Când guvernarea superioară ne influențează într-o formă neplăcută pentru noi, rea din perspectiva simţirilor noastre, nu simțim spiritualitate și nu ne amintim că există Creatorul. Credem că acest lucru se întâmplă deoarece durerea ne încețoșează mintea, și prin urmare uităm că totul vine de la Creator. Dar această înțelegere este greșită.

Faptul că Creatorul se ascunde, atunci când aparent ne face lucruri rele, nu este pentru ca noi să-L blestemăm, să-L uităm și pur și simplu să suferim. De ce acționează El așa?

El o face pentru ca tu să-ți corectezi Kelim [vasele] și să le aduci într-o stare în care nu mai contează dacă te simți bine sau rău. Principalul lucru este că El nu te părăsește. Nu vei mai fi preocupat dacă simți ceva dulce sau amar, ci doar de adevăr și fals, dacă El îți este ascuns sau revelat, dacă simți prezența Lui în tine sau nu.

Apoi începi să-ți judeci starea în funcție de prezența Creatorului în tine. Dacă simți o conexiune cu El, atunci dulcele și amarul nu mai contează. Prin urmare, spunem că Creatorul nu apare niciodată ca unul care face răul, deoarece atunci când El este revelat, este imposibil să te simți rău. Chiar dacă simți durere, aceasta este percepută ca ceva cu scop.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/06/26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O ființă umană este construită din dorința de a primi și nu este în esență, nimic mai mult decât o celulă senzorială; tot intelectul, cunoștințele și deciziile provin din ceea ce simte.

Prin urmare, omul se poate apropia de scop doar prin intermediul ascensiunilor și coborârilor. Adică, apropierea de Creator se întâmplă prin coborâri, prin distanțarea de El.

Omul este distanțat de spiritualitate, împins înapoi și i se arată cât de opus este scopului; i se dezvăluie propriul său rău. Numim aceasta recunoașterea răului. Omul vede că nu poate face nimic pe cont propriu și este nepotrivit pentru sfințenie. Din toate aceste simțiri, în cele din urmă se maturizează în el o stare în care își dă seama că nu are de ales, trebuie să depășească propria rațiune.

Cum ajunge la o astfel de stare? Abia după numeroase căderi, una după alta, similar exemplului din Studiul celor Zece Sfirot, al omului care se străduiește să ajungă la palatul Regelui cu toate puterile sale, în timp ce gărzile și santinelele îl împing înapoi, îi barează calea și el se prăbușește de pe muntele pe care se află palatul Creatorului.

Dar de fiecare dată când este doborât, el se ridică și se întoarce. Este împins înapoi cu și mai multă forță și se ridică din nou și merge înainte cu răbdare și perseverență. În cele din urmă, prin toate aceste ciocniri și perioade de distanțare de spiritualitate, el își dezvoltă o dorință reală de a atinge scopul în sine.

Străduința sa pasională către scop este ceea ce declanșează ulterior un sentiment de respingere. Funcționează întotdeauna așa – prin contrarii. Din respingere, el dezvoltă o înțelegere a importanței scopului. Fiecare lucru dă naștere opusului său.

Prin urmare, dacă nu are căderi profunde, ascuțite, zdrobitoare care aduc dezamăgire și disperare, nu va putea să prețuiască cu adevărat scopul. Pe de altă parte, dacă nu depune suficient efort pentru a ajunge la el, chiar și atunci când i se pare că mai are încă puțin și va atinge scopul, doar pentru a cădea iar și iar, nu va descoperi cât de departe este de fapt, de scop.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă observi că ceva din grup nu se aliniază cu scopul sau nu duce la adeziunea cu Creatorul, ar trebui să analizezi cu atenție această situație punct cu punct, să găsești citate, să vorbești cu prietenii tăi și să prezinți problema în fața grupului. Dacă grupul vede că acest lucru poate duce la îmbunătățire, va accepta sugestia.

Trebuie să le arătăm tuturor în mod clar și logic ce trebuie îmbunătățit și de ce, și invariabil, să le legăm de nevoia de a realiza adeziunea la Creator, dar într-un mod simplu și practic.

Ce înseamnă practic? Rabaş scrie că abstracțiunile pot distruge întreaga lume. Abstracțiunea este o formă neîmbrăcată în materie. Nu poți spune: „Trebuie să fii altruist; oricine nu este altruist ar trebui dat afară din grup! Nu există loc aici pentru cel mai mare egoist!”

Trebuie să urmăm calea formei îmbrăcate în materie și să acționăm doar în conformitate cu o realitate care poate fi realizată și întrupată și care definește totul pentru noi.

Este scris că, așa cum un măgar este legat la ochi și merge înainte, așa trebuie să închizi ochii și să mergi. Cum poți închide ochii și merge? Numai dacă grupul te trage după el. Evident, nu poți merge pe drumul acesta singur. Încă nu știi ce forțe spirituale influențează omul.

Știu asta din propria mea experiență. Au fost momente când stăteam acasă, iar Rabaş mă chema și striga: „Vino încoace!” Dar eu stăteam acolo și plângeam în suspin la telefon: „Nu pot veni! Simt o forță care mă oprește.”

Prin urmare, trebuie să stabilim dinainte cum să procedăm. Omul nu se alătură unui grup cu condiția să accepte unele dintre legile grupului, dar nu și altele, și semnează sub această condiție. Intră în grup și semnează totul; printre puncte se numără unul care îl autorizează să acționeze conform regulilor grupului privind modificarea oricăror puncte.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu te uita la ceilalți! Deloc. Ai un suflet diferit; nu poți fi ca ei și ei nu pot fi ca tine. Așa că acordă mai puțină atenție tuturor celorlalți. Ar fi realizat Einstein ceva dacă s-ar fi uitat încontinuu la ceilalți? Este imposibil! Ar trebui să te asculți doar pe tine însuți. Chiar dacă greșesc, acesta sunt eu.

Întrebare: Ce-ar fi dacă am aplica asta unui om obișnuite, de zi cu zi?

Răspuns: Ce înseamnă obișnuit? Oricine poate fi extraordinar. Lasă-i să se asculte pe ei înșiși, să ia aminte la propria voce interioară. Asta pot face eu, asta vreau și asta cred. Nu este contrar altora, ci vine din interiorul meu.

Trebuie să-mi scot „eu”-ul din mine. Atunci te vei simți foarte confortabil cu asta, chiar și în greșeli.

Comentariu: Încerc să-mi aplic asta mie acum, dar nu este atât de ușor!

Răspunsul meu: Închide ochii și ești singur! Dar ești cu tine însuți; tot nu fugi de tine însuți. Asta este tot.

Întrebare: Și ar trebui să trăiesc așa?

Răspuns: Da

Întrebare: Acesta este sfatul dvs.?

Răspuns: Acesta este sfatul meu. Apoi, pentru a-l realiza, va trebui să-ți creezi un mediu special pentru tine și așa mai departe. Dar acesta ești totuși doar tu.

Comentariu: Mă gândesc la propria mea experiență. Dacă simt că „asta e al meu”, spuneţi că trebuie să înțeleg și asta este tot. Acum am simțit odată: „asta e al meu”, cu siguranță am simțit…

Răspunsul meu: Asta realizez.

Comentariu: Și merg pe această cale? Asta e! Și pe drum vor fi furtuni și valuri…

Răspunsul meu: Nu contează; mă va apropia și mai mult de mine.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 24.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În înțelepciunea Cabala, vorbim despre două tipuri de natură: natura Creatorului și natura ființei create. Noi nu ne putem schimba natura, dar prin intenția de a dărui, o putem face similară cu natura Creatorului.

În Creator, nu există nicio separare între acțiune și intenție. Există doar acțiune cu intenția de dragul dăruirii. Totuși, dacă nu ar exista nimic opus, ar fi imposibil chiar şi să spunem că este de dragul dăruirii. Este pur și simplu o acțiune îndreptată către ființa creată fără nicio intenție de a primi ceva în schimb.

Nu ne putem imagina cu adevărat o asemenea stare. Totuși, dacă ființa creată își folosește dorința de a primi pentru a deveni asemănătoare cu Creatorul – pentru a se asemăna cu El în acțiune, sau mai precis, în rezultatul final al acțiunii – atunci în interiorul ființei create vor exista atât acțiune, cât și intenție.

La început, în ființa creată nu a fost creată nicio intenție. Ea posedă doar acțiunea de a primi, de a se bucura, care se numește acțiune animalică. Nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii efectuează această acțiune fără nicio conștientizare a intenției.

Nivelul vorbitor (ființa umană) începe să simtă cât de străină este această acțiune. Prin urmare, în el se dezvoltă invidia, pofta și onoarea, împreună cu toate celelalte forme de dezvoltare a dorinței de a primi.

Cel mai important, el dezvoltă o simțire de dăruitor. În măsura în care omul simte că dăruiește, intenția se dezvoltă în interiorul său. Dacă nu am simți pe cel care dăruie, intenția noastră ar fi pur și simplu să ne bucurăm de noi înșine, ca toți ceilalți din această lume. Ar fi doar dorința de a ne bucura, nimic mai mult.

Numim aceasta, primire de dragul de a primi. Dar într-adevăr, nici măcar nu este o intenție autentică de a primi. Mai degrabă, aparține tărâmului Klipot, forțe care știu ce este dăruirea, dar totuși doresc doar să primească.

O intenție de a dărui sau o intenție de a primi poate exista doar atunci când există o simțire a celui care dăruie, o simțire a gazdei. Atunci devine clar pentru om ceea ce își dorește cu adevărat: să primească sau să dăruiască. Abia atunci omul are posibilitatea de a-și folosi dorința de a primi într-un fel sau altul.

Din lecția zilnică de Cabala 06/06/26, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este cu adevărat posibil să trecem de la ură la love? Într-o clipă urăști, în mod clar urăști și, brusc, după ce trece ceva timp, să zicem anul viitor, trecem la iubire. Se poate întâmpla asta, sau este fantezie?

Răspuns: Putem face asta. Ne aflăm în stări atât de extreme, stări care sunt opuse acestui sentiment, încât suntem capabili să o facem.

Comentariu: Este foarte ciudat. Aţi spus că din moment ce suntem în stări opuse, putem face asta.

Răspunsul meu: Da, pentru că vedem unde ajungem, unde toate eforturile și realizările noastre dispar, totul ne alunecă printre degete și nu putem realiza nimic. Suntem ca niște cățeluși orbi și proști. Așa trăim. Este groaznic! Nu am cuvinte pentru asta!

Dar dacă cerem naturii să ne schimbe, vom experimenta o transformare a forțelor, simţirlor și calităților dincolo de orice ne-am putea aștepta. Pentru că Creatorul este iubire.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28/04/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre credință și realizare?

Răspuns: Diferența dintre credință și realizare este că credința este lumina de Hasadim (Milostivirea) și atingerea este lumina de Hochma (Înțelepciunea). Nu ajungem prin credință.

Noi putem atinge doar Creatorul, lumina. Nu pierde din vedere aceste două lucruri: lumină și Kli. S-ar putea să nu avansezi mult pe această cale, dar cu siguranță îți vei forma o concepție corectă și vei evita confuzia.

Ce obții? În măsura în care ești ca El, vezi calitățile tale corectate și numești asta Creatorul. Nu vei simți niciodată mai mult decât calitățile tale corectate; în conformitate cu aceasta, vă veți forma o imagine a Creatorului. După cum se spune, „Yud-hey-vav-hey” (HaVaYaH), plin de lumină, este numit „Numele Creatorului”.

Cine este Creatorul? Acesta este sufletul meu, Yud-hey-vav-hey, umplut cu lumina superioară datorită corectărilor sale. Luminile, împreună cu Kelim corectate, care îmi oferă întregul set de simțiri pe care îl numesc Creator, sunt eu.

Cu alte cuvinte, sufletul tău este Creatorul, pentru că în starea corectată, fuzionaţi: „El și Numele Lui sunt Unul”, „Israel, Tora, Creatorul sunt Unul”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/06/26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum aflu ce îmi rezervă natura și încotro mă conduce?

Răspuns: Natura te face să realizezi posibilitățile pe care le ai de a schimba viitorul și de a-l atinge. Aceasta depinde de participarea fiecărui om în acel viitor.

Întrebare: Ce posibilități am? Nu cred că am unele speciale. Dar spuneţi-mi, care sunt?

Răspuns: Da!

Întrebare: Ce?

Răspuns: Desigur, nu am un astfel de site unde să intri, să plătești și să primești o garanție.

Întrebare: Da, dar în principiu ce trebuie să fac?

Răspuns: Trebuie să vrei să afli despre influența ta asupra viitorului tău. Trebuie să-l construiești, să-l creezi. Este ceea ce faci din asta. Îți spun legile naturii și din ele, ca dintr-un set de construcții, trebuie să-ți aduni viitorul.

Întrebare: Care este legea principală a naturii?

Răspuns: Legea principală a naturii este corespondența omului cu legea naturii. Nu trebuie să complicăm lucrurile. Legea naturii este legea dăruirii și a iubirii universale, a unificării universale, a complementării reciproce universale până când imaginea ideală a sistemului lumii este dezvăluită înaintea noastră.

Întrebare: Doar spre aceasta trebuie să merg eu ca persoană?

Răspuns: Da. Și nimic mai mult.

Întrebare: Adică nu ar trebui să mă lupt cu nimic?

Răspuns: Luptă-te doar cu scopul de a îndeplini această lege.

Întrebare: Cu cine are loc această luptă?

Răspuns: Lupta este cu sine, desigur. Doar atât. Deci nu da vina pe oglindţ. Așa trebuie să lucrăm și atunci ceea ce facem este ceea ce vom primi.

Întrebare: Adică, dacă fiecare se îndreaptă către sine însuși – fiecare, dar spre sine, nu către altul – atunci vom întoarce această imagine a viitorului cu susul în jos?

Răspuns: Pe cât ne dorim asta. Oricât ne dorim, atât vom face.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23/04/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că noua generație se îndepărtează și mai mult de studierea surselor Studiul celor Zece Sfirot, Cartea Zohar și a surselor autentice de Cabala?

Răspuns: Nu, nu este o distanță mai mare. Oamenii pur și simplu nu pot exista pe aceleași înălțimi spirituale precum indivizii excepționali, cum ar fi  Baal HaSulam sau ARI.

Vedem același lucru cum se întâmplă în lumea noastră. Omul folosește un număr enorm de realizări științifice și tehnologice fără a înțelege nimic despre ele. El știe pur și simplu cum să conecteze ceva la o priză și să apese un buton pentru ca dispozitivul să funcționeze. Ce știe de fapt, în afară de două butoane la un aparat de aer condiționat, douăzeci de butoane la un computer și așa mai departe? Habar nu are ce se întâmplă cu adevărat înăuntru!

Când folosește un telefon mobil, el poate fi familiarizat cu doar două sau trei funcții, deși nu are nicio idee despre celelalte două sute de funcții pe care le conține.

Același lucru se aplică și în spiritualitate: există oameni care se angajează ușor și numai în beneficiul lor, într-un mod personal limitat, în timp ce alții doresc să atingă conexiunile interioare dintre obiecte, dimensiuni și forțe – să cunoască totul. Aceasta depinde de natura sufletului, de calitățile sale interioare și de rădăcina lui. Dacă o persoană are o astfel de nevoie, atunci o va împlini.

Întrebare: Deci faptul că ne îndepărtăm de sursele autentice nu înseamnă neapărat că mergem spre mai rău?

Răspuns: Nu ne îndepărtăm de surse. Pur și simplu nu le studiem la profunzimea pe care o fac savanții cabaliști excepționali, ci mai degrabă, în măsura potrivită pentru mase, oamenii obișnuiți care reprezintă 99% din populația lumii.

Întrebare: Dar asta nu ar necesita o metodă complet diferită de a interacționa cu lumina?

Răspuns: Nu, pentru că studiem Cabala doar pentru a primi forțe de la ea. Și după ce am primit acele forțe, trebuie să percepem lumea spirituală. Și o vom percepe în măsura destinată sufletului nostru.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Calităţile generaţiei noastre” 30.09.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul „Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă?”, Rabaş oferă exemple de dorințe care apar din stări opuse sfințeniei, menite să ne conducă la cea mai înaltă sfințenie. Prin urmare, nu ar trebui să fim surprinși de stări extreme care apar în noi.

Omul se ridică din ce în ce mai sus, apoi cade brusc într-un abis. Încă o dată, răul pare să coboare asupra lui din toate părțile. Se întâmplă lucruri neașteptate care par complet deplasate. „Lucrez pentru Creator, deci cum se poate întâmpla asta?” Totuși, apare peste tot – acasă, la serviciu, în țară, peste tot.

Trebuie să acceptăm toate aceste stări ca fiind cele mai potrivite condiții pentru avansare. Mai ales acum, pe măsură ce începem să lucrăm cu înțelegerea a ceea ce este adevăratul efort, vor apărea întrebări și îndoieli și mai dificile. Ele vin pentru a putea clarifica ce este intenția autentică, cum să cerem lumina care reformează și ce înseamnă să fii în echivalență de formă cu Creatorul.

Toate aceste concepte sunt dobândite treptat. Omul le purifică și le șlefuiește până când extrage o perlă dintr-o grămadă enormă de deșeuri, pentru că la început nu poate distinge un lucru de altul. Prin urmare, nu este nevoie să ne temem. Cu cât ne ridicăm mai sus, cu atât lucruri mai teribile și mai josnice sunt dezvăluite în noi.

Desigur, este imposibil să nu ne temem. Fiecare nou grad este superior celui precedent, iar „ursul” apare și mai mare, în timp ce omul se simte ca un copil și mai mic stând în fața ursului.

Dar apoi gradul trece treptat. Omul crește la măsura acelui grad, începe să dreseze ursul și îl transformă într-un „pui de urs”, o forță utilă și eficientă. Și așa se întâmplă de fiecare dată.

Baal HaSulam scrie în „Dăruirea Torei” că, cu cât omul devine mai mare, cu atât îi pasă mai mult de lucrurile care sunt îndepărtate de propriul său corp. La început, îi pasă doar de sine. Apoi începe să-i pese de lucrurile din afara sa: copiii săi, familia sa, prietenii săi, societatea, orașul său, țara sa, lumea și în cele din urmă, întreaga realitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→