Întrebare: Spunem constant că trebuie să alegem cel mai bun mediu, unul care să ne dea conștientizarea importanței spiritualității. Dar dacă în grup sunt oameni care vin doar o dată pe săptămână, ce să facem cu ei? Ar trebui să-i sprijinim? La urma urmei, nu slăbesc ei grupul?

Răspuns: În grup sunt oameni care vin în fiecare zi și dau sută la sută din ei, și văd asta. Desigur, vreau să mă unesc special cu ei. Există însă și oameni care depun mai puțin efort și vin doar o dată pe săptămână. Ar trebui să mă unesc cu ei? Ce pot primi de la ei? Doar slăbiciune! În curând, eu însumi voi începe să vin o dată pe săptămână și voi deveni ca ei. Chiar așa?

Ce primesc de la prieteni, de la mediu, de la această lume și de la Creator depinde de atitudinea mea față de ei, nu de ceea ce sunt ei înșiși. Să presupunem că mă uit la un prieten care vine o dată pe săptămână, totuși îl prețuiesc pentru asta, pentru că asta îi dă Creatorul. La urma urmei, tot vine; are disponibilitatea și dorința de a fi cu noi.

Și dacă prețuiesc puținul care există în el (deși poate că nu este atât de puțin!), dacă prețuiesc tot ceea ce este pozitiv în el și înțeleg că această calitate este rezultatul influenței Creatorului asupra lui, atunci mă refer la partea Creatorului care este în el și măresc acea parte.

Acest lucru poate fi adevărat chiar și în ceea ce privește cel mai slab prieten sau un complet nou venit de la care tot pot primi o impresie. Cu alte cuvinte, totul depinde nu de persoana în sine, ci de capacitatea mea de a face o evaluare corectă.

Cu toate acestea, totul începe cu faptul că vedem oameni care fac eforturi, apoi ne atașăm în mod natural în mod specific de ei și dorim să fim mai aproape de ei. La urma urmei, acest lucru este mult mai ușor, mai clar și mai fiabil.

Dar asta depinde de mărimea Kli-ului meu, nu de adevărata măreție a prietenului însuși. Dacă există chiar și cea mai mică scânteie a Creatorului în interiorul prietenului, dacă Creatorul dorește să-l apropie și acționează asupra lui, este suficient pentru a primi o impresie și inspirație de la el.

Din Lectia zilnica de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că perioada pregătitoare este un timp al trezirii de Sus. Ce înseamnă acest lucru?

Răspuns: În perioada de pregătire, omul lucrează pe baza unei dorințe primite de la Creator.

Trebuie să procesăm această aspirație care este încorporată în noi, astfel încât în ​​cele din urmă să se transforme într-o dorință numită Lo Lişma, prin care omul ajunge în cele din urmă la Lişma.

În mod firesc, lucrăm, acționăm și primim impresii datorită unei treziri de Sus. Dar treptat, trebuie să o transformăm într-o trezire de jos. Aceasta este munca noastră.

Căci se spune: „Dacă bărbatul (Creatorul) concepe primul, se naște o femeie (Nekeva)” (Nekeva, femeie, Hisaron/lipsă). Adică, Creatorul ne trezește mai întâi de Sus. Și atunci trebuie să aducem această femeie (Nekeva) să crească și să devină capabilă să dea naștere unui bărbat (Zachar, forța dăruirii).

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dacă un om se simte rău, desigur, se roagă ca răul să dispară, astfel încât să se simtă bine.

Răspunsul meu: Am discutat această problemă de multe ori. Omul se roagă întotdeauna pentru bunăstarea sa. Întrebarea este, ce este bun pentru el? Totul depinde de modul în care omul își stabilește prioritățile.

Fie este bine pentru mine să fiu într-o formă egoistă în această lume, fie să aparțin lumii viitoare într-o formă egoistă, fie să am măcar o mică atitudine față de Creator care poate fi numită non-egoistă. Aceasta este numită Lo Lişma și în această stare are loc o transformare fundamentală.

Cauți mereu modalități de a face tranziția de la lumea materială la cea spirituală, de la a acționa pentru tine însuți la a acționa de dragul Creatorului, iar acest lucru este corect. Te întrebi cum să aranjezi această intrare astfel încât să nu fie o contradicție, ci un pod, un tunel drept de la unul la altul. Acest lucru este imposibil!

Până la deschiderea Mării Finale (Yam Suf), nu va exista nicio trecere. Prin urmare, omul se îndepartează de studiul Cabalei. Sunt unii care sunt cu adevărat dăruiți în mod miraculos de Sus pentru a-i rezista.

Sunt o sută de oameni care stau aici și mai sunt câteva sute în grupurile exterioare. Restul nu pot face față. Câte mii au trecut printre noi? Nu sunt încă pregătiți, au încercat și au plecat pentru că a menține acest punct, a fi conectat cu el, a încerca să trăiești în el, înseamnă să fii constant într-o diviziune interioară, unde ești zero atât în ​​experiență, cât și în cunoaștere, în orice.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot verifica dacă am deviat de la calea cea dreaptă?

Răspuns: Rabaş scrie că trebuie să examinăm în mod constant dacă eu, acțiunea mea și Creatorul suntem aliniați pe o singură linie.

Adică, trebuie să clarificăm dacă ceea ce fac acum este îndreptat spre apropierea de Creator, dacă pot începe deja să clarific ce înseamnă „mai aproape” și ce înseamnă „Creatorul”.

Dar chiar dacă nu pot, este totuși necesar să nu uit că acest lucru este legat de Creator, că vreau să fiu în adeziune cu El. Și când voi simți cu adevărat asta, atunci nu voi simți nicio tensiune mentală. Este asemănător cu felul în care simt frigul sau căldura. Cum as putea sa uit? Este imposibil pentru că o simt. Aici, nu am nevoie de memorie.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Uneori omul ajunge într-o stare de atâta josnicie încât nu simte nici un gust în Tora și rugăciune. Deși învață, el știe și simte adevărul despre el însuși – că adevărata cauză pentru care continuă să învețe Tora nu este din cauza fricii de cer, ci din cauza obișnuinței… La aceasta există o corectare numită „ministru al uitării” (Rabaş, Scrisoarea 59).

Rabaş scrie că trebuie să lucrăm împotriva uitării prin corectări. Există un înger guvernator special, adică o forță specială în creație, numită „ministrul uitării”, a cărei funcție este de a ne face să pierdem starea, gradul sau puterea pe care am atins-o de fiecare dată, astfel încât să dispară și să nu ne lase cu o simțire a perfecțiunii.

Fiecare grad de spiritualitate este o anumită simțire a perfecțiunii. Când suntem aşa într-o anumită măsură și lumina coboară asupra noastră, atunci oricât de mică ar fi ea în raport cu toate gradele ulterioare, încă nu simțim o Hisaron (lipsă, deficiență). Și dacă omul nu simte o Hisaron, nu se poate mișca de la locul său, pentru că orice mișcare are loc numai prin revelarea unei Hisaron.

Prin urmare, există o forță specială care alungă luminile din grad, din Parţuf, din suflet, de fiecare dată și obligă omul să simtă că starea sa interioară s-a schimbat. În acest fel îl obligă să continue pe cale. Altfel, el ar rămâne în aceeași stare pentru totdeauna, ceea ce se numește respectarea Torei și a poruncilor din obișnuință, de dragul societății sau pentru diverse alte scopuri în afară de reînnoirea contactului cu Creatorul.

Cum putem face ca această forță, ministrul uitării, să acționeze asupra noastră mai eficient? Aceasta este munca noastră. Căci atunci când uităm scopul, nu uităm starea perfectă în sine, ci mai degrabă simțim una imperfectă. Adică, dispare doar o parte din stare.

Să presupunem că am atins o stare bună, am simțit o oarecare apropiere de spiritualitate la un moment dat și apoi de Sus este indusă o pierdere a acestui grad. Cu toate acestea, nu simțim o Hisaron în ea. Cu alte cuvinte, deși iluminarea care a existat în acea stare aparent dispare, Hisronot (deficiențele), noile Reşimot (înregistrări/amintiri), nu au fost încă dezvăluite.

Cert este că în această acțiune a „ministrului uitării” există un parteneriat între Creator și ființa creată. În toate stările sale, chiar și într-o stare înaltă (Gadlut), omul trebuie să lucreze pentru a obține conștientizarea măreției Creatorului. El nu trebuie să fie mulțumit de măreția stării atinse și să o transforme în plăcere personală.

Prin urmare, pentru a învăța omul că nu trebuie să înceteze niciodată să lucreze la conștientizarea măreției Creatorului, Creatorul activează forța numită ministrul uitării. Măreția stării pleacă, iar cererea pentru măreția Creatorului nu este reînnoită. Aceasta înseamnă că suferința nu vine la om pentru că și-a pierdut gradul, ci el intră într-o perioadă de amânare a timpului, pășind pe calea suferinței în loc să aleagă  calea Torei.

Și toate acestea se datorează faptului că în timpul ascensiunii nu a lucrat la conștientizarea măreției Creatorului; adică a respectat Tora și poruncile fie pentru sine, fie pentru mediul său, din obișnuință și nu de dragul scopului.

El a uitat că toate acțiunile sale pentru atingerea scopului și a corectării, numite Tora și porunci, sunt o forță minunată (Sgula), calitatea minunată a Torei. Omul nu este schimbat de acțiunile în sine, pentru că nu există un beneficiu real sau o influență reală în el, așa cum cred cei care au primit o educație necorespunzătoare. Ei cred că prin aceste acțiuni realizează ceva și câștigă ceva.

Nu este o coincidență că aceste acțiuni sunt numite „forța minunată a Torei și a poruncilor”. În cele din urmă, tot ce trebuie să realizăm prin ele este să atragem lumina care reformează, a cărei putere minunată constă în capacitatea sa de a ne corecta. Această lumină vine prin studiul din cărțile potrivite, cu intenția potrivită, într-un grup din ce în ce mai bine direcţionat, şi care se străduiește spre scop.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi suntem incapabili să ne transcendem pe noi înșine, așa că grupul, Creatorul și cei din jurul nostru nu sunt sezizaţi în simțirile noastre; pentru noi, sunt unul și același lucru. Cu alte cuvinte, dacă nu am lucra într-un grup, ne-am imagina că suntem îngeri.

Dar lucrând în cadrul acestuia, vezi cât de detestabili sunt prietenii tăi pentru tine. Nu reușești să înțelegi cât de necesari sunt cu adevărat și i-ai da bucuros la o parte.

Tinerii vin adesea la mine și spun: „De ce am nevoie de un grup? Vreau doar să fiu elevul tău.” Minunat, aceasta este o dorință bună. Dar ei nu înțeleg un lucru: fără grup, profesorul nu îi poate ajuta în niciun fel real. El poate arăta calea, îi poate ajuta și sprijini, la fel cum susții un copil mic, astfel încât să nu cazi. Dar tu însuți trebuie să mergi pe această cale.

Calea către spiritualitate în sine constă în acțiunile tale cu grupul. Din partea Creatorului, poate exista o anumită revelație menită să te ajute în această lume. Însă vasele voastre de dăruire se află în alte suflete, care sunt, de asemenea, părți ale lui Adam HaRişon (sufletul comun).

Prin urmare, înainte de a ajunge la Machsom, trebuie să finalizați întregul proces și să dobândiți Hisaron corectă prin intermediul grupului. Exilul egiptean, Moise, Faraonul, plăgile și toate celelalte stări simbolizează munca noastră în grup.

Dăruirea către Creator și dăruirea către grup sunt unul și același lucru. Munca în grup este împărțită în etape în care omul își construiește Kli-ul: să dăruiască grupului, să-L înalțe pe Creator și să se plece în fața grupului ca în fața Creatorului.

Lucrând în grup, omul trece prin procese care simbolizează diverse stări spirituale: dăruirea lui Keter, primirea lui Malchut și așa mai departe. Omul își construiește literalmente vasul spiritual; nu există nicio altă bază pentru aceasta.

Este imposibil să-ți construiești Hisaron prin atitudinea față de Creator, față de sine sau chiar față de învățător. Singurul mijloc disponibil pentru noi este grupul. Este ca un laborator în care învățăm și ne pregătim pentru adevărata naștere spirituală, adică pentru dobândirea dorinței de a ne ruga pentru Kli-ul exterior, vasul dăruirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este scris: Acesta este sensul cuvintelor „Malchut este umplută cu Hasadim masculin din partea dreaptă”. Prin aceasta putem interpreta „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”, ceea ce înseamnă că trezirea a venit de la om.(Rabaş, „Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculine?”).

Hisaron (deficiența) trezită la om din punctul din inimă este simțită în interiorul lui ca o dorință care încă nu este direcționată corect. Cu alte cuvinte, este pur și simplu o dorință de a atinge întreaga lume viitoare sau ceea ce îmi imaginez eu că va fi lumea viitoare. O astfel de dorință nu este încă numită cu adevărat „o femeie”.

În articolul lui Rabaş, „Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculine?”, termenii „copil de sex masculin”, „bărbat” (Zachar) și „copil de sex feminin”, femeie (Nekeva) se referă la stări spirituale.

Din aceasta, devine clar că o Hisaron pentru forțele dăruirii, pentru intenția de dragul dăruirii, este numită „o femeie” (Nekeva).

Când această Hisaron (această femeie) cere cu adevărat vase ale dăruirii, forțe ale dăruirii, de la Creator, aceasta este numită „o femeie care inseminează prima”. Adică, ea insistă să primească vase ale dăruirii. Ca urmare a acestei cereri, „o femeie care inseminează prima” dă naștere în cele din urmă unui bărbat (Zachar). Omul primește cu adevărat vasele dăruirii pe care le cere și care nu pot veni fără rugăciunea care le precede.

Rabaş scrie că, pentru a dobândi adevărate vase ale dăruirii, omul trebuie să înalțe o rugăciune pentru societate, o rugăciune pentru prieten. Tocmai așa sunt testate vasele dăruirii în noi. O Hisaron corectă este resimțită într-un om ca o deficiență îndreptată către ceva din afara corpului său (egoism). Doar aceasta este considerată o rugăciune autentică și nu ceea ce a existat înainte. Adică, o rugăciune este doar o cerere pentru adevărate vase ale dăruirii.

Apoi, din moment ce trezirea către dorința de a dărui vine din partea omului, spunem că „o femeie care inseminează mai întâi dă naștere unui bărbat”. Din faptul că omul însuși tânjește să dobândească vase de dăruire, Creatorul vine spre el și îi dă puterea de a dărui. Acest lucru este similar cu calea noastră de jos în sus: mai întâi, trebuie să intrăm în Malchut pentru a absorbi dorința ei de a semăna cu faza rădăcină (Keter), de a deveni dăruitori. Și prin dobândirea forțelor necesare pentru a deveni dăruitori, ne ridicăm la gradul de Keter, Creatorul. Malchut urcă la Keter.

Primul impuls către spiritualitate ne este dat de Însuși Creatorul, dar a doua trezire trebuie să vină din partea omului, iar apoi el va atinge spiritualitatea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Obstacolele sunt un ajutor împotriva egoismului, deoarece atunci când omul le conectează la Creator, acestea devin eficiente.

Când primesc lovituri, mi se pare ceva înfricoșător. Dar dacă primesc lovituri și îl percep pe cel care mi le trimite, mă gândesc: „Trebuie să existe o justificare pentru asta și voi primi o recompensă pentru asta; voi începe să avansez.”

Așa percepem noi, nu pentru că loviturile devin ceva dulce pentru mine, ci pur și simplu pentru că există o conexiune cu adevărul.

Din Lectia zilnica de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum mă pot uni cu un prieten dacă mi se pare oarecum prostuţ și mereu vesel, ceea ce eu percep ca fiind frivol? În interiorul lui poate arde un foc, dar în exterior sunt doar glume și prostii.

Mai mult, problema nu este cum pot fi impresionat de acest lucru, ci pur și simplu că mă coboară de la nivelul meu de apreciere a importanței scopului, și apoi și eu încep să spun prostii. Poate un grup să mă aducă cu adevărat la ceva serios în acest fel?

Rabaş scrie că pe de o parte, în exterior ar trebui să existe chiar și glume, ceva ușor, dar nu frivol, în timp ce pe de altă parte, în interiorul tău totul ar trebui să ardă. Cum pot fi combinate acestea? Acestea sunt întrebări fundamentale!

Desigur, în exterior, grupul poate spune tot felul de lucruri, dar eu sunt impresionat de expresiile exterioare, nu de ceea ce este intern. De unde știu ce este în interiorul lor? Dacă sunt influențat de exterior, atunci și eu încep să spun prostii, căzând, vrând nevrând, sub influența lui. La nivel animalic, exact asta se întâmplă. Deci, ce ar trebui făcut? Să ne gândim la asta!

Întrebare: Dar cum poate să clarifice omul acest lucru? La urma urmei, contează un singur lucru: cum ne poate spori grupul dorința.

Răspuns: Da, acesta este răspunsul la întrebare! Mărește viteza. Din nou, nu ești atent la cuvintele lui Baal HaSulam. El scrie două cuvinte și asta e tot. Nu este nevoie să cauți adăugiri aici. Ritm!! Asta e tot! Nu ai altă posibilitate. Nu crede că pentru fiecare situație rea sau bună există o soluție specială. Răul și binele sunt toate o chestiune ale aceluiaș ritm.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când stabilesc o conexiune cu întreaga lume?

Răspuns: În măsura în care dobândești un ecran, nu te îndrepți spre interior, ci spre exterior, dincolo de tine însuți. Baal HaSulam clarifică acest lucru în cartea „Dăruirea Torei” și folosește exemplul că, pe măsură ce omul crește, cresc și grijile sale.

La început, omul se preocupă doar de sine, apoi de familia sa și de mediul său. Mai târziu, începe să se îngrijoreze de întreaga țară, și ca urmare, întreaga lume devine subiectul gândurilor sale. Aici, Baal HaSulam descrie un om mare în ceea ce privește calitățile sale umane. Totuși, acest lucru funcționează cu siguranță și în dezvoltarea spirituală.

Imaginați-vă doar că tot ceea ce atingem în dorința noastră prin cele cinci simțuri, precum și toate realizările noastre spirituale, sunt incluse în dorința noastră comună, numită „Adam HaRişon”, sufletul comun.

Eu, sunt o parte a acestui suflet comun, unul dintre șase sute de mii, iar toate realizările mele – tot ceea ce pot absorbi în mine pentru a-mi umple partea – sunt numite „această lume”. Orice percep pe măsură ce intru în simțirea Kelim externe se numește lumea mea externă, adică lumea mea spirituală. Ca suflet, eu locuiesc deja în aceste vase spirituale externe.

Întrebare: Cum poate fi implementat acest lucru în timpul lecției?

Răspuns: Dacă Creatorul te-a însărcinat cu o Hisaron de la început, vei continua să lucrezi la ea până când vei dobândi o dorință adevărată pentru lucruri spirituale. Trebuie doar să o dorești.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→