Întrebare: Toate gândurile și intenţiile noastre provin din corp. Care este cea mai bună modalitate de a avea grijă de corpul fizic? Știu din propria experiență că, dacă am dormit suficient, sunt pregătit să mă angajez în lucruri legate de munca spirituală.

Răspuns: Desigur, cu cât corpul unui om este mai sănătos, cu atât el este mai bine pregătit pentru munca interioară. Acest lucru este bine cunoscut. Suntem obligați să-i oferim corpului ceea ce are nevoie. Romanii din vechime spuneau: „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Prin „minte” se refereau la sufletul animalic, dar cu toate acestea, principiul rămâne. Prin urmare, este necesar să dormim, să mâncăm, să ne spălăm corpul și să avem grijă de el.

Când locuiam în Rehovot, era un tânăr care locuia în apropiere și care creștea un cal foarte scump. Felul în care îl îngrijea și îl prețuia era incredibil! Era toată viața lui. Această imagine mi-a rămas viu în memorie. Așa ar trebui să avem grijă de corp. Desigur, întreaga noastră viață nu ar trebui să fie concentrată pe el, ci trebuie să-i oferim ceea ce are nevoie.

Așa ar trebui să acționăm. Să lăsăm corpul să lucreze pentru noi, pentru ființa umană din noi! În acest scop, sunt gata să am grijă de el.

Rabaş avea mare grijă de corpul său. I-am cumpărat toate alimentele necesare – legume, fructe și ciocolată. Își făcea analize de sânge în mod regulat și acorda o atenție deosebită menținerii sănătății sale.

Obișnuiam să mergem împreună la mare. Până când nu înota 600 de mișcări, nu ieșea din apă. Și dacă nu mergeam la mare, atunci urma mersul pe jos, câte o oră și jumătate. Trebuia să cânt ceva rapid și mergeam în acel ritm timp de o oră și jumătate. În mijlocul plimbării ne opream timp de zece minute, timp în care aveam voie să pun o întrebare, apoi continuam. Pe atunci avea deja 80 de ani.

De asemenea, participam la sesiuni de înot sau gimnastică cu un abonament. Soția mea își amintește că obișnuiam să petrecem trei-patru ore pe zi făcând sport și exerciții fizice. Unii oameni pot sta jos toată ziua, dar Rabaş nu putea; corpul lui necesita activitate fizică. I-am cumpărat o bicicletă și în fiecare seară se antrena pe ea făcând 400 de rotații. Nu era deloc ușor!

Odată, eu treceam printr-o coborâre spirituală teribilă. Pe atunci, un instructor de yoga venea la noi și ne preda nu filozofie, ci exerciții care ajutau la dezvoltarea flexibilității corpului. Eram într-o asemenea stare încât am spus: „Nu sunt capabil să fac asta”.

„Bine, atunci nu o face”, a răspuns Rabaş. „Voi continua singur”.

A continuat să practice cu profesorul de yoga acasă, și în câteva zile, m-am întors.

Rabaş făcea totul conform unui program. El stabilea timp pentru mâncare, timp pentru băut și așa mai departe. Nu bea niciodată în timp ce mânca și nu mânca niciodată în timp ce bea. Atitudinea lui față de corp era întotdeauna foarte precisă și disciplinată. Au fost și lucruri pe care le găseam foarte greu de suportat.

De exemplu, nu permitea să pornească aparatul de aer condiționat.

„Aceasta este căldură naturală; nu se poate face nimic în privința ei”, spunea el. Și am îndurat-o. „Dacă vrei, pornește un ventilator. E ca vântul; e acceptabil.”

Tensiunea mea arterială creștea îngrozitor. Simțeam că eram pe punctul de a exploda. Temperatura din jurul nostru era de 40°C (104°F). Rabaş încerca să se comporte în raport cu natura în cel mai simplu mod posibil.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este egoismul important pentru dezvoltarea noastră?

Răspuns: Egoismul nu este doar important pentru dezvoltare, nu există nimic în afară de el. Nu trebuie suprimat; el trebuie să se dezvolte.

Trebuie să ne preocupăm de corectarea și utilizarea corectă a acestuia, nu de suprimarea lui, deoarece egoismul este natura noastră, dorința de a primi. Este imposibil să-l distrugem.

Întreaga lume este un mare ego care operează la diferite niveluri: mineral, vegetal, animal și vorbitor. Iar scopul lumii este de a ajunge la utilizarea deplină a puterii egoismului, nu de a-l distruge.

Vrei să distrugi materia însăși? Acest lucru este imposibil! Poți transforma omul într-o plantă administrându-i injecția potrivită. Desigur, va simți mai puțin și va suferi mai puțin, dar cât timp poate fi menținută o astfel de stare, chiar și cu ajutorul diferitelor metode?

Prin urmare, nici religiile, nici diversele metodologii nu sunt soluția. Acest lucru devine deja clar.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul este o dorință de a primi pentru sine. Nimeni nu va cere niciodată suferință.

Răspunsul meu: Corect, omul nu ar cere-o, dar ce este suferința? Omului, îi sunt revelate diverse dorințe care diferă de dorința Creatorului, dar ele trebuie să fie complet similare cu El.

Creatorul strălucește asupra unui om împotriva fiecărei dorințe și apoi, treptat, acesta începe să simtă că ceva este în neregulă, deși încă nu înțelege ce se întâmplă. Aceste suferințe sunt realizarea diferenței noastre față de Creator.

Chiar și acum, oricare ar fi motivul suferinței mele, este un semn că într-un fel sunt diferit de El. Acest lucru se întâmplă atât la nivel animalic, cât și la cele mai înalte niveluri spirituale. Orice suferință se datorează lipsei de asemănare cu Creatorul, discrepanței dintre Kli (vas) și lumină. O astfel de revelație împinge omul spre scop. Nu trebuie să fii foarte intelectual pentru asta. Dacă acordăm atenție acestui lucru, putem accelera dezvoltarea și conștientizarea acestuia. Dar dacă nu acordăm atenție, primim o suferință și mai mare.

Întrebare: La ce ar trebui să acordăm atenție?

Răspuns: Care este sursa suferinței?

Comentariu: Dar nu știu ce este asta.

Răspunsul meu: Ce este cunoașterea pentru tine? Este ceea ce ai auzit de la cineva sau ai citit într-o carte.

Cunoașterea este primirea luminii în Kli. Dacă omul pur și simplu suferă, asta nu înseamnă încă faptul că știe. „A ști” înseamnă a atinge sursa suferinței. Treptat, omului i se dezvăluie cum își poate atinge sursa. Și atunci ar trebui doar să dorești să o investighezi, să lucrezi împotriva suferinței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate să știe omul că și-a epuizat întreaga măsură? Sau se dezvăluie acest lucru doar la sfârșit?

Răspuns: Abia la sfârșit, omul descoperă că și-a epuizat întreaga măsură și se află în fața lui Yam Suf (Marea ultimă), pe care trebuie să o traverseze. Aceasta înseamnă că a trecut deja prin toate calitățile și a făcut toate discernămintele necesare în perioada de pregătire. Ori de câte ori cineva striga: „Când se va întâmpla? Când?”, Rabaş răspundea: „Mântuirea Creatorului vine într-o clipă.” Aşteaptă, se poate întâmpla în orice moment.

Fiecare moment următor poate fi cel decisiv. Și de fiecare dată când ești cuprins de dezamăgire și disperare, dar continui să cauți o nouă putere pentru a avansa și a atinge scopul, în ciuda a toate, se poate întâmpla ca de data aceasta, în loc să încerci din nou să mergi mai departe pe cont propriu și să profiți de noile oportunități, să descoperi brusc că nu mai ai nimic. Nu mai ai putere. Nu mai ai mijloace. Ai ajuns la Marea ultimă și tot ce-ți mai rămâne este să o traversezi.

Întrebare: Dar poate că, în loc să încerc constant să găsesc noi puteri și noi mijloace, ar fi mai bine să-mi spun pur și simplu că am epuizat totul și să ajung într-o stare de disperare completă?

Răspuns: Nu poți lăsa calea la jumătatea drumului și să spui: „Am încercat totul. Nu mai am nimic de făcut.” Pentru că acest punct de credință deasupra rațiunii, traversarea Mării ultime, este dezvăluit tocmai prin presiunea și eforturile tale continue de a străpunge terenul și de a merge mai departe.

De obicei, după o perioadă de descurajare și dezamăgire, începi să cauți ce altceva se mai poate face. Nu știi ce să faci și se pare că toate posibilitățile au fost deja epuizate și nu mai rămâne nimic. Tocmai această căutare, împreună cu incapacitatea de a găsi vreo soluție, dă naștere unei cereri autentice, unui strigăt adevărat către Creator.

Și din acel strigăt, se deschid porțile sfințeniei.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate fi măsurată intenția? Ea fie există, fie nu.

Răspuns: Intenția poate fi măsurată în grade, în kilograme, în orice doriți. Să presupunem că avem o dorință împărțită în patru faze sau în cinci în total, dacă includem faza rădăcină. Aceste cinci faze sunt împărțite în continuare în cinci, apoi din nou în cinci și așa mai departe.

În funcție de gradul de dorință pe care sunt capabil să-l îmbrac cu o intenție de dragul dăruirii în locul unei intenții de dragul primirii, eu îmi măsor nivelul.

Dar mai întâi trebuie să dobândesc o intenție de dragul primirii. Nici acest lucru nu este simplu; toate acestea au loc dincolo de Machsom (barieră). Astfel, dacă sunt capabil să trec de Machsom, să dobândesc o intenție de dragul primirii și apoi să o corectez într-o intenție de dragul dăruirii, magnitudinea dorinței asupra căreia pot pune această intenție determină magnitudinea intenției în sine.

De exemplu, vreau să beau o ceașcă de ceai. Dorința mea poate fi de un gram sau poate fi de o sută de kilograme. Știm din propria experiență că dorințele noastre pentru aceleași lucruri se schimbă constant.

Să presupunem că acum vreau să beau ceai cu o plăcere anticipată de zece kilograme și îl vreau cu intenția de a primi. Dacă, după o restricție (Țimţum) și pregătirea necesară „de dragul dăruirii”, sunt capabil să schimb utilizarea aceleiași dorințe, atunci magnitudinea intenției mele de dragul dăruirii va fi de zece kilograme.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/06/26, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum dezvoltă omul frică în condiții de dublă ascundere? Cum poate el să se îndepărteze de această stare?

Răspuns: Cum dezvoltă omul frică? În realitate, este imposibil să o dezvolți. De fiecare dată, un nou concept se deschide într-un om, unul mai semnificativ decât precedentul.

De exemplu, am avut Aviut (grosimea dorinței) la nivelul de Şoreş (rădăcină); acum, să spunem, am primit Aviut Alef. De ce mă voi teme la acest nou nivel de Aviut, dacă toată experiența mea anterioară se aplică doar pentru Aviut Şoreş, la gradul inferior anterior?

În consecință, la gradul superior la care am ajuns acum, nu am nicio experiență, nimic. Tot de ceea ce mă temeam înainte, acum nu are niciun efect asupra mea. De ce? Pentru că sunt revelate noi Reşimot (înregistrări spirituale).

„Nimic nu dispare în spiritualitate.” Pur și simplu, următorul grad acoperă toată experiența anterioară iar eu nu știu nimic despre ea. La noul grad, nimic nu funcționează – nici fostele frici, sau dimpotrivă, nimic din ceea ce dobândisem anterior.

Prin urmare, omul nu poate niciodată să învețe despre o stare nouă pe baza stării sale anterioare. Până la sfârșitul corectării, pe măsură ce trece de la un grad la altul, omul trebuie mai întâi să eșueze și să cadă, să-și piardă toate realizările anterioare, să primească o nouă Reshimo, și înarmat cu aceasta, să înceapă din nou să efectueze sortarea, analiza și corectarea.

Se spune că în fiecare moment omul este complet nou. Adică, de fiecare dată el se naște ca nou, ca un copil, și din nou începe de la o stare de zero. Din starea anterioară nu poate duce nimic mai departe în următoarea.

Poate că se mai poate face ceva, deoarece există generalul și particularul. Prin urmare, fiecare stare include toate celelalte stări care pot exista în realitate. Dacă ai trecut chiar și de un grad, ai deja o oarecare înțelegere a întregului ciclu general. Dar odată cu aceasta, fiecare stare este deasupra rațiunii.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ați numi o conexiune sinceră?

Răspuns: Este atunci când ești înțeles. Dar nici asta nu este neapărat un lucru bun. Omul rămâne cu foarte puțin din sinele lui adevărat într-o astfel de situație. La urma urmei, este adevărat că nu vrem cu adevărat să ne deschidem.

Întrebare: Da, suntem rezervați, desigur. Deci, ce este o conexiune sinceră?

Răspuns: Nu știu. Este atunci când te simți în largul tău cu un om. Dar cu cine te poți simți în largul tău și în mod constant în largul tău?

Comentariu: Și aceasta este o problemă.

Răspunsul meu: Desigur.

Întrebare: Ce este o conexiune autentică?

Răspuns: O conexiune reală este una în care iubeşti un om și vrei constant să-i faci bine.

Comentariu: Aţi dat totul brusc peste cap. În loc să fie bine pentru mine, spui că ar trebui să fie bine pentru cealaltă persoană. Și asta se numește conexiune.

Răspunsul meu: Da. Când simt că vreau să-i fac bine.

Întrebare: Dacă vorbim despre cel superior, despre  Creator, ce este o conexiune reală?

Răspuns: Aceasta implică o echivalență de formă. Înseamnă că mă raportez la Creator în același mod în care El se raportează la mine. Pentru asta, trebuie să-mi schimb natura, care întâmplător, este natura pe care El a creat-o în mine. Prin urmare, trebuie să-I cer să o schimbe. Acea cerere în sine este conexiunea.

Întrebare: Poate fi sinceră o astfel de cerere?

Răspuns: Parțial. Până când cer cu sinceritate deplină.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 05.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre metodele care suprimă dorința de a primi și Ţimţum (Restricţie)?

Răspuns: În procesul de corectare a Kelim (vaselor), ajungem la o stare în care restricționăm dorința de a primi, încetăm să o folosim și apoi începem să o folosim primind pentru a dărui. Care este diferența dintre restricționarea dorinței de a primi și metodele orientale și alte abordări similare care suprimă această dorință?

În momentul în care omul începe să studieze Cabala, el începe să-și dezvolte dorința de a primi. Nicăieri nu este scris că trebuie să o suprimăm. Nicăieri!

În loc să lucrezi direct împotriva acestei dorințe, ar trebui să lucrezi la apropierea de Creator, astfel încât lumina să corecteze dorința de a primi. Cu cât această dorință devine mai mare, cu atât mai mare va fi lumina de care vei avea nevoie pentru a o corecta. Astfel, obții lumini mai mari pentru a corecta de fiecare dată o dorință tot mai mare de a primi. Așa avansezi.

Prin studiu și prin atragerea luminii, ajungi să vezi că fiecare dintre dorințele tale este în esență opusă spiritualității, opusă Creatorului, deoarece este îndreptată spre plăcerea personală.

Ajungi la o stare în care, pentru a trece de la o intenție de dragul tău la o intenție de dragul dăruirii, trebuie să încetezi să mai folosești dorința de a primi în forma sa naturală. Apoi începi să o folosești într-un mod diferit, de dragul dăruirii. Între aceste două stări se află o acțiune numită Ţimţum (Restricție).

Ce este Ţimţum? Nu restricționez dorința în sine, pentru că nu o pot suprima. Sub influența luminii care acționează asupra mea, văd că a o folosi în forma sa anterioară este rău. Și pentru că văd că este rea și opusă Creatorului, încetez să o mai folosesc în acest fel. Încetez să mai folosesc fostul tip de împlinire și trec la o metodă diferită de utilizare a dorinței.

Scopul Ţimţum nu este de a distruge dorința de a primi, ci de a înceta să mai folosesc vechea formă de primire și de a trece la o formă spirituală. Preocuparea mea ar trebui să fie doar corectarea, să fac dorința de a primi similară cu dorința Creatorului, adică să dobândească o intenție de a dărui. Numai asta ar trebui să mă preocupe.

Nu ar trebui să ne concentrăm asupra dorințelor noastre în sine. Nu ar trebui să ne facem griji cu privire la dorințele pe care le avem, chiar și cele mai teribile, toate vin de la Creator. Trebuie să înțeleg că revelația lor în mine este un semn că sunt capabil să le corectez. De aceea, înțelepciunea Cabala se numește metoda primirii: ne învață cum să lucrăm cu vasele de primire.

Toate celelalte metode, fără excepție, se bazează pe suprimarea dorinței de a primi, pe a primi cât mai puțin posibil.

De ce sunt aceste metode atât de atrăgătoare? Pentru că omul simte imediat că viața a devenit mai ușoară. Uitați-vă câți oameni din fosta Uniune Sovietică își amintesc cu nostalgie cât de bună se presupune că era viața în trecut.

Nu era nimic deosebit de bun în asta, dar omul știa că are un salariu fix, o casă, un loc de muncă din care nu va fi concediat, copii care vor merge la grădiniță și la școală; totul era planificat. Exista un sentiment de siguranță cu privire la viitor. Desigur, eu nu am avut prea multe, dar nici altcineva nu avea. Totul a fost suprimat de guvern, iar „suferința împărtășită este pe jumătate o consolare”.

Chiar și astăzi, mulți oameni s-ar întoarce cu bucurie la acele vremuri și la ceea ce au avut atunci. De ce am nevoie de libertatea de astăzi, unde fiecare face ce vrea? Peste tot există invidie, aroganță și ură, în timp ce înainte părea diferit. Cultura era diferită, toată lumea era la fel și totul era planificat.

Dacă nu ar fi egoismul uman, care arde și crește constant, un astfel de sistem ar putea fi poate menținut. În China, a funcționat și mai bine timp de mii de ani. Dar este imposibil să rămâi într-o astfel de stare pentru totdeauna.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În munca noastră de jos în sus, nu ar trebui să trecem printr-o coborâre, căci „omul este ridicat în sfințenie și nu coborât”. Noi doar dobândim un grad din ce în ce mai înalt, chiar dacă uneori ni se pare că intrăm într-un grad mai rău, inferior în simțirile noastre.

Adevărul este că simțirile noastre se află în dorința de a primi, în egoul nostru, și prin urmare măsurăm, cântărim și determinăm ceea ce există în egoismul nostru. Astfel, această simțire nu este îndreptată spre scopul creației.

Poate că mă ridic mai sus în raport cu scopul creației, totuși, în vasele mele egoiste de primire simt că eu nu am nimic. Dacă nu am nimic, atunci mi se pare că sunt mai departe de scopul creației, căci scopul este să am totul! Dar acest „totul” se află în vasele de dăruire, în timp ce în vasele de primire nu am nimic.

Prin urmare, dacă omul își analizează starea cu intelectul, el Îl poate justifica pe Creator. Cu toate acestea, dacă nu este capabil să-L justifice pe Creator sau să-și controleze starea, o evaluează în funcție de simțirile sale – uneori se simte bine, alteori rău.

Dacă omul își determină starea în funcție de dispoziția sa, nu poate fi considerat nici drept, nici păcătos. Ar trebui să fie tratat ca un animal, deoarece un animal acționează exclusiv pe baza simțirilor, în timp ce o ființă umană acționează pe baza intelectului.

Ce înseamnă „pe baza intelectului”? Este necesar ca intelectul să controleze simțirile. Desigur, omul nu este o mașină; are intelect și inimă. Dar corectarea sa constă în faptul că evaluarea pe scara „adevăr-fals” este mai importantă pentru el decât evaluarea pe scara „dulce-amar”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Care este cel mai bun moment în procesul muncii spirituale pentru a depune efort și a avansa? Oricând. Nu există moment care să nu fie destinat acestui lucru! În fiecare stare, omul are oportunitatea de a face un pas către scopul creaţiei, către adeziunea la Creator, către eternitate, perfecțiune și realizare – către dăruire. Dar în fiecare stare, acest lucru se poate face într-o formă diferită.

Există stări în care omul nu poate face nimic altceva decât să înalțe o rugăciune, totuși rugăciunea în sine include atât recunoștință, cât și o cerere. Și există momente când omul poate doar să-i mulțumească Creatorului. Dar recunoștința însăși provine și dintr-o deficiență (Hisaron), o dorință neîmplinită; altfel, cui, pentru cine și pentru ce ar fi omul recunoscător?

Este imposibil să te întorci către Creator fără ca două aspecte să fie prezente în acel apel: unul negativ și unul pozitiv. Altfel, nu există niciun apel! Învățăm că avantajul luminii este revelat din interiorul întunericului și că orice concept poate fi desluşit doar în comparație cu opusul său.

Literele negre sunt vizibile pe un fundal alb, pe un fundal de lumină. Astfel, fiecare Havhana (discernământ sau gradație în simțire) pe care o simte omul, o vede sau pe care o exprimă, constă întotdeauna din două contrarii.

Prin urmare, în viețile noastre, în timp ce suntem pe cale, deși suntem surprinși de fiecare dată când suntem aruncați dintr-o stare în alta ca de o praștie, trebuie totuși să ne amintim că în cadrul creației există întotdeauna atât natura ființei create, cât și natura Creatorului.

Astfel, din orice stare pot privi prin ochii ființei create sau prin ochii Creatorului. Apoi se dovedește că, în ceea ce privește fiecare fenomen, aparent sunt capabil să iau decizii diferite. Pot trece peste rațiune și decide că nimic altceva nu contează pentru mine sau îmi pot spune că sunt incapabil să mă mișc de unde stau. Pot justifica fiecare stare, sau dimpotrivă, o pot respinge complet.

Deci, unde este adevărul?

Adevărul este la sfârșit.

Înainte de a ajunge la sfârșitul corectării (Gmar Tikun), unde toate contrariile se unesc, nu există adevăr. Există doar calea și stările de-a lungul ei. Prin urmare, nu putem judeca niciodată nimic cu certitudine absolută, iar a face acest lucru ar fi copilăresc.

Trebuie să fim întotdeauna conștienți că suntem partea sensibilă a realității și că tot ceea ce ni se întâmplă este necesar pentru a deveni mai înțelepți, a simți mai profund, a dobândi experiență, a aduna Reşimot (înregistrări informaționale spirituale) și a continua mai departe cu ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→