În Studiul Celor Zece Sfirot, studiem modul în care are loc dezvoltarea treptelor de sus în jos, de la Creator către această lume. Vedem că fiecare treaptă dă naștere uneia inferioare prin inversarea ei și prin încetarea completă de a mai fi ceea ce este.

Este ca o sămânță plantată în pământ care trebuie să se descompună complet și să putrezească pentru ca să poată crește din ea un copac, ceva nou. Prin urmare, trecerea de la o treaptă la alta este ca traversarea unui abis, ca săritul peste ceva care nu are o tranziție lină de la o stare la alta.

Mijlocul de a face această tranziție se numește „deasupra rațiunii”; este atunci când ceea ce văd, știu și la care mă gândesc acum pe treapta mea actuală, trebuie ca să spun așa, să calc în picioare, să tai și să vreau să primesc o împlinire superioară. Cum este posibil acest lucru?

Mijlocul de a dobândi rațiunea superioară se numește Bina, calitatea de Hafeţ Hesed, unde omul încetează complet să mai fie un primitor și încetează să se simtă și să se măsoare în cadrul Kelim [vaselor] de primire. Aceasta înseamnă că el nu își folosește natura și aderă la cel superior ca un embrion (Ubar), adică își neutralizează Kelim de primire și dorește pur și simplu să fie conectat cu cel superior.

Acestea sunt salturi de la rațiunea celui de jos la calitatea de Bina și apoi la rațiunea celui superior, unde omul lucrează cu Kelim de primire de un grad superior și primește împlinire în consecință. În esență, acestea sunt etapele avansării.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/05/26, Rabaș – Art.4, 1989-Ce este Potopul în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul nostru este să dobândim intenția de dragul dăruirii?

Răspuns: În cele din urmă, da. Dar omul nu știe ce înseamnă de dragul dăruirii. Își simte din ce în ce mai mult propria insignifianță și distanța față de scop. Își dezvăluie din ce în ce mai mult natura egoistă și își simte neputința.

Totul devine dezgustător pentru el. Nu mai are putere pentru că Kelim ale sale nu primesc împlinire. Dimpotrivă, el simte absența împlinirii și vede că este și mai departe de împlinirea egoistă decât își imaginase anterior.

Ce înseamnă că „copiii lui Israel au suspinat din cauza muncii”? Omul se afla deja într-o astfel de stare înainte, dar acum i se dezvăluie că nu poate primi recompensă în Kelim pe care le are în prezent. Recompensa va fi primită în Kelim diferite.

Întrebare: La început, este aceasta pur și simplu o chestiune de gânduri?

Răspuns: Treptat, gândurile, dorințele și definițiile: „Cine sunt eu?” și „Ce este spiritualitatea?” Toate detaliile conținute în aceste definiții interioare suferă schimbări. Sunt transformate.

Cel mai important, de fiecare dată definesc diferit cine sunt eu și cine este Creatorul. Aceste noi definiții corespund din ce în ce mai mult adevărului. Și pentru că definițiile mele devin mai adevărate, revelația răului are loc în mine: descopăr unde sunt, unde este Creatorul și care este cu adevărat starea mea.

Formula aici este foarte simplă: omul depune eforturi în timp ce simte că nu câștigă nimic din ele. Apoi depune și mai mult efort și primește și mai puțin. Drept urmare, nevoia corectă, Hisaron (deficiența) corectă se formează în el și în cele din urmă devine ceea ce se numește OM.

Întrebare: Include aceasta și munca în grup?

Răspuns: În lucrul cu prietenii, disperarea, efortul și lipsa recompensei sunt și mai mari. Pentru că dacă un om s-ar putea uni cu adevărat cu prietenii, ar fi deja mulțumit de asta.

În cele din urmă, nu există nicăieri unde să poată primi o recompensă decât de la Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În starea noastră, contribuția la grup poate fi limitată doar la gânduri?

Răspuns: În starea noastră,, nu. O contribuție la grup este exprimată, nu numai spiritual, ci și corporal. La urma urmei, suntem conectați împreună, lucrăm împreună și facem acțiuni împreună. Prin efectuarea acțiunilor corporale, ni se acordă putere de Sus, întărire de Sus.

Poate părea că pur și simplu publicăm cărți sau ne angajăm în diseminare. Dar prin aceasta, primim o putere spirituală extraordinară ca recompensă. Atât timp cât existăm în această lume, nu poți separa spiritualul de corporal şi să spui: „Asta e, acum suntem parcă fără corpuri și ne ocupăm exclusiv de concepte spirituale”. Este imposibil.

Veți avea întotdeauna de-a face cu corpuri și acțiuni fizice în această lume: a crea ceva, a disemina și așa mai departe. Prin urmare, trebuie să înțelegem că prin astfel de acțiuni se ajunge și la valori spirituale.

Baal HaSulam scrie despre asta: cu cât investește omul mai mult efort în ceva, cu atât acel lucru devine mai important pentru el și nu-l mai poate părăsi. Acest lucru îl leagă de muncă până când începe să simtă că merită să investească acolo efort, să aducă beneficii și chiar să se dedice lui.

Nu ar trebui să diminuăm importanța acțiunilor corporale. Dacă nu am fi îndeplinit acțiunile corporale pe care le facem în timpul sau înainte de Pesah, nu am fi atins ceea ce am obținut.

Întrebare: Deci, acțiunile fizice din grup împreună cu intențiile corecte sunt combinația potrivită pentru dăruirea spirituală faţă de grup?

Răspuns: Da. Trebuie să ne străduim ca atât acțiunile corporale, cât și cele spirituale să devină ca una, într-adevăr ca una, astfel încât să nu existe o singură acțiune corporală care să se ridice din dorința conștientă care să nu fie conectată cu intenția corectă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să mă descurc cu mediul meu în afara grupului (muncă, familie și prieteni) care nu au nicio aspirație pentru spiritualitate?

Răspuns: Nu aveți nimic de-a face cu o astfel de societate decât dacă mergi la ei pentru a-i învăța Înţelepciunea Cabala și ei acceptă această cale, se inspiră de ea și sunt dispuși să lucreze conform celor scrise în cărțile noastre.

Le puteți oferi diverse învățături și metode, și dacă acceptă în mod specific metoda noastră de ascensiune spirituală, acceptă scopul și sunt pregătiți să urmeze această cale, atunci ei formează o societate orientată spre scop care se îndreaptă spre spiritualitate. Acest lucru este posibil. Dar atât timp cât ei nu au acceptat metoda noastră, nu vă puteți raporta la ei ca un mediu prin care vă veți continua progresul spiritual.

Întrebare: Cum mă influențează mediul meu apropiat, care nu are nicio legătură cu calea mea?

Răspuns: Depinde de cât de semnificativ și de important este scopul pentru tine. Dacă este important, atunci ei nu au nicio influență asupra ta.

De exemplu, o vizitez pe mama și ea începe să se plângă: „Nu te odihnești niciodată, nu dormi niciodată. Cum poți trăi așa? Privește-te la tine! Câți ani trăiești așa?” Stau și o ascult, pentru că este deja înaintată în vârstă, dar nu mă afectează. Nu este nimic de făcut; mamele sunt toate la fel. Ea vorbește, iar eu rămân așa cum sunt.

Cu toate acestea, există medii care sunt destul de agresive și îmi pot dăuna prin influența lor. Într-un astfel de caz, prefer să mă distanțez de ei, pentru că nu am obligații față de ei. Față de mama mea, trebuie să arăt respect; Am îndatoriri față de ea. Dar un prieten este cineva legat de tine printr-un scop comun. Cuvântul „Haver” (prieten) provine de la Hithabrut (conexiune, alăturare).

De exemplu, prietenii din orașul meu natal pot veni în vizită, oameni pe care i-am invitat cândva și cu care am petrecut timp, dar astăzi nu am nicio legătură cu ei. Am rude apropiate care locuiesc în Israel de zece ani sau mai mult și nici măcar nu m-am întâlnit cu ei. Uneori, mama îmi cere să sun o rudă, iar apoi sun și întreb despre sănătatea lor o dată la câțiva ani.

De ce ma comport asa? Pur și simplu pentru că nu este în câmpul meu de atenție. Cum pot menține o conexiune cu un om cu care nu am nimic în comun?

Nu vă spun asta fără motiv, este o situație obișnuită în viață. Totul depinde de dorința omului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că un semn de avansare este sentimentul de neputință în dorința de a primi. Cu toate acestea, există atât de mulți oameni în lume care se simt rău fără nicio conexiune cu eforturile către un scop mai înalt.

Răspuns: Spui că sunt mulți oameni în lume care zi de zi se simt din ce în ce mai lipsiți de valoare. Nu sunt sigur că este așa. Cel mai sigur semn de avansare este că acest sentiment de lipsă de valoare vine pe primul loc ca urmare a eforturilor aplicate, iar în al doilea rând, dacă nu disper, ci continui munca.

De unde știu că dezamăgirea, neputința, amărăciunea sau o stare în care simt ca și cum aș muri, și în același timp, Îl urăsc pe Creator pentru că este rezultatul eforturilor mele intenționate? Doar dacă disperarea mea este intenționată, când în ciuda a tot ceea ce continui în depunerea de efort, să pătrund mai departe spre Creator, și odată cu asta, simt din ce în ce mai mult ce este spiritualitatea și în ce măsură natura mea este în opoziție cu ea.

Cu alte cuvinte, orice stare pe care o experimentăm include doi factori în sine: un Kli și lumina. Și dacă în stările rele le percep corect, înseamnă că sunt pe drumul cel bun, că disperarea mea nu este doar lene. Nu vine pentru că nu am reușit să primesc ceva din plăcerile acestei lumi și nici pentru că îmi lipsește puterea sau cinstea; ci mai degrabă, este o consecință directă a faptului că nu am atins încă scopul.

Scopul meu este intenția de dragul dăruirii, dar am descoperit că sunt și mai departe de aceasta, că natura Creatorului este o dăruire și mai mare decât mi-am imaginat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că atribui obstacolul în mod automat Creatorului. Este suficient?

Răspuns: Când vin obstacole și le atribui Creatorului, aceasta nu este întreaga muncă, ci doar o parte din ea. Slavă Domnului că nu uit; încerc în fiecare moment din viața mea, și dacă îmi pierd conexiunea cu Creatorul, mă întorc la ea. Adică sunt mereu înăuntru și afară. Acest lucru este grozav! Dar aceasta este doar o parte a muncii.

După ce mi-am reluat conexiunea cu Creatorul, ce trebuie să fac?

Aici examinez relația noastră, cum Îl percep, ce este El pentru mine, cum îmi explic ce sunt forțele dăruirii și ce înseamnă de dragul primirii. Reluarea conexiunii este esențială când mă întorc din starea animalică la starea de Israel.

Întrebare: Cum sunt definite obstacolele?

Răspuns: Tot ceea ce mă separă de conștientizarea Creatorului se numește obstacol. Și dacă mă întorc la El cu ajutorul obstacolelor, asta se numește „ajutor împotrivă”, împotriva ego-ului. Așa funcționează totul în lume și scopul este doar acela de a ne readuce la conexiunea cu El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În ce măsură mă conectez la forța colectivă a grupului? Numai în măsura în care o reînnoiesc prin propriile eforturi către scop.

În această măsură, stabilesc o conexiune și mă pot baza pe ascensiunea prietenilor mei pentru a folosi forța spirituală colectivă cunoscută sub numele de grup. Folosind forța comună, de fapt adaug grupului.

Spiritual, indiferent cât de mult iei, nu faci decât să întărești întregul; nu slăbești. Nu este cazul în lumea corporală. În spiritualitate, omul „aprinde o lumânare din lumânarea” altuia. Aceasta nu înseamnă că primul rămâne cu mai puțin. Aprinzându-i lumânarea, al doilea om își adaugă strălucirea primului, până când se aprinde un foc de tabără arzător.

Situația este de așa natură încât multiplicarea forței colective o întărește și mai mult, și în consecință, percepem realitatea grupului, mediul înconjurător.

Mai mult, pe măsură ce lucrăm la acest lucru, începem să simțim pe fiecare, simțim în ce măsură se investesc pe ei înşişi și cât de mult sunt capabili să investească, având în vedere forma lor actuală. În exterior, omul poate fi liniștit și modest și poate părea chiar leneș, dar apoi începem să simțim amploarea contribuției lor. Vedem deja munca sufletului fiecăruia.

Întrebare: Deci cel care ia contribuie?

Răspuns: Cu siguranță, iei putere din grup pentru a avansa. Nu poți lua nimic din această forță decât beneficiul avansării în aceeași direcție; altfel, nu te va ajuta în niciun fel.

La urma urmei, este forța luptei pentru Creator, îndreptată către El. Nu o poți lua și folosi pentru altceva; nu va funcționa. Prin urmare, vedem că cei care nu reușesc să folosească acest flux se sustrag muncii, ceea ce înseamnă că nici nu iau din ea, nici nu contribuie la ea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă mă aflu într-o stare de neputință, disperare, oboseală și văd un prieten care se află într-o situație similară, cum mă va ajuta acest lucru?

Răspuns: Pot influența oboseala și slăbiciunea lui; îl pot trezi și inspira. Sunt capabil de asta, chiar dacă este un joc. Nu te poți influența pe tine însuți, dar poți influența un prieten.

Există oameni în grup care încurajează constant pe toată lumea. Ei strigă: „Haide! Mișcă-te!” Această calitate este foarte utilă în cadrul grupului. Se poate compara în glumă o astfel de persoană cu un subofițer de armată, cineva care îți lasă o impresie.

Egoismul nostru are toate atributele necesare pentru a-i influența pe ceilalți dintr-o latură specific egoistă. Și apoi acest lucru se întoarce la mine și mă afectează. Ceea ce nu sunt capabil să realizez în mine devine posibil prin egoism. Aceasta este o oportunitate specială. Nu te poți influența pur și simplu direct; se întâmplă doar printr-o influență selectivă externă, cu condiția să ai control asupra acestor acțiuni.

Acesta este un fenomen cu adevărat unic. Tocmai din acest motiv a avut loc ruperea Kelim. La urma urmei, dobândești Avсhanot (definiții interioare) între tine și cei din jurul tău. Există 600.000 de suflete, iar la granițele dintre ele, adică la marginile dintre aceste celule, găsești noi definiții din care este construit corpul tău spiritual numit Adam (om).

Nu este construit din sufletele în sine, ci din definițiile interioare pe care le primești prin unirea cu ele. Conexiunea în sine are loc la granițele dintre suflete.

Acest lucru poate fi explicat astfel: Nu primesc plăcere când mi-e foarte foame sau când sunt deja sătul. Simt plăcere în mijlocul procesului, când mi-e foame din interior, dar pe limbă simt gustul mâncării, adică la granița dintre lumină și întuneric. Toate definițiile interioare sunt dobândite în procesul de îndeplinire a dorinței.

Prin urmare, divizarea și unificarea părților sufletelor în această formă construiește un nou Kli, pe care Creatorul nu l-a creat de la început. Aduni toate atributele obținute în procesul de conexiune cu celelalte părți ale sufletului colectiv. Din aceasta, se formează un nou Kli, care nu exista anterior. Acest nou Kli se bazează pe fațetele comune ale sufletelor în conexiunea lor unul cu altul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Recent, s-a simțit că Kli-ul mondial funcționează într-o singură dorință. Odată, Rabaş v-a dat sfatul să atacaţi dintr-o astfel de stare. Ce anume atacăm?

Răspuns: Pe noi înșine, inima noastră, lenea noastră, mândria noastră și vechile noastre obiceiuri. Trebuie să mă ridic deasupra tuturor acestor calcule.

Principalul lucru este să mă dizolv printre prieteni și să mă împing intenționat în grup. Acolo vreau să fiu tot timpul. Vreau să-mi pierd mintea personală și sentimentul personal; vreau să primesc mintea și simţirea tuturor prietenilor. Este ca și cum m-aș pierde în ei din propria mea voință.

Asta înseamnă să dobândesc vasul garanției reciproce.

Din Lecția Zilnică de Cabala 06/07/11, Baal HaSulam, „Matan Torah [Dăruirea Torei]”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce mijloace pot preveni un „avort spontan spiritual”?

Răspuns: În lumea noastră, pentru a evita avortul spontan, trebuie să mergem la medic, să ne examinăm și să urmăm toate instrucțiunile medicului. Pe calea noastră, trebuie să facem tot ce cere natura pentru dezvoltarea completă a embrionului. Tu protejezi embrionul, nu mama sa.

Dezvoltarea embrionului este dezvoltarea spirituală din tine. Te temi de avort spontan? Atunci ia parte la dezvoltarea ta spirituală.

Cauza avortului spontan constă în nepotrivirea dintre corpul mamei și dezvoltarea corpului spiritual. Se întâmplă ceva între ele până când acesta devine o bucată de carne și moare în raport cu mama.

Printre noi, acest lucru se întâmplă dacă o persoană nu ia parte la dezvoltarea sa spirituală.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→