Întrebare: Grupul este în afara mea. Asta înseamnă că depind de ceva extern. Cum pot face să depind de mine și nu de ceva extern?

Răspuns: Ce anume decizi aici? Alegi grupul și te convingi că este măreț, bun, important și unic. Apoi, ceea ce îţi oferă devine în mod natural important și semnificativ pentru tine. Cu alte cuvinte, trebuie să te smereşti în fața grupului, iar grupul trebuie să „facă reclamă” la ceea ce este necesar.

Întrebare: Și dacă rup conexiunea chiar și pentru o clipă? Asta este?

Răspuns: Dacă rupi conexiunea, eşti un „animal”. La urma urmei, singura ta alegere este alegerea grupului.

Comentariu: Ați spus odată că nu contează în ce grup mergi. Poți fi întotdeauna inspirat de grup, dacă își menține direcția.

Răspunsul meu: Am spus că se poate simți un răspuns interior chiar și dintr-un grup mic, deoarece depinde mai mult de cât de mult te smereşti în fața lui. Acest lucru este mai important. Grupul poate fi format din începători care nu știu nimic, dar sunt foarte inspirați și își doresc ceva. Atunci ești inspirat de inspirația lor.

Cum se inspiră o mamă de la copilul ei? Are copilul vreo dorință? Aici intră în acțiune iubirea, sentimentul importanței. Sugarul este mai important pentru ea decât propria ei viață. Așa este aranjată natura. Oricare dintre sunetele copilului este întreaga lume pentru ea și nu își dorește nimic mai mult decât să le asculte și să îndeplinească ceea ce își doreşte copilul. Deci contează mărimea copilului? Nu, ceea ce contează sunt importanța, iubirea și semnificația.

Întrebare: Și dacă acestea nu există?

Răspuns: Dacă nu există, atunci nu este nimic de făcut. Înseamnă că nu există niciun grup și ești în propriile mâini, adică în mâinile naturii tale.

Din Lectia zilnica de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Conexiune, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se știe că mereu te afli printre oameni care nu au nicio legătură cu munca pe calea adevărului, ci dimpotrivă, se opun mereu celor care merg pe calea adevărului. Și din moment ce gândurile oamenilor se amestecă, opiniile celor care se opun căii adevărului îi pătrund pe cei cu o oarecare dorință de a merge pe calea adevărului.

Prin urmare, nu există altă soluție decât să-și întemeieze o societate separată, care să le fie cadru, adică o comunitate separată care să nu se amestece cu alți oameni ale căror opinii diferă de acea societate. Și ar trebui să trezească constant în ei înșiși chestiunea scopului societății, astfel încât să nu urmeze majoritatea, căci a urma majoritatea este natura noastră (Rabaş, „Referitor la importanţa Societăţii”).

Pe calea spirituală, totul se întâmplă diferit față de alte domenii ale activității umane, deoarece aici trebuie să mă schimb, cu alte cuvinte să mă extrag dintr-o natură egoistă și să intru într-una nouă.

Aceasta înseamnă că nu am altă opțiune decât să creez în mod deliberat un mediu adecvat în jurul meu, unde obiectivele și idealurile spirituale sunt înălţate cât mai mult posibil, dezvoltate și obligatorii pentru toată lumea. Într-un astfel de context, pot învăța de la această societate și pot absorbi o influență mai puternică din partea ei decât din partea întregii umanități, și cel mai important, mai mare decât din propriul meu egoism. Numai atunci voi putea cumva să mă schimb.

Întrebare: Rabaş scrie că omul care se află printre oameni care nu au legătură cu calea spirituală adoptă treptat opiniile lor. Este omul cu adevărat atât de slab?

Răspuns: Nu este vorba că omul este slab; este pur și simplu materie primă modelată de societate. Indiferent de mediul în care locuiește, gândurile sale vor reflecta inevitabil acel mediu.

Comentariu: Cabaliștii sunt adesea acuzați că sunt izolați. Din anumite motive, le dau tuturor această impresie.

Răspunsul meu: Ei trezesc antagonism în ceilalți, deoarece metoda cabalistă contravine naturii umane. Acest lucru se poate observa în modul în care umanitatea se raportează la evrei și simte sămânța Cabala în ei, chiar dacă evreii înșiși nu sunt conștienți de acest lucru.

Prin urmare, rămân netulburat de faptul că stârnesc ură în mulți oameni. Ce se poate face? Va trebui să așteptăm până când ei se vor corecta și vor înțelege că nu există altă cale. Sper că, având în vedere ritmul actual de dezvoltare, acest lucru se va întâmpla rapid.

Din KabTV, emisiunea „Ultima generație”, 29.07.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Societate, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Această înțelepciune nu este nici mai mult, nici mai puțin decât o secvență de rădăcini care se revarsă prin cauză și consecință, urmând legi fixe, determinate, ce se împletesc într-un singur scop elevat, descris ca „revelarea Dumnezeirii Sale creaturilor Sale din această lume” (Baal HaSulam, „Esenţa Întelepciunii Cabala”).

La prima vedere, există o oarecare confuzie aici. În primul rând, se spune că aceste rădăcini se răspândesc și coboară de Sus în jos. Imediat după aceea, este scris că sunt conectate și vizează un singur scop elevat, aparent de jos în Sus; scopul este revelarea Creatorului (de Sus) către creație, către om (de jos) în această lume.

Cum au înțeles cabaliştii întregul sistem și cum ni l-au descris, astfel încât să putem folosi cărțile lor pentru a ni-l revela? Exact în același mod în care o facem și noi, dar pentru ei a fost mult mai dificil. Ei nu aveau un învățător și nu aveau un grup. Timp de multe generații, oamenii au căutat modalități de a dezvălui Forța superioară și ce se întâmplă cu adevărat în lumea noastră, ce legi operează, cum ne-am putea influența destinul și cum să dobândească o înțelegere solidă și precisă a ceea ce se întâmplă de fapt aici.

Vedem că multe opinii, religii și credințe abundă în lume. Ființele umane se schimbă constant, și de la o generație la alta, ele nu știu ce li se întâmplă.

Nu pot integra întreaga realitate într-o singură imagine coerentă. La urma urmei, există știință și psihologie, diverse credințe și convingeri, o mulțime de fenomene care au loc în jurul nostru, dar nu știm de unde provin. Nu putem găsi răspunsuri la întrebări despre ce s-a întâmplat înaintea noastră și ce se va întâmpla după noi. Și cel mai important, nu știm cum să ne comportăm în viața de zi cu zi.

De-a lungul istoriei, mulți oameni și-au pus întrebări similare, până când a apărut un om pe nume Adam HaRişon (primul om). El este numit primul om pentru că a fost primul care a primit răspunsul la întrebarea despre ce se întâmplă de fapt.

El a dezvăluit întregul sistem: cum îi este prezentată întreaga realitate (în care există), cum operează diverse forțe și sisteme cunoscute sub numele de „lumi” în spatele acestei lumi, cum toate acestea coboară la el, de ce vrea brusc să înțeleagă toate acestea, ce se întâmplă în continuare când începe să le înțeleagă și cum continuă să-și dezvăluie întregul univers.

Întreaga imagine s-a deschis în fața lui, întreaga sa cale viitoare, până când a dezvăluit pe deplin întreaga realitate așa cum există independent de corpul său fizic, animalic, deasupra lui, deasupra vieții și a morții.

A început să dezvăluie toate acestea și le-a descris în cartea Raziel a-Malakh (Îngerul Secret). Aici a început știința Cabala.

Cum a ajuns a doua persoană la această dezvăluire, apoi a treia, a patra și așa mai departe? De asemenea, se datorează faptului că în ei s-a trezit o dorință de a ști: „Cine sunt eu? De ce m-am născut? De ce exist? Care este soarta mea? Cine mă controlează? Cine mă guvernează? Vreau să-mi controlez propriul destin! Care este motivul pentru tot ceea ce se întâmplă în lume și cu mine?” „Întrucât ne aflăm cu toții într-un sistem comun, suntem atrași de rădăcina noastră, la fel ca sarcinile electrice într-un câmp magnetic sau bucățile de fier de un magnet. Așadar, am ajuns într-un loc unde putem dobândi cunoștințe despre știința Cabala, fiecare din direcția sa, aparent din întâmplare.

Și a doua persoană a venit la Adam HaRişon și a început să studieze cu el. Și apoi au venit din ce în ce mai mult. Totuși, deși toți au studiat sub învățătorul lor, fiecare a obținut revelația prin aceeași cale pe care a parcurs-o el. La urma urmei, un învățător poate oferi ajutor doar prin explicații, arătându-i elevului cum să pășească pe calea revelației, dar fiecare om trebuie să o realizeze pe cont propriu.

Ce dezvăluie omul? Este ordinea rădăcinilor care coboară la oameni, îi trezește și le dă dorința de a le înțelege. Dacă omul își realizează această dorință, el ajunge la cea mai înaltă rădăcină prin aceste rădăcini și astfel dezvăluie întregul univers. Ce dezvăluie omul? Scopul creației este de a mulțumi pe cel creat.” La sfârșitul dezvoltării noastre, ajungem la o stare în care suntem plini de o încântare eternă și perfectă în mintea, simţirile și conștiința noastră. Simțim armonia care domnește în întreaga realitate. Dezvăluim ceea ce ne este ascuns acum. Și tot ceea ce dezvăluim se numește „gândul creației”.

Din Congresul Internațional de Cabala din 17.07.2015, Guadalajara, Lecția 1

Filed under: Intelepciune, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ar trebui să ne angajăm în război în perioada de pregătire?

Răspuns: Vreți să spuneți că, dacă trecem dincolo de Mahsom, atunci este clar unde este linia dreaptă, unde este linia stângă, unde este binele și unde este răul. Acolo mi se pare că mi se dezvăluie că mă aflu într-o stare de discordie prin care pot clarifica ce se întâmplă și cum să construiesc noi Kelim (vase). Atunci are cu adevărat sens.

Dar înainte de Mahsom, nu am nicio idee unde mă aflu. Nici măcar nu știu care forțe sunt rele și care sunt bune și dacă sunt angajat în luptă. Pur și simplu sunt într-o stare inconștientă. Deci, care este rostul acestui lucru?

În primul rând, dacă ne gândim așa, la ce se întâmplă după Mahsom, aceasta este o opinie greșită. Chiar și dincolo de Mahsom, în spiritualitate, de fiecare dată când omul încearcă să atingă un grad superior, el se află în dezacord, într-un război între liniile dreaptă și stângă. Omul nu știe care este linia dreaptă sau care este linia stângă. El nu distinge clar unde sunt calitățile Creatorului sau unde sunt calitățile creației.

Sitra Ahra (cealaltă parte, forța impură) se îmbracă în haine frumoase și îl derutează pe om până când îi dezvăluie imaginea adevărată și ajunge la înțelegerea faptului că trebuie să se ridice deasupra rațiunii, pentru a verifica care linie, stânga sau dreapta, corespunde forțelor care acționează în prezent în el. Clarificările sunt efectuate de Creator.

Nu trebuie să credem că dincolo de Mahsom ne aflăm deja într-o stare în care nu există lipsă de claritate. Dacă totul este clar, atunci aceasta este o muncă în vasele de primire. Iată ce vă imaginați: „Acum vom suferi puțin, vom fi puțin confuzi și după Mahsom, slavă Domnului vom vedea unde este îngerul bun, unde este cel rău, unde sunt cei drepți și unde sunt păcătoșii, pentru primii este raiul, iar pentru cei din urmă, iadul. Și atunci este clar că voi merge în rai și totul se va rezolva.” Aceste clarificări se află în dorința de a primi, în Kliul pe care îl aveți acum, în Kliul animalic. Credeți că în spiritualitate, clarificările se fac în același mod?

Un Kli spiritual este un Kli al dăruirii. Kliul dăruirii este întotdeauna opus Kelim ale noastre naturale. Numai după dobândirea Kliului dăruirii puteți clarifica ceea ce operează de fapt în spiritualitate ca linia dreaptă și ca linia stângă. Adică, trebuie să vă ridicați la un nivel deasupra rațiunii, deasupra Kelim ale voastre de primire, deasupra minții voastre naturale, și numai atunci clarificările pot fi corecte și adevărate.

Asta înseamnă „a fi deasupra Mahsom”. Dacă efectuați clarificări în Kelim ale voastre naturale, acest lucru se numește „sub Mahsom”.

Ce este Mahsom? Mahsom este atunci când vă aflați în interiorul Kelim de dăruire, care devin ale voastre în măsura echivalenței calităților, iar în această parte clarificați, lucrați, trăiți și deja vă dezvoltați în vasele dăruirii.

Din Lectia zilnica de Cabala 26/04/26, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

După cum demonstrează istoria, războaiele din lumea noastră aduc puține beneficii umanității; nu ne pregătesc și nici nu lasă o Reşimo (înregistrare informațională) durabilă care ne-ar permite, prin rezumarea rezultatelor războiului și păcii să ajungem la o concluzie crucială și presantă despre inutilitatea războaielor.

De ce? Pentru că dorința de a primi este în continuă creștere. Dacă dorința de a primi ar rămâne aceeași, atunci ar rămâne o Reşimo și m-aș putea proteja cumva de necazuri, de războaie. Dar în noua dorință de a primi, Reşimo anterioară nu mai domnește; vrea să se umple chiar și în detrimentul alteia, și prin urmare, problemele noastre încep din nou.

În limitele acestei lumi, motivul problemelor este că Reşimo se ridică, dorința de a primi crește constant și ne împinge spre încă un război. Nu suntem vinovați de faptul că suntem forțați să cădem în aceste vicisitudini. Dacă am putea, le-am preveni.

În spiritualitate însă, cauzalitatea este complet diferită. Chiar dacă ar fi posibil să prevenim un război – nu! Ne este interzis să oprim războaiele în plan spiritual! Dimpotrivă, pacea de după război este importantă. Pacea este cunoscută ca măsură a perfecțiunii. Cel perfect (Şalom, Şalem) este Creatorul, calitatea Creatorului. Adeziunea la El este revelată doar după război.

Războiul este un proces în care intenția de a primi suferă un colaps și o dezintegrare, care în cele din urmă se transformă într-o intenție de dragul dăruirii. Se formează un nou Kli (vas); acesta nu exista înainte de război și putea apărea doar prin acest proces. Acest Kli este pentru menținerea păcii.

Prin urmare, fără a intra pe linia stângă, în dezacordul dintre liniile stânga și dreapta, în corectarea liniei stângi, este imposibil pentru noi să atingem un Kli pentru pace adevărată (Şalom), perfecțiune adevărată (Şlemut).

De aici vin ascensiunile și coborârile noastre, acest întreg vârtej în care omul se găsește în procesul dezvoltării sale spirituale interioare, iar toate aceste lucruri contribuie la apariția unor noi Kelim (vase), care fac posibilă atingerea perfecțiunii.

Din Lectia zilnica de Cabala 26/04/26, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Razboaie, Resimot, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui să-mi corectez calea în conformitate cu criticile sau nu? Ce părere aveți?

Răspuns: Cred că nu ar trebui. Dacă aceste critici vă leagă și mai puternic de rădăcina voastră, atunci este bine. Iată ce trebuie să verificați!

Întrebare: Deci am o cale pe care o urmez, și dacă criticile mă leagă mai strâns de această cale, atunci…?

Răspuns: Mergeți.

Întrebare: Merg. Și atunci omul poate relaționa cu criticii, cu căldură și bunătate?

Răspuns: Desigur. Pentru că este de la Creator.

Întrebare: Adică, dacă sunteți criticat, să nu folosim cuvinte dure precum „ură”, ci critică, sau dacă cineva încearcă să vă dea jos de pe cale; atunci trebuie să te ții și mai mult de această cale?

Răspuns: Nu pot spune fiecărui om exact cum anume.

Întrebare: Și ce i-ați spune omului care este presat din toate părțile? Cum pot să mă țin?

Răspuns: Dacă eşti presat din toate părțile, atunci cel mai bun lucru este: deconectează-te, dă-te la o parte și priveşte din lateral la tine însuţi și la ei. Și vei vedea în ce măsură ai putea avea dreptate, în ce măsură nu. Și apoi ia decizia.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din acest motiv, atunci când omul intră într-o coborâre, nu ar trebui să se sperie și să fugă de luptă. Dimpotrivă, acesta este momentul ca omul să facă o rugăciune din inimă (Rabaş, „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”).

Întrebare: Ce fel de sfat este acesta? Dacă aș putea oferi o rugăciune  adevărată din adâncul inimii, nu aș numi-o coborâre.

Răspuns: Nu știu cum definiți ascensiunile și coborârile. O coborâre este caracterizată prin distanțarea ta de Creator; o ascensiune este apropierea ta de El.

Deci, ce este o coborâre? Este atunci când îți vezi adevărata stare: Kelim ale tale au devenit mai grosolane, dorințele tale s-au înrăutățit, iar starea ta de spirit corespunde cu aceasta. Dacă tu cântărești toate acestea, te vezi ca atare. Și acesta este momentul pentru rugăciune.

Și când mai poți cere? Te poți întoarce cu adevărat către Creator într-o stare de ascensiune?

Comentariu: Când sunt într-o coborâre, nu-I pot cere nimic.

Răspunsul meu: De ce? Te simți într-o coborâre, dar pe El, Îl simți exaltat și puternic.

Întrebare: Dar se spune că atunci când cad, totul în jurul meu cade odată cu mine?

Răspuns: Și aceasta este un fel de coborâre. Și când poți înălța o rugăciune adevărată?

Comentariu: Când abia încep să cobor, poate că se mai poate face ceva, dar nu când am ajuns deja la fund.

Răspunsul meu: Dacă ești în punctul cel mai de jos, atunci nu se mai poate face nimic. În cea mai de jos coborâre, omul nu are deloc putere. Trebuie să treacă prin acest punct ca prin inerție.

În timpul unei coborâri, când nu te poți ruga, trebuie să încerci să faci ceva, să cauți niște mijloace de a ieși din ea. De exemplu când lucrez la o carte, există perioade în care nu pot scrie. Apoi editez texte existente. Dacă nu pot lucra cu textul, răspund la întrebări, fac o muncă mai simplă. Dacă nu pot face nici măcar asta, mă duc și mă angajez în ceva îndepărtat, fără legătură cu scrierea cărții.

Pentru a găsi o modalitate, trebuie să folosești tot ce este posibil. Orice mijloc prin care dorești să avansezi se numește rugăciune.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Legea” înseamnă că este mai presus de rațiune, iar intenția se referă la credință, iar prin credința mai presus de rațiune el devine Israel. În schimb, înainte de a fi răsplătit cu credință mai presus de rațiune, el este considerat doar ca „un mineral sacru”, numit „țărână” (Rabaş, „Care este diferența dintre lege și judecată în muncă?”).

În acest articol, Rabaş descrie două stări în munca noastră. Prima stare se numește „lege”, definită de condiții fără de care este imposibil să intri în spiritualitate. Acestea sunt ceea ce numim Miţva (poruncă), Emuna (credință), Ţdaka (dăruire caritate,) și Malchut Şamaim (Împărăția Cerurilor).

La început, aceste condiții sunt acceptate de noi ca „un bou la jug și un măgar la povară”, deoarece omul nu simte niciun gust sau bucurie în muncă, ci doar greutate și senzații neplăcute. A lucra împotriva dorinței de a primi este foarte dificil, și cel mai important, nu vedem ce facem sau în ce scop. Totul se întâmplă așa pentru că trebuie să ieșim din dorința de a primi.

Toate eforturile noastre sunt lipsite de gust, conștientizare și sens aparent și sunt efectuate „deasupra rațiunii”, literalmente prin constrângere, astfel încât să nu simțim nicio plăcere spirituală care ne-ar putea tenta și ne-ar putea îndepărta de punctul nostru actual, către Klipot  (coji sau forțe ale impurității) mai degrabă decât în ​​​​sfințenie. Cu alte cuvinte, astfel încât să nu dorim spiritualitatea pentru plăcerea personală mai intens decât în ​​timpul trezirii inițiale de Sus.

Pentru a ne împiedica să căutăm să atingem spiritualitatea „de dragul plăcerii personale”, ni se arată (sau ni se face să simțim) ca și cum nu ar exista deloc savoare în ea. Dar dacă totuși doriți să vă apropiați de ea, atunci încercați să o faceți fără nicio simţire de gust sau bucurie. Cum? Conform legii credinței deasupra rațiunii.

Ce este această lege? Pentru Malchut, care este în întregime dorința de a primi, este necesar să se stabilească condiții în care această dorință să nu mai funcționeze în modul său obișnuit, ci să îndeplinească acțiuni fără a primi o recompensă, precum „un bou la jug și un măgar la povară”.

Cum poate omul să lucreze împotriva propriei naturi? Dacă am fi capabili să facem acest lucru, atunci am putea deja să intrăm în natura spirituală și să începem a doua parte a muncii, numită revelarea luminilor, bucuriei și primelor nouă Sfirot care sunt deasupra lui Malchut. Este necesară forță pentru a îndeplini aceste legi în Malchut și numai după aceea pentru a atinge împlinirea Torei.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În contrast cu punctul din inimă, crește și „Aviut” (grosimea, asprimea) dorinței de a primi?

Răspuns: În mod natural, Aviut al dorinței de a primi crește opus punctului din inimă. Inițial, te conectezi cu acest punct, în timp ce Aviut, forța dorinței, este încă ascunsă.

Totuși, când începi să simți împlinirea în acest punct, omul care îți dezvăluie măreția Creatorului, apare întrebarea cum să gestionezi măreția Lui. Ai nevoie de el de dragul bucuriei personale și al confortului, sau îl privești ca pe un mijloc pentru o avansare ulterioară, în care închizi ochii și alegi să nu vezi măreția Lui, ci să o folosești exclusiv pentru o avansare spirituală ulterioară?

Dacă după ce primești inspirație nu te duci la grup cu ea, ci doar te umpli și te bucuri de ea, atunci imediat se dezvăluie un gol în Kliul tău. Un fenomen similar apare ori de câte ori ne umplem de dragul de a primi. Am primit ceea ce mi-am dorit cu tărie, dar mă regăsesc din nou gol; aerul a scăpat și sunt din nou gol.

Același lucru pare să ți se întâmple și în spiritualitate și începi să simți golul și mai mult decât înainte: ți-ai extins Kliul, l-ai umplut cu conștientizarea Creatorului, doar pentru a te trezi golit de această vastă conștientizare nou descoperită. „Niciodată nu m-am simțit atât de gol, niciodată nu am suferit atât de intens! Ăsta este progresul spiritual?” te întrebi. „Aceasta este Tora și aceasta este răsplata?” Acest lucru s-a întâmplat pentru că nu ai observat acel moment critic, când ai început să obții plăcere din starea ta, în loc să o folosești eficient pentru a-ți continua progresul. A învăța să discerni acest lucru este un proces foarte lung, dificil și complicat. Pe măsură ce înveți, devii în cele din urmă sensibil la acest punct.

După stabilirea contactului cu Creatorul, omul se află literalmente la apogeul înțelegerii a ceea ce face cu această conexiune, fie că o folosește în propriul beneficiu, fie că își canalizează cu adevărat fiecare trezire, fiecare ascensiune și toată puterea pe care a primit-o, în progresul ulterior, pentru a dobândi în cele din urmă intenția de a-I face pe plac Creatorului. Practic, de-a lungul călătoriei noastre în întuneric, studiem cum să simțim acest punct.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată munca noastră trece prin etapele credinței (Emuna) și ale milei (Ţdaka), care au ca rezultat transformarea naturii noastre în Împărăția Cerurilor (Malchut Şamaim). Malchut, peste care se întind Cerurile (primele nouă Sfirot), le susține literalmente și devine un fel de fundație pentru ele. Bazându-se pe această fundație, omul avansează și atinge treptat corespondența cu primele nouă Sfirot.

În acest proces, omul nu numai că se abține de la a-și folosi proprietățile egoiste naturale, dar începe să-și alinieze Malchut cu Împărăția Cerurilor, astfel încât dorințele sale să servească intenţiei de a oferi încântare Creatorului și de a deveni, conform proprietăților Sale, primele nouă Sfirot.

Apoi, omul dezvăluie un  Kli (vas) de primire de dragul dăruirii, unde lumina cunoscută sub numele de Tora vine să domnească. Simţirea luminii superioare din primele nouă Sfirot, adică în Malchut, care a devenit similară cu calitățile Creatorului, se numește bucurie. Astfel, din lege, din Malchut, se ajunge la judecată.

Prin urmare, este scris că este interzis unui idolatru să studieze Tora. Atât timp cât omul este idolatru, intenția sa este să primească pentru sine. El nu poate atinge încă primele nouă Sfirot, deoarece prin însăși natura sa, nu le corespunde. De aceea este numit idolatru.

Interzis înseamnă imposibil. Atât timp cât omul rămâne închis în limitele lui Malchut și prin urmare este incapabil să-i îndeplinească preceptele, adică să atingă similaritatea cu primele nouă Sfirot, Tora nu poate exista în ele – lumina nu le poate pătrunde.

Numai după ce omul devine „Israel” (Yaşar Kel – direct către Creator) și dobândește intenția de dragul dăruirii, atât în ​​îndeplinirea legilor, cât și în cadrul primelor nouă Sfirot, este plin de lumină. Drept urmare, omul se aliniază cu Creatorul și aderă pe deplin la El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→