Întrebare: În starea noastră, contribuția la grup poate fi limitată doar la gânduri?

Răspuns: În starea noastră,, nu. O contribuție la grup este exprimată, nu numai spiritual, ci și corporal. La urma urmei, suntem conectați împreună, lucrăm împreună și facem acțiuni împreună. Prin efectuarea acțiunilor corporale, ni se acordă putere de Sus, întărire de Sus.

Poate părea că pur și simplu publicăm cărți sau ne angajăm în diseminare. Dar prin aceasta, primim o putere spirituală extraordinară ca recompensă. Atât timp cât existăm în această lume, nu poți separa spiritualul de corporal şi să spui: „Asta e, acum suntem parcă fără corpuri și ne ocupăm exclusiv de concepte spirituale”. Este imposibil.

Veți avea întotdeauna de-a face cu corpuri și acțiuni fizice în această lume: a crea ceva, a disemina și așa mai departe. Prin urmare, trebuie să înțelegem că prin astfel de acțiuni se ajunge și la valori spirituale.

Baal HaSulam scrie despre asta: cu cât investește omul mai mult efort în ceva, cu atât acel lucru devine mai important pentru el și nu-l mai poate părăsi. Acest lucru îl leagă de muncă până când începe să simtă că merită să investească acolo efort, să aducă beneficii și chiar să se dedice lui.

Nu ar trebui să diminuăm importanța acțiunilor corporale. Dacă nu am fi îndeplinit acțiunile corporale pe care le facem în timpul sau înainte de Pesah, nu am fi atins ceea ce am obținut.

Întrebare: Deci, acțiunile fizice din grup împreună cu intențiile corecte sunt combinația potrivită pentru dăruirea spirituală faţă de grup?

Răspuns: Da. Trebuie să ne străduim ca atât acțiunile corporale, cât și cele spirituale să devină ca una, într-adevăr ca una, astfel încât să nu existe o singură acțiune corporală care să se ridice din dorința conștientă care să nu fie conectată cu intenția corectă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să mă descurc cu mediul meu în afara grupului (muncă, familie și prieteni) care nu au nicio aspirație pentru spiritualitate?

Răspuns: Nu aveți nimic de-a face cu o astfel de societate decât dacă mergi la ei pentru a-i învăța Înţelepciunea Cabala și ei acceptă această cale, se inspiră de ea și sunt dispuși să lucreze conform celor scrise în cărțile noastre.

Le puteți oferi diverse învățături și metode, și dacă acceptă în mod specific metoda noastră de ascensiune spirituală, acceptă scopul și sunt pregătiți să urmeze această cale, atunci ei formează o societate orientată spre scop care se îndreaptă spre spiritualitate. Acest lucru este posibil. Dar atât timp cât ei nu au acceptat metoda noastră, nu vă puteți raporta la ei ca un mediu prin care vă veți continua progresul spiritual.

Întrebare: Cum mă influențează mediul meu apropiat, care nu are nicio legătură cu calea mea?

Răspuns: Depinde de cât de semnificativ și de important este scopul pentru tine. Dacă este important, atunci ei nu au nicio influență asupra ta.

De exemplu, o vizitez pe mama și ea începe să se plângă: „Nu te odihnești niciodată, nu dormi niciodată. Cum poți trăi așa? Privește-te la tine! Câți ani trăiești așa?” Stau și o ascult, pentru că este deja înaintată în vârstă, dar nu mă afectează. Nu este nimic de făcut; mamele sunt toate la fel. Ea vorbește, iar eu rămân așa cum sunt.

Cu toate acestea, există medii care sunt destul de agresive și îmi pot dăuna prin influența lor. Într-un astfel de caz, prefer să mă distanțez de ei, pentru că nu am obligații față de ei. Față de mama mea, trebuie să arăt respect; Am îndatoriri față de ea. Dar un prieten este cineva legat de tine printr-un scop comun. Cuvântul „Haver” (prieten) provine de la Hithabrut (conexiune, alăturare).

De exemplu, prietenii din orașul meu natal pot veni în vizită, oameni pe care i-am invitat cândva și cu care am petrecut timp, dar astăzi nu am nicio legătură cu ei. Am rude apropiate care locuiesc în Israel de zece ani sau mai mult și nici măcar nu m-am întâlnit cu ei. Uneori, mama îmi cere să sun o rudă, iar apoi sun și întreb despre sănătatea lor o dată la câțiva ani.

De ce ma comport asa? Pur și simplu pentru că nu este în câmpul meu de atenție. Cum pot menține o conexiune cu un om cu care nu am nimic în comun?

Nu vă spun asta fără motiv, este o situație obișnuită în viață. Totul depinde de dorința omului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că un semn de avansare este sentimentul de neputință în dorința de a primi. Cu toate acestea, există atât de mulți oameni în lume care se simt rău fără nicio conexiune cu eforturile către un scop mai înalt.

Răspuns: Spui că sunt mulți oameni în lume care zi de zi se simt din ce în ce mai lipsiți de valoare. Nu sunt sigur că este așa. Cel mai sigur semn de avansare este că acest sentiment de lipsă de valoare vine pe primul loc ca urmare a eforturilor aplicate, iar în al doilea rând, dacă nu disper, ci continui munca.

De unde știu că dezamăgirea, neputința, amărăciunea sau o stare în care simt ca și cum aș muri, și în același timp, Îl urăsc pe Creator pentru că este rezultatul eforturilor mele intenționate? Doar dacă disperarea mea este intenționată, când în ciuda a tot ceea ce continui în depunerea de efort, să pătrund mai departe spre Creator, și odată cu asta, simt din ce în ce mai mult ce este spiritualitatea și în ce măsură natura mea este în opoziție cu ea.

Cu alte cuvinte, orice stare pe care o experimentăm include doi factori în sine: un Kli și lumina. Și dacă în stările rele le percep corect, înseamnă că sunt pe drumul cel bun, că disperarea mea nu este doar lene. Nu vine pentru că nu am reușit să primesc ceva din plăcerile acestei lumi și nici pentru că îmi lipsește puterea sau cinstea; ci mai degrabă, este o consecință directă a faptului că nu am atins încă scopul.

Scopul meu este intenția de dragul dăruirii, dar am descoperit că sunt și mai departe de aceasta, că natura Creatorului este o dăruire și mai mare decât mi-am imaginat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că atribui obstacolul în mod automat Creatorului. Este suficient?

Răspuns: Când vin obstacole și le atribui Creatorului, aceasta nu este întreaga muncă, ci doar o parte din ea. Slavă Domnului că nu uit; încerc în fiecare moment din viața mea, și dacă îmi pierd conexiunea cu Creatorul, mă întorc la ea. Adică sunt mereu înăuntru și afară. Acest lucru este grozav! Dar aceasta este doar o parte a muncii.

După ce mi-am reluat conexiunea cu Creatorul, ce trebuie să fac?

Aici examinez relația noastră, cum Îl percep, ce este El pentru mine, cum îmi explic ce sunt forțele dăruirii și ce înseamnă de dragul primirii. Reluarea conexiunii este esențială când mă întorc din starea animalică la starea de Israel.

Întrebare: Cum sunt definite obstacolele?

Răspuns: Tot ceea ce mă separă de conștientizarea Creatorului se numește obstacol. Și dacă mă întorc la El cu ajutorul obstacolelor, asta se numește „ajutor împotrivă”, împotriva ego-ului. Așa funcționează totul în lume și scopul este doar acela de a ne readuce la conexiunea cu El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În ce măsură mă conectez la forța colectivă a grupului? Numai în măsura în care o reînnoiesc prin propriile eforturi către scop.

În această măsură, stabilesc o conexiune și mă pot baza pe ascensiunea prietenilor mei pentru a folosi forța spirituală colectivă cunoscută sub numele de grup. Folosind forța comună, de fapt adaug grupului.

Spiritual, indiferent cât de mult iei, nu faci decât să întărești întregul; nu slăbești. Nu este cazul în lumea corporală. În spiritualitate, omul „aprinde o lumânare din lumânarea” altuia. Aceasta nu înseamnă că primul rămâne cu mai puțin. Aprinzându-i lumânarea, al doilea om își adaugă strălucirea primului, până când se aprinde un foc de tabără arzător.

Situația este de așa natură încât multiplicarea forței colective o întărește și mai mult, și în consecință, percepem realitatea grupului, mediul înconjurător.

Mai mult, pe măsură ce lucrăm la acest lucru, începem să simțim pe fiecare, simțim în ce măsură se investesc pe ei înşişi și cât de mult sunt capabili să investească, având în vedere forma lor actuală. În exterior, omul poate fi liniștit și modest și poate părea chiar leneș, dar apoi începem să simțim amploarea contribuției lor. Vedem deja munca sufletului fiecăruia.

Întrebare: Deci cel care ia contribuie?

Răspuns: Cu siguranță, iei putere din grup pentru a avansa. Nu poți lua nimic din această forță decât beneficiul avansării în aceeași direcție; altfel, nu te va ajuta în niciun fel.

La urma urmei, este forța luptei pentru Creator, îndreptată către El. Nu o poți lua și folosi pentru altceva; nu va funcționa. Prin urmare, vedem că cei care nu reușesc să folosească acest flux se sustrag muncii, ceea ce înseamnă că nici nu iau din ea, nici nu contribuie la ea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă mă aflu într-o stare de neputință, disperare, oboseală și văd un prieten care se află într-o situație similară, cum mă va ajuta acest lucru?

Răspuns: Pot influența oboseala și slăbiciunea lui; îl pot trezi și inspira. Sunt capabil de asta, chiar dacă este un joc. Nu te poți influența pe tine însuți, dar poți influența un prieten.

Există oameni în grup care încurajează constant pe toată lumea. Ei strigă: „Haide! Mișcă-te!” Această calitate este foarte utilă în cadrul grupului. Se poate compara în glumă o astfel de persoană cu un subofițer de armată, cineva care îți lasă o impresie.

Egoismul nostru are toate atributele necesare pentru a-i influența pe ceilalți dintr-o latură specific egoistă. Și apoi acest lucru se întoarce la mine și mă afectează. Ceea ce nu sunt capabil să realizez în mine devine posibil prin egoism. Aceasta este o oportunitate specială. Nu te poți influența pur și simplu direct; se întâmplă doar printr-o influență selectivă externă, cu condiția să ai control asupra acestor acțiuni.

Acesta este un fenomen cu adevărat unic. Tocmai din acest motiv a avut loc ruperea Kelim. La urma urmei, dobândești Avсhanot (definiții interioare) între tine și cei din jurul tău. Există 600.000 de suflete, iar la granițele dintre ele, adică la marginile dintre aceste celule, găsești noi definiții din care este construit corpul tău spiritual numit Adam (om).

Nu este construit din sufletele în sine, ci din definițiile interioare pe care le primești prin unirea cu ele. Conexiunea în sine are loc la granițele dintre suflete.

Acest lucru poate fi explicat astfel: Nu primesc plăcere când mi-e foarte foame sau când sunt deja sătul. Simt plăcere în mijlocul procesului, când mi-e foame din interior, dar pe limbă simt gustul mâncării, adică la granița dintre lumină și întuneric. Toate definițiile interioare sunt dobândite în procesul de îndeplinire a dorinței.

Prin urmare, divizarea și unificarea părților sufletelor în această formă construiește un nou Kli, pe care Creatorul nu l-a creat de la început. Aduni toate atributele obținute în procesul de conexiune cu celelalte părți ale sufletului colectiv. Din aceasta, se formează un nou Kli, care nu exista anterior. Acest nou Kli se bazează pe fațetele comune ale sufletelor în conexiunea lor unul cu altul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Recent, s-a simțit că Kli-ul mondial funcționează într-o singură dorință. Odată, Rabaş v-a dat sfatul să atacaţi dintr-o astfel de stare. Ce anume atacăm?

Răspuns: Pe noi înșine, inima noastră, lenea noastră, mândria noastră și vechile noastre obiceiuri. Trebuie să mă ridic deasupra tuturor acestor calcule.

Principalul lucru este să mă dizolv printre prieteni și să mă împing intenționat în grup. Acolo vreau să fiu tot timpul. Vreau să-mi pierd mintea personală și sentimentul personal; vreau să primesc mintea și simţirea tuturor prietenilor. Este ca și cum m-aș pierde în ei din propria mea voință.

Asta înseamnă să dobândesc vasul garanției reciproce.

Din Lecția Zilnică de Cabala 06/07/11, Baal HaSulam, „Matan Torah [Dăruirea Torei]”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce mijloace pot preveni un „avort spontan spiritual”?

Răspuns: În lumea noastră, pentru a evita avortul spontan, trebuie să mergem la medic, să ne examinăm și să urmăm toate instrucțiunile medicului. Pe calea noastră, trebuie să facem tot ce cere natura pentru dezvoltarea completă a embrionului. Tu protejezi embrionul, nu mama sa.

Dezvoltarea embrionului este dezvoltarea spirituală din tine. Te temi de avort spontan? Atunci ia parte la dezvoltarea ta spirituală.

Cauza avortului spontan constă în nepotrivirea dintre corpul mamei și dezvoltarea corpului spiritual. Se întâmplă ceva între ele până când acesta devine o bucată de carne și moare în raport cu mama.

Printre noi, acest lucru se întâmplă dacă o persoană nu ia parte la dezvoltarea sa spirituală.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ați spus că, dacă un om se alătură sistemului nostru acum, are o șansă excelentă de a-i ajunge pe cei care studiază de 15-20 de ani.

Răspunsul meu: Da, așa cum un copil mic care intră în lumea noastră, chiar dacă se pare că nu le-a „meritat”, beneficiază de toate avantajele pe care omenirea le-a pregătit pentru el, noii veniți vor putea să se ridice și ei împreună cu noi.

Vor beneficia de ceea ce am creat noi. La urma urmei, ei au existat în generațiile anterioare, în cicluri de viață trecute, la fel cum am făcut și noi. Cu toții am parcurs ciclurile existenței pentru a ajunge chiar în acest moment.

Întrebare: Când ați descris sistemul general, ați spus că înțelegerea lui în trecut a durat 10-20 de ani, dar acum această perioadă se scurtează la aproximativ 10 ani. V-ați referit la experiența unui singur individ?

Răspuns: Da, dar din moment ce acum intrăm în această stare ca un grup global, va fi foarte ușor să se conecteze cu noi.

Nou-veniții vor putea simți și intra în toate acestea foarte repede. Le va fi mult mai ușor decât a fost pentru noi. Uitați-vă cât de repede stăpânesc copiii mici telefoanele mobile și computerele.

Comentariu: Dar pentru ei, există deja în interior. Par a fi construiți în mod natural pentru asta.

Răspunsul meu: Desigur. Nimic nu apare de nicăieri. Provine din ciclurile lor de viață anterioare. Existăm într-un sistem în care totul se mișcă și se dezvoltă conform unei ordini precise.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Proprietăți ale generației noastre”, 30.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O persoană nu ar trebui să privească înapoi. Nu ar trebui să se roadă pe sine sau să se reproșeze pentru anumite acțiuni și nici, în același timp, să se laude pentru unele dintre faptele sale.

Cu alte cuvinte, nu ar trebui să încerce să găsească un echilibru, gândindu-se că am făcut una într-un fel și cealaltă în altul, iar aici am dat greș puțin.

Întrebare: A fost aceasta viața mea: fie cea a unui erou, fie a unui păcătos?

Răspuns: Viața mea nu este a mea. Și acum pot spune în sfârșit că ceea ce am trăit nu a fost trăit de mine. A trecut prin mine, dar nu am fost eu. Eram condus. Viața mea, este așa cum mi s-a părut într-un vis. Nu am fost eu, totul a trecut ca un vis. Și prin urmare, trebuie pur și simplu să acceptăm acest lucru; nimic altceva nu este necesar.

Întrebare: Pur și simplu să acceptăm?

Răspuns: Da. Pur și simplu să acceptăm. Și nici asta nu contează. Orice i se întâmplă unui om se va întâmpla. Și orice simte în acest proces, va simți. Nu „el” simte, ci „el” este simțit, ca să spunem așa.

Din KabTV emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→