În Ştiri, France24: Miniştrii Sănătăţii ai G8 s-au reunit miercuri la Londra pentru a aborda ceea ce experţii avertizează spunând că demenţa este o bombă cu ceas, cu cazuri prevăzute ce cresc cu îmbătrânirea populaţiei lumii.

„Miniştrii Grupului celor opt ţări bogate s-au reunit pentru prima lor conferinţă privind boala incurabilă, care afectează aproximativ 44 de milioane de persoane în lume – cele mai multe dintre ele fiind persoane în vârstă.

Ei speră că, prin formarea unui front comun, summit-ul se va dovedi punctul de cotitură în lupta împotriva bolii.

Persoanele atinse de demenţă, din care boala Alzheimer este forma cea mai comună, ajung să aibă nevoie de asistenţă full-time, deoarece le atacă memoria, capacitatea de înţelegere şi alte funcţii cerebrale.

Alzheimer Sidease International a avertizat într-un raport săptămâna trecută că numărul de pacienţi este prevăzut să crească, se va tripla la 135 de milioane până în 2050, speranţa de viaţă crescând în lumea întreagă.

Confruntarea cu demenţa costă în jur de 604 miliarde dolari (440 milarde de euro) în 2010, conform Organizaţiei mondiale a Sănătăţii.

Comisarul pentru sănătate a Uniunii Europene Tonio Borg a anunţat un buget de 1,2 miliarde de euro pentru cercetare în sănătate în 2014-2015, inclusiv demenţa şi bolile neurodegenerative.

Demenţa provoacă schimbări şi probleme de raţionament şi comunicare, precum şi pierderi de memorie.

Cele mai multe cazuri se agravează progresiv şi nu pot fi vindecate. Medicamentele şi terapia sunt utilizate pentru a ameliora simptomele…

Cum speranţa de viaţă creşte, generaţia noastră are o provocare unică: aceşti ani în plus la finalul vieţii noastre vor fi cei pe care îi putem aştepta sau vor fi cei de care ar trebui să ne temem? a spus Ministrul britanic al Sănătăţii, Jeremz Hunt.

O persoană din trei va suferi de demenţă. Şi, dacă nu facem mai bine, pentru unul din trei aceşti ultimi ani ar putea să fie anii de agonie, durere şi disperare – şi nu doar pentru cei dintre noi care sunt sănătoşi, dar şi pentru familiile noastre, prieteni şi apropiaţi.”

Comentariul meu: Natura este un sistem global, integral, închis şi, dacă dorim să primim mai mult decât ar trebui pentru o existenţă raţională, vom plăti cu altceva. Doar mergând spre o formă integrală – cu consum raţional în loc de consum lacom şi bune conexiuni  reciproce – va conduce întregul sistem al creaţiei în echilibru şi va eradica problema tuturor bolilor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Cu toţii ştim că dorinţa de a primi este materie şi, cu alte cuvinte, este baza întregii creaţii. Dorinţa este tot ceea ce Lumina (Creatorul) a creat. De aceea, dorinţa se numeşte ceva din nimic pentru că nu a existat înainte ca Lumina să o creeze. Aceasta este singura acţiune, actul creaţiei.

În continuare, dorinţa de a primi a evoluat de la faza zero la faza a patra, iar sub influenţa Luminii a început să-şi simtă existenţa, adică cine este şi ce este. În această stare, a început dintr-o dată să se simtă pe sine ca receptor. Dacă doar m-a creat astfel, asta este o chestiune, dar în plus, înţeleg şi că vreau să primesc şi să mă bucur de primire; asta este deja altceva. Aici vorbim despre intenţie: Dorinţa de a primi a revelat intenţia din interiorul ei, iar aceasta a fost opusă intenţiei Creatorului.

Astfel, a fost creat un abis imens între intenţia dorinţei care a fost creată (o intenţie de a primii plăcere pentru sine) şi intenţia Creatorului pe care o simte dorinţa (o intenţie de a oferi plăcere creaturii, de a o umple, de a fi preocupat de ea, şi aşa mai departe).

Sentimentul marelui abis, sentimentul ascunderii, se trezeşte în dorinţa de a primi, ceea ce se numeşte Tzimtzum Aleph – prima restricţie. De fapt, acesta a fost începutul creaţiei. Cu influenţa condiţiilor existente, dorinţa de a primi începe să facă ceva singură. Începe să primească numai pentru a oferi plăcere Creatorului ei, adică încearcă să fie ca El. Şi această asemănare cu Creatorul este prima lume dintre cele cinci lumi (pentru că dorinţa de a primi este compusă din cinci nivele), lumea Adam Kadmon (AK),  care reprezintă Adam HaRishon (primul om), prototipul omului.

Asta încheie primul stadiu, din moment ce dorinţa de a primi nu poate face nimic mai departe. Pentru a continua să se conştientizeze pe sine, e nevoie de noi acţiuni. Detaliile acestei acţiuni sunt mai interesante. De sub Tabur al sfârşitului lui Galgalta ve Eynaim, este făcut un amestec de dorinţe, mai exact, acesta este un amestec de intenţii Lo Lishma şi Lishma.

Apoi, se face Tzimtzum Bet, a doua restricţie. Dă un impuls continuării dezvoltării care este atât de mare, încât dintr-o dată dorinţa de a primi primeşte Lumina în interiorul ei ca şi cum este Lishma, şi apoi descoperă că în ciuda a tot, nu este gata să facă asta, nu stă în puterea ei să păstreze intenţia corectă şi primeşte totul pentru sine. Starea în care împlinirea egoistă este revelată se numeşte spargerea dorinţei de a primi.

După aceea, în cadrul acestei dorinţe sparte, apar noi lumi, sunt construite noi sisteme. Şi toate aceste sisteme sunt construite deja într-o stare în care dorinţa de a primi înţelege şi este conştientă de ceea ce este, de cine este şi de cum trebuie să construiască un sistem în care poate fi reparată, adică să se mişte de la intenţia pentru a primi la intenţia pentru a dărui.

Toate acestea au loc când nimic în afara celor două dorinţe nu există, celor două forţe opuse, cu alte cuvinte, chiar înainte ca lumea noastră să fie formată. Înainte de Big Bang, înaintea universului nostru, înaintea a tot. Aceste două forţe construiesc întregul sistem de control prin care apar patru lumi: Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya (ABYA). Astfel este creat sistemul de control.

Şi după aceea, din centrul lumii Infinităţii, Olam Ein Sof, (∞), care a simţit ruşine şi de aceea a făcut Tzimtzum, restricţie, un Partzuf unic interior este format, un sistem interior foarte mic şi unic. Acesta se numeşte Adam şi scopul lui este să semene complet Creatorului, să aducă întreaga dorinţă la echivalenţă de formă cu El. Şi acest sistem trece printr-o spargere, printr-o împărţire într-o multitudine de părţi care cad în lumea noastră.

Ce este această lume? În ea se află condiţiile cu ajutorul cărora dorinţa de a primi îşi poate corecta intenţia. Cum face asta? Face asta într-o formă complet independentă de Creator. Altfel, nu ar putea fi o corectarea independentă şi dorinţa nu ar fi independentă. De aceea, după cele cinci lumi: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, coborârea prin toate cele 125 de nivele începând cu lumea Infinităţii până la lumea noastră aici, sub toate lumile superioare, este format un nivel unic.

Este unic prin faptul că aici corpurile există, ceea ce noi înţelegem drept corpuri care sunt născute, se dezvoltă, îmbătrânesc şi mor. Şi adăugat la asta, şi aceste corpuri sunt divizate în masculin şi feminin.

Un sistem complet este format aici din acţiunea forţelor, care în starea noastră şi în conştiinţa noastră sunt simţite drept corpuri. În lumile spirituale, există numai dorinţe şi intenţii. Şi în lumea noastră fizică, sunt trei factori: corpul, dorinţa şi intenţia. Şi din acest motiv, corpurile pot să ajungă la diferite relaţii între ele, apropiere şi distanţare reciprocă. Şi această apropiere şi distanţare nu influenţează în mod necesar dorinţa şi intenţia.

Dorinţele pot fi complet diferite, intenţiile pot fi complet opuse, foarte rele şi, în acelaşi timp, printre corpuri poate exista apropiere. Şi vedem asta în lumea noastră. Politicienii sau oamenii care se urăsc unii pe alţii se adună, să spunem ascunzând un cuţit sau o armă la spate, zâmbind politicos, strângându-şi mâinile, vorbind şi căzând de acord între ei.

Asta este unicitatea lumii; acest lucru reprezintă avantajul şi deficienţa ei. Aici, fără corectarea dorinţelor şi intenţiilor, este posibil să ne apropiem unul de altul prin corpuri. Şi dacă nu înţelegem această condiţie, unicitatea lumii noastre, dacă judecăm apropierea interioară după apropierea exterioară, este clar că pierdem.

Un exemplu în plus este atracţia sexuală. În general, în tinereţe oamenii nu înţeleg încă faptul că este un imbold corporal. Şi drept rezultat, sunt multe probleme.

Oamenii nu înţeleg că intimitatea principală trebuie să fie mult mai adâncă, mai internă, mai cu intenţie, scopul vieţii. Atunci când nu ajungi la acest scop fără altă persoană, atunci va fi adevărata intimitate.

Astfel, în lumea noastră este formată această imagine a corpurilor, o adevărată iluzie. Este divizată în patru nivele: mineral, vegetal, animat şi vorbitor.

Şi aşa cum ne este cunoscut dintr-o parte a Cabalei numită percepţia realităţii, toate corpurile apar numai în imaginaţia noastră interioară. Întreaga lume materială este simţită numai ca exterioară. Totuşi, este revelată de fapt astfel numai în conştiinţa noastră. Fizicienii, biologii şi psihologii au vorbit deja despre asta.

Dat pe de altă parte, aceasta este unicitatea lumii noastre şi, în general, împlinirea întregului proces al evoluţiei creaţiei, pentru că ne aduce la o stare de la care putem începe să ne apropiem cel puţin din punct de vedere corporal.

Unde duc toate astea? De-a lungul istoriei umanitatea s-a dezvoltat potrivit unei legi interesante, legea egoului care creşte. Dacă vorbim despre natura simplă, atunci şi în ea evoluează mai întâi nivelul mineral, apoi cel vegetal, urmat de animat şi numai apoi cel uman. Totuşi, aceste stadii sunt temporare din moment ce procesul ajunge la un anumit stadiu şi apoi se opreşte şi nu mai continuă să evolueze. Aceasta este evoluţie treptată în stadii.

Cu toţii ştim ce cataclisme naturale au avut loc pe pământ de-a lungul evoluţiei. Şi după asta, oamenii au evoluat din maimuţă. Cabala ne revelează de ce şi cum s-a întâmplat. Este clar că, cu mult înaintea lui Darwin, cabaliştii au scris despre asta. Se vorbeşte despre asta în Cartea Zohar, în cărţile lui Ari (cabalistul care a trăit în secolul al XVI-lea) şi în introducerea la Studiul celor Zece Sefiroţi care este comentariul la Cartea Zohar de Baal HaSulam.

Evoluţia umană este cea mai interesantă: sute de mii de ani au trecut până când, în secolul XX, a sosit stadiul cel mai exponenţial evoluţionist. La începutul secolului XXI, am ajuns la o stare de saturaţie: egoul s-a oprit din evoluţie şi chiar a început un mic declin.

Cu alte cuvinte, am început să înţelegem că există un sfârşit pentru ego. Am tânjit tot timpul să ajungem la vârful evoluţiei noastre; egoul nostru a crescut şi noi am crezut că această creştere poate să fie infinită. Mai ales în secolul XX, ne-a atras visul american al fericirii generale într-o societate cu consum infinit, nelimitat. Părea că putem vedea şi putem şti totul, că putem să ne bucurăm de tot, că vom fi cu toţii fericiţi şi liberi, că vom trăi sute de ani şi chiar mai mult. Totul părea un vis frumos. Eram siguri că copiii noştri vor trăi mai bine ca noi; că va fi posibil să trăim atât în numele nostru cât şi al lor, adică, vom fi de două ori mai fericiţi.

Apoi, egoul a crescut la o stare în care nici pentru noi nici pentru copiii noştri viaţa nu va fi mai bună. Deja astăzi, vedem şi ştim asta. Pregătim pentru ei o lume care este rea, mult mai rea decât cea de acum.

Asta se simte în dezastrele naturale şi în tot ceea ce se întâmplă în lume. Chiar şi naţiunile nedezvoltate au ajuns rapid la un anumit prag şi încep să cadă.

Şi astfel egoul nostru ne-a dus într-un impas şi vedem că am ajuns la sfârşitul liniei. Cabaliştii au indicat acest punct drept anul 1995. Acesta este unicul indicator pe care Baal HaSulam l-a arătat. După părerea lui, de atunci înainte, umanitatea va deveni conştientă de sfârşitul evoluţiei ei şi de faptul că egoul nostru nu este infinit.

Este vorba despre sfârşitul procesului care a început cu Big Bang-ul care a fost începutul universului nostru, după cum se presupune, în urmă cu 14 miliarde de ani. Începând cu Big Bang până în zilele noastre, toată această perioadă a fost una de evoluţie a egoului nostru. Şi aici ajunge la sfârşit.

Puteţi să vă imaginaţi ce vremuri unice sunt cele în care trăim? Astăzi egoul începe să se strângă şi noi vedem acest lucru după cazurile de depresie, problemele în familie (copii, divorţ), condiţii sociale, relaţii dintre noi, avansarea spre un nou război mondial şi aşa mai departe. Oamenii văd din nou, tot timpul, lipsa de perspectivă. Starea egoistă, în numele ei, Lo Lishma, trăieşte mai mult. Nu suntem gata să fim rupţi de ea, dar nu ne mai pare ceva absolut, sigur şi de nemişcat. Astfel, natura ne obligă să schimbăm vechea perspectivă, relaţiile faţă de lume, de viaţă şi de noi înşine.

Cabala vorbeşte despre acest lucru, că exact acum, umanitatea are şansa să ajungă la conştientizarea sfârşitului evoluţiei ei şi să se gândească din nou la scopul existenţei ei: chiar existăm numai pentru binele corpurilor noastre? Sau cuprindem lumea noastră numai prin corpurile noasrte, absorbind totul prin cele cinci simţuri: văz, auz, gust, miros şi pipăit? Diferite tipuri de unde ne influenţează şi le percepem şi vedem lumea pe un fel de ecran interior.

Dar percepem tot? Existăm în forma corectă? Prin egoul nostru, prin preocuparea doar pentru corpurile noastre, nu ne băgăm pe noi înşine într-o capcană psihologică de informaţii care se contractă şi distruge realizările şi emoţiile noastre, existenţa noastră? Pe scurt, haideţi, să verificăm din nou, avem sau nu dreptate în legătură cu abordarea noastră egoistă şi conservatoare?

Aceasta este unicitatea vremurilor noastre, vremurile descoperii înţelepciunii Cabala ca mijloc care face posibil să descoperim în interiorul nostru noul sentiment. Face posibil să nu rămânem blocaţi în cele cinci simţuri animalice care mor odată cu trupurile noastre şi să dezvoltăm în noi un nou simţ interior care nu depinde de corpul nostru. Acesta se numeşte Neshama, suflet. În principiu, şi acesta este un corp, dar unul spiritual. Îl dezvoltăm foarte uşor printr-o schimbare în intenţie de la pentru mine însumi la pentru celălalt. Asta ne ajută să ieşim din limitările noastre şi să începem să simţim ce simt ceilalţi. Pentru că simt totul în interiorul meu, atunci realitatea mea se numeşte lumea noastră şi dacă pot să simt totul în fiecare din umanitate, atunci simt o lume superioară, numai dacă pot intra în sentimentele celuilalt şi să fiu în afara mea.

Suferinţele pe care le simţim în noi reprezintă adevărata criză. Şi acesta este un ajutor enorm aşa încât putem ieşi din noi înşine şi să începem să simţim lumea care există în afara noastră.

Şi atunci soseşte o stare ca aceasta că, în principiu, nu contează pentru mine ce simt în interiorul meu. Este ca şi cum trăiesc în interiorul celuilalt, şi astfel trec de la sinele meu limitat şi muritor la sinele infinit şi nemuritor. Asta ne dă înţelepciunea Cabala.

Şi, în mod esenţial, ne dă mult mai mult. Pentru că moartea este legată de trupul meu animalic şi Ein Sof este legat de suflet.

Cu alte cuvinte, intru într-o zonă complet diferită, într-o nouă dimensiune, în cadrul căreia exist cu adevărat. Şi încep să simt această lume ca imaginară, că nu există cu adevărat. Asta pentru că există numai în imaginaţia mea greşită, în interiorul percepţiei mele egoiste, unde sunt centrat numai pe mine însumi.

Aşadar lumea noastră este unică în faptul că aici ne putem apropia cu ajutorul corpurilor, chiar cu intenţii diferite. Putem să ne adunăm împreună într-un cerc cu câţiva prieteni, lângă o masă rotundă şi să începem să ne conectăm unii cu alţii. Şi chiar dacă conexiunea dintre noi este artificială, chiar dacă la început nu avem intenţii bune unii cu privire la ceilalţi, pentru că natura noastră este egoistă, totuşi există un grup, o masă rotundă, există locul de joacă în care cu toţii ne putem alătura şi să ne sprijinim unii pe alţii în această conexiune, iar între noi există un Arvut circular, responsabilitate reciprocă. Este posibil, pentru că depinde de noi să ajungem la scopul comun. Şi folosim toate oportunităţile materiale, toate acestea sunt în mâinile noastre. Despre asta este spus: tot ceea ce este în mâinile tale, trebuie să faci. Încercăm să ajungem la conexiunea dintre noi în care fiecare poată să se scoată pe sine şi să fie un singur întreg.

De ce este acest lucru imperativ? Este numai pentru a ne ajuta unii pe alţii. Nu este nimic mai mult de-atât. De ce există un singur întreg? De ce a avut loc spargerea singurei dorinţe într-o multitudine de dorinţe? Numai prin asta putem să tânjim după ajutor reciproc, adică fiecare poate să iasă din sine pentru celălalt.

Astfel, tânjim după un fel de întreg comun, deşi nu vrem asta, dar încercăm să acţionăm împreună cu ajutorul corpurilor. Ne adunăm într-un grup, realizăm diverse activităţi, pregătim congrese, studiem, predăm şi ne educăm pe noi înşine. Încercăm să ajungem la conexiune între noi, o sferă de zmeură. Şi impulsul nostru trece de la unul la altul. Ne putem sprijini unul pe altul, ne putem trezi unii pe alţii. Putem mări şi amplifica psihologic conexiunea dintre noi.

Şi prima condiţie este în faptul că această conexiune trebuie să existe potrivit legilor scrise pentru noi de cabalişti. Pentru această unitate, acordul trebuie să fie ca un Kli însemnând caracteristica dăruirii şi iubirii maxime, pe cât de mult posibil. Articolele cabaliste pe care profesorii noştri ni le-au lăsat ne îndreaptă către ea. Ei au scris şi înregistrat pentru noi ce trebuie să fie conexiunea; ei au determinat tot dintre condiţiile ei.

De aceea, acordul dintre noi trebuie să fie ca un Kli. Şi, în general, nu este nevoie să inventăm condiţii pentru conexiune. Cu mintea noastră distorsionată care ne împinge tot timpul în mod egoist oriunde vrea, noi inventăm numai ceea ce este util egoului nostru, dar nicicum spre spiritualitate. Nu înţelegem ce este această spiritualitate şi de aceea trebuie să ascultăm de surse. Este foarte important pentru că există o mulţime de înţelepţi care încep să inventeze ei înşişi ceva şi este clar că după un timp eşuează. Ei sunt gata să distrugă această viaţă pentru noi şi noi nu reuşim să ajungem la ceea ce căutăm.

Dar există şi a doua condiţie: depinde de noi să explorăm lumea superioară, cu alte cuvinte, ceea ce vrem să dobândim. Şi studiile noastre trebuie să se bazeze pe surse, pe cărţi care au fost scrise de oameni care au ajuns la lumea superioară.

Tindem spre lumea superioară, iar pe măsura dorinţei noastre de a fi mai aproape de ea, pe măsura tensiunii, primim o influenţă de la ea, numită Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare).

Îi luminează pe toţi, pur şi simplu luminează, este peste tot. Dar va continua să ne ilumineze numai în măsura în care tânjim după ea. Când vrem să ne apropiem de ea, atunci în acea măsură trezim o Lumină mai puternică asupra noastră.

Asemenea efectului Doppler, apar caracteristici noi interioare în mine mai ales pentru că mă aflu într-un câmp uniform de voltaj egal, dar dacă mă mişc în el, atunci un voltaj este creat în mine ca electricitatea care este creată într-un fir sub influenţa unui câmp magnetic. Aceasta este bine cunoscuta Lege a Inducţiei; tot ce are electroni liberi în el poate fi folosit ca un conductor ca şi cum se mişcă într-un câmp electric.

Deci şi noi ne mişcăm într-un câmp uniform de Lumină, şi în măsura în care tânjim după ea, adică încercăm să ne mişcăm mai rapid, să ajungem, să dobândim, şi să o descoperim, în acea măsură se trezeşte în noi inducţie, curenţi de inducţie se formează în noi. Şi ne schimbă pe noi, intenţiile noastre, de la Lo Lishma la Lishma. La început nu înţelegem cum se întâmplă acest lucru, dar treptat fenomenul acţionează.

În acest fel, întreaga dezvoltare care se aşteaptă de la noi duce la conexiune. De aceea, există diverse imbolduri ca acestea în natură, ca încercările de a conecta naţiuni, diverse corporaţii, organizaţii profesionale şi mari industrii, uniuni internaţionale ca Uniunea Europeană, şi aşa mai departe.

Dar noi nu ştim cum să ne conectăm. De aceea, totul se întâmplă în sens opus. Şi Uniunea Sovietică s-a rupt pentru că nu i-a putut uni pe toţi pe o bază spirituală comună, şi Europa se va rupe şi ea; nu este cunoscut rezultatul acestora. Şi Statele Unite şi în general toate uniunile vor începe să se rupă pentru că toate sunt construite pe ego reciproc. Numai dacă începem să înţelegem că depinde de noi să ne conectăm, atunci vom trece prin această cale, această tranziţie de la distanţare reciprocă la atracţie reciprocă, într-un mod bun, uşor şi confortabil. Şi pentru asta ne-a fost dată  înţelepciunea Cabala. Dar dacă nu o putem folosi, atunci în mod regretabil noi vom fi împinşi spre suferinţe mai mari, ură reciprocă, cu pierderi mai mari pentru întreaga umanitate în alte războaie mondiale.

Aşadar unificarea lumii noastră se află în acest lucru, că mai ales în asta ne putem remodela intenţiile de la Lo Lishma la Lishma şi să facem asta complet independent fără să depindem de Creator, adică să construim pentru noi înşine echivalenţă de formă cu El fără să fim sub influenţa Lui revelată. Suntem pregătiţi să construim o stare între noi care va fi asemănătoare spiritualităţii şi va trezi asupra noastră Lumina care Reformează şi astfel avansăm.

De aceea, soluţia stă numai în conexiunea dintre noi. Prin urmare, am construit educaţia integrală, în primul rând şi cel mai important, pentru a continua să unim lumea, iar în al doilea rând, pentru a o ridica la Creator.

Ne aflăm într-o situaţie unică, pentru că am primit o trezire unică de sus, şi astfel ne-a adus la conexiune (S), la Cabala, la studiu. Şi de la această condiţie, trebuie să fim ocupaţi cu diseminarea noastră.

În principiu, întreaga lume de astăzi se află în criză şi depinde numai de noi dacă lumea va înţelege ce reprezintă această criză şi care este scopul ei. În final, noi, ca parte aleasă şi unică, trebuie să luăm întreaga lume şi să o ridicăm împreună cu noi la nivelul Creatorului, pentru a o conecta cu Creatorul.

Este posibil să facem asta în cel mai scurt timp; totul depinde numai de noi. Sper că înţelegem că soluţia stă în conexiune şi că buna conexiune poate exista numai prin noi şi că vom începe serios să fim implicaţi în diseminarea educaţiei şi învăţării integrale.

De la Convenţia virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecţia a doua

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Egoism, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: Am vorbit despre starea societăţii noastre moderne şi despre ce ar trebui să fie. Dar, ce s-a întâmplat între aceste două stări? Ştim că tranziţia de la o stare socială la alta este precedată de circumstanţe dramatice pentru un individ, deoarece viaţa sa începe să se prăbuşească.

Răspuns: În cazul nostru, acest proces este mai dificil. Tranziţiile precedente au sărit de la un nivel la altul egoist, deoarece ego-ul a continuat să crească pentru mii de ani şi, în consecinţă, configuraţiile sociale s-au restructurat: sclavie, feudalism, capitalism, post-modernism şi altele, dar acum am atins un nivel în care totul începe să cadă.

Atunci când ne amintim trecutul, uneori spunem: Anii optzeci erau buni. În ce manieră erau buni? Că dezvoltarea egoistă a omenirii, mii de ani, a atins vârful de saturaţie? Şi acest vârf a căzut în timpul tinereţii noastre. Am simţit un fel de libertate atunci, nevoia de supravieţuire nu izbucnise în noi, inutilitatea existenţei noastre nu fusese încă descoperită.

La finalul anilor optzeci, totul a început să cadă şi retragerea treptată a început. La vremea lor, Vernadsky şi alţi filosofi au prevăzut asta, dar nimeni nu i-a ascultat. Astăzi, oameni nu vor să accepte, chiar dacă au înţeles de-a lungul timpului acest lucru. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu înţelepciunea Cabala, pentru moment ei nu vor să asculte, dar nu există nici o cale de a o respinge.

În trecut, aceste filozofii erau criticate, oamenii nu au acceptat înţelepciunea Cabala şi nu doreau să audă vorbindu-se despre asta. Dar astăzi, a devenit clar că totul a alunecat la un alt nivel, cauzând grave probleme personale şi sociale, dar nu există remediu pentru asta; un soi de revoluţie trebuie să aibă loc.

Dar nu o revoluţie fizică cum era în etapele precedente: războiul de o sută de ani, revoltele sclavilor, protestele proprietarilor de terenuri, sărăcirea ţăranilor şi aşa mai departe. Erau indicatori ai evoluţiei, dar evoluţiei egoiste! Ego-ul a crescut provocând o nevoie de a pune în mişcare formatul fizic: social, tehnologic, familial, personal, etc.

Acum, tranziţia între sistemul care s-a dezvoltat sub presiunea forţelor egoiste începe să alunece, adică forţele egoiste pierd teren. Începem să vedem că direcţia nu mai funcţionează, nu în uzine, nu în armată, nu în instituţiile guvernamentale nu în şcoli sau familie.

Ce constrângere poate controla un copil? Unde este soţul ce ascultă de soţia lui ? Unde este guvernul, Parlamentul, seful de stat? Unde sunt? Nu există. Autorităţile “ciripesc” la televizor, dar nimeni nu e atent la ciripitul lor. Mass-media încearcă să se joace cu ei printr-o imagine de mari şefi, dar, de fapt, nimeni nu îi aude.

Directorii uzinelor se plâng mereu că oamenii nu au motivaţie de a lucra, nu se pot forţa şi nu pot munci. Când ego-ul scade, ei nu văd perspective. Cum este posibil să obligi o maşină să muncească fără electricitate, energie, esenţă şi aşa mai departe? Nu este posibil!

Acum, suntem în cădere liberă şi între timp, nu vedem alte forţe care pot înlocui ego-ul ca forţă de dezvoltare pentru noi. Dar ego-ul expiră deja. Şi este tendinţa cea mai de jos. Progresiv, ego-ul devine mai mic şi pierde din farmecul său în ochii noştri. Cât de mult putem cumpăra şi alerga? Cât timp putem călători în jurul lumii? Cât timp puteţi petrece aşezaţi în bar şi în restaurant? Nu pentru că persoana este mulţumită, ci pentru că pierde dorinţa, a dispărut undeva.

Se presupune că este o lume imensă în faţa ta, dar tinerii sunt lipiţi de telefoanele lor, SMS, vorbe goale şi prosteşti. Unde sunt idealurile lor? Unde este arta? Unde este ştiinţa? Unde este cucerirea spaţiului? Unde sunt visele de a descoperi noi pământuri? Toate astea au dispărut.

Întrebare: Entuziasmul şi emoţia aceasta au predominat anii şaizeci.

Răspuns: Şi care a fost excitarea? Ego-ul a muncit în interesul nostru. Ne-a împins spre mari realizări. Dar astăzi, nu mai este cazul şi nu mai putem face nimic. Avem nevoie de o forţă absolut diferită pentru a ne face să avansăm.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În zilele noastre, între elite şi masele sărace este creat un mare conflict. Cu fiecare zi care trece, prăpastia dintre ei se dezvoltă şi dobândeşte dimensiuni ameninţătoare. Tensiunea este tot mai mare în societate. Vedem cum naţionaliştii, fasciştii cresc progresiv în numeroase ţări, ca reacţie naturală a ceea ce se întâmplă.

Elitele nu se pot separa de mişcarea spre bogăţie. Cu fiecare devalorizare, ele sunt tot mai bogate, în timp ce masele devin tot mai sărace şi lipsite de perspectivă. O mare problemă este creată în societate. Tensiunea şi polaritatea ating dimensiuni foarte mari şi deja încep să se simtă în ţările dezvoltate.

Ţările lumii a treia trăiesc încă în sărăcie şi este puţin probabil că locuitorii lor vor reuşi să atingă o stare de bine. O întrebare asupra viitorului lumii apare: Ce putem face? Înţelepciunea Cabala avertizează referitor la dezvoltarea unor astfel de evenimente. Ceea ce am vorbit acum 10-15 ani este în curs de a se realiza acum în plus, aceasta se realizează rapid.

Ne putem aştepta să vedem condiţiile care nu vor fi bune pentru noi. Oamenii simt asta. Sentimentul vreunei salvări posibile poate fi văzut în lipsa dorinţei lor de a-şi întemeia o familie, de a da naştere copiilor. Multe persoane ce trăiesc în ţările occidentale şi în America (65 – 70%) presupun că va fi mai rău pentru viitorul copiilor lor, decât pentru ele, deci nu vor să îi aibă.

Într-un astfel de moment complicat, a apărut înţelepciunea Cabala, o metodă ascunsă pentru a schimba lumea, care a aşteptat acest moment şi care a avertizat asupra acestui lucru acum mulţţi ani. Noi ştim că, Baal HaSulam a călătorit în Polonia pentru a convinge oamenii privind necesitatea de a se schimba. El a scris multor lideri mondiali pentru a încerca să împiedice al doilea război mondial. În conformitate cu Cabala, dezvoltarea creaţiei este în patru etape, pot exista, deci, patru războaie mondiale.

Cabala începe să proclame tot mai puternic că dispune de un mijloc pentru a ajuta lumea care nu are nevoie de altceva. Vedem cum, măreţia şi importanţa oamenilor de ştiinţă şi filozofilor a scăzut, cum conducătorii naţiunilor sunt tot mai neputincioşi. Este mişcarea naturală a evoluţiei care nu poate fi oprită.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a treia zi, 15.12.2013, Lecţia 5

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Starea actuală a omenirii este o imagine tipică a degradării întregii omeniri. Dacă luăm ca exemplu Imperiul Roman, sistemul s-a deteriorat şi s-a spart în bucăţi atât de bine, că fiecare parte munceşte doar pentru ea însăşi şi pentru întreg şi, ca urmare, ordinele autorităţilor sunt lipsite de forţă. Procesul teribil al declinului social a început. Acum, noi vorbim despre o scară mult mai mare pe care omenirea nu a cunoscut-o niciodată.

Răspuns: Şi chiar acum, asta se întâmplă fără sabie şi suliţă, aşa cum a fost atunci! Dacă vedem omenirea ca un soi de sistem unificat, diverse societăţi s-au dezvoltat la viteze diferite, dar în general, era vorba despre un sistem colectiv în mijlocul căruia unităţile individuale au fost deteriorate. Dar, sistemul a fost mereu restaurat, în timp ce astăzi, starea este de aşa natură încât, nici una din societăţile sănătoase nu se menţine, deoarece criza a atins întreaga omenire, în general şi produce daune întregului sistem.

Cabaliştii au prezis aceste fenomene pe o bază total ştiinţifică. Dacă luăm ego-ul nostru ca o forţă fundamentală a naturii de la care toate legile sociale şi chiar naturale derivă, atunci la final, ego-ul trebuie să crească până la o stare ca aceasta, în care subjugă tot ceea ce există, adică va distruge toate conexiunile dintre oameni.

Şi, în timp ce, la început acţionează pentru a crea aceste conexiuni, le aranjează apoi, ajunge la o satisfacţie personală. Asta s-a întâmplat la mijlocul anilor 50 ai secolului trecut, când toţi credeau că omenirea intră într-o stare de dezvoltare infinită a societăţii de consum, în care totul era pentru binele omului: şcoli, universităţi, cultură, ştiinţă, cucerirea spaţiului.

Diverse societăţi au întâlnit asta în diferite moduri, dar ele au dorit să realizeze acest obiectiv. Egoismul ne-a atras spre acest tip de dezvoltare. Ca urmare, atunci când, sistematic, am unit şi organizat conexiunile mondiale, globale şi reciproce, imediat am început să murim, ca Imperiul Roman.

Astăzi, vedem cu certitudine că nu avem capacitatea să folosim aceste conexiuni în mod corect. Ele acţionează nu numai împotriva persoanei însăşi, ci, de asemenea, împotriva societăţii şi le distruge.

În această conexiune este posibil să vedem, în mod clar, natura tumorii canceroase în corp, deoarece ea omoară tot ceea ce hrăneşte şi apoi, ea moare.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Opinie ( Alexander Vladimirov , general-maior, vice-presedinte al boardului Rusiei de experți militari ) ” Având în vedere activitatea părţii creative a societății, condițiile de viață ale oamenilor devin sigure și confortabile; trântorii societății devin social mai activi, deoarece ei nu trebuie să-și petreacă timp și efort pentru a furniza necesităţile pentru ei înșiși .

” Datorită iresponsabilității naturale, au o mulțime de timp liber și acoperă întreaga informație și nișele publice ale societății .

” De-a lungul timpului , activitatea lor publică umple spațiul de informații național , blogosfera (rețelele sociale , mass-media) și formează „opinia publică”.   Ei știu totul , vorbesc în mod ironic despre tot, învață pe toată lumea cum să trăiască – şi nimic nu poate fi făcut cu ei deoarece este necesar să fii tolerant, din moment ce aceasta este principala caracteristică a unei persoane civilizate moderne.

” Începe să pară că tocmai trântorii construiesc statul; ei sunt cea mai mare parte a acestuia;  țara ar fi pierdută fără ei ; ei sunt creatorii tuturor realizărilor naționale . ” Hamsteri de rețea ” – blogosfera triumfă, prezentând idolii timpurilor moderne – bloggerii , ca partea cea mai activă și iresponsabilă a trântorilor care crește cu bucurie presiunea blogosferei – opiniei publice (de evaluare) – asupra guvernului și societății în propriile lor interese .

” Trântorii încep să se considere pe ei înşişi ca ​​baza oamenilor , care au dreptul incontestabil de a dicta normele stilului de viată, problemele de moralitate națională și încep să formeze politica personală a statului.

Ca urmare a acțiunilor lor :
– Trântorii au venit la putere ;
– Drepturile trântorilor sunt formate în legea domestică ;
– Sferele de bază ale puterii naționale sunt distruse ;
-Capacitatea oamenilor de a evolua și de a fi în siguranţă este redusă ;
Oamenii se transformă într-o comunitate de trântori și consumatori – paraziți ;
– Națiunea alunecă în degradare, iar timpul său istoric expiră ;
– Astfel, o civilizație dispare din istoria omenirii .”

Comentariul meu : Aceste procese de degenerare a societății le vedem în toate țările . Vă puteți imagina doar ce se va întâmpla cu numărul tot mai mare de șomeri; „trântorii” se vor ridica, iar societatea va fi distrusă treptat. Numai organizând toți membrii societății, cu excepția celor necesari pentru crearea de produse necesare raționale , în sistemul de învățământ şi educație integral, va putea să prevină acest proces.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Lucrând cu un grup de antreprenori şi oameni de afaceri, le-am vorbit despre metoda integrală şi am descoperit că ei nu sunt interesaţi de un viitor luminos şi de succes. Ei nu vor ceva mai bun, deoarece este vorba despre o investiţie mentală şi energie…

Răspuns: Se pare că ei vor să muncească făcând un minim de efort, adică: distribuie sarcinile fiecăruia, fără a acorda atenţie şi eşti liber. Prin urmare, mereu trebuie să vă întoarceţi spre ego-ul lor: “Dacă stimulezi colectivul corect, poţi să te odihneşti.”

Dacă ei nu sunt interesaţi să crească productivitatea muncii şi salariile, este sigur că ei vor fi interesaţi să reducă eforturile lor şi să aibă mai mult timp liber. O persoană este mereu în căutarea propriului interes. Trebuie să le arătaţi avantajele metodei atât într-un sens, cât şi în celălalt, pe de o parte, creşterea productivităţii muncii, reducerea problemelor în colectiv şi aşa mai departe. Totuşi, voi vă relaţionaţi la asta, în ciuda a tot, la ceea ce este important pentru ei. Deoarece, dacă totul funcţionează bine şi mai mult, există, de asemenea, beneficii, atunci toată lumea se simte în siguranţă în locul său.

Pe de altă parte, micile eforturi personale ale antreprenorului sau oamenilor de afaceri se vor gestiona mai uşor, deoarece acum el este înconjurat de muncitori flexibili, care ştiu să se controleze singuri. Adică, în toate cazurile, este vorba despre un câştig din toate părţile. Este prima etapă.

A doua etapă este un personal prietenos, care adoptă un număr mare de instrucţiuni de la conducere pentru el însuşi, chiar şi cele pe care el nu le dă şi, de asemenea, nu ştie cum să le dea. În colectiv, o schimbare de personal se face în direcţia victoriei, a succesului şi profitului. În această manieră, managerul este eliberat de probleme, este mai liber şi mai puţin tensionat.

În afară de asta, le explicaţi că, imaginea integrală a lumii dă unei persoane o altă filozofie de viaţă. Începeţi să vedeţi cum se transformă lumea cu adevărat: egoistul se dezvoltă într-un sens şi lumea se dezvoltă în altă direcţie, în direcţia apropierii integrale. Şi, această diferenţă creează criza, care este din ce în ce mai profundă şi mai largă, tot timpul.

Atunci când omul vede tot acest sistem, el înţelege mai mult lumea, acţionează mai bine în reciprocitate în familie, în societate, peste tot. El este mai puţin tensionat, presiunea, zahărul şi toţi indicii fiziologici sunt echilibraţi în corpul său. El devine calm, sigur, amabil, primitor, oamenii sunt atraşi de el. El începe să simtă lumea în care trăieşte sub o formă mult mai clară decât înainte.

Din kab.tv, “în timp”, 24.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Avem nevoie de “stradă” să continuăm dezvoltarea metodei integrale?

Răspuns: Desigur! Înţelepciunea Cabala şi tehnica educaţiei integrale în cadrul acesteia, este o realizare practică a materialului înţelepciunii antice. Aparent, întreaga teorie ne este explicată dar, în acelaşi timp, nut toată. Ceea ce cabaliştii din trecut ne-au lăsat din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre este descris cu multă moderaţie. Nu puteţi să vă imaginaţi cât de multe piese lipsesc! Ei nu ar putea transmite toate nuanţele acestui sistem care vin din lumea superioară şi coboară în jos, ci, mai degrabă, ei au dat numai un mic flux de informaţii care explică în ce mod acest lucru este legat la noi. Tot restul pieselor acestui imens sistem nu este imperativ pentru noi.

Le vom descoperi la gradul percepţiei lumii spirituale, la toate nivelurile, în lăţime. Prin urmare, cabaliştii au înregistrat doar ceea ce ne-ar ajuta să trecem de la un nivel la altul. Deşi sunt volume mari, cu toate acestea, de fapt, nu sunt decât informaţii limitate asupra sistemului enorm, asupra comportamentulul său, asupra reacţiilor, corectării, etc.

Cabala este ştiinţa cea mai practică. Fără acţiuni concrete, toate cărţile sunt “moarte”. Şi acţiunea practică este înainte de toate, corectarea, imposibil de realizat fără a ne întoarce la oameni. Voi nu simţiţi necesitatea corectării nici de sus, nici de la ei. Din necesitate, trebuie să fiţi în mijloc, pentru că ambele părţi pun presiune pe tine. Totul se realizează numai în conexiune, folosind metoda între oameni.

Dar, voi trebuie să recunoaşteţi, mai mult sau mai puţin, întregul sistem, în ciuda a toate, trebuie să aveţi un grup solid care se află în spatele vostru. Totul trebuie să fie reunit. Mergând spre public, trebuie să simţiţi că sunteţi reprezentantul său, trebuie să simţiţi că sunteţi cu ei. Fără acest sentiment,  nu puteţi dărui maselor energia integrală care acţionează pentru a schimba realitatea.

Din kab.tv, “prin timp”, 18.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Oamenii se îndepărtează de piedici şi comportament înşelător. Înainte, aristocraţii se plimbau pe străzi în redingote, cu pălării înalte, rămânând automat în convenienţe stricte, realizând anumite ritualuri.

Totuşi, astăzi, oamenii sunt din ce în ce mai eliberaţi de cadre rigide, se îmbracă simplu, vorbesc clar, mass-media sunt mai puţin formale, copiii sunt mai relaxaţi în comportamentul cu părinţii lor, există mai mulţi oameni care poartă sandale, încălţăminte uşoară, etc. Pe scurt, ne îndepărtăm de forma exterioară, deoarece este clar acum că nu asta face o persoană.

Oamenilor nu le este ruşine de ceea ce a fost considerat  tabu social în trecut. Înclinaţiile sexuale netradiţionale, de exemplu, pentru care oamenii aveau obiceiul să se sinucidă în trecut, sunt declarate deschis în zilele noastre, fără nici un sentiment de ruşine. Oamenii nu simt că e nevoie să ascundă tendinţele lor naturale mult timp şi societatea acceptă pe toată lumea. Fiecare primeşte atribute înnăscute la care adaugă ceea ce a primit de la mediu.

Astfel, ne apropiem treptat de întrebarea: Deci, cine sunt cu adevărat? Dacă tot ceea ce sunt este moştenit, atunci, eu nu sunt nimic, de fapt, un fel de robot cu un program integrat, în loc de un individ real. Această întrebare nu se pune în mod explicit, dar omenirea se apropie de asta şi curând, ea va fi pregătită să întrebe. Când superficialitatea ajunge la final, dorim să identificăm ceea ce face dintr-o persoană o fiinţă umană.

Apoi, vom descoperi că, nu există altceva decât punctul din inimă şi, chiar acest punct, nu ne dă încă dreptul să ne numim o fiinţă umană. Este doar o picătură de sămânţă spirituală pe care trebuie să o aducem în grup, adică să te aşezi singur în uter. Cu cât ader mai puternic la grup, cu atât ader la uter şi astfel, în funcţie de eforturile mele, sunt hrănit şi primesc sânge, oxigen, etc… Apoi, această sămânţă devine un embrion spiritual.

Lucrul principal este că, tot acest proces este realizat de grup.  Acolo noi suntem hrăniţi şi, cu cât embrionul este lipit de el, cu atât primeşte forţă spirituală pentru a creşte.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala,  26.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că muncitorii din compania noastră urmează un curs de educaţie integrală şi funcţionează în conformitate cu aceste principii. Brusc, un nou director soseşte. El va vedea ce schimbări au avut loc?

Răspuns: Cu siguranţă, va vedea că oamenii acestei companii lucrează conform unui alt principiu: de la om la om – prieten, nu lup. Mergem să-i explicăm că am muncit cu buni psihologi care au îmbunătăţit colectivul nostru, l-au făcut sănătos, ceea ce a condus la lucruri mai ieftine, mai eficiente şi mai flexibile decât înainte. Avem un cost minim, fără absenteism, oamenii au mai puţine accidente şi boli, deoarece fiecare caută cum să-i ajute pe alţii.

Cu alte cuvinte, noi explicăm totul din punctul de vedere al beneficiului întreprinderii şi va fi uşor de înţeles pentru toată lumea. Nu este surprinzător că, multe companii au antrenori, psihologi şi alţi experţi.

Din kab.tv, “prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→