Medium a publicat noul meu articol “Covid, acum ce mai e?”

Îl simți în aer, vorbești despre asta cu prietenii tăi, coronavirusul este în scădere. Deși încă există cazuri de infecție în lume, una după alta țările ridică restricțiile, elimină obligativitatea măştilor și permit călătoriile cu avionul.

Ministerele Sănătății au actualizat datele privind morbiditatea și raportează scăderi continue ale tuturor indicilor, inclusiv ratele de morbiditate și capacitatea spitalelor. Într-o oarecare măsură, sarcina actuală a Omicron este sub control. Se pare că al cincilea val se apropie de sfârșit și vom putea literalmente să respirăm în câteva săptămâni.

Indiferent dacă coronavirusul dispare complet sau nu, probabil că nu vom scăpa atât de ușor de loviturile naturii. Pentru că dacă nu este această tulpină, atunci va apărea o altă tulpină sau noi probleme pe care nu le-am anticipat. La urma urmei, cum putem trăi fără ajutorul naturii?

Nu că îmi doresc boală și suferință, dar atât timp cât nu am implementat ceea ce legile naturii cer de la noi ca societate umană, nu vom fi eliberați de probleme, nu vom fi cu adevărat eliberați de diverse limitări.

Pandemia actuală și fiecare criză pe care o cunoaștem sunt reacția naturii la individualism, care rupe legăturile dintre noi și nu ne permite să ne contopim în armonie cu toate părțile naturii: alți oameni, animale, plante și materia neînsuflețită. Prin urmare, natura va continua să ne mai dea lovitură după lovitură, pentru a ne readuce pe calea cea bună.

Nu pot ignora lucrurile bune pe care ni le-a dat Covid. Ne-am obișnuit să trăim mai mult acasă, să petrecem timp cu familia, să facem lucruri împreună și să nu alergăm către diferite atracții din lume, ci să învățăm online și să descoperim frumusețea în lucrurile simple disponibile în jurul nostru.

Coronavirusul a tăiat grăsimea de prisos a societății umane; există mai puține afaceri inutile, mai puțină „cultură” inutilă, mai puține deșeuri absurde și mai puțină poluare. Ne-a învățat să trăim fără să fim sălbatici. Și acum, chiar dacă se diminuează cu o oarecare viteză, trebuie să continuăm linia de schimbare pe care a început-o și să extindem din proprie voință munca spre o viață bună și echilibrată.

În primul rând, trebuie să oferim o educație mai bună copiilor noștri, să creștem conștientizarea naturii noastre umane, a naturii lumii și a conexiunilor dorite dintre ei. În al doilea rând, trebuie să vedem cum putem crea condițiile necesare pentru fiecare persoană și fiecare familie, cum putem asigura nevoile vitale de hrană și cum ne putem pregăti pentru criza climatică ce se profilează și pentru o altă serie de boli.

Am fost atât de ocupați să facem față pandemiei de Covid, încât acum trebuie să punem recuperarea comunității în fruntea priorităților noastre. Trebuie să folosim spațiul de respiro pentru a vindeca adevărata boală descoperită în societate și pentru a repara relațiile dintre noi în toate aspectele vieții.

Adevărul este că este important să ne rezolvăm problemele împreună, înainte de a ne ocupa de tot ce am neglijat de-a lungul anilor. Acesta în sine este jumătate din remediu. Problema este lipsa unei bune conexiuni umane între noi; este deconectarea naturală care ne roade. Dacă ne ocupăm doar de lucrurile de bază și necesare pe care trebuie să le soluționăm acum, probabil că vom constata că cel mai important lucru este legătura amiabilă dintre oameni și sentimentul de fraternitate și solidaritate. Într-o strânsă legătură spirituală între noi, se dezvăluie o nouă viață, iar atunci când ne apropiem unul de celălalt, ne ridicăm cu adevărat la un nivel nou de existență.

Condițiile pentru schimbarea socială fundamentală sunt perfecte acum. În multe cazuri, nu mai trebuie să muncim fizic, să cheltuim bani de parcă nu ar exista un mâine sau chiar să ieşim din casă. Cu pași calmi și prudenţi, cu gândire deliberată și stabilă, ne putem transforma stilul de viață fără a trăi situații tragice. Oboseala, slăbiciunea, sfȃrşeala și epuizarea pe care le trăim în general acum, sunt de asemenea în avantajul nostru. Ele ne invită să mobilizăm mai multe forțe interioare decât conexiunile exterioare dintre noi, forțe spirituale care ne vor ajuta să creăm o viață fericită și satisfăcătoare pentru noi toţi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum pot preveni excluderea socială?“

Orphie, o fată de 14 ani care a fost exclusă social la școala ei, a suferit violență timp de câțiva ani și, în cele din urmă, a devenit șefa unei patrule de boicot. Scopul patrulei de boicot este de a sprijini pe alții, afectați de excluderea socială. De exemplu, patrula i-a dat unei fete, Elian, a cărei întreaga clasă a ocolit-o, o surpriză de ziua de naștere, mângâindu-o cu cuvintele calde că sunt familia ei și că nu va mai fi singură.

Am construit o societate în care mulți copii și tineri împărtășesc această situație mizerabilă, simțind că nu este loc pentru ei în lume.

Aș sfătui pe oricine simte problema excluderii sociale să lucreze în conformitate cu exemplele date de grupul lui Orphie pentru acea fată Elian, și să dea naștere unor cadre similare pentru a ajuta copiii, precum și pentru a educa despre fenomen. Aș sprijini creșterea lor pentru a deveni cea mai importantă forță din societatea noastră, astfel încât nimeni să nu se simtă mai rău decât alții și pentru a arăta că cea mai puternică armă împotriva urii este iubirea. Dacă o astfel de forță se întărește, atunci vom putea preveni excluderea socială, pe măsură ce ne îndreptăm către o societate mult mai conectată pozitiv.

Nimeni nu trebuie să se simtă singur sau exclus. Pentru ca acest lucru să devină realitate, trebuie numai să dezvoltăm sprijin reciproc în societate.

Bazat pe videoclipul „Soluţia pentru excluderea socială”, cu kabbalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Mai multe valuri în Marea Covid ”

Există o consolare des spusă după o despărțire: „Sunt mult mai mulți pești în mare”. În timp ce ne luăm rămas bun și spunem „Bine c-am scăpat!” la valul Omicron, trebuie să ne amintim că există mult mai multe valuri în Marea Covid. Deși Omicron a fost un val ușor în comparație cu precedentele, nu există nicio garanție că următoarele vor fi la fel de îngăduitoare sau chiar de un fel similar. Un lucru este clar, atragem necazuri către noi înșine. Găurile pe care le rupem în țesătura realității netede vor atrage asupra noastră fiecare calamitate trecătoare până când ne vom convinge că trebuie să ne ştergem lacrimile și să atenuăm loviturile.

Covid, ca restul crizelor care ne afectează, nu este un accident ciudat. Este un rezultat direct al maltratării pe care o aplicăm față de tot ce ne înconjoară. Toate crizele, inclusiv Covid, urmăresc să ne încetinească și să ne rețină vandalismul față de natură, față de oameni și națiuni mai slabe.

De la bun început am fost recunoscător pentru virusul Corona, tocmai pentru că ne-a forțat să încetinim. Nu mă îndoiesc că fără el am fi fost mult mai rău astăzi decât suntem acum. Valul Omicron a fost cel mai blând de până acum, dar încă nu am învățat lecția; încă aşteptăm momentul în care să ne putem întoarce la modul nostru de viaţă nesăbuit. Dacă nu învățăm să fim atenți, natura ne va impune cătușele prin durere.

În același timp, dacă învățăm să fim atenți și să vedem că toată lumea își împlinește nevoile de bază și putem face asta fără a adăuga un singur cent la cheltuielile noastre colective, vom vedea o ușurare imediată din toate crizele care ne afectează astăzi. Ar trebui să profităm de oportunitatea pe care ne-a oferit-o natura, de o pauză de pandemie și să ne gândim la nevoile urgente ale umanității. Ar trebui să asigurăm hrană pentru toți, locuințe, școală și sănătate. Dacă facem asta și stabilim un mod de viață echilibrat în întreaga lume, vom înceta să mai suferim de ciumă, războaie și alte crize.

Pentru a atinge echilibrul, trebuie să construim încredere și să înțelegem că toți suntem dependenți unii de alții. Dacă ne dăm seama că toată omenirea se află pe marginea unei prăpăstii, iar dacă unul dintre noi cade, cădem cu toții, atunci nu vom lăsa pe nimeni să cadă.

Așa cum tulpini noi s-au răspândit rapid în întreaga lume, făcând vaccinurile inutile, orice problemă pe care o are cineva va afecta imediat întreaga lume. Dacă ajungem să simțim asta și să trăim cu această mentalitate, suntem siguri că vom evita necazurile și valurile mării nu ne vor izbi capetele.

A remedia lacrimile înseamnă a remedia rupturile dintre noi. Dacă în loc să ne sfâșiem unul pe altul, ne vom ajuta reciproc să ne redresăm viețile, țesătura realității va fi netedă și dreaptă, iar viața noastră va fi în sfârșit pașnică.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Douăzeci și două de miliarde de dolari inutili fără iubire ”

Una dintre cele mai curioase persoane din industria financiară a criptomonedei este Sam Bankman-Fried. În doar câțiva ani, s-a transformat dintr-un fiu anonim a doi profesori de facultate în cel mai bogat om sub treizeci de ani (are douăzeci și nouă de ani), cu o avere netă de 22,5 miliarde de dolari. Conform listei Forbes 400, el se află pe locul 32 pe lista celor mai bogați oameni din lume ȋn 2021. Dar ceea ce este și mai extraordinar este că Bankman-Fried plănuiește să-i dea. El crede în utilitarism și plănuiește să doneze marea majoritate a averii sale către organizații de caritate.

Din păcate, oricât de nobile ar fi obiectivele lui, mai mulți bani nu vor rezolva și nici măcar nu vor îmbunătăți nimic. Lumea are mai mult decât suficient din toate, cu excepția singurului lucru care ar permite tuturor să beneficieze de abundență: iubirea. Din aceasta, nu există deloc.

Douăzeci și două de miliarde de dolari ar putea ajuta la stimularea iubirii în rândul oamenilor, dar pentru a face asta trebuie mai întâi să știm ce este iubirea. Înțelegerea noastră actuală este că iubim ceea ce ne face să ne simțim bine. Dacă o altă persoană mă face să mă simt bine, o voi iubi. Dacă a oferi mă face să mă simt bine, îmi va plăcea să dau. Dar acestea nu mă fac o persoană iubitoare.

Când fiica mea mai mică era copil, ne-am așezat la cină într-o seară și am mâncat pește. Am început să vorbim despre iubire și am încercat să-i explic ce înseamnă iubirea. Am arătat spre peștele din farfuria ei și am întrebat: „Îți place peștele?” Ea a răspuns cu entuziasm: „Îmi place peștele!” Am spus: „Atunci sărută peștele”. Grimasa de pe chipul ei spunea totul. Și-a dat seama că nu iubea peștele, ci gustul cărnii lui în gură.

A iubi înseamnă a dori să oferi altuia ceea ce dorește cealaltă persoană, să gândești, să visezi și să-ți planifici mișcările astfel încât să-i placă persoanei dragi. Iubirea înseamnă să te ascunzi în perspectiva celeilalte persoane și să folosești această înțelegere pentru a vedea cum poți mulțumi acea altăpersoană.

Banii nu ne pot învăța asta. Doar oamenii care știu cum este să fii așa te pot ajuta să obții asta. Așa cum nu ai lua drept ghid pe o potecă dificilă o persoană care nu a parcurs-o niciodată, dacă dorim să obținem iubire adevărată, dezinteresată, ar trebui să-i urmăm pe cei care au reușit să o trăiască.

Desigur, oricine poate pretinde că a reușit acest lucru și nu există nicio modalitate de a ști cine este sincer și cine nu. Prin urmare, singurul sfat pe care îl pot oferi este să-ți urmezi inima și să verifici în mod constant dacă profesorul tău te învață să iubești dezinteresat sau să-l iubești pe profesor sau alte tipuri de iubire necurată.

Dacă reușim să cultivăm iubirea altruistă printre noi, nu vom avea nevoie de miliarde de dolari, nici chiar de milioane. Tot ce vom avea nevoie este de noi înșine și din aceasta există abundență.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Normalizarea cu statele din Golf nu va aduce normalizare cu lumea ”

Recent, Ahmed Al-Jarallah, redactor-șef al Arab Times a scris un articol de opinie care a îndemnat statele din Golf să normalizeze relațiile cu Israelul și i-a criticat pe palestinieni. Al-Jarallah a declarat că statele din Golf nu ar trebui să-i sprijine financiar pe palestinieni sau să medieze între ei și Israel „ori de câte ori unul dintre ei aruncă o rachetă în Israel”. Dacă atacă Israelul, a sugerat el, „să reconstruiască ceea ce distrug prin propriile lor fapte”. În concluzie, Al-Jarallah a declarat: „Toate statele din Golf ar trebui să normalizeze relațiile cu Israelul pentru că pacea cu această țară, cea mai avansată, este ceea ce trebuie făcut”. Cât despre palestinieni, el a spus: „Lăsați-i pe cei proști să se descurce singuri”.

Desigur mass-media israeliană a citat pe larg editorialul. În cele din urmă, cineva din lumea arabă a ascultat rațiunea, s-a uitat la fapte și a realizat că palestinienii sunt agresorii și Israelul acționează doar în autoapărare. Și eu m-am bucurat să aud cuvintele lui Al-Jarallah, dar cred că dacă Israelul ar face ceea ce ar trebui să facă, nu ar avea deloc dușmani, nici măcar pe palestinieni. La urma urmei, noi suntem cei care au conceput motto-ul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și suntem cei de la care se așteaptă să-l realizeze.

O alianță cu Israelul poate fi grozavă pentru statele din Golf și cu siguranță, sunt fericit când orice țară arabă vrea să facă pace cu noi, mai degrabă decât să lupte împotriva noastră. Cu toate acestea, pentru Israel acest lucru este departe de a fi suficient. Nicio pace pe care o vom face nu se va menține până când nu vom face pace unii cu alții. Priviţi de exemplu, la pacea pe care o avem cu Egiptul și cu Iordanul. Poate că nu există lupte active între noi, dar există multă ostilitate față de Israel, în special în rândul cetățenilor celor două națiuni. Prin urmare, în cazul unui război Israelul nu poate avea încredere în aceste țări că nu se alătură dușmanilor săi.

Poate că nu ne dăm seama, dar Israelul, națiunea startup, a fost inițial o societate startup. „Experimentul” nostru a fost fără precedent și nu a mai fost încercat de atunci. Ideea a fost că oamenii care veneau din națiuni străine, adesea ostile ar putea forma o națiune lăudând ideea de unitate în sine. Dacă are succes, „formula” ar fi un model de urmat pentru umanitate.

Timp de secole, ne-am clătinat între succes și eșec, dar în cele din urmă, am dezamăgit lumea: am căzut într-o ură atât de diabolică unii față de alții, încât lumea nu a încercat de atunci să întemeieze o națiune bazată pe responsabilitatea reciprocă și să-i iubească pe alții ca pe sine.

Cu toate acestea, lumea nu a uitat obligația noastră. Nu numai propriile noastre scripturi ne amintesc de misiunea noastră, dar și antisemiții și istoricii o recunosc.

Printre acești antisemiți se numără cel mai notoriu duşman al evreilor din istoria SUA – Henry Ford, fondatorul companiei de automobile. În opera sa antisemită Evreul internațional – cea mai importantă problemă a lumii, Ford detaliază nemulțumirile sale împotriva evreilor. Totuși, ici și colo, el aruncă câteva afirmații foarte provocatoare: „Se poate ca atunci când Israelul va fi adus să vadă că misiunea lui în lume nu trebuie îndeplinită prin intermediul Vițelului de Aur” scrie el, „ cosmopolitismul Israelului cu privire la lume și integritatea lui naționalistă inevitabilă față de ea însăși, se vor dovedi împreună un factor mare și util în realizarea unității umane”. Ford s-a plâns, de asemenea că „în prezent, tendința totală evreiască face mult pentru a preveni” unitatea evreiască.

În ceea ce privește a fi o societate startup, Ford îi sfătuiește pe sociologii contemporani să studieze societatea israeliană antică, prin cuvintele sale, „Reformatorii moderni, care construiesc sisteme sociale model pe hârtie, ar face bine să se uite la sistemul social în care au fost organizați primii evrei”.

Similar cu Ford, apreciatul istoric Paul Johnson a scris în compoziția sa cuprinzătoare O istorie a evreilor: „Într-un stadiu foarte timpuriu al existenței lor colective [evreii] credeau că au detectat o schemă divină pentru rasa umană, ȋn care propria lor societate era de a fi pilot”.

Până în ziua de astăzi, lumea ne consideră datori. Ea nu poate crea genul de unitate de care are nevoie astăzi – între națiuni și credințe – și nu vede exemplul pe care trebuie să-l primească de la noi. Acesta este motivul pentru care palestinienii se pot simți încrezători că lumea va fi de partea lor. Ne acuză pentru fiecare conflict de pe planetă, nu numai cu palestinienii, ci și dintre ei. Și până când nu vom face pace unii cu alții și nu vom deveni societatea-pilot, modelul social pe care lumea se așteaptă să-l vadă, vom rămâne paria lumii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Îți poți pierde instinctul matern?“

Cercetări recente arată că atenţia mamelor asupra smartphone-urilor și revistelor sunt dăunătoare pentru comunicarea mamă-copil, care la rândul său, dăunează dezvoltării copilului. În cadrul cercetării, mamele și-au folosit telefoanele pentru a interacționa cu rețelele sociale și de asemenea, mamele citind reviste, au petrecut de până la patru ori mai puțin timp vorbind cu copiii lor mici (cu vârste între doi și trei ani) decât atunci când nu erau pe telefoane sau reviste. În plus, mamele cu telefoane și reviste au răspuns mai puțin la apelurile copiilor lor, au avut un răspuns de calitate mai scăzută decât atunci când nu erau în media lor și uneori chiar și-au ignorat cu totul copiii.

Ce înseamnă atunci când vedem mame – simboluri ale devotamentului, iubirii și grijii – acordând o atenție din ce în ce mai mare telefoanelor și revistelor lor decât copiilor lor mici?

Este un exemplu actual al modului în care instinctul matern se diminuează, iar legătura naturală dintre mamă și copil slăbește cu cât egoul uman crește. Telefoanele și revistele se adaugă situației, dar ies și la iveală odată cu dezvoltarea noastră naturală, care este o creștere continuă a ego-ului uman, care ne detașează din ce în ce mai mult unul de celălalt, până la desprinderea mamelor de copiii lor.

Ca rezultat al dezvoltării noastre egoiste, din ce în ce mai puțini oameni din ziua de azi doresc să aibă copii sau nepoți și tot mai mulți oameni devin preocupați exclusiv de viața lor individuală. O astfel de dezvoltare trebuie să se desfășoare până când ajungem într-o stare de neputință și disperare, în care nu vom simți niciun mijloc de existență sau împlinire într-o viață de detașare crescândă unii față de alții.

Cu toate acestea, odată cu creșterea neputinței, vine și oportunitatea de a diagnostica corect cauza principală a detașării noastre crescânde unul față de celălalt – egoul uman exagerat care rezidă în fiecare dintre noi – și de a înceta să identificăm pulsiunile noastre egoiste ca fiind „sinele nostru” sau „Eul” nostru. Cu alte cuvinte, realizând ego-ul din spatele detașării noastre crescânde unul faţă de celălalt, până la un punct în care mamele își pierd instinctele materne, ar trebui  în consecință, să încetăm să-i ascultăm cerințele și să încetăm să ne raportăm la el ca fiind o parte din noi. Atunci am putea începe să ȋl corectăm.

În fiecare moment, ego-ul acordă prioritate împlinirii propriilor noastre dorințe față de ale celorlalţi. Cu cât ego-ul crește mai mult, cu atât mai mult ne face să ne gândim din ce în ce mai mult la noi înșine chiar și la propriile noastre familii. Cu alte cuvinte, ego-ul este iubire de sine și ne îndrumă să ne iubim doar pe noi înșine mai mult decât ne iubim propriii copii, soți și părinți, până la un punct în care nu simțim deloc iubire pentru oricine altcineva.

După ce diagnosticăm că ego-ul în creștere este cauza principală a detașării tot mai mari, care provoacă o serie de probleme în viața noastră, ar trebui să ne organizăm relațiile astfel încât să relaționăm cu toată lumea cu atitudini iubitoare și atente. Cu alte cuvinte, prin creșterea conștientizării necesității de a ne îmbogăți conexiunile cu mai multă iubire, considerație, sprijin și încurajare, atunci rețeaua mai largă de conexiuni pozitive pe care o punem asupra societății va servi pentru a ne influența pozitiv să reaprindem  iubirea la nivel de familie. Mamele ar experimenta apoi o renaștere a instinctelor materne, deși la un nivel cu totul nou: nu vor fi simple „instincte”, ci noul impuls al mamelor de a se apropia de copiii, familiile și rudele lor ar rezulta din dobândirea unui nivel mai înalt de conștiință, adică legătura cu forța pozitivă a iubirii și dăruirii care există în natură.

Bazat pe videoclipul „Cum au devenit mamele detașate de bebelușii lor” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, On The Times of Israel: “Antisemitismul – În serviciul mass-mediei ”

Frecvența tot mai mare a incidentelor antisemite în întreaga lume se datorează în principal accentului deliberat al mass-mediei pe astfel de incidente, care îi incită pe antisemiți să acționeze. Dacă mass-media nu coboară flăcările, totul se va termina cu o catastrofă. Singura modalitate de a limita rapoartele insidioase este ca evreii să stea umăr la umăr și să arate un front unit.

În urmă cu câteva zile, la ordinul organizației antisemite The Rights Forum, administratorii a peste o duzină de universități olandeze și-au instruit personalul să enumere interacțiunile lor cu organizațiile israeliene și evreiești, relatează Agenția Telegrafică Evreiască (JTA).

Solicitarea cerea „să primească toate informațiile despre perioada de la 1 ianuarie 2012 până la 24 ianuarie 2022, mai mult de zece ani. Și toate acestea trebuie depuse, dacă este posibil pe hârtie, în termen de 28 de zile”. Un angajat al universității a glumit: „Care este următorul pas? Că evreii din universități ar trebui să poarte cu toții o stea galbenă?” Rabinul-șef al Olandei nu s-a amuzat deloc. „Ceea ce mă preocupă cu adevărat” a spus el, „este numărul de universități care au fost atât de conforme cu o cerere atât de evident antisemită. Ne amintește că majoritatea primarilor au cooperat în timpul ocupației pentru a transmite numele cetățenilor lor evrei germanilor”.

Rapoartele despre incidente antisemite inundă mass-media și toate poartă același mesaj: antisemitismul este în creștere. Este adevărat că incidentele antisemite au crescut, dar nu cred că ura față de evrei crește sau scade. Ura pentru evrei există întotdeauna în inima fiecărui non-evreu; este o constantă. Ceea ce se schimbă însă, este măsura în care oamenii își permit să-l exprime, iar asta depinde de mass-media. Cu cât mass-media relatează mai mult astfel de incidente, și mai ales cu cât le raportează mai mult cu un ton „sumbru” care implică escaladarea antisemitismului, cu atât mai mult îi încurajează și îi incită pe antisemiți.

Prin mass-media, mă refer la toate formele de media: social media, canale TV și radio, ziare, cărți, reviste și tot ce iese în aer și ajunge cumva la public. Dacă mass-media ar înceta să mai raporteze incidente antisemite, frecvența incidentelor antisemite ar scădea instantaneu. Nu ar diminua ura față de evrei, dar și-ar diminua expresia deschisă și în principal violenţa.

Din păcate, acest lucru nu se va întâmpla. „Antisemitismul este flagelul pe care ni l-a trimis Dumnezeu pentru a ne aduce împreună și a ne uni” a spus dr. Kurt Fleischer, liderul liberalilor în Adunarea Comunității Evreiești de la Berlin, în 1929. Ura ascunsă continuă să caute modalități de a se manifesta, iar cel mai bun loc pentru a exprima ura este mass-media.

Singura modalitate de a reduce expresiile de ură este de a o dizolva, iar singura modalitate de a dizolva ura față de evrei este de a dizolva ura dintre evrei.

Cu bună știință sau nu, poporul Israel este întotdeauna în centrul atenției. De la bun început, când am făcut o națiune din descendenții proscrișilor din fiecare națiune din Semiluna Fertilă, am fost desemnați să fim eroii sau paria lumii. Isprava incredibilă pe care primii evrei o făcuseră în stabilirea națiunii lor împotriva oricăror nenorociri și mai presus de toate ura pe care o simțiseră unul față de celălalt a fost un precedent pe care nimeni nu a reușit să-l reproducă de atunci. Chiar și evreii s-au învrăjbit unii cu alții până s-au dizolvat în cele din urmă într-un război civil sângeros, care a dizolvat națiunea lor și a adus asupra lor pe Titus, care a cucerit Ierusalimul, a distrus ceea ce a mai rămas din Templu și a exilat masele înfometate la Roma. .

De atunci, evreii au fost persona non grata oriunde au mers. Dacă au fost tolerați, a fost doar pentru că domnitorul i-a exploatat pentru câștiguri politice sau monetare, de obicei cele din urmă, dar nu a durat niciodată.

Evreii vor fi bineveniți oriunde vor merge, doar dacă mai întâi se unesc între ei. Unitatea nu este scutul lor împotriva adversarilor; este exemplul pe care trebuie să-l dea lumii. Când se unesc, lumea îi întâmpină și spune: „Devine bine să te agăți doar de această națiune”, așa cum scrie cartea Sifrey Devarim. Când sunt divizați, ce se întâmplă este ceea ce are loc astăzi, ceea ce s-a întâmplat în 1492 și ceea ce s-a întâmplat în anii 1940.

Trebuie să înțelegem că mass-media deschide și închide supapa în cazul expresiilor de antisemitism, dar acțiunile noastre unul pentru sau împotriva celuilalt determină dacă media deschide sau închide supapa.

Mai multe despre acest subiect în cartea mea Alegerea evreiască: unitate sau antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca o reflectare a discordiei sociale evreiești. .

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “ Va lăsa Israelul ca Iranul să devină forţă nucleară?“

Recent, Israelul a discutat despre un atac asupra Iranului, şi nici iranienii nu-și țin gura. Ei au publicat o hartă cu ținte în Israel, afirmând că pot lovi orice loc din Israel și că tot ce este nevoie este ca Israelul să facă o greșeală pentru ca Iranul să termine Israelul.

În ceea ce privește dacă Israelul va ataca sau nu instalațiile nucleare ale Iranului, cred că este doar o vorbă. Iranienii – o civilizație care datează din cele mai vechi timpuri – nu sunt proști.

Și dacă Iranul are o bombă nucleară? Americanii și rușii se urăsc reciproc mai mult decât Israelul și Iranul și își continuă existența cu tot cu bombele lor nucleare.

Nu mi-e teamă că Iranul are o bombă nucleară. Dacă Israelul dorește cu adevărat să pună capăt amenințării iraniene și să se bucure de pace ca orice altă țară, este la latitudinea poporului Israel să stabilească pacea cu forța superioară.

Forța superioară este o forță a iubirii și a dăruirii. Când vom îndeplini condițiile pentru a lăsa forța superioară să ne învăluie planeta cu iubire și conexiune, atunci vom vedea cum amenințarea iraniană, precum și alte câteva procese negative care au loc împotriva Israelului, vor dispărea pur și simplu.

Din păcate, noi evreii nu lăsăm să se întâmple asta, motiv pentru care lumea se întoarce din ce în ce mai mult împotriva noastră. Legea naturii este să fim în întregime, perfecțiune și pace cu toată lumea, să iubim toți oamenii din lume, iar acest proces începe cu noi, evreii, să implementăm mai întâi o astfel de atitudine unii faţă de alții. Până când nu vom trece către o direcție de conexiune pozitivă unul cu celălalt, pentru a fi un canal de conexiune care să se răspândească în întreaga lume, vom continua să fim martori ai creșterii presiunii asupra Israelului și a poporului evreu.

Bazat pe videoclipul „Cum ar trebui să răspundă Israelul la amenințarea nucleară iraniană?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “’Milionarii patrioti’ solicită departamentului impozit pe avere să-i taxeze mai mult”

Potrivit Reuters, un grup de peste 100 de miliardari și milionari care se autointitulează „Patrioţii Milionari” a lansat un apel către politicieni și liderii de afaceri pentru a-i face să plătească mai multe taxe. Potrivit grupului, „cei ultra bogați nu sunt forțați în prezent să-și plătească partea”. Poate părea foarte generos, dar cred că ar trebui să ne uităm de unde și-au luat miliardele – de la noi ceilalți, oamenii obișnuiți, care plătesc cota echitabilă de impozite, precum și cei care îi îmbogățesc pe cei deja bogați. Mai mult, de ce nimeni nu se întreabă de ce acei super bogați nu plătesc mult mai multe taxe decât noi, iar unii dintre ei nu plătesc aproape deloc?

Omenirea ar trebui cu adevărat să pună ordine în treburile sale. Cum se poate ca o persoană să aibă miliarde, dacă nu mai mult, și să plătească taxe puține sau deloc? Acești moguli au înființat organizații și folosesc manevre fiscale pentru a se sustrage de la impozite, în timp ce noi ceilalți plătim impozit pe venit de 20-40%. Unde este logica aici?

Povestea menționează un studiu realizat de “Patrioţii Milionari” împreună cu Oxfam și alte organizații non-profit. Studiul a concluzionat că „un impozit progresiv pe avere care începe de la 2% pentru cei cu peste 5 milioane de dolari și care crește la 5% pentru miliardari ar putea strânge 2,52 trilioane de dolari, suficient la nivel global pentru a scoate 2,3 miliarde de oameni din sărăcie și pentru a garanta asistență medicală și protecție socială pentru indivizi care trăiesc în țări cu venituri mai mici”.

Cu alte cuvinte, în timp ce oamenii obișnuiți plătesc un sfert sau mai mult din venit în impozite, cei bogați plătesc până la 5% și se așteaptă la recunoştinţă. Priviți doar acest fragment din poveste: „De-a lungul celor doi ani de pandemie, averea celor mai bogate 10 persoane din lume a crescut la 1,5 trilioane de dolari – sau cu 15.000 de dolari pe secundă”.

Cred că adevărul este că bogații știu că situația actuală este atât de inacceptabilă încât se va întoarce împotriva lor. Pentru a preveni o pierdere și mai mare, ei se oferă să „dea” câteva procente. Ce „sacrificiu”! Tremur de uimire!

După cum văd eu, ar trebui să existe o taxă progresivă, aplicată retroactiv, care percepe până la nouăzeci la sută de la bogați. „Oferta” lor este ipocrită, sordidă și nu cred că merită vreo laudă pentru aceasta sau vreo scutire de la datoria lor de a împărtăși povara comună a problemelor lumii. Ei nici măcar nu-și pot imagina cum arată restul lumii la ceea ce oferă. Nu este nimic mai mult decât un ultim efort de a-și salva pielea, după ce au încercat orice altceva.

Este timpul ca omenirea să treacă la un alt nivel. Trebuie neapărat să ne întrebăm pentru ce merită să trăim și pentru ce nu. Acesta este motivul pentru care vedem atât de multă corupție și rău în lumea de astăzi – pentru a ne ajuta să facem verificările mai rapid și mai clar.

Magnații, care înainte simțeau că sunt în vârful lumii, simt acum vânturile schimbării. Oamenii încep nu doar să își dorească, ci și să ceară echilibru în societate, în care toată lumea este tratată corect. Într-o astfel de societate, liderii opiniei publice, „idolii”, vor fi cei care vor ajuta la unirea oamenilor și la stabilirea coeziunii și a responsabilității reciproce în comunități și societăți, iar egoiştii bogați și celebri vor fi retrogradați.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “ Ziua Îndrăgostiților este o afacere grozavă, dar iubirea are nevoie de mai mult decât cadouri”

Ziua Îndrăgostiților este o zi foarte profitabilă pentru vânzătorii de cadouri, florării și… magazinele de animale. Americanii cheltuiesc aproape 21 de miliarde de dolari pentru cumpărăturile de Ziua Îndrăgostiților. Cheltuiesc aproape 900 de milioane de dolari pe cadouri pentru animalele lor de companie, 1,8 miliarde de dolari pe bomboane și 5 miliarde de dolari pe bijuterii. Ei cumpără nu mai puțin de 250 de milioane de flori și plante, trandafirii (mai ales cei roșii) fiind de departe pe primul loc. Este foarte plăcut să primești un cadou și te simţi foarte bine să faci un cadou, așa că sunt de acord, dar a da un dar nu este același lucru cu a iubi. În afară de iubirea unei mame pentru copilul ei, iubirea dintre oameni are nevoie de timp, efort și concesii reciproce. Iubirea se construiește în timp, și prin îndurarea încercărilor.

Când oamenii se întâlnesc și „se îndrăgostesc”, nu este dragoste. Numiți-o infatuare, zdrobire sau atracție, dar nu este dragoste. Nu ar trebui să le conectăm, căci între hormoni și iubire nu există nicio legătură.

Iubirea înseamnă să vrei să faci bine, să ajuți, să faci fericită persoana iubită. Poate că acel cineva special știe sau nu despre asta, dar ceea ce contează pentru mine nu este ceea ce primesc în schimb, ci că am făcut persoana iubită fericită, că am făcut ceva bun pentru iubita mea.

În iubirea adevărată nu există „pentru că”. Nu-mi condiționez iubirea de o recompensă sau ceva în schimb. Dacă o fac, nu este iubire; este afacere. Chiar dacă nu îi dezvălui celeilalte persoane prevederea mea, dar în adâncul meu îmi condiţionez iubirea cu îndeplinirea anumitor cerințe, este deja un fals; nu este iubire adevărată.

Poate părea că o asemenea iubire dezinteresată înseamnă să-mi refuz nevoile, dar habar n-avem ce comoară ne refuzăm noi înșine dacă nu iubim în acest fel, fără a-i atașa nicio condiție. Dacă putem iubi o altă persoană așa cum o mamă își iubește copilul, aceasta va fi iubirea adevărată.

Poate părea imposibil, dar nu este. O putem realiza, dacă vrem cu adevărat, dar după cum am spus, este nevoie de multă muncă.

Munca noastră principală ar trebui să se concentreze pe construirea unui mediu social favorabil. Dacă ne înconjurăm de oameni care aspiră să dezvolte între ei relații de iubire adevărată, vom avea toată energia de care avem nevoie pentru a realiza o astfel de transformare în noi înșine.

Prin urmare, cu cât mai mulți oameni înțeleg diferența dintre iubire și atracție și simt că un astfel de scop merită efortul, cu atât le va fi mai ușor să-l atingă. Și cu cât mai mulți oameni reușesc asta, cu atât va fi mai bine pentru restul societății și pentru restul lumii.

La mulți ani de Ziua Îndrăgostiților și fie să ajungem cu toții să experimentăm iubirea adevărată!

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→