Category Archives: Criza, globalizare

Trageţi propriile concluzii!

Întrebare: Cum este posibil să vorbim corect oamenilor, referitor la criza iminentă?

Răspuns: În primul rând, nu speriaţi oamenii în niciun fel. Este suficient să transmiteţi totul pe o bază ştiinţifică, logică şi să conectaţi toate faptele împreună într-un singur sistem, astfel că oamenii vor înţelege că suntem implicaţi într-o criză sistematică a naturii umane, opoziţia unei persoane cu lumea înconjurătoare.

Este necesar a pune un sistem în mâinile lor, a aduce exemple de cazuri particulare, specifice crizei: sănătate, educaţie, informaţii, cultură, ştiinţă, artă, economie, finanţe, în toate sferele sociale ale societăţii. Nu ne atingem de politică, nu este important pentru noi, deoarece nu avem intenţia de a-i influenţa, noi avem nevoie doar de a educa oamenii. O schimbare în valorile unei persoane va transforma societatea. Dacă vom corecta oamenii, ei vor găsi cel mai bun mijloc de a schimba societatea într-o stare corectă.

Deci, trebuie să arătăm criza prin exemple specifice ce sunt aproape de oameni, fără să-i speriem. Lucrul principal este de a da oamenilor o imagine sistematică că, această criză este rezultatul opoziţiei ego-ului nostru faţă de forţa altruistă generală a naturii. Atunci când o persoană înţelege asta, atunci întreg mozaicul se conectează în faţa ei. Dar, este de preferat să nu menţionăm fapte negative, care nu vin de la noi. În timpul atelierelor, aducem oamenilor întrebări sugestive şi ei vor vorbi, vor discuta împreună, acceptându-se reciproc, despre existenţa crizei şi vor trage concluziile adecvate.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

O transmisie spirituală

Noi suntem în faza iniţială a crizei mondiale. Ea va continua să se dezvăluie din ce în ce mai mult şi trebuie să avansăm împreună cu aceasta până când oamenii simt că se găsesc într-un soi de final, într-un vortex. Cu alte cuvinte, presiunea din partea naturii va continua să crească în aşa măsură, încât va fi clar că trebuie să existe un motiv pentru aceasta.

În plus, este clar că este necesară din partea tuturor o reacţie logică, calculată, determinată şi diversificată. Noi descoperim că, natura este globală şi se comportă în faţă de noi ca un ansamblu întreg. În special, relaţia sa se concentrează pe oameni ca noi, care au un punct din inimă. Mai precis, putem să ne schimbăm pentru a deveni legătura care conectează Creatorul şi creaturile, noi fiind în mijloc.

Prin urmare, ne aşteptăm la forme specifice de presiune, noi suntem obligaţi de Creator pe de o parte şi de omenire, pe de altă parte. Pentru ambii, de sus şi de jos, trebuie să jucăm rolul unei legături de tranziţie: pentru a transmite dorinţele omenirii la Creator şi a transmite acţiunile şi influenţa forţei superioare, omenirii. Aceasta este munca noastră, să devenim un releu de conexiune.

Este vorba despre o sarcină foarte importantă, deoarece prin noi, omenirea poate primi „hrana” spirituală şi Creatorul poate primi deficienţele umane. Noi suntem la mijloc, mediatorii şi suntem responsabili. Prin urmare, este necesar să preţuim fiecare prieten, el a fost ales din miliarde de persoane şi este implicat în realizarea aceste misiuni, cu noi toţi.

Din Congresul virtual, One America, prima zi, 17.11.2013, Lecţia 3

Nu vă rușinați de promisiunile noastre

Am dat peste situații în care am muncit multă vreme la unele proiecte și dintr-o dată a apărut o nevoie pentru dezvoltarea și implementarea unui nou proiect. Am oprit tot lucrul în uzina noastră și am muncit la proiectul urgent timp de o lună sau două.

Pe de o parte, aceasta a fost decizia noastră comună. Pe de altă parte, la momentul la care s-a luat decizia, multe lucruri nu erau clare pentru toți: De ce facem asta? Pentru ce? Avem de-a face cu un fel de diseminare obișnuită în comun și ce altceva? Oamenii nu înțelegeau cât de mult îi poate întări, îi poate aprinde acest lucru, cât de mult vor începe să se simtă unii pe alții, cât de mult va arde acest lucru în interiorul lor. Ei credeau că nu au nicio nevoie pentru asta. De ce să te lansezi în toate direcțiile sau, invers, să mergi spre o zonă anume?

Astfel, am fost obligat să dau instrucțiuni în mod direct astfel încât fiecare să fie implicat anume în asta. Apoi, oamenii au înțeles că acest lucru este cu adevărat obligatoriu, deși, la început, mulți s-au opus, iar unii chiar au crezut că trebuie să se implice numai în înțelepciunea Cabala.

Am avut un prieten care a studiat alături de noi timp de cincisprezece ani. În cele din urmă, el nu a înțeles că diseminarea a devenit o condiție necesară pentru unificarea și conectarea noastră și, de aceea, a fost nevoit să plece, pentru că dacă doi oameni nu fac să răsară o a treia componentă, nu le pasă de ea ca și cum ar fi copilul lor, și nu se unesc, aceasta nu este o familie, ci doar doi oameni care trăiesc împreună.

O familie este atunci când există un al treilea lucru în comun, și acum ieșim cu un proiect ca acesta în care suntem cu toții împreună implicați, acesta este copilul nostru și el ne conduce către unitate și conexiune.

În afară de asta, acest proiect ne-a dat un simț intern de urgență, că trebuie să le aducem oamenilor ceea ce le lipsește. Am ieșit către mase, le-am promis tot ce am putut, și apoi ne-am găsit într-o dilemă: Și ce altceva? Cum îi voi împlini? Cum vom realiza ceea ce le-am promis oamenilor? Vedeți că se află cu toții aici alături de noi, și nu puteți scăpa de ei undeva ca într-un circ ambulant.

Cu alte cuvinte, în mod intenționat, noi le promitem multe lucruri. Asta înseamnă că noi am luat asupra noastră în mod intenționat misiuni mărețe și ambițioase și le-am promis oamenilor că le vom duce la capăt. Ne-am prins într-o capcană pe noi înșine. Și nu avem altă alegere decât cu teamă, cu rușine, cu tremur interior, să fim pătrunși de acea condiție care ne obligă să ne unim, pentru că altfel, nimic nu va ieși pentru noi și ce vom face acum? Unde vom găsi acea forță care va împlini tot ceea ce le-am promis oamenilor?

Asta duce la faptul că toate promisiunile făcute cercurilor largi ale societății forțează o persoană la o mobilizare interioară, să fie conectată cu ceilalți, obligând la căutarea unei căi de ieșire. Și există o singură cale de scăpare: să strigăm către Creator. Să ne unim și să strigăm către Creator.

Altfel, ei vă vor bate. Vă vor face de rușine. Vă vor disprețui. Toată munca pe care am depus-o va deveni până la urmă publicitate negativă pentru voi. Veți fi ca toate celelalte partide și organizații care doar promit și nu realizează nimic și nu pot să facă nimic.

De aceea, este necesar să ieșim spre cercurile largi ale societății și să facem promisiuni, și apoi să clarificăm cum veți împlini aceste promisiuni pentru a nu vă rușina să ieșiți pe stradă. Creatorul va aranja sentimentele de rușine astfel pentru voi încât vă va obliga să vă uniți, să căutați mântuirea și apoi totul va fi în ordine.

Din O conversație despre diseminare, 17.10.2013

Un loc pentru clarificarea relaţiilor mutuale în familie

Întrebare: Cum diferă un atelier de familie în care participă cinci cupluri căsătorite, de un atelier compus din zece persoane diferite?

Răspuns: Dacă cuplurile căsătorite sunt într-un atelier şi nu doar zece oameni, atunci, în general, există o înţelegere internă între ei, o temă comună, deoarece problema este una existentă în ei de la început.

Prin urmare, atunci când suntem aşezaţi în cerc şi începem să clarificăm problema pe care fiecare a simţit-o încă de la naştere sau o exeperimentează, atunci este creat un atelier complet diferit. Pe de o parte, trebuie să fim mai subtili, dar, pe de altă parte, există modalităţi de îndreptare, de aprofundare a acestei clarificări.

Este o muncă complet diferită de cea a unui atelier compus din zece persoane. Este intim, deoarece nu este transmis publicului ca atelierele obişnuite. Nu cred că este posibil să se adune 150 de cupluri căsătorite, deoarece este împotriva atmosferei care trebuie să existe printre ei. Sunt suficiente cinci cupluri, îi aşezăm pe canapea în jurul unei mese de cafea, ca şi cum ar fi într-un salon şi ar servi cafea, realizând o atmosferă relaxantă şi prietenoasă, ceea ce conduce la un alt nivel, mai intim. Este un loc excelent pentru ei, pentru a munci în cooperare.

Este de dorit ca organizatorii atelierului să fie, de asemenea, un cuplu căsătorit.

Întrebare: Care sunt întrebările pe care le recomandaţi pentru a fi analizate de către cuplurile căsătorite? Ce i-ar interesa?

Răspuns: În primul rând, precizăm măsurile pe care ei le consideră esenţiale pentru o viaţă bună într-o familie şi apoi, examinăm dacă ele sunt, cu adevărat, obligatorii. Cererile noastre cu privire la partener sunt corecte sau este doar un capriciu, un fel de cerere secundară? Care este, cu adevărat, lucrul cel mai important fără de care o familie nu poate exista? Care ar trebui să fie fundamentul unităţii familiei? La ce ar servi?

Împreună cu aceasta, le punem genul de întrebări care-i aduce la concluzia că familia este un mijloc pentru a atinge nivelul superior, obiectivul superior al existenţei. De aceea, Dumnezeu ne-a împărţit în două exact pentru asta, astfel că, graţie muncii serioase între noi, vom descoperi această imagine singulară, în care noi vom fi asemenea Lui.

Aşa cum este scris:” Şi Dumnezeu a creat omul după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a creat”  (Geneza 1:27). Prin urmare, trebuie să găsim similitudini între noi, cu alte cuvinte, această caracteristică a dăruirii, iubirii şi reciprocităţii, pentru a deveni asemenea Creatorului în acest aspect.

 

Din kab.tv, “prin timp”, 21.09.2013

Scopul Cabala

Întrebare: De ce sunteţi atât de implicat în ceea ce se întâmplă în lume şi societate? Este o parte din Cabala ? Cabala descrie lumea superioară şi nu societatea lumii noastre.

Răspuns: În articolul “Esenţa înţelepciunii Cabala”, Baal HaSulam defineşte Cabala ca “metoda de a revela Creatorul creaturilor  în această lume”, adică, cei care sunt la un nivel natural (egoist) de dezvoltare. Scopul şi obiectivul Cabala este de a-i aduce la nivelul conexiunii între ei (pentru a corecta spargerea sufletului unic, căderea lui Adam), astfel încât Creatorul se va revela în ei. Aceasta se realizează prin educaţie integrală în scopul de a uni oamenii într-un tot, ca într-o barcă, în garanţie reciprocă (Arvut). Este munca interioară a fiecăruia, realizată în colectiv. De aceea, Cabala este numită Tora interioară sau adevărata Tora. Şi Tora este un remediu împotriva egoismului, aşa cum este spus:” Am creat înclinaţia rea, am creat Tora ca un condiment”.

Prin urmare, Cabala este revelată în acest moment pentru realizarea proiectului spiritual mondial – corecţia naturii umane rele. În măsura corecţiei egoismului,  în partea sa corectată, fiinţa umană simte în loc de egoism şi ură nefondată, “proprietatea dăruirii şi iubirii pentru celălalt”, în care conducerea de sus, lumea superioară, se simte şi, în guvernarea superioară, forţa care corectează şi care umple, Creatorul.

A revenit antisemitismul în Europa?

În Ştiri (The National Interest)Statutul evreilor în Europa rămâne o problemă delicată. Cel puţin, este ceea ce sugerează un nou sondaj realizat de Agenţia UE pentru drepturi fundamentale. Studiul, care va fi publicat integral în noiembrie, a dezvăluit că, aproape un sfert din evreii europeni evită să facă lucruri sau să poarte simboluri care ar putea permite oamenilor să-I identifice ca evrei. Şi cifrele sunt mai rele, în anumite locuri. Patruzeci şi nouă la sută din evreii utopic suedezi evită haine şi simboluri evreieşti în public. “ Optzeci şi opt la sută din evreii francezi au declarat că antisemitismul s-a agravat în ultimii cinci ani. Treizeci la sută din evreii unguri au fost victime ale unui incident antisemit în ultimele douăsprezece luni. Şi în Europa, două treimi spun că semnalarea unor agresiuni şi alte incidente antinsemite la poliţie, nu ar conta sau nu ar face nicio diferenţă.

A cui este vina ? Mass-media ar dori să credeţi că este extrema dreaptă şi Grecia cu tricouri negre şi cripto fascişti fluturându-şi muşchii peste tot la est de Elba. Şi Centrul Kantor arată multă violenţă a extremei drepte. Dar, printre participanţii la sondajul UE, mulţi provin din Europa de Vest şi au văzut lucrurile diferit, doar 19 la sută sunt de extremă dreapta. Douăzeci şi doi la sută din extrema stângă. Dar, musulmanii din Europa sunt citaţi de 27 la sută.

Comentariul meu: Naţiunile lumii nu sunt atât de vinovate pentru creşterea antisemitismului în epoca noastră, aşa cum sunt evreii, deoarece mult timp a fost necesar pentru a aduce “lumina naţiunilor lumii”, în forma metodei de corectare a egoismului, a întregului rău în lume, prin predarea Cabalei, sau prin versiunea mai uşoară, metoda educaţiei integrale.

Dar, în orice caz, în locurile în care antisemitismul a izbucnit, există un vid, absenţa luminii şi acolo, mai mult decât în alte locuri, naţiunile şi ţările suferă.

 

Dacă nu există scop, nu există bucurie în viaţă

Întrebare: Acum este destul de clar pentru medici că fiinţa umană nu este compusă doar din sistemele fiziologice ale organismului şi minţii, dar şi din dorinţă pentru un scop. Noi ştim că este vorba despre nivelul spiritual al unei persoane. Aceasta este obligată să stabilească relaţii între ea şi scop, mediul şi corpul său.

Recent, ne-am confruntat cu faptul că, oamenii sunt legaţi de corpul lor cu neglijenţă sau cu dispreţ şi, prin urmare, acesta este supus bolii. Deci, cum ar trebui să ne comportăm cu corpul nostru?

Răspuns: Ca urmare a mii de ani de dezvoltare, o persoană a atins o stare în care nu este fericită că este în viaţă. Inconştient, nu vrem să trăim. Totul este în zadar: angoasă, suferinţă, viaţă…ce sunt toate astea? Am nevoie să simt că sunt fericit, bucuros? Dar nu o fac.

Dacă primesc un soi de satisfacţie, aceasta este atinsă graţie unui efort nejustificat şi apoi, trec foarte rapid sau, în orice moment, se transformă în opusul său. Oamenii nu vor, cu adevărat, să trăiască. Prin urmare, dispreţul pentru corp nu este decât o mică consecinţă a situaţiei actuale. O persoană simte, în secret, că ar fi mult mai fericită dacă nu ar exista deloc. În trecut, nu exista nimic din toate astea, deoarece nu evoluasem încă spre această conştientizare. Astăzi, avem o abordare conştientă a vieţii, inutilitatea existenţei noastre, lipsa a ceva ce dă roade, degradare. Înţelegem natura noastră, nimicnicia noastră. Nimeni nu ne întreabă dacă am dorit să ne naştem, să fim educaţi în această societate sau în alta. Nu înţelegem ce, unde sau cum.

Era un timp în care nu aveam definite obiectivele. Nu am fost mereu aşa dezvoltaţi deci, am alergat după tot ceea ce părea permanent, construind ceva, aspirând la ceva.  Unul dorea capitalismul, altul comunismul şi alţii doreau să exploreze spaţiul. Am dorit să dovedim ceva, să luptăm şi să atingem un soi de afirmare de sine. Astăzi, toate astea nu există deloc, pur şi simplu au dispărut şi rămâne “o fântână goală”, din care toată apa s-a scurs.

Nu mai avem nimic pentru a ne împlini.

Prin urmare, privim chiar şi corpul nostru cu dispreţ. Ceea ce explică atracţia spre medicamente, antidepresive şi suicid. În plus, acest lucru nu se constată doar la ţările civilizate, ci peste tot, în America Latină şi chiar în Africa, în locuri în care oamenii era atât de fericiţi în trecut, în ciuda existenţei lor mizerabile. Astăzi, aceasta nu mai există. Trebuie să fie un fel de scop de atins pentru o persoană, în care ea să se implice în aspectul său, în sport, etc.

Din kab.tv, “Prin timp”, 20.10.2013

Piramida bogăţiilor lumii

În ştiri (Business Insider) Iată o mică imagine a modului în care bogăţia lumii este repartizată între ultra-super-bogaţi, super-bogaţi, bogaţi şi tot restul.

Aceasta pleacă de la Credit Suisse şi arată cum, 32 de milioane de persoane, adică 0,7% din populaţia adultă în lume, controlează 98,7 miliarde de dolari, aproximativ 41% din averea la nivel mondial.

“Pe baza piramidei, vedem că 3,2 miliarde de oameni, 68,7% din populaţia adultă a lumii, controlează numai 3% din bogăţia mondială, în jur de 7,3 miliarde de dolari”.

Comentariul meu: fără comentariu, este lumea de azi care se îndreaptă spre abis.

 

 

 

O grijă primară

Întrebare: În ce măsură trebuie să fie strânsă conexiunea între profesor şi participanţii ce primesc o educaţie integrală?

Răspuns: Studentul care participă nu poate avansa fără un ghid. Ghidul trebuie să se impună în faţa studentului altfel, persoana va pluti acolo unde este, va fi complet “dispersată” în tot soiul de implementări ce nu o vor aduce la niciun rezultat. Va fi un fel de suferinţă. Aparent, oamenii vor face ceva dar nimic nu va ieşi din asta.

Lucrul principal este ca noi să-i învăţăm la sfârşitul fiecărui atelier să simtă rezultatul acestuia, care este cadrul de la care noi toţi împreună obţinem energie, o stimulare şi o căldură. După atelier, am plecat cu un alt punct de vedere asupra lumii şi, pentru câteva zile, chiar săptămâni, pot să mă simt o persoană complet diferită. Mă comport diferit cu copiii, familia, cu societatea, cu mai multă răbdare, cu mai multă prietenie. Încep să simt că mă găsesc în armonie nu doar cu societatea umană, vecinii şi aşa mai departe, dar şi cu natura şi vreau ca toată lumea să simtă asta.

Acest lucru ar trebui să mă ridice şi asta depinde de frecvenţa atelierelor. Este foarte posibil ca, pentru începători, să organizăm ateliere de două ori pe săptămână dar, în aceeaşi măsură, în fiecare zi. Se pare că este necesar să se facă prin internet. După un singur atelier fizic, să facem trei sau patru ateliere virtuale până la următoarea întâlnire fizică.

 Fiecare persoană are nevoie de astfel de griji primare.

Diferenţa esenţială

Întrebare: În conexiunea noastră, înainte de a ieşi la diseminare, există un loc pentru concepte ca gelozie şi respect?

Răspuns: Desigur. Vei vedea că suntem implicaţi (angajaţi) cu ego-ul unei persoane, înţelegem fundamentul naturii sale. Prin urmare, trebuie să existe gelozie, control, respect şi apreciere, de asemenea un sentiment de securitate, avansare, bucurie şi aşa mai departe. Toate aceste caracteristici trebuie să fie în muncă.

Singura problemă este că persoana trebuie să-şi amintească pentru ce face asta. Sarcina cea mai importantă este de a aduce lumea la o stare integrală. Într-o astfel de formă ne ridicăm la o energie mai mare, la un obiectiv mai înalt, este diferenţa esenţială dintre campania noastră de diseminare şi altele. Realizăm asta din acest punct, acesta este primul şi ultimul. Este primul, deoarece noi începem pregătirea interioară de aici şi este ultimul, deoarece cu el, vom merge la oameni şi îl vom insera în inimă. Prin urmare, este mereu transmis în fluxul atelierelor noastre, discuţiilor, răspunsurilor, întrebărilor, cântecelor, indiferent de ceea ce facem.

 Este vorba despre o direcţie clară, pentru a transforma masele într-o unitate completă, pentru că sub o astfel de formă, se vor potrivi şi se vor echilibra cu întreaga natură. Obiectivul cel mai important este sarcina principală care determină întreaga metodă de la începutul acţiunii, este rezultatul final dorit.

În plus, devine principala motivaţie pentru muncitorii din întreprinderea de diseminare a metodei integrale. Participând la conexiunea integrală, prin ea; ei transmit energie superioară şi simt cum ea îi umple, ei trăiesc aceasta.