chris Rhodes, profesor, scriitor, cercetător) Oferta mondială de petrol ieftin nu va lipsi curând şi vom produce petrol pentru deceniile care vin. Totuşi, ceea ce nu vom face este producerea de petrol brut – ţiţei, în ritmul actual de aproximativ 30 de miliarde de barili pe an. Pentru o civilizaţie mondială bazată în întregime pe o ofertă abundentă de petrol brut ieftin, aceasta va duce la dificultăţi importante. Dacă privim pe o perioadă de 40 de ani, de la 1965 la 2005, vom vedea că la finalul acesteia, umanitatea a folosit de două ori şi jumătate mai mult petrol, de două ori mai mult carbon şi de trei ori mai mult gaz natural ca la început şi în general, aproximativ de trei ori mai multă energie: aceasta pentru o populaţie care „doar” s-a dublat.

 „Dacă nu putem rezolva problema din punct de vedere al ofertei, trebuie să reducem cererea noastră. În absenţa transportului ieftin şi larg accesibil, vom avea nevoie să producem mult mai multe alimente şi materiale la nivel local. O astfel de transformare a civilizaţiei umane de la nivel global, la nivel local, va fi susţinută prin construirea comunităţilor puternice şi rezistente, în care oamenii vor împărţi competenţele şi cunoştinţele lor, pentru a oferi, cât mai mult posibil la nivel local, nivelul de bază.

Aceasta este filozofia care stă la baza reţelei în creştere a Oraşelor de Tranziţie. Chiar dacă pare să fie înfricoşător, putem evolua spre o stare mai fericită şi mai împlinită a vieţii, decât un status quo perceput, care, de fapt, ne scapă rapid, printre degete.

Comentariul meu: Natura se „apropie” de noi din toate părţile, forţăndu-ne să acceptăm condiţiile sale, să ne calmeze, să ne aşezăm şi să reflectăm la sensul vieţii.

Filed under: Criza, globalizare, Fara categorie - Niciun comentariu→

Cu toţii ne aflăm în această lume ca într-o barcă în mijlocul unui ocean cuprins de furtună şi dacă nu-ţi îndeplineşi funcţia, nu aduci niciun beneficiu. Dacă nu munceşti să întinzi pânzele, să ţii cârma, să evacuezi apa, şi dacă nu vâsleşti, atunci vei scufunda toată barca.

Eşti inclus în sistemul general şi trebuie să-ţi îndeplineşti funcţia, şi dacă nu funcţionezi le faci rău tuturor, ca un tranzistor care este ars într-un circuit electric complex şi este dezactivat, sau asemenea corzii unei chitări care zgârâie. Cu siguranţă, poţi să cânţi în continuare la chitară chiar fără această coardă, dar cum va suna muzica?

Cuvântul „sistem” cuprinde un sens puternic şi trezeşte teamă într-o persoană. Din moment ce mă aflu într-un sistem, depind în proporţie de sută la sută de toţi ceilalţi. Eu însumi nu sunt gata să fac nimic. Nu pot să te lovesc, să te ucid sau să te constrâng, cu forţa sau cu ameninţări, să te schimbi. Asta pentru că legătura dintre noi este una interioară, în inima mea, şi nu sunt familiarizat cu inima ta! Tu poţi pune la cale tot felul de probleme pentru mine cu ajutorul dorinţelor din inima ta, şi eu ce pot să fac? Sunt cu adevărat neajutorat.

Asta înseamnă să te afli în mijlocul unui singur sistem. Nu depind de nu ştiu ce terorist sau dictator, ci mai degrabă de oricare persoană din lume şi, în special, de prietenii cei mai apropiaţi. Întreaga mea viaţă spirituală depinde de ei şi pentru mine nu există nicio posibilitate să-i influenţez! Nici măcar nu sunt gata să verific ce este în inima lor ca să înţeleg cât de fideli sunt ei în îndeplinirea funcţiei lor în cadrul sistemului general. Poate că, de fapt, îl distrug.

Sistemul integral care se descoperă acum în faţa noastră este cu adevărat înspăimântător. Ştiţi cum suntem conectaţi şi de ce? A avut loc dintr-o dată un potop în Europa sau un val de căldură neobişnuit în America? Nu ştim cauza şi nici care va fi rezultatul final. În sistemul integral, totul este legat, şi aceste legături dispar din faţa ochilor noştri din moment ce noi nu suntem „integrali”. Noi nu acţionăm conform acelui plan, acelui aranjament.

Până acum, ne-am dezvoltat potrivit naturii, ca animalele, doar că mai evoluaţi, dar această evoluţie s-a oprit. Am ajuns la o conexiune integrală care ni se revelează. Contribuţia noastră la sistem este modul în care ne descurcăm cu întregul sistem. De aceea, trebuie să descoperim cum să-l gestionăm şi să ne îndeplinim munca în calitate de componente integrale în cadrul sistemului.

Trebuie să fie clar pentru fiecare ce rol are. Este ca un dispozitiv eletronic care include sistemele cele mai complexe şi care nu mai merge deloc din cauza unui singur tranzistor ars.

Este foarte important să înţelegem asta în cadrul funcţiei noastre. Odată, lucrurile erau diferite şi totul depindea de individul însuşi, dacă era mare sau mic. Există o poveste despre acest lucru – a fost pierdut un război din cauza unei singuri unghii: potcovarului îi lipsea o unghie şi nu a fixat bine potcoava; potcoava a căzut, calul s-a împiedicat, comandantul a căzut de pe cal, inamicul a văzut acest lucru, s-a grăbit să atace şi a câştigat lupta.

Astfel, au câştigat lupta fără niciun temei logic, doar din cauza unei unghii, şi nici măcar din cauza acesteia, ci pentru că toate evenimentele s-au desfăşurat linear, ca într-un lanţ, până s-a ajuns la comandantul suprem de care depindea totul. Totuşi, noi am lăsat de-o parte sistemul ierarhic, un sistem rotund funcţionează azi. De aceea, este imposibil de găsit motivul original de care depinde totul. Mai degrabă totul depinde de toată lumea şi toţi sunt legaţi unul de altul şi consideraţi egali, atât cel mare cât şi cel mic, şi acest lucru reprezintă o problemă foarte mare.

Am început deja să înţelegem că ceea ce ne va da forma spirituală este chiar conexiunea.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala, 05.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→