Thrive Global a publicat noul meu articol: “2021—Între pesimism şi optimism?”

Un semn gigantic de 20 de metri înălțime pentru 2021 a fost plasat în mijlocul Times Square pe 21 decembrie pentru a începe numărătoarea inversă pentru Anul Nou. Semnul va fi aprins la miezul nopții, pe 31 decembrie. Oamenii sunt rugați să facă fotografii cu semnul și să le împărtășească pe rețelele de socializare folosind hashtagul ‘#balldrop’, menținând în continuare liniile directoare de siguranță COVID-19. Unde: New York, Statele Unite ale Americii Când: 21 decembrie 2020 Credit: Niyi Fote / TheNews2 / Cover Images

Un nou an este întotdeauna asociat cu un nou început, mai ales după un an tumultuos, oamenii vor să uite totul. Aceasta este o formă naturală de autoconservare prin care trece omenirea, acționând ca niște copii mici care închid ochii și spun: „Nu ne mai este frică, nu este nimic acolo”. Dimpotrivă, anul pe care l-am lăsat în urmă a fost una dintre lecțiile minunate învățate, deschizând ochii asupra importanței conexiunii dintre noi, pentru a face un nou început al lumii către un viitor bun. Totul depinde de unitatea noastră.

Omenirea este împărțită în două părți – pesimiști și optimiști, înclinat la stânga și înclinat la dreapta, bărbați și femei. Natura a creat o realitate diversă, dar dacă învățăm să ne conectăm unul cu altul, într-un mod reciproc complementar, toate nuanțele și diferenţele se vor contopi frumos. O astfel de fuziune va crea un fel de integritate la care nicio parte nu ar putea ajunge singură.

Vedeți paharul pe jumătate gol sau pe jumătate plin? A fi pesimist sau optimist cu privire la viață este în mare măsură determinat de modul în care funcționează creierul, și este influențat de genele noastre. Dacă este aşa, cum putem construi o abordare echilibrată a tuturor tipurilor de situații care pot apărea?

A fi constant optimist nu este ideal deoarece, de exemplu, dacă nu recunoaștem pericolul inerent într-o anumită situație, am putea avea probleme. Pe de altă parte, nu este bine să fii mereu pesimist. Trebuie să învățăm cum să conectăm aceste două tendințe într-un mod echilibrat, cum ar fi pozitivul și negativul unui sistem electric.

Dacă ar fi să privim în profunzime, am descoperi că în fiecare pesimist există și un pic de optimism și invers. Așa suntem construiți, astfel încât să avem ceva în comun prin care să ne conectăm cumva și să comunicăm cu alții care au calități opuse. Adică, pentru a completa fiecare calitate din partea minus a forțelor de respingere, separare și ură, există o calitate complementară pe partea cu plus, care exprimă unire și iubire. Așa realizăm echilibrul.

Pentru a ne actualiza perspectiva în viață, trebuie să ne conectăm cu diferite tipuri de oameni. Luați în considerare acest lucru: nu numai că avem doi ochi, dar și creierul nostru este împărțit în două. Combinația de contrarii este necesară pentru construirea unui sistem complet de lucru. În ultimii ani această perspectivă a fost internalizată în domeniile științei, tehnologiei și a altor inovații. Cele mai semnificative proiecte necesită un nivel foarte ridicat de integrare.

Studiile arată că persoanele optimiste tind să se concentreze pe progres și creștere, în timp ce pesimiștii sunt preocupați în primul rând de încredere și stabilitate, având grijă să nu întreprindă acțiuni riscante. Combinația corectă a celor două tendințe ne poate duce mai departe într-un mod optim cu încredere și securitate.

Tendințele care sunt inerente în noi de la naștere nu pot fi schimbate, dar ceea ce poate fi modelat și direcționat este modul în care sunt folosite, iar acest lucru este posibil prin conexiunea cu ceilalți. Prin urmare, constanta autocritică sau torturându-ne pentru schimbare este inutilă. Este mult mai bine să vă concentrați asupra dezvoltării relațiilor cu ceilalți, ceea ce duce apoi la atingerea unor noi realizări la un nivel superior. Formarea conexiunilor profunde necesită eforturi, pentru a transcende tendința noastră egoistă naturală de a dori să-i controlăm pe alții, respingerea naturală pe care o avem față de cineva care este diferit de noi.

Într-un sens larg, fiecare societate este alcătuită din elemente diferite și oameni divergenți și, de la an la an, luptele dintre tipurile conflictuale devin mai puternice. Cu toate acestea, lumea globalizată în care trăim este o singură rețea conectată, care ne cuprinde împreună. Într-o astfel de realitate în care devenim din ce în ce mai dependenți unii de alții din necesitate, numai dacă ne completăm reciproc cu garanție reciprocă, putem construi un sistem stabil care să se asigure că umanitatea nu implodează și-și încheie soarta.

Provocarea vremurilor noastre este să învățăm să menținem diferența și unicitatea fiecărui individ, construind în același timp un echilibru între toţi. Un astfel de proces ne va deschide o minte nouă, integrală, complementară, comună, și emoții care vor intra într-o nouă dimensiune a existenței, una care este conectată și frumoasă: ca natura, ca țesătura vieții. Prin urmare, cea mai bună rezoluție de Anul Nou pe care o putem stabili este să ne îndreptăm spre o conexiune mai strânsă unul cu altul.

#newyear

— Publicat pe 1 Ianuarie, 2021

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “O nouă zi, un nou partid”

(Iarăşi) În Israel vor urma alte alegeri generale, în mai puțin de trei luni. După cum am văzut la ultimele alegeri generale recente, care s-au întâmplat în ultimii doi ani, o nouă campanie aduce cu sine noi partide. Și, după cum am văzut, aceste partide se dovedesc a fi inițiative ad-hoc, care deseori se destramă la scurt timp după alegeri sau, poate, durează doar până la următoarele alegeri.

Evreii au fost întotdeauna oameni avizați; este natura noastră. Cu toate acestea, atunci când singurul scop al înființării de noi partide este eliminarea politică a altor partide sau a altor persoane și preluarea controlului, nimic bun nu poate ieși din astfel de manevre politice. Dacă există vreun scop pentru asta, este să descoperim că acest drum nu are ieșire; nu va însemna nimic. Singura întrebare este cât de curând o vom descoperi.

Nu puteți obține nimic prin divizarea societății. De asemenea, nu puteți stabili un partid solid și stabil atunci când aveți alte zeci de partide, al căror singur scop este să se distrugă reciproc. Ne scindăm societatea doar până la punctul în care vom fi obligați să fim de acord că nu putem construi nimic în acest fel.

În același timp, nici nu putem fi de acord cu nimic, deși știm cât de distructivă este diviziunea pentru societatea noastră. Ce facem? Ne dăm seama că nu putem împăca diferențele dintre noi, totuși trebuie să găsim o modalitate de a coexista în ciuda fragmentării. Când vom recunoaște acest lucru, ne vom da seama de ce suntem atât de împărțiți – deoarece acesta este singurul mod prin care putem construi unitate.

Trebuie să înțelegem că fără diviziune nu există unitate. Dacă nu avem dezacorduri, putem trăi liniștiți unul lângă celălalt, dar nu unul cu celălalt. Putem trăi unul lângă altul, dar sub nicio formă de unitate, ci ca vecini care se ignoră unii pe alții, ignorând existența celuilalt. Dacă ar fi cazul, am fi ca niște specii de animale diferite care împărtășesc același habitat, dar sunt separate una de alta.

Oamenii nu sunt animale. Dacă am fi, nu am evolua așa cum am făcut-o; nu am fi dezvoltat civilizația și nu am fi dezvoltat interdependența globală. Oamenii sunt meniți să se amestece, deoarece doar amestecarea, conectarea și dezacordul ne obligă să găsim o legătură mai strânsă decât speciile de animale separate care coabitează.

Procesul de unificare forțată este foarte semnificativ. Este singurul mod în care putem ajunge să simțim conștient ceea ce simt animalele instinctiv: că suntem cu toții conectați. În loc să simțim acea legătură și să o urmăm instinctiv și, prin urmare, în mod inconștient noi oamenii trebuie să ne străduim în conexiunea noastră, să acţionăm pentru ea și să depășim ura și conflictele. În acest proces devenim conștienți de toate complexitățile conexiunii noastre, o prețuim și o înțelegem la niveluri pe care niciun animal nu le poate înțelege. Acesta este avantajul omului față de animal: înțelegerea profundă a structurii vieții. Dar se întâmplă numai dacă noi 1) dezvăluim separarea care există între noi și 2) acţionăm pentru a o depăși.

Poporul evreu, sau mai corect vechii israeliți au fost primii care au atins această unitate la poalele Muntelui Sinai, când ne-am conectat „ca un singur om cu o singură inimă”. Doar odată ce am făcut asta, am devenit o națiune. Imediat după aceea, am fost instruiți să reflectăm acea unitate față de restul lumii sau, după cum a formulat-o Tora, să fim „o lumină pentru națiuni”.

Prin urmare, nu este de mirare că descoperim că societatea israeliană este mai divizată decât orice altă societate. Conflictele se manifestă în noi mai mult decât oriunde altfel, așa că vom da un exemplu de ridicare deasupra lor. Nu vom putea niciodată să le eliminăm, pentru că atunci nu vom mai avea nevoie să ne unim. Tot ce vom putea face este să ne dăm seama că scopul nostru comun este de a fi o lumină de unitate pentru națiuni și datorită ei – și fără niciun alt motiv – ne unim între noi.

Nu am o cronologie pentru finalizarea acestui process. Nu știu cât timp va dura sau câtă durere va trebui să suporte poporul Israel din Statul Israel, înainte să ne dăm seama ce trebuie să facem. Oricum ar fi, unitatea va fi rezultatul final și va fi, de asemenea, soluția problemelor noastre. Sper să ajungem la ea mai devreme decât mai târziu.

Un An Nou fericit tuturor!

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană înțelege că există fără un sens în viață, dar nu are încă nevoia să-l atingă, cum poate face un pas înainte și sa vrea să găsească acest sens, să-și controleze literalmente soarta? Cum poate cineva trece de la o stare la alta?

Răspuns: Acest lucru este posibil numai prin mediul potrivit. Nu există altă cale.

În știința Cabala, se explică faptul că dacă o persoană aparține unui grup special de oameni care sunt interesați să înțeleagă sensul vieții, ridicându-se la nivelul său cel mai înalt, deasupra acestei lumi, în sistemul de control al vieții noastre, atunci ea îl poate dezvălui și devine, chiar și în timpul vieții sale în lumea noastră, una care înțelege lumea superioară.

Din emisiunea de pe KabTV  „Cabala Express”, 07.12.2020

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Comentariu: Scenariștii de la Hollywood au fost întrebați: „Dacă 2020 ar fi ultimul episod al unui serial TV, ce ați spune? Cum l-ați termina? ”

Apropo, chiar m-au dezamăgit. Am citit două pagini de răspunsuri. În primul rând, l-au criticat pe scenarist, spunând: „Totul a fost scris de un scenarist nebun”.

Răspunsul meu: Nu conform rațiunii lor. Acest lucru este clar.

Comentariu: Da, nu conform rațiunii lor. Apoi au spus: „Scenaristul acesta este prea dur la schimbări”. Chiar și pentru Hollywood!

Răspunsul meu: Acest lucru este surprinzător.

Comentariu: Au continuat spunând că el nu se comporta deloc ca scenarist. Adică, dintr-o dată s-a întâmplat ceva și este necesar să rezolvăm cumva această poveste, iar el nu, dă următoarea, chiar mai mare.

Răspunsul meu: Aceasta este ceea ce spune Cabala.

Comentariu: Atunci nici El nu o rezolvă prea bine: nici un final fericit, nu se întâmplă nimic și apoi dă o altă poveste. Oamenii uită de precedenta, deja stau pe următoare: America, Europa, crimă și coronavirus, orice vrei. Adică face ceea ce vrea în 2020.

Răspunsul meu: Pentru noi, cu mintea noastră scurtă, nu este clar ce legătură există între aceste fenomene. Intriga acestui scenarist nu ne este clară.

Întrebare: Există o legătură clară?

Răspuns: Foarte clară, legile universului.

Comentariu: Când au ajuns la final, au oferit aceste finaluri: A fost doar un vis, unul, doi, trei și ne-am trezit.

Răspunsul meu: Acesta este un final bun pentru film.

Comentariu: Într-adevăr. Apoi, camera se îndepărtează și dezvăluie că întreaga dramă este o figură a imaginației unui copil autist.

Răspunsul meu: Și asta este ceva bun.

Întrebare: Și apoi una primitivă: apar viespi ucigași, sosesc extratereștrii și vin focuri din toate părțile.

Ne puteți spune care este complotul acestui scenarist?

Răspuns: Cred că el ne educă, elimină din noi toate abordările noastre anterioare privind dezvoltarea lumii, a noastră. Ne smulge pământul de sub picioare astfel încât să putem, tocmai fiind absolut pierduți, să ne pierdem focalizarea anterioară, adică atunci când am fost concentrați pe ceva și am încercat să nu pierdem unde erau începutul și sfârșitul și cum sunt conectate toate și așa mai departe, fiind într-o astfel de stare, încât am începe să vedem prin această nouă imagine.

Prin aceasta vom începe să vedem: „Deci de aici provine totul, de aia a apărut așal!”

Întrebare: Creierul nostru anterior trebuie eliminat?

Răspuns: Desigur. Uite ce face coronavirusul!

Întrebare: Da. Asta 100%. Ce începem să vedem atunci? Spre sfârșitul seriei.

Răspuns: Nu vedem încă acest lucru, dar vom vedea complotul acestui scenarist. Vom vedea marele său plan, cum ne învață, cum ne ghidează prin toate stările, astfel încât să înțelegem ce planifică și că, înainte de sfârșitul acestui film, să ne dorim ceea ce a planificat.

Întrebare: Aceasta este ceea ce se numește „suspans”, așteptare anxioasă. La ce se așteaptă?

Răspuns: El se așteaptă ca noi să vrem, să anticipăm ceea ce ne rezervă.

Întrebare: Ce ne rezervă?

Răspuns: Nu pot spune asta.

Comentariu: Aceasta este întrebarea principală care a fost pusă!

Răspunsul meu: Nu. Asta ne consumă pe noi. Acest lucru ar trebui să ne sufoce, să ne strice! Trebuie să fim de acord cu tot. Trebuie să fim într-o astfel de stare, încât tot ceea ce face scenaristul, tot ce desfășoară în fața noastră, va fi cea mai bună stare. Ar trebui să abandonăm toate criticile, toate speranțele, totul! Doar dăruim-ne complet lui și scenariului său.

Vrem doar să urmăm acest curent care ne conduce la el. Exact la el! La faptul că suntem pe deplin de acord cu el inițial. Fără a înțelege nimic, fără a fi conștienți de nimic, vrem doar să fim în contact, în legătură, în legătură completă cu el, astfel încât să nu mai am nimic al meu în cap sau în inimă.

Întrebare: Aceasta se numește „finalul pe care nu l-ar fi putut prevedea”. Adică, orice se întâmplă, lasă să se întâmple, dacă este de la tine. Aceasta este starea în care ar trebui să ajungem?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care va fi finalul atunci?

Răspuns: Nu contează ce va fi. Principalul lucru este că provine din această forță unică, superioară.

Acesta este ceea ce ne face El. El ne scoate treptat toate vechile noastre fundații egoiste, toate indiciile și ideile.

Întrebare: Ar trebui să simt: mă bazez complet pe tine, îți sunt recunoscător?

Răspuns: Lăsați toată viața asta complet. Înoată cu el în ceea ce își desfășoară în fața ta marele scenarist.

Întrebare: Acesta este sfatul? Sa renunțăm?

Răspuns: Desigur. Nu mai este nimic de făcut. Oricum va face asta. Deci, încă un an, sau alți doi ani, nu vom ieși din asta mâine.

Întrebare: El elimină tot ce credeam că putem face, chiar și această stare „în puterea noastră”?

Răspuns: Da.

Comentariu: Nimic nu este în puterea noastră! Este uimitor!

Răspunsul meu: Este frumos! Nu poate fi altceva! Oamenii de pe Pământ se scotocesc, fiecare vrea să-și construiască un viitor în felul său, să-i convingă pe alții că are dreptate. Și în cele din urmă, forța superioară râde de toată lumea și face treptat ceea ce ar trebui să facă. Ne educă pe toți să dezvăluim egoismul meschin, această atitudine burgheză și îngustă față de toate, astfel încât să ne dezvăluim în deplină credință în tot ceea ce ar trebui să vină numai de la El.

Întrebare: Oare noi, oamenii, măcar ne vom apropia puțin unii de alții pe parcurs?

Răspuns: Problema aici este numărul și calitatea loviturilor la care va trebui să le supraviețuim. Trebuie să fim de acord cu scenariul Său, cu sfârșitul Său, cu faptul că trebuie să ne apropiem încă suficient de mult pentru a ne simți unii pe alții. Fiecare trebuie să simtă toată lumea!

Mă schimb în mine în așa fel încât, indiferent că vreau sau nu, simt absolut toată lumea. Nu pot să întrerup asta! Nu pot ieși din asta! Tocmai sunt creat în acest fel! Este ca și cum să te trezești și ai asta. Totul!

Adică, simți absolut întregul univers, care este conectat cu tine rigid, strâns. Tot ce se întâmplă, totul este în tine. Într-o astfel de măsură ești conectat la el.

Întrebare: Simt toată durerea, suferința, fericirea și nenorocirea – absolut totul?

Răspuns: Absolut totul!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” , 05.11.2020

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Treziți omenirea, înainte ca valurile să ne înece”

Majoritatea rezumatelor făcute pentru 2020 (puținii care au făcut-o) vorbesc despre 2020 ca despre o tragedie, de parcă le-ar fi fost furate viețile. În opinia mea, aceasta este o perspectivă imatură. Când un băiețel se joacă afară cu prietenii săi și mama îl strigă pentru a-și termina temele, băiatul crede că este o mamă groaznică, dar noi, adulții, știm mai bine. Suntem ca acel băiat,fiind furioşi la insistența Mamei Natura să facem ceea ce trebuie. Natura nu a făcut nimic rău umanității; doar ne-a strigat pentru a ne face temele. Și, după cum știm cu toții, dacă nu ne facem temele, vom eșua testul. Și când testul este despre viața noastră, nu vrem să eșuăm.

În timp ce stăteam acasă, în primul blocaj pe care Mama Natura ni l-a impus, ar fi trebuit să începem să ne facem temele. Ar fi trebuit să ne dăm seama că ea ne-a trimis virusul, care ne-a închis în casă, doar pentru că am fost răi unii cu alții, ca niște frați care nu se pot înțelege și luptă atât de mult încât mama lor nu are de ales decât să îi trimită în camerele lor separate. Ea speră că, după un timp singuri, își vor da seama că nu trebuie să se trateze reciproc așa cum au făcut-o și vor decide să găsească o modalitate de a se înțelege.

După ceva timp, mama îi lasă să iasă, întrucât este mama lor la urma urmei, și vrea ca ei să se bucure de viață. Cu toate acestea, în loc să facă pace, încep să se lupte chiar mai rău decât înainte. Biata mamă nu are de ales decât să-i pedepsească mai aspru, sperând că de data aceasta vor învăța. Copiii știu că atunci când sunt liniștiți, mama este bună cu ei. Dar frații se urăsc atât de înverșunat încât uită ce este mai bine pentru ei în minutul în care se văd, așa că încep să se bată din nou.

Aici ne aflăm. Loviturile naturii seamănă cu mustrarea sau pedeapsa aplicată de mamă iar noi suntem copiii încăpăţânați. În loc să învățăm, ne bazăm pe vaccinuri pentru a ne permite să ne scoatem măștile astfel încât să ne putem înjura încă o dată, să eliminăm distanța socială astfel încât să ne putem bate reciproc și să numim acest măcel emoțional ca „libertate” și „normalitate”.

De fiecare dată când Natura ne trimite o altă pedeapsă, este ca un val care ne lovește și ne obligă să ne retragem. În timpul retragerii, ar trebui să reflectăm asupra comportamentului nostru unul cu celălalt. Dar noi nu facem asta. În cele din urmă, apa se retrage și ieșim din adăposturile noastre doar ca să ne certăm, să ne umilim și să ne exploatăm reciproc, chiar mai mult decât înainte. Acest lucru face următorul val mai substanțial, urmărind să ne oblige să reflectăm. Dacă nu începem să reflectăm curând, valurile ne vor îneca. Ar putea veni în tot felul de moduri. Natura este foarte creativă atunci când vine vorba de pedepse, dar mai întâi de toate nu există niciun motiv pentru care să le experimentăm. Putem alege în schimb să descoperim creativitatea ei în dăruire și în grijă.

Priviţi la coronavirus. Nici măcar nu am vaccinat pe toată lumea din tulpina inițială și deja avem de-a face cu două noi tulpini, din Marea Britanie și din Africa de Sud, ambele fiind mult mai contagioase și la care nu știm dacă vaccinul deja aprobat va funcționa. Este un semn că Natura nu va renunța. Ea nu se va opri până nu vom învăța

Priviţi la modul în care ne tratăm reciproc, cu vaccinul. De ce țările care nu își permit să-l cumpere trebuie să îl implore? Nu am învățat că suntem cu toții împreună? Nu am văzut că o infecție oriunde, este o infecție peste tot? Distribuirea vaccinului către toate țările, nefiind nici una exclusă, este primul nostru test în responsabilitate reciprocă. Până acum am eșuat.

După cum văd lucrurile acum, cred că vom trăi cu coronavirusul și mutațiile sale pentru mulți ani de acum încolo. A venit să ne învețe să trăim diferit, cu mai multă grijă, considerație și responsabilitate unul față de celălalt. Până nu vom învăța asta, virusul nu va dispărea. Valurile vor veni și vor dispărea, dar cu cât vom sta mai mult în învățare, cu atât mai înalte vor fi valurile. La început, virusul nu a afectat copiii; acum da. La început, ne-a afectat în principal plămânii; acum ne afectează creierul și inima. Ce mai vrem să ne facă înainte să învăţăm ce încearcă să ne spună?

Amintiți-vă alegoria mamei: dacă nu ne oprim din luptă, mama natură ne va trimite în camerele noastre separate, sau va găsi alte modalități de a ne pedepsi, ceea ce va fi din ce în ce mai dureros.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “2021 – Un an decisiv pentru Europa ”

2021 va fi un an decisiv pentru Europa. Vechiul Continent a devenit o grămadă de diviziuni între țări, facțiuni, mișcări și popoare. Marea Britanie, Germania, Franța, Balcani, Italia, Spania, totul este atât de împărțit și despărțit încât, dacă europenii nu încep foarte curând să se gândească la ei înșiși ca la o singură entitate vor suferi teribil. Cu siguranță nu va fi ușor, dar o identitate paneuropeană este singura lor ieșire din angoasă.

Europa este în multe privințe leagănul dezvoltării umane. Ca atare, lumea o va privi și va învăța, iar Europa ar trebui să arate lumii cum poate fi viitorul lumii. Trebuie să arate că, în ciuda multor culori, rase, naționalități și istoria lor scăldată în războaie, ei se pot ridica deasupra acestora și se pot construi singuri ca o singură familie, cu adevărat ca o singură familie. Altfel, se vor consuma pur și simplu unul pe altul. Dacă nu se unesc, nu văd niciun viitor pentru ei.

Pe lângă fricțiunile lor interne, China, Rusia și SUA vor lupta pentru controlul în Europa și nu va mai rămâne nimic din „Bătrâna Doamnă”. Chiar și Africa se va alătura „partidului”, așa cum se întâmplă deja cu migrația refugiaților, dar și în alte moduri.

Când vă uitați la harta lumii, este interesant să vedeți rolul unic pe care fiecare loc îl are în aducerea lumii într-un loc mai bun. SUA este un exemplu de națiune împărțită în nenumărate facțiuni, dar care sunt încă o națiune. Europa este un exemplu de multe națiuni care trebuie să funcționeze ca o singură națiune. Fiecare trebuie să ofere un exemplu de unitate deasupra diferențelor, pe care lumea le poate urma. Dacă oricare dintre ei nu își îndeplinește rolul, toţi vor suferi. Nu pot spune cine va suferi mai mult dacă nu va executa uniunea necesară, dar ambii vor agoniza cu siguranță.

Și Israelul are rolul său unic. De fapt, rolul Israelului este probabil cel mai important în procesul de unificare a lumii. Israelul trebuie să furnizeze filozofia, teoria, infrastructura ideologică pentru unitate: de unde vine, de ce este esențială unitatea și prin care reguli și regulamente trebuie să o stabilim.

Actuala Uniune Europeană nu va atinge aceste obiective. De fapt, toți sunt pentru demontarea Uniunii și mă bucur că Marea Britanie a părăsit-o. Actuala UE nu a fost construită pentru a uni Europa. A fost înființată pentru a întări băncile, industriașii și miliardarii, şi nu pentru a uni Europa. Cineva putea conduce de la un capăt la altul al Europei înainte de înființarea UE, deci nu există niciun beneficiu în ceea ce privește frontierele deschise. Persoana obișnuită nu câștigă nimic din trăirea într-o așa-numită Europă unită.

Aşa cum am spus la început, o uniune europeană ar trebui să fie o uniune a inimilor, unde ei simt că sunt într-o conexiune profundă. Și cu cât sunt mai diferiți, cu atât se vor uni mai strâns, conform eforturilor lor. Cei care sunt cei mai îndepărtați acum vor fi cei mai apropiați, odată ce se vor uni.

Această uniune trebuie să fie complet lipsită de legătură cu instituțiile existente ale UE. Trebuie să fie o entitate separată care funcționează indiferent dacă actuala UE supraviețuiește sau nu revoltelor care se apropie. Această unire a inimilor este uniunea pe care au căutat-o ​​în ultimii treizeci de ani de când au înființat UE.

Și în ceea ce privește Israelul și ideologia pe care Israelul trebuie să o furnizeze, nivelul de ură pe care europenii îl vor purta față de Israel depinde de nivelul urii lor pentru conexiune. Dacă Israelul oferă o modalitate de conexiune – care nu există acum, dar este probabilă – și europenii evită acest lucru pentru că nu vor să se conecteze, atunci nu vor mai avea de ales decât să ia ceva mai multă bătaie de la alte țări sau din natură, până când cedează și devin receptivi la noțiunea de conexiune.

Și vorbind despre antisemitism, credem că este impermeabil rațiunii și poate că așa este, la fel ca toate urile. Cu toate acestea, antisemitismul nu este impermeabil la un model de unitate care izvorăşte din Israel. Chiar și Henry Ford, a cărui ideologie antisemită a admirat-o Hitler, a scris în compoziția sa furioasă Evreul internațional – cea mai importantă problemă din lume (The International Jew – The World’s Foremost Problem), „Apariția problemei evreiești este o parte a culminării destinului care a venit asupra noastră, nu pentru rău, ci pentru bine. … Justificarea unei discuții cu privire la Problema evreiască este bună pentru evrei, iar cel mai mare obstacol actual în calea acelui bine sunt evreii înșiși. A sosit momentul în care o vor vedea”.

Cu alte cuvinte, antisemitismul nu este neapărat un fapt al vieții ci, este ceva ce Israelul poate depăși îndeplinindu-şi rolul său, și națiunile acceptând contribuția Israelului – ideologia unității. Viitorul Europei stă în echilibru; dacă europenii vor depăși curând diviziunile, vor triumfa. Dacă nu, vor pierde amarnic. Israelul la rândul său, trebuie să-și facă datoria în vindecare, oferind ideologia unității deasupra diferențelor și dând un exemplu.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “10 caracterisitici ale anului 2020, şi dincolo de el”

2020 a fost un an plin de evenimente, traumatic din multe puncte de vedere, revoluționar din altele și cu siguranță imprevizibil. După cum văd, 2020 ne-a introdus într-o nouă eră, în care vom vedea lucrurile foarte diferit în viitor. Deci, pentru a încheia 2020, aș dori să vă ofer câteva informații despre mai multe subiecte care au fost afectate de acest an turbulent și câteva gânduri despre viitorul nostru în societatea umană.

1. Relațiile familiale: În 2020, am aflat despre importanța familiei, că în cele din urmă acesta este primul nostru cerc, cel mai intim și cel mai natural, cel pe care ar trebui să-l îngrijesc cu adevărat. Noi am făcut o mulțime de examinări cu privire la familie și cred că, în cele din urmă, asta va crea conexiuni mai solide.
2. Mâncarea: Anul acesta, cel puțin în Israel, am încetat să mâncăm afară, deoarece restaurantele au fost închise o mare parte din timp și oamenii au început să gătească. În opinia mea, acest lucru nu ne poate face decât bine. Sper să putem elimina supermarketurile și să lăsăm doar zece la sută din lucrurile pe care le vând, doar lucrurile sănătoase și naturale. Doar de asta avem nevoie. Nimic nu este mai bun pentru noi decât să ne gătim singuri mâncarea. Și dacă dorim ceva nou, ne putem vizita întotdeauna vecinii sau ei ne pot vizita.
3. Cumpărături: cred că cumpărăturile se vor schimba drastic. Totul depinde de influența mediului, dar nu cred că acestea vor fi așa cum au fost înainte de virus. Doar că mediul social dictează totul. Dacă ne-ar spune să ne plimbăm în papuci, am face-o. Dacă ne-ar spune că tocurile înalte sunt ridicole, nicio femeie nu ar îndrăzni să le poarte.

În loc să căutăm lucruri noi de cumpărat, vom căuta noi perspective, noi relații cu oamenii. Vom dori să „cumpărăm” o nouă abordare pentru toată lumea, mai primitoare și mai caldă. Ne vom rușina când vom avea gânduri rele despre ceilalți; ne vom simți de parcă ne-am plimba goi și toată lumea poate vedea cine suntem cu adevărat, că gândurile noastre sunt expuse. Hainele vor fi puțin mai spirituale, înfrumusețându-ne gândurile despre ceilalți, decât corpul nostru.

4. Sănătate: așa cum am spus de multe ori înainte, nu văd Covid-19 ca pe o boală. Cred că este un leac care ne vindecă societatea, relațiile și, în cele din urmă, sănătatea. Cred că, după pandemie, societatea se va simți mai sănătoasă decât se simțea înainte de pandemie, mai ales dacă folosim criza pentru a ne intensifica conexiunile și responsabilitatea reciprocă.
5. Școala: Cred că trebuie să revoluționăm sistemul de învățământ, să-l dăm peste cap. Există mai multe de discutat aici, dar este clar că sistemul actual este defunct și trebuie să se schimbe. Este pur și simplu nepotrivit pentru secolul 21. Școlile au devenit un loc pentru nimic altceva decât licență, droguri și o serie de alte corupții. Nu are rost să ne întoarcem la el.
6. Monitoare și ecrane: deși petrecem mai mult timp decât oricând vizionând micile noastre ecrane pe telefoane mobile sau PC-uri, nu am învățat nimic de la ele. Ceea ce am aflat este că oamenii care controlează mainstream-ul și social media sunt atât de corupți, încât nu am suficiente cuvinte pentru a descrie ce cred despre ei; este pur și simplu teribil. Aș deconecta pe oricine creează în prezent emisiuni în mass-media și i-aș trimite pe toți la o instituție unde pot fi educați despre a fi oameni, dacă este încă posibil pentru ei.

Mass-media nu este un mijloc de comunicare; este un mijloc de manipulare. Cred că este necesară o schimbare radicală aici, sau vom suferi cu toții o lovitură cumplită din cauza ei și abia după aceea vom începe să ne recuperăm și să facem lucrurile mai bine. Înainte chiar ca oamenii din mass-media să își abordeze slujba, trebuie să fie învățați ce înseamnă a trata oamenii decent. Numai după ce sunt reformaţi în acest fel, li se poate permite să lucreze în acest domeniu.

7. Locuri de muncă și cariere: Se pare că nu este nevoie să lucrăm atât de multe ore. În 2020, am aflat că putem lucra mai puține ore, să ne mulțumim mai mult cu nevoile de bază, dar în acest proces să beneficiem noi înșine și toată natura.
8. Banii: Deocamdată, încă ne închinăm banilor. Cu toate acestea, ne îndreptăm spre o trezire din aceasta și sper că în curând vom începe să simțim că nu există nicio scăpare de la revoluționarea modului în care prețuim lucrurile. Vom începe să căutăm noi recompense, beneficii care au legătură cu îmbunătățirea relațiilor umane, un sentiment de stimă reciprocă, egalitate și responsabilitate reciprocă. Când putem cumpăra ceea ce avem nevoie prin relații bune, banii vor deveni lipsiți de sens.
9. Condiții de viață: am aflat că putem trăi în țară și totuși să rămânem conectați. Este foarte important. Sunt sigur că această tendință se va extinde. Astăzi, nu există niciun motiv pentru care să nu trăiesc acolo unde mă simt cel mai confortabil, dar totuşi să lucrez aproape oriunde.
10. Călătoriile: cred că idea de a călători s-a schimbat semnificativ. Oamenii își pierd dorința, pofta de a vedea lucruri noi. A fost o perioadă în care omenirea a urmărit aceste excursii, dar se pare că am ieșit din ea. Cred că intrăm într-o perioadă în care oamenii pur și simplu nu se vor putea satisface pur și simplu călătorind. Privitul la clădiri sau la natură pur și simplu nu va mai aduce plăcere pentru noi.

Această tendință este și mai puternică în generația tânără. Tinerii sunt complet absorbiți de telefoanele lor mobile. S-ar putea să fie în Amsterdam sau oriunde, totuși să trimită mesaje text acasă. Ceea ce au pe monitor este ceea ce contează și nimic altceva nu îi interesează.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cum să facem din 2021 cel mai bun an al nostru”

În fiecare an, pe 28 decembrie, oamenii sărbătoresc Ziua Bunei Eliberări, când aruncă, sparge sau arde obiecte, imagini sau notări care reprezintă amintiri rele din anul precedent. Anul acesta, evenimentul inspirat de o tradiție latino-americană a fost deosebit de remarcabil, deoarece oamenii s-au aliniat în Times Square pentru a-și sparge amintirile proaste. La urma urmei, 2020 nu a oferit mult de aruncat și de spart?

Înțeleg de ce oamenii vor să spargă amintirile proaste și de ce speră ca ele să nu se mai întoarcă niciodată. Dar știu, de asemenea, că „spargerea” amintirilor proaste, adică a le pune în spatele nostru și a uita de ele, este cel mai bun mod de a garanta că se vor întoarce și probabil mai intens decât înainte.

Tratăm evenimentele neplăcute ca pe niște nenorociri, dar nu sunt. Dacă nu există un scop pentru evenimente neplăcute, oricât de dureroase, atunci există un scop pentru evenimentele de bun augur, cele care ne plac și ne fac să ne simțim bine? Dacă ceva nu are sens, cum poate opusul său să aibă vreun sens?

Ceea ce a apărut în anul care a trecut, în special în SUA, este ura, în principal între stânga și dreapta. Dacă ar putea să o depășească, ar prospera în toate: sănătate, educație, economie și în orice alt sens. Ceea ce distruge America este ura între stânga și dreapta și între negri și albi.

Revelarea urii în sine nu este rea. Ce este rău este când nu faci nimic în acest sens. Ura printre oameni este dezvăluită, așa că ne vom ridica deasupra ei. Oricât de mult am încerca să o înăbușim, nu va funcționa. Americanii au încercat să suprime ura între negri și albi, probabil de la începutul sclaviei. Au purtat un război civil pentru ura rasială, totuși rasismul este la fel de viu și la fel de vehement acum ca întotdeauna. Mai mult, acum distruge întreaga societate americană.

Acest lucru ar trebui să ne învețe ceva: nu putem șterge ura; nu ne putem ridica decât deasupra ei. Adică, nu putem decât să ne sporim dorința de a ne uni, înțelegând că unitatea este esențială pentru supraviețuirea noastră, până la punctul în care unitatea tocmai cu cei pe care îi urâm este mai importantă decât să eliminăm aversiunea.

Când vom face asta, când vom face unitatea atât de importantă pentru noi, ne vom da seama că acesta a fost întregul scop: în primul rând de a experimenta ura. Dacă n-ar fi fost revelarea urii, n-am fi fost nevoiţi să creăm o unire atât de puternică. Acum, datorită animozității anterioare, am format unitate la niveluri de care nu am știut niciodată că există.

Din acest motiv, nu ar trebui să spunem „eliberare bună”, la nimic care nu ne place. Dimpotrivă, trebuie să căutăm defectul, care a venit să ni-l arate. Și acea defecțiune, într-un fel sau altul, va fi întotdeauna legată de lipsa noastră de iubire unul față de celălalt.

Așadar, pentru anul următor, le doresc tuturor un an de calcul, un an de înțelegere pentru ce se întâmplă lucrurile, de ce ar trebui să ne unim și cum putem să realizăm asta. Acest lucru va da anului 2020 scop și semnificație și va face din 2021 cel mai bun an al nostru.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Viaţă nouă 1288 – Expansiunea urbană vs. conservarea naturii
Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Yael Leshed-Harel

Omenirea și natura pot trăi în pace una lângă alta, dacă ne asigurăm că nu dăunăm naturii în tot ceea ce facem. Trebuie să lăsăm natura să fie așa cum este, fără nicio intervenție sau forme artificiale pe care le-am putea crea. Principiul de bază ar trebui să fie acela că omul trebuie să se gândească mai întâi la natură și nu la sine. De exemplu, nu trebuie să scoatem gunoiul din casa noastră și să-l aruncăm.

Problema începe cu faptul că omul este egoist și nu privește înainte şi nu ia în considerare impactul acțiunilor sale. Așa cum animalele nu distrug natura, și noi trebuie să acordăm o atenție sporită protejării naturii.

Din emisiunea de pe KabTV “Viaţă nouă nr. 1288 – Expansiunea urbană vs. conservarea naturii” 20/11/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De mii de ani, oamenii se întreabă ce este conștiința umană. Filosofi, gânditori și oameniide știință, discută în mod constant despre acest subiect și afirmă diverse teorii.

În ultimul sfert de secol, pe măsură ce știința a început să studieze în detaliu structura creierului uman, întrebările filosofice au fost, oarecum, respinse. Neurobiologii au început să caute zonele care sunt responsabile de conștiință în creierul uman. Ei îi numesc corelatori neurali; ele modelează conștientizarea unei persoane despre sine și despre lumea înconjurătoare etc.

Ce este conștiința umană din punctul tău de vedere?

Răspuns: Conștiința este acel nor de forțe alcătuit din primirea și dăruire, care se formează în conexiunea dintre o persoană și spațiul său înconjurător. Cât de mult înțelege o persoană din includerea sa în norul comun depinde de mediul înconjurător.

Totul este dat unei persoane din exterior. Omul nu are nimic al său. Chiar și ceea ce i se pare că apare din interiorul său, i se aduce din exterior.

Dezvoltarea conștiinței depinde de ceea ce se numește punctul în inimă sau fuzionarea cu norul comun al dăruirii și primirii în care existăm. În fiecare dintre noi există o genă spirituală specifică, un loc sau o forță care ne leagă de acest nor.

Întrebare: Spunem că omul își construiește percepția asupra realității, adică creează literalmente Creatorul în sine. Înseamnă asta că construiește norul independent? O simte așa?

Răspuns: Da, dar simțim acest lucru din realizările noastre. Despre ceea ce este dincolo de realizări, nu putem vorbi. În știința Cabalei, nu suntem angajați în lucruri imaginare, ci doar în ceea ce Cabaliștii au dezvăluit în fața noastră și, de asemenea, în ceea ce putem adăuga la realizările lor.

Întrebare: Există ceva în afara conștiinței umane?

Răspuns: Nu putem ști asta.

Întrebare: Nu există nicio modalitate de a verifica acest lucru?

Răspuns: Cum? Dacă reușim să verificăm ceva sau să-l simțim, asta înseamnă că se află deja în conștiința noastră.

Întrebare: Universul are propria conștiință?

Răspuns: Dacă ceva este în afara noastră, nu suntem în măsură să determinăm ce este. Obținem doar ceea ce intră în conștiința noastră.

Întrebare: Putem determina, în percepția noastră, că ceva din afara noastră are conștiință?

Răspuns: Aceasta este o întrebare care nu are răspuns. Nu putem întreba despre ceea ce nu atingem clar în minte sau în dorința noastră. Dacă nu există așa ceva, înseamnă că nu există în raport cu noi!

Bineînțeles, putem vorbi despre orice. Dar reușim acest lucru prin calitățile noastre?

Întrebare: Adică, o verificare clară se întâmplă întotdeauna cu privire la o persoană? Nimic altceva?

Răspuns: Un judecător nu are nimic în afară de ceea ce are în mâini.

Din emisiunea de pe KabTV „Kabbalah Express” din 07.12.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→