Întrebare: Putem spune că creația este o forță psihologică, iar Creatorul este o forță spirituală?

Răspuns: Nu vreau să folosesc definiții precum „psihologic”, „spiritual”, „material” și așa mai departe. Ce înseamnă psihologic sau nu? Este atitudinea unui om. O poți numi psihologică, dar aceasta nu este psihologie umană. Vezi lumea dintr-o altă perspectivă, în funcție de măsura în care tu însuți ești în intenţie de dragul de a dărui.

Cum poți vedea un taximetrist, care se străduiește să câștige de la ceilalți, ca pe cineva care îi ajută pe toți cu iubire, dacă nu ai viziunea corespunzătoare? Nu-l vei vedea așa, pentru că ceea ce descopri în realitate corespunde propriilor tale calități. Schimbă-te pe tine însuți și lumea se va schimba. Nu cere ca lumea să se schimbe dacă tu nu te schimbi. Asta nu se va întâmpla niciodată!

Concluzia este simplă: lucrează la îmbunătățirea ta și atunci totul se va schimba. Lumea depinde doar de propria ta schimbare, nu de schimbarea altora. Vei descoperi că ei nu au nevoie să se schimbe deloc.

Întreaga lume este în corectare finală, întreaga lume! Și abia acum dezvălui asta: „Imaginați-vă, eu nu știam! Nici ei nu știu, dar eu știu deja!”

În articolul „Două stări” din cartea „Şamati”, Baal HaSulam scrie despre asta: atunci omul vede că sfânta Şchina este îmbrăcată în întreaga lume și toată lumea este angajată în dăruire și există într-o stare de nemişcare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să te anulezi pe tine însuți, în starea noastră actuală?

Răspuns: Ce înseamnă să te anulezi pe tine însuți în fața grupului, în starea noastră actuală? Autoanulare înseamnă că nu faci calcule în favoarea ta. În măsura în care ești capabil să faci asta, fă-o. Aceasta se numește „în starea ta”.

A nu face calcule în favoarea ta înseamnă că beneficiul nu va veni direct la tine.

Comentariu: Făcând asta, mă înșel pe mine însumi.

Răspunsul meu: A te înșela pe tine însuți nu este problema. Nu intenționezi să te minți pe tine însuți; încerci pe cât posibil să faci calculul corect.

Întrebare: Care ar fi un exemplu în care eu nu fac un calcul în propriul meu beneficiu?

Răspuns: Acționez de dragul grupului. Fără îndoială, un beneficiu pentru mine însumi este ascuns înăuntru, dar…

Baal HaSulam  scrie că oamenii care nu se dedică grupului, care nu își investesc întreaga inimă în el și care nu lucrează cu sacrificiu de sine complet de dragul grupului, sunt o povară pentru acesta. Aceasta ridică întrebarea: unde este grupul și unde este povara?

Există acum oameni care cu greu pot fi numiți parte a grupului. Există un nucleu în cadrul acestuia care avansează; este format din cei care vor cu adevărat să fie în grup. Restul vin să studieze, să participe cu jumătate sau un sfert din forța lor, în orice măsură. Și acest lucru este binevenit și tratat cu o considerație specială. Câți astfel de oameni există în lume?

Fiecare om trebuie să facă un calcul: dorește cu adevărat să aparțină grupului care avansează? Omul  trebuie să evalueze cât de mult investește în grup, deoarece aceasta în esență, este însăși avansarea lor.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este recunoașterea răului la nivelul întregului grup?

Răspuns: Dacă discutăm acest lucru și studiem împreună, atunci în mod natural, ajungem la recunoașterea răului chiar și fără cuvinte.

În general, nu ar trebui să vorbiți despre lucruri negative unii cu alții. În niciun caz, omul nu ar trebui să se concentreze asupra propriei recunoașteri a răului personal. Suntem obligați să vorbim doar despre aspectele pozitive, fără a împărtăși nimic rău cu un prieten, ci doar binele.

Nu contează cât de rea este starea ta; ești obligat să radiezi binele către celălalt. Altfel, nimic bun nu se va întoarce de la el. Acesta este singurul mod în care lucrezi pentru el și pentru tine însuți. Prin urmare, recunoașterea comună a răului se transmite unul de la celălalt fără cuvinte, prin canale spirituale.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul nu a creat nimic altceva decât corectarea finală. Suntem în ea chiar și acum. Totul depinde doar de dezvoltarea noastră interioară – asta este tot! Adoptând o atitudine diferită față de realitate, voi vedea o realitate diferită. Nu este vorba că o voi vedea doar puțin mai plăcută, puțin mai apetisantă, sau poate mai rău, nu. O voi percepe fundamental ca fiind altceva prin toate organele mele senzoriale.

Atitudinea noastră față de realitate se numește „intenţie”. Adică, transcendem percepția realității ca ceva existând independent până la înțelegerea faptului că ea nu există prin sine, ci mai degrabă este rezultatul atitudinii mele față de ea. Aceasta semnifică trecerea din această lume în lumea spirituală.

Cu alte cuvinte, trebuie să ne ridicăm deasupra materiei, deasupra presupunerii că „asta există și asta e”. Asta nu există! Eu sunt cel care prin atitudinea și intenția mea, determin ce există cu adevărat. Aceasta este cunoscută ca trecerea de la exterior la interior, angajarea în interior. Interioritatea este definită ca intenții.

Avem tendința să luăm intențiile de bune. Ce înseamnă „a lucra cu intenții”? „Mă voi raporta diferit la asta și apoi mă voi simți mai bine.” Asta spun psihologii. Prin urmare, oamenii se sfătuiesc adesea unii pe alții: „Ia-o mai calm, acceptă-o ca pe un fapt.”

În realitate, vorbim despre ceva complet diferit, ceva distinct de atitudinea umană convențională. Dacă mă raportez la realitatea în care mă aflu de la nivelul corectării finale, nu înseamnă pur și simplu că mă raportez la ea mai calm sau o accept pasiv, așa cum m-ar sfătui medicii și vecinii. Mai degrabă, mă raportez la ea diferit, în esența sa: realitatea în care mă aflu funcționează conform unor legi diferite, nu legilor primirii, ci legilor dăruirii.

În consecință, încep să o percep într-o formă complet diferită, discern conexiuni complet diferite între părțile sale. Văd că întreaga lume, toți oamenii, îşi dăruiesc unii altora doar în asemănare absolută cu Creatorul, iar Creatorul este îmbrăcat în fiecare dintre ei și îi umple; toți sunt absolut drepți și se află în corectarea finală.

Totul depinde de modul în care percep eu imaginea stării, fie că privesc prin prisma legilor dăruirii, fie prin prisma legilor primirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Deși nu merge, răsplata lui este că ar trebui să fie mulțumit, deoarece Creatorul i-a dat dorința și tânjirea de a respecta Tora și Mițvot. El nu vede niciun merit în sine în comparație cu alți oameni cărora Creatorul nu le-a dat această dorință și tânjire, în timp ce el a primit de la Creator această dorință. El crede că totul se întâmplă prin Providență privată. (Rabaş, „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”).

Omul simte că dincolo de aceasta este incapabil de nimic mai mult; nu poate adăuga nimic. Totuși, Creatorul îi dă ceva de făcut, de exemplu pur și simplu să vină aici și să stea. El vede că nu are nicio intenţie, că este incapabil de sacrificiu de sine, nu poate investi nimic mai mult, dar cel puțin îndeplinește aceste acțiuni, ca un papagal.

La urma urmei, există oameni cărora nici măcar acest lucru nu le este dat. Omul vine, se așează și ascultă și este incapabil de nimic mai mult decât atât. Dar în aceasta, el vede un dar de Sus pe care Creatorul i-l dă. Aceasta se numește „răsplata pentru acțiune este în mâinile sale”. El este recunoscător Creatorului pentru aceasta. Cât despre intenții, le măsoară și vede că nu are niciuna.

Toate acestea sunt stări intermediare prin care toată lumea trece, uneori într-o stare, alteori în alta.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul aflat în coborâre să se folosească de grup?

Răspuns: Să presupunem că sunt într-o cădere atât de profundă încât grupul mă respinge, nu suport să le privesc fețele și nici nu cred că există ceva special la prietenii mei și nu am absolut nicio dorință de a adopta ceva de la ei. Sunt disperat, nu am putere și nici speranță. Această stare se numește „mort”. Unde ar trebui să mă întorc și de la cine ar trebui să cer ajutor?

Există stări prin care treci pur și simplu din inerție, dar chiar și în aceste cazuri, trebuie să ne bazăm pe grup. Există o poruncă de a îngropa morții. Cu alte cuvinte, prietenii tăi ar trebui să vină și să te ajute. „Un prizonier nu se poate elibera singur din închisoare.” Este imposibil. Aceasta este o sarcină de grup.

În primul rând, grupul ar trebui să aibă un program, o rutină fixă. Trebuie să stabilim rotații în sarcini, roluri, muncă, în tot felul de activități.

Dacă de exemplu, se ține o masă de două ori pe săptămână sau se organizează un alt eveniment o dată pe săptămână care oferă tuturor o zdruncinătură spirituală, acest lucru ajută la schimbarea stării unui prieten, în care nu este posibil să-l abordezi direct, dar este clar că a căzut.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să gestionezi înclinaţia rea ​​dacă un om stă degeaba și nu face nimic?

Răspuns: Dacă un om stă și nu face nimic, atunci înclinația rea, prin trezirea Hisronot (dorințe neîmplinite) în interiorul omului, începe să îl împingă spre diverse acțiuni. Și dacă îndeplinește aceste acțiuni împreună cu înclinația rea, ajunge la o astfel de stare în care se simte rău, adică la rezultate atât de negative, care se intensifică și se unesc într-o asemenea măsură încât omul nu le poate suporta.

În acel moment, nu este de acord cu o astfel de traiectorie și realizează un fel de revoluție interioară, luând măsuri pentru a se schimba. Cu toate acestea, după aceea, câștigă și din nou, continuă pe calea înclinației rele.

Și așa continuă până când dezvăluim în prezent că ne apropiem de un prag critic: dacă noi continuăm să ne dezvoltăm în acest fel împreună cu înclinația rea, atunci viața noastră va deveni mai rea decât moartea.

Disperarea și drogurile inundă lumea. Omul se scufundă fie în disperare, fie în droguri; nu există scăpare.

Din aceasta, începem să înțelegem că trebuie, prin ură față de starea în care ne aflăm, să ne schimbăm atitudinea față de viață, față de realitate, față de noi înșine. Atunci are loc o revoluție interioară în percepția noastră asupra întregului nostru sistem de calcul, asupra întregii noastre naturi, asupra modului în care ne dezvoltăm.

Descoperim că deja din vremea distrugerii Primului și celui de-al Doilea Templu, ne-am dezvoltat incorect, că atunci a apărut o eroare, dar abia acum se dezvăluie; că nu trebuie să urmăm sfatul înclinației rele, ci să acționăm în sens opus. Trebuie să luăm forma din ea, dar exact în direcția opusă: nu în direcția dorinței de a primi, ci în direcția Creatorului.

Înclinația rea îți oferă sfaturi despre cum să dai plăcere dorinței de a primi. Și trebuie să inversezi totul astfel încât prin aceeași formă, să aduci plăcere Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art. 4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A fi un dăruitor este foarte dificil. În primul rând, trebuie să vedem cui dăruim și să descoperim dacă aceia au dorința de a primi, de a accepta ceea ce vrei să le dăruieşti. Atunci vei vedea cu adevărat dacă dai și dacă omul primește și se bucură de dăruirea ta.

Mai mult, dai pentru că plăcerea lui îți oferă plăcere sau plăcerea ta vine din faptul că te bucuri de ea? În acest caz, nu dăruiești. Acțiunea poate consta în a dărui, dar în scopul satisfacției personale.

Așadar, se întâmplă multe aici. A fi un dăruitor este un statut care trebuie construit treptat, împreună cu toate bazele și componentele sale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art. 4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă observ defecte în grupul meu, de exemplu o lipsă de unitate, și vreau să corectez acest lucru, ar trebui să ridic aceste probleme?

Răspuns: Regula este că omului îi este interzis să vorbească despre orice ar putea decădea întregul grup sau orice prieten individual, sau chiar pe vorbitor însuși.

Niciun om nu trebuie nici măcar să trezească astfel de gânduri în interior sau să spună cu voce tare lucruri care ar putea determina omul însuși sau pe prietenul său, grupul sau întreaga lume să coboare de la nivelul la care se află. Indiferent de starea în care te afli, așa cum se spune: „Voi veni la tine și te voi binecuvânta”. Trebuie să țintești doar în sus.

Prin urmare, dacă te gândești să spui câteva cuvinte critice și înainte de asta ai fost cu adevărat într-o stare bună timp de 23,5 ore pe zi și ai lucrat cu inspirație, în ascensiune, nu ai coborât de la nivelul tău, ci ai fost constant în tensiune, în străduință înainte, fără să-ți permiți să te relaxezi, atunci timp de o jumătate de oră te poți angaja în critică.

Îți poți exprima comentariile către toți ceilalți, deoarece această critică se bazează pe fundația pusă de starea ta elevată și identifici defecte doar pentru a te ridica și mai sus.

Atunci nu este critică, ci revelarea unei lipse de împlinire împreună cu lumina, împreună cu Kli-ul. Fiind în interiorul liniei de dreapta, te întorci spre stânga pentru a te întoarce la dreapta. Dar această întoarcere la dreapta va construi deja linia de mijloc.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art. 14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul lui Baal HaSulam, „Ascunderea și revelarea Creatorului”, acesta descrie măsura în care atitudinea unui om față de realitate modifică întreaga imagine, de la iad la rai. El explică faptul că, în realitate, nimic nu se schimbă. Tu te afli în Malchut al lumii  infinitului, în starea finală. Ești doar ghidat prin diverse impresii, astfel încât să-ți poți schimba atitudinea față de ele.

Nimic nu se schimbă! Tu trebuie să-ți schimbi atitudinea în cadrul realității în care exiști în prezent. Nu poți realiza acest lucru dintr-o dată; prin urmare, ești condus prin diverse stări, una după alta, astfel încât de fiecare dată să-ți poți schimba în mod deliberat atitudinea față de ele, până când ajungi la starea finală în care înțelegi cu o claritate absolută că ai fost întotdeauna în ea, pur și simplu nu ai reușit să o percepi din cauza atitudinii tale, nu ți-ai dat seama unde te afli.

În principiu, ceea ce simțim și numim lumea noastră nu este locul unde ne aflăm, ci mai degrabă locul unde este atitudinea noastră. Atitudinea noastră ne dezvăluie un segment specific al realității, prezentându-ne o imagine a acesteia exclusiv în conformitate cu atitudinea noastră față de ea. Această percepție este cea pe care o denumim „lumi”.

Nu există lumi distincte, grade separate și stări discrete; mai degrabă, atitudinea mea în continuă schimbare față de mediul în care sunt cufundat este cea care modifică această imagine pentru mine. Această imagine schimbătoare este cea la care mă refer ca la grade sau lumi.

Prin urmare, dacă încercăm să ne raportăm la realitate într-un mod mai corect, ne vom întoarce la adevărata realitate și o vom descoperi așa cum este ea cu adevărat. Ce rezultă din aceasta? Dacă nu lucrăm la îmbunătățirea atitudinii noastre față de starea în care ne aflăm, starea rămâne inertă, este moartă. Aceasta implică faptul că eu nu reușesc să-mi definesc în mod conștient atitudinea față de lumea și starea mea. Cu toate acestea, în momentul în care încep să-mi definesc atitudinea, căutând să o evaluez diferit, dintr-o perspectivă nouă, mă angajez în procesul de dezvoltare interioară.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→