Noi putem să influenţăm stările noastre emoţionale şi chiar spirituale prin acţiuni corporale. Totul este bazat pe această lume şi rezultă de aici, de la această lume reală. Aceasta ne poate ajuta să determinăm stările noastre spirituale. La început, totul este revelat la nivelul cel mai jos şi apoi intru, treptat, mai profund în pământ, în fundaţie, în dorinţă.

Cum dorinţa este treptat revelată şi noi putem intra, mai adânc, în pământ, avem şansa să tranformăm dorinţa în dăruire şi să o conducem mai sus. Astfel, pământul (Adamah în ebraică), devine Adam, care arată Domeh, Creator.

Deci, noi trebuie să respectăm acţiunile noastre corporale şi să apreciem influenţa lor asupra noastră. Vedem în ce măsură depindem de diferite forme, de imagini şi de zvonuri. Este nevoie de abilităţi speciale pentru a le utiliza corect şi, de fapt, este ceea ce noi trebuie să învăţăm omenirea. Tot ceea ce este deasupra pământului, deasupra lumii, face parte din munca noastră. Noi înfăptuim munca acestei lumi, la acest nivel, în dorinţa de primire cu publicul şi AHP al nostru este mereu în ei.

Astfel, muncim reciproc, învăţând a fi în în contact cu publicul şi publicul învaţă de la noi, cum să invoce o schimbare interioară şi să se apropie unii de alţii, prin acţiuni corporale simple. Varietatea acţiunilor pe care le realizăm pentru a aduce oamenii împreună, se numeşte educaţie integrală. Pentru noi, acelaşi lucru se transformă în înţelepciunea Cabala la nivelul nostru  şi nu în lumea noastră corporală, în dorinţa corporală comună, ci deasupra, în vasele noastre, la GE în care vasele, Luminile, Partzufim şi legăturile operează şi Lumina este transmisă întregului sistem.

Astfel trebuie să lucrăm cu toată umanitatea. Oamenii încep să lucreze în propria lor dorinţă, în timp ce noi ridicăm eforturile lor la niveluri spirituale. Este atunci când noi dezvăluim că, ceea ce pare a fi o muncă banală, egoistă, simplă la niveluri inferioare, devine o muncă excelentă, atunci când traversează acest excelent amplificator, prin întreaga scară spirituală.

Un exemplu este Malchut, care este corectat prin încorporarea în Zeir Anpin, la cele 60 Sefirot HGT NHY şi, prin această muncă comună, ei urcă împreună la nivelul Arich Anpin, pe măsură ce cresc de 600 000 de ori. Prin asta, trebuie să înţelegem că este cea mai mică muncă a publicului care aduce răspunsul cel mai puternic şi cel mai important de sus.

Din prima parte a cursului zilnic de Cabala, 28.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: După primul război mondial, o criză a condus la şomaj. Masa de şomeri, care era la nivelul animal, nu dorea să descopere scopul vieţii, ceea ce, probabil, a servit ca un teren ideal pentru revoluţia rusă. În aceea epocă, existau mulţi muncitori nemulţumiţi, condiţiile de muncă erau dificile şi era foamete.

Acum, suntem confruntaţi cu o situaţie similară, în care mase de oameni au pierdut locul de muncă. Nu este clar dacă populaţia ţărilor din Orientul Mijlociu are suficiente resurse pentru a trăi. O scânteie este suficientă pentru a aprinde totul; nu contează ce fanatic poate deveni liderul lor. Care este probabilitatea ca enorme mase de oameni să aleagă calea iluminării şi educaţiei, în loc de a face aceleaşi erori care au fost făcute la începutul secolului XX ?

Răspuns: Din păcate, acest scenariu este destul de posibil. Nu neg că sângele poate fi vărsat, că lumea poate cădea într-o teribilă catastrofă, mai rea decât la începutul secolului XX. Riscăm să ne regăsim într-o maşină de tocat mai sofisticată, că omenirea va arăta exemple de barbarie fără precedent.

În perioada pe care o numim astăzi „barbară”, invadatorii aruncau hrană la porţile oraşului asediat, astfel încât aceştia să poată supravieţui şi războinicii să poată să se bată într-o luptă cinstită. Chiar şi în timpul perioadei obscure din Evul Mediu, precum şi mai târziu, în istorie, era considerat „nobil” pentru cavaleri şi samurai să se lupte unul cu celălalt în mod deschis şi cinstit. Nu există nimic din asta în zilele noastre!

Secolul al XX lea a fost un punct de cotitură, totul a mers într-o direcţie diferită. El poate continua aşa sau există o şansă de a-l schimba. Suntem, acum, la o răscruce de drumuri.

Lumea poate fi în război şi nu doar în război nuclear, dar un război cu arme biologice teribile şi umanitatea va muri de infecţii teribile. În cele din urmă, doar o singură parte a umanităţii va rămâne în viaţă, poate numai câteva milioane de persoane vor rămâne în viaţă. Vor recunoaşte necesitatea de a trece la etapa următoare a existenţei şi, cu siguranţă, o vor atinge.

Deci, noi nu vorbim de un număr precis de persoane care trec la nivelul următor, ci numai de certitudinea că umanitatea va atinge acest nivel, cu orice preţ. Acum o sută de ani, nu erau decât 3 miliarde de persoane pe pământ; înainte de asta, existau mai puţine persoane care trăiau pe această planetă. De fapt, pe de o parte, nu este vorba despre cantitatea de oameni. Pe de altă parte, umanitatea avansează ca urmare a modificărilor dorinţelor umane. Dacă această evoluţie a fost influenţată numai de factori externi, atunci desigur, nu vom avea nimic decât dreptul material pur al „negării negaţiei”, dar într-un anumit sens, legea spirituală lucrează aici. Trucul este că dorinţele noastre se schimbă.

Deci, indiferent de modul în care societatea noastră este fanatică, chiar dacă oamenii sunt aduşi la manifestaţii, propagandă şi revoluţii, brusc vor pierde interesul. Dorinţa de a exista în această manieră dispare, oamenii nu vor să trăiască aşa.

În mod neaşteptat, ei vor simţi dezgust. Ei nu vor dori locuri de muncă, deoarece ei vor pierde motivaţia de a lucra. Atât de mulţi oameni în lume se simt deprimaţi. Numeroşi sunt cei care nu  simt nevoia de a lucra şi nu vor avea dorinţa de a striga „Daţi-mi de muncă!”

Oamenii vor deveni conştienţi de faptul că există un potenţial ştiinţific şi tehnic suficient acumulat în lume şi că putem furniza ceea ce avem nevoie, fără eforturi fizice. Aceasta va depinde numai de interacţiunea corectă dintre noi.

Aruncăm 40% din hrana produsă. Dacă am  distribui-o corect, atunci nimeni nu ar duce lipsă de hrană. Aruncăm până la 90% din „bunuri de consum”, în loc de a le permite să îşi găsească drumul la toţi clienţii. Dacă am putea să le distribuim complet, atunci oamenii nu vor mai avea nevoi nesatisfăcute.

Am ajuns sa putem, ca si cum am imprima la un fotocopiator, construi case, oraşe şi să oferim la toată lumea, ceea ce au ei nevoie. Există o bază solidă pentru asta, deoarece avem o senzaţie interioară că nu ar trebui să lucrăm doar pentru a cumpăra lucruri şi a le arunca; vieţile noastre nu trebuie să fie irosite. Senzaţia de inutilitate a vieţii nu trebuie să ne conducă la distrugere, ci la realizarea principiilor de bază ale vieţii, rădăcinile şi esenţa.

Sper că vom putea găsi un grup de înţelepţi puternici în această lume şi să realizăm un forum care va fi susţinut de marele public, comunitatea ştiinţifică, guvern şi chiar de miliardari. Dacă ei înţeleg că soluţia alternativă este asociată cu enorme suferinţe, atunci ei vor orienta societatea noastră spre un alt scop.

Pentru asta, avem nevoie ca educaţia integrală să se generalizeze şi să fie înţeleasă de toţi producătorii mari, sectorul bancar şi toate sectoarele financiare, cele mai înalte categorii ale societăţii.

Din kab.tv, „De-a lungul timpului”, 18.03.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: În Europa, oamenii trăiesc paşnic, în acelaşi timp ei nu au nevoie de educaţie integrală. Avem nevoie să pregătim un loc pentru ei, să fie gata atunci când vor „cădea”?

Răspuns: De niciun fel nu este necesar să aşteptăm ca cineva să cadă. Dacă vorbim despre iubirea pentru celălalt, despre o legătură reciprocă, conexiune şi unitate, cum este posibil să se aştepte căderea cuiva ? Astăzi, noi trebuie să încercăm din toate forţele să arătăm clar oamenilor, direcţia noastră, chiar dacă nu sunt interesaţi să asculte, precum copiii care nu vor să-şi asculte părinţii, dar, în ciuda acestor lucruri, părinţii îi ghidează şi îi dirijează pe drumul bun, în tot felul de moduri, cu cuvinte, argumente şi îndemnuri.

Din Congresul „Bucurie în unitate”, Stockholm, 30.08.2013, prima zi, Lecţia 1

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În Știri, Universitatea din Michigan: Utilizarea Facebook prezice un declin în bunăstare în loc de o îmbunătățire subiectivă, după un studiu al Universității din Michigan.

La suprafață, Facebook constituie o sursă inestimabilă pentru a satisface nevoia umană de bază pentru o legătură socială, explică psihologul social UM Ethan Kross, autor principal de articole și asociat la facultatea Institutului UM pentru Cercetări Sociale ISR. Dar, mai degrabă decât ameliorarea bunăstării, am constatat că utilizarea Facebook prezice rezultatul opus – o subminează.

Studiul a demonstrat că, cu cât oameni au utilizat Facebook o perioadă mai mare de timp, cu atât s-au simțit mai rău după aceea. De asemenea, autorii au cerut oamenilor să evalueze nivelul lor de satisfacție în viață, la începutul și la finalul studiului. Au constatat că participanții care au utilizat Facebook mai mult, timp de două săptămâni, nivelul lor de satisfacție în viață s-a diminuat de-a lungul timpului.

Mai ales, cercetătorii nu au găsit nicio dovadă că interacțiunea directă cu alte persoane prin telefon sau față în față, a influențat negativ bunăstarea. Dimpotrivă, au găsit că interacțiunile directe cu alte persoane îi conduce pe oameni să se simtă mai bine în timp.

Comentariul meu: Întregul proces al dezvoltării noastre își propune să ne aducă la deziluzie și la înțelegerea deplină a nevoii de unitate: Este imposibil să comunici în vechea și noua modalitate pentru a ne conduce la noul tip de conexiune și interacțiune –  spiritual (dăruire și iubire).

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie (Richard N. Haass, preşedintele Consiliului relaţiilor externe, USA) Când un rău se produce – Iranul se apropie de achiziţionarea de arme nucleare…un anumit funcţionar sau observator invită comunitatea internaţională să intervină. Este doar o singură problemă: nu există „comunitate internaţională”.

„Adunarea generală a Naţiunilor Unite se apropie mai mult, dar nu se poate aştepta mult de la o organizaţie care pune pe picior de egalitate Statele Unite sau China cu, să zicem, Fiji or Guinea-Bissau. …

Nicio reformă a ONU nu va putea schimba fundameltal lucrurile. Astăzi, marile puteri nu sunt de acord asupra regulilor care ar trebui să conducă lumea, cu atât mai puţin asupra sancţiunilor în caz de nerespectare. Chiar şi acolo unde acordul de principiu există, nimeni nu este, cu adevărat, de acord, în practică, rezultatul este o lume care este mai haotică şi mai periculoasă decât ar trebui.”

Comentariul meu: Întreaga avansare spre perfecţiune vine de la „recunoaşterea răului”: dezvăluirea imperfecţiunii naturii noastre egoiste. Este doar atunci când, fiinţa umană, oamenii, lumea vor fi în final convinşi de corupţia totală a acestei naturi, că  individul şi lumea vor fi fericiţi să renunţe la ea.

Apoi, forţa superioară a naturii va fi revelată în senzaţiile lor. Oamenii îi vor cere să-i schimbe şi îi corectează. Tot ceea ce ni se întâmplă, nu este decât spre a ne duce la acest eveniment.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie (Chris Rhodes, profesor, scriitor, cercetător) Oferta mondială de petrol ieftin nu va lipsi curând şi vom produce petrol pentru deceniile care vin. Totuşi, ceea ce nu vom face este producerea de petrol brut – ţiţei, în ritmul actual de aproximativ 30 de miliarde de barili pe an. Pentru o civilizaţie mondială bazată în întregime pe o ofertă abundentă de petrol brut ieftin, aceasta va duce la dificultăţi importante. Dacă privim pe o perioadă de 40 de ani, de la 1965 la 2005, vom vedea că la finalul acesteia, umanitatea a folosit de două ori şi jumătate mai mult petrol, de două ori mai mult carbon şi de trei ori mai mult gaz natural ca la început şi în general, aproximativ de trei ori mai multă energie: aceasta pentru o populaţie care „doar” s-a dublat.

 „Dacă nu putem rezolva problema din punct de vedere al ofertei, trebuie să reducem cererea noastră. În absenţa transportului ieftin şi larg accesibil, vom avea nevoie să producem mult mai multe alimente şi materiale la nivel local. O astfel de transformare a civilizaţiei umane de la nivel global, la nivel local, va fi susţinută prin construirea comunităţilor puternice şi rezistente, în care oamenii vor împărţi competenţele şi cunoştinţele lor, pentru a oferi, cât mai mult posibil la nivel local, nivelul de bază.

Aceasta este filozofia care stă la baza reţelei în creştere a Oraşelor de Tranziţie. Chiar dacă pare să fie înfricoşător, putem evolua spre o stare mai fericită şi mai împlinită a vieţii, decât un status quo perceput, care, de fapt, ne scapă rapid, printre degete.

Comentariul meu: Natura se „apropie” de noi din toate părţile, forţăndu-ne să acceptăm condiţiile sale, să ne calmeze, să ne aşezăm şi să reflectăm la sensul vieţii.

Filed under: Criza, globalizare, Fara categorie - Niciun comentariu→

Cu toţii ne aflăm în această lume ca într-o barcă în mijlocul unui ocean cuprins de furtună şi dacă nu-ţi îndeplineşi funcţia, nu aduci niciun beneficiu. Dacă nu munceşti să întinzi pânzele, să ţii cârma, să evacuezi apa, şi dacă nu vâsleşti, atunci vei scufunda toată barca.

Eşti inclus în sistemul general şi trebuie să-ţi îndeplineşti funcţia, şi dacă nu funcţionezi le faci rău tuturor, ca un tranzistor care este ars într-un circuit electric complex şi este dezactivat, sau asemenea corzii unei chitări care zgârâie. Cu siguranţă, poţi să cânţi în continuare la chitară chiar fără această coardă, dar cum va suna muzica?

Cuvântul „sistem” cuprinde un sens puternic şi trezeşte teamă într-o persoană. Din moment ce mă aflu într-un sistem, depind în proporţie de sută la sută de toţi ceilalţi. Eu însumi nu sunt gata să fac nimic. Nu pot să te lovesc, să te ucid sau să te constrâng, cu forţa sau cu ameninţări, să te schimbi. Asta pentru că legătura dintre noi este una interioară, în inima mea, şi nu sunt familiarizat cu inima ta! Tu poţi pune la cale tot felul de probleme pentru mine cu ajutorul dorinţelor din inima ta, şi eu ce pot să fac? Sunt cu adevărat neajutorat.

Asta înseamnă să te afli în mijlocul unui singur sistem. Nu depind de nu ştiu ce terorist sau dictator, ci mai degrabă de oricare persoană din lume şi, în special, de prietenii cei mai apropiaţi. Întreaga mea viaţă spirituală depinde de ei şi pentru mine nu există nicio posibilitate să-i influenţez! Nici măcar nu sunt gata să verific ce este în inima lor ca să înţeleg cât de fideli sunt ei în îndeplinirea funcţiei lor în cadrul sistemului general. Poate că, de fapt, îl distrug.

Sistemul integral care se descoperă acum în faţa noastră este cu adevărat înspăimântător. Ştiţi cum suntem conectaţi şi de ce? A avut loc dintr-o dată un potop în Europa sau un val de căldură neobişnuit în America? Nu ştim cauza şi nici care va fi rezultatul final. În sistemul integral, totul este legat, şi aceste legături dispar din faţa ochilor noştri din moment ce noi nu suntem „integrali”. Noi nu acţionăm conform acelui plan, acelui aranjament.

Până acum, ne-am dezvoltat potrivit naturii, ca animalele, doar că mai evoluaţi, dar această evoluţie s-a oprit. Am ajuns la o conexiune integrală care ni se revelează. Contribuţia noastră la sistem este modul în care ne descurcăm cu întregul sistem. De aceea, trebuie să descoperim cum să-l gestionăm şi să ne îndeplinim munca în calitate de componente integrale în cadrul sistemului.

Trebuie să fie clar pentru fiecare ce rol are. Este ca un dispozitiv eletronic care include sistemele cele mai complexe şi care nu mai merge deloc din cauza unui singur tranzistor ars.

Este foarte important să înţelegem asta în cadrul funcţiei noastre. Odată, lucrurile erau diferite şi totul depindea de individul însuşi, dacă era mare sau mic. Există o poveste despre acest lucru – a fost pierdut un război din cauza unei singuri unghii: potcovarului îi lipsea o unghie şi nu a fixat bine potcoava; potcoava a căzut, calul s-a împiedicat, comandantul a căzut de pe cal, inamicul a văzut acest lucru, s-a grăbit să atace şi a câştigat lupta.

Astfel, au câştigat lupta fără niciun temei logic, doar din cauza unei unghii, şi nici măcar din cauza acesteia, ci pentru că toate evenimentele s-au desfăşurat linear, ca într-un lanţ, până s-a ajuns la comandantul suprem de care depindea totul. Totuşi, noi am lăsat de-o parte sistemul ierarhic, un sistem rotund funcţionează azi. De aceea, este imposibil de găsit motivul original de care depinde totul. Mai degrabă totul depinde de toată lumea şi toţi sunt legaţi unul de altul şi consideraţi egali, atât cel mare cât şi cel mic, şi acest lucru reprezintă o problemă foarte mare.

Am început deja să înţelegem că ceea ce ne va da forma spirituală este chiar conexiunea.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala, 05.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: În primul rând, toată lumea trebuie să înţeleagă bine şi să explice anturajului său că binele societăţii, care este binele ţării şi al lumii, sunt complet interdependente. Atâta timp cât legile societăţii nu sunt satisfăcătoare pentru niciun individ din ţară, o minoritate va rămâne nemulţumită şi va conspira împotriva guvernului pe care va încerca să-l răstoarne.

Odată, era diferit, dar astăzi, datorită liberalismului, cursa înarmărilor şi structura particulară a societăţii, chiar un mic grup de persoane este capabil de a submina fundamentele unor ţări întregi. Lumea este fragilă ca niciodată înainte: orice distorsiune, tulburare, dezacord, chiar şi într-un lucru mic, în final se transformă într-o mare problemă care ar putea distruge întreaga construcţie.

Tehnologia şi mijloacele de distrugere au mers prea departe, politica este ipocrită, ordinea socială este prea vulnerabilă. Acelaşi lucru se întâmplă în familie: o ceartă banală poate dispersa membrii săi. Internetul, în general, oferă posibilităţi inimaginabile: mai mulţi „teribilişti”, aşezaţi în faţa ecranului, pot face milioane în „spaţiul virtual”, dar pot, de asemenea, distruge fundamentele societăţii, bănci, ţări, aproape totul.

Se pare că, în zilele noastre, o mână de oameni pot cauza rele considerabile la nivelul întregii ţări. În plus, cu cât această ţară este mai dezvoltată, cu atât este mai vulnerabilă si mai sensibilă la atacurile grupurilor simple.

Lumea a devenit foarte sensibilă la cele mai mici fricţiuni şi diferenţe. Această tensiune între părţi nu va face decât să crească, până ce vom înţelege că, o dorim sau nu, avem nevoie să găsim un teren comun pentru toţi, numitorul comun, liber de orice formă de dezacord, marcat cu integritate şi unanimitate. Aceasta pare a fi ceva ireal şi totuşi, legea perfectă a unităţii globale, integrală, se manifestă în faţa noastră mai clar.

De aceea, lumea are nevoie de o bunăstare completă, totală. Nu va fi capabilă să trăiască fragmentată în părţi, sectoare şi facţiuni de putere, nu va fi în măsură să lupte în propriul dezacord. Noi vedem, deja, că natura ne împinge spre integralitate.

Ce nu este unificat, nu are dreptul de a exista.

A treia parte a cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Judecata şi mila merg împreună în relaţiile familiale şi mereu au nevoie să fie în echilibru. Pe de-o parte, ca egoist, vreau să-mi folosesc partenera, presupunând faptul că soţia mea trebuie să facă ceea ce îi cer eu – acest lucru se numeşte „judecată” făcută de mine. Iar „mila” înseamnă că mă detaşez absolut, luând în considerare ce vrea soţia mea de la mine, şi încerc să construiesc modelul ideal. Cum aş relaţiona cu ea dacă nu aş avea interesul meu egoist şi aş intenţiona numai să o servesc pe ea?

Acum am nevoie să găsesc echilibrul între aceste două extreme: judecată şi milă, ceea ce se numeşte „linia de mijloc”. Acest lucru cere experienţă, muncă reciprocă, un proces în care fiecare îl învaţă pe celălalt. Dar noi începem deja să muncim cu o creatură nouă –  cu persoana din noi care este gata să ia în considerare partenerul, să-l înţeleagă, să fie sensibil faţă de el, şi să-l iubească aşa cum el se iubeşte pe sine.

Într-o astfel de formă poţi să te apropii nu doar de soţie, dar începi şi să fii sensibil faţă de alţi oameni. După un exerciţiu ca acesta făcut cu partenerul tău, simţi că eşti pregătit să te conectezi cu oamenii şi să te descurci cu ei: pe stradă, acasă, în orice loc. Vor începe să se supună influenţei tale pentru că relaţionezi cu ei cu „linia de mijloc”, în proporţia portrivită; te apropii de o persoană în măsura în care ea se apropie de tine.

În mod automat ajungi la un echilibru cu lumea şi începi să simţi că poţi să te descurci cu ea. Vezi că „linia de mijloc” este legea fundamentală a naturii potrivit căreia întregul univers funcţionează, cu excepţia societăţii umane pentru că fiinţa umană a fost creată egoistă. Şi acum tu corectezi acest lucru şi îţi echilibrezi egoul. Învăţând să-ţi vezi soţia astfel, începi să-i vezi pe toţi ceilalţi în acelaşi fel atunci când contruieşti „linia de mijloc” în relaţiile cu ei.

Prima linie este considerată „judecată” – este ceea ce cer de la celălalt pentru mine însumi. A doua linie este numită „milă”, adică îi dau soţiei mele tot ceea ce ea vrea de la mine atunci când mă detaşez complet de dorinţele mele. Este ca şi cum o aduc în interiorul meu.

Suntem doi egoişti care stăm faţă în faţă. Dacă îmi satisfac egoul, acest lucru se numeşte judecată în raport cu soţia mea, şi dacă îi satisfac ei egoul, acest lucru se numeşte milă. Trebuie să plasez aceste două linii într-o astfel de formă încât se formează a treia linie, „linia de mijloc”. Asta înseamnă să ajungi la ataşament, la un legământ. Scopul nostru este să aducem aceşti doi egoişti împreună şi să-i aducem la conexiune. Prima condiţie obligatorie, fără de care este imposibil să începem munca, este disponibilitatea fiecăruia să simtă dorinţa celuilalt.

Echilibrul se bazează pe gradul în care fiecare este gata să se anuleze pe sine. Nu putem să împlinim aceste două dorinţe egoiste care stau faţă în faţă până la capăt. Doar cu condiţia ca o parte să-şi reducă pretenţiile puţin, atunci putem împlini puţin cealaltă parte.

Întrebare: Dar cum ştim limita la care trebuie să cedezi? Aţi spus că nu trebuie să fie iubire absolută fără limite. Trebuie să arăt că reacţionez faţă de relaţia partenerului şi să iau acest lucru în considerare?

Răspuns: Este necesar să găseşti punctul de echilibru, ca şi cum conduci o maşină, concentrându-te pe destinaţia la care vrei să ajungi. Aşa trebuie să verificăm dacă ne apropiem de scop: ne apropiem unul de altul, vedem că partenerul reacţionează la eforturile noastre ca să vină mai aproape pe calea cea bună.

Întorc volanul familiei noastre la dreapta şi încerc să introduc cât de multă compasiune posibil în relaţie şi văd până la ce punct această muncă merge bine, iar atunci când o deviere devine prea mare, trebuie să reglez volanul. Şi soţia mea întoarce volanul, ceea ce înseamnă că începem să ne descurcăm, să ne direcţionăm pe noi înşine. Muncim deja deasupra naturii noastre! Devenim fiinţe umane care se ridică deasupra instinctelor naturale.

Din programu „O nouă viaţă”, KabTV, 01.08.2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Ştiri (Reuters) “Summit-ul Angela Merkel cu privire la şomajul tinerilor în Europa este o tentativă de a acoperi consecinţele economice ale politicilor de austeritate pe care le-a apărat în regiune”, a declarat marţi, un membru important al opoziţiei social-democrate din Germania (SPD).

Cu şomaj în zona euro, cu un nivel record de peste 12 la sută, Merkel va reuni lideri şi miniştrii ai muncii din peste 20 de ţări din UE, la Berlin ora 14 (ora locală), miercuri.

Obiectivul declarat este de a conveni asupra mijloacelor eficiente pentru a cheltui 6 miliarde de euro pe care liderii UE i-au alocat pentru lupta împotriva şomajului tinerilor în 2014 şi 2015, ca parte a “Garanţiei pentru tineri”, în scopul de a crea locuri de muncă, formare profesională şi practică.

În ultimele luni,  tinând cont că şomajul a crescut în sudul Europei, Merkel a ajustat discursul său, subliniind necesitatea creşterii economice şi a locurilor de muncă.

Comentariul meu: Dacă aceste fonduri vizează stabilirea unei reţele de cursuri integrale, vom vedea schimbări în oameni şi în vieţile lor, din prima lună de studiu. Altfel, va fi “ruptura” obişnuită a bugetului european.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→