Întrebare: În ultima vreme, nu pot înțelege ce este credința mai presus de rațiune. Ați putea explica cum se atinge această stare și ce este ea de fapt? Din câte înțeleg eu, este dată de Creator, și fără această credință, nu se poate ajunge nicăieri.

Răspuns: Credința mai presus de rațiune înseamnă că intenția de a dărui și de a iubi sunt mai presus ca importanță decât intenția de dragul propriu.

Acest lucru se întâmplă sub influența luminii înconjurătoare care coboară în timpul studiului și în timpul participării la grup și la diseminare. Până când lumina nu vă oferă această calitate, nu o puteți înțelege.

Din Lecția Zilnică de Cabala 28.01.2008

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Ratiune, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este foarte ușor să determini dacă o cale este spirituală: toate acelea cu care suntem de acord nu sunt spirituale!

Ceea ce aparține spiritualităţii sunt exact lucrurile opuse, care nu sunt acceptate de rațiunea și simţirile noastre și sunt nedorite și urâte. Exact la acestea trebuie să lucrăm.

Dacă nu simt niciun beneficiu de pe urma unei anumite stări, nici emoțional, nici mental, atunci numai ridicându-mă deasupra acelei stări pot începe să construiesc spiritualul. La urma urmei, într-un astfel de caz, cu siguranță nu sunt mituit și nu caut câștig personal, iar pentru a mă ridica deasupra ei, voi avea nevoie de ajutorul Creatorului.

Așa că mă verific constant: în ce măsură corpul meu rezistă muncii mele? Și acesta devine un semn al avansării corecte pentru mine.

Apoi trebuie să analizez de ce fac asta. Poate vreau să mă ridic deasupra mea și să urmăresc niște obiective personale.

Sau poate vreau să găsesc iubirea Creatorului, care este respingătoare pentru „corpul” nostru – mintea și simţirea egoistă. Și caut iubirea care este construită în întregime pe ura față de gândurile și dorințele egoiste, despre mine.

Dar adesea nu încercăm să ne ridicăm deasupra corpului nostru, ci regretăm că nu putem lucra conform minții și simţirilor conținute în corp, în loc să căutăm starea care se află deasupra rațiunii și simţirii și să dorim să fim în ea.

În primul rând, trebuie să împingem corpul în jos cu toate sentimentele și rațiunea sa, să fim deasupra lor și să nu le luăm în considerare. Adică, le luăm în considerare doar pentru a ne ridica deasupra lor. Aceasta se numește credință deasupra rațiunii.

În schimb, ne plângem: de ce nu este totul revelat minții mele, astfel încât să pot acționa ca un om sensibil și să știu că posed intelect și propria mea putere pentru o avansare adecvată?

Din Lecția zilnică de Cabala, 30.08.2010, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă știu că în cele din urmă voi revela guvernarea deschisă a Creatorului, cum pot folosi această cunoaștere fără egoism? Cred că mai devreme sau mai târziu Îl voi atinge pe Creator și se pare că pot deja aplica starea mea viitoare acum.

Răspuns: Cum o poți aplica?

Comentariu: Prin credință, Îl voi revela pe Creator.

Răspunsul meu: Încă nu ai calitatea credinței. Pur și simplu crezi că într-o zi în viitor o vei atinge. Dacă o vei atinge acum sau altă dată, îţi este necunoscut.

Prin urmare, concentrează-te pe avansarea ulterioară împreună cu grupul de prieteni către revelarea Creatorului printr-o unitate din ce în ce mai mare. Totul depinde de puterea conexiunii voastre.

Din Lecția zilnică de Cabala din 29.11.2025, Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este dificil să acceptăm că există un singur sens al vieţii, comun tuturor. Nu își caută fiecare om propriul sens?

Răspuns: Se pare că în fiecare zi, fiecare om caută un sens nou, adică ceva din care să-și găsească plăcere astăzi. Dar adevăratul sens al vieții nu poate fi temporar: Dacă sensul a secat, atunci nu există sens. Viața mea se va sfârși într-o zi, și chiar dacă mi-ar păsa de alții, nici viețile lor nu sunt eterne.

Sensul vieții nu poate fi decât etern. Și dacă acesta nu există și este limitat de durata vieții noastre, atunci rămânem fie să ne încurcăm găsind un sens imaginar în anumite hobby-uri, fie să nu căutăm deloc sens, ci pur și simplu să trăim în momentul prezent.

Întrebare: Când ajunge omul la nevoia de a găsi sensul etern al vieții?

Răspuns: Depinde de dezvoltarea interioară și de măsura suferinței. Omul trebuie să sufere din cauza faptului că viața sa trece fără sens. Viața sa poate fi foarte prosperă, pur și simplu regală, unde nu-i lipsește nimic altceva decât un singur lucru: „Dar pentru ce trăiesc?” Poate că are totul în această lume, dar acest lucru nu îl împlinește. Depinde de nevoile interioare ale omului.

Dacă nu ne umplem cu sensul etern, adevărat al vieții, atunci aceasta este viața la nivel trupesc până când acest corp moare. Dar dacă vrem să ne ridicăm la adevăratul sens, trebuie să fim întotdeauna conectați cu scopul care răspunde la această întrebare. Trebuie să ne conectăm cu Forța superioară a naturii care guvernează întregul univers. Ajunși la ea, vom dezvălui sensul vieții.

Din conexiunea cu o Forță superioară, omul începe să înțeleagă că aceasta a creat totul cu un scop special. Și dacă omul conectat la un scop atinge o rădăcină în această lume, atunci știe cum să o folosească corect pentru a da sens acțiunilor sale. Va putea folosi corect fiecare detaliu al acestei lumi pentru a se conecta cu sensul superior prin intermediul ei.

În acest fel, el sfințește întreaga lume și o readuce la rădăcina superioară din care această lume s-a extins odinioară. Se dovedește că el învață să folosească corect această lume. Deși aceste acțiuni nu sunt vizibile din exterior, deoarece totul depinde de intenția omului.

Din KabTV „Viaţă nouă 945 – Scopul vieţii,”, 09.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toți părinții vor să-și crească copiii astfel încât să devină oameni buni, de succes și educați. Dar dumneavoastră spuneți că vechea metodă de educație nu funcționează și avem nevoie de instrumente noi. Ce este această nouă educație?

Răspuns: În primul rând, avem nevoie nu de o educație „nouă”, ci pur și simplu de „creştere”, deoarece vechea educație nu există. În prezent, nu avem nicio educație; nu formăm un om. Prin urmare, nu putem numi educaţia care există în prezent în Israel și în întreaga lume un system, de educație.

Ne amăgim singuri crezând că ne trimitem copiii la școală pentru a le oferi o educație. Școala nu îi crește. La școală, copiii primesc exemple dăunătoare, iar școala se preocupă doar de note, în timp ce profesorii nu sunt preocupați de cum se va comporta un copil.

Toată lumea va fi de acord că acasă, copiii nu primesc de obicei exemple rele, cu rarele excepții ale familiilor disfuncționale. De unde își iau adolescenții obiceiurile proaste? Fie de pe internet, fie de la școală, adică de la o influență externă. Prin urmare, trebuie să avem grijă de influențele externe, astfel încât acestea să fie pozitive, nu negative.

Școala nu este deloc implicată în creșterea copiilor. Avem nevoie de noi instrumente de educație pentru a transforma școala într-un loc în care un om primește educație și nu doar un loc care îi oferă cunoștințe. Atunci vom vedea cum copiii noștri se vor schimba în bine și vor putea să se conecteze unii cu alții și să construiască o lume mai bună, mai umană.

Vor putea să-și construiască o familie și să aibă acces la orice informație de pe internet. Trebuie să le oferim mai multe cunoștințe despre ființa umană, despre corpul uman, despre gen, dar într-o formă corectă și deschisă.

În același timp în care copilul primește informații din exterior, este necesar să adăugăm explicații, astfel încât să înțeleagă de ce are astfel de dorințe și gânduri.

Nu ar trebui să-i facem de rușine, ci să vorbim cu ei într-un mod ușor, fără jenă, corect și deschis, astfel încât copilul să nu se retragă în sine, neștiind cum să-și controleze natura. Aici este necesară munca comună a părinților, psihologilor și specialiștilor.

Întrebare: Departamentul de educație are toate resursele: psihologi, profesori, sprijinul părinților și un buget uriaș. De ce nu există rezultate bune?

Răspuns: Astăzi nu văd în școală astfel de specialiști care ar putea forma oameni buni în generația de astăzi. Unde putem vedea rezultatele educației școlare?

Comentariu: Fiica mea este în clasa a XI-a și în fiecare zi o țin la școală până la ora 16:00 și ocazional până la ora 18:00. Costă guvernul mulți bani.

Răspunsul meu: Dar nu este nevoie de toate acestea. Am nevoie ca fiica mea, în clasa a XI-a, să petreacă jumătate din timpul petrecut la școală studiind cum să formeze un om în interiorul ei, cum să-și construiască mediul, familia și cum să devină o persoană care se simte bine într-o lume bună.

Școala nu se ocupă deloc de acest lucru. Predă doar matematică, fizică, biologie, adică pregătește un copil pentru facultate, cu alte cuvinte, cum să câștige bani. De aceea obținem astfel de rezultate.

Din programul de la postul de radio 103FM, 08.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă merg prin credinţă deasupra raţiunii și Îl justific pe Creator, dar tot experimentez suferință – este aceasta o faptă corectă?

Răspuns: Dacă experimentezi suferință, atunci este aceasta într-adevăr fapta corectă?

La început, ești de acord cu Creatorul, intenționând să te corectezi conform a ceea ce este scris în surse. Dar apoi se dovedește a fi opusul.

Sper că înțelegi ce vreau să spun.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 02/12/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sentiment există atunci când, după o lecție, începi să-ți fie dor de prietenii tăi, simțindu-i ca părți ale corpului tău, fără de care nu poți exista; adică, vrei în mod constant să fii una cu ei?

Răspuns: Acesta este sentimentul corect. Continuă să studiezi, împlinește toate sarcinile atribuite grupurilor și te vei vedea ridicându-te din această stare spre înalt.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/12/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum are loc revelarea feței Creatorului ca fiind binevoitor în guvernarea Sa? La urma urmei, tot ceea ce atingem este atins în credință mai presus de rațiune, ca și cum nu am vrea să-l dezvăluim direct.

Răspuns: Dacă omul se adaptează cu adevărat la dorința de a dezvălui atitudinea Creatorului față de el, și nu numai față de el, atunci în funcție de presiunea pe care o aplică, în funcție de dorința sa, el obține un răspuns din partea Creatorului.

Rezultă că se adresează Creatorului cu o întrebare pentru a cunoaște atitudinea Creatorului față de el și primește un răspuns.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/12/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este această stare atunci când simți că întreaga lume este plină de calitatea dăruirii, dar nu-l simți pe Creator în ea?

Răspuns: Aceasta este o stare incorectă. În lumea ta, în percepția ta asupra spiritualității, Creatorul Însuși nu există.

Acest lucru necesită o reflecție serioasă din partea ta și o cerere ca El să înceapă să se ocupe de tine, ca tu să-ți dorești să fii împreună cu El și să faci ceea ce Îi este plăcut. Apoi aștepți ca El să împlinească această cerință.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/12/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este foarte important ca omul să simtă că viața sa are sens. Este sensul vieţii universal pentru toată lumea sau fiecare om trebuie să-și găsească propriul sens?

Răspuns: Cu toții avem un singur sens al vieții: să atingem vârful dezvoltării umane și să dobândim Forța superioară care ne-a creat și ne guvernează. Ne putem apropia de ea, o putem înțelege, o putem cunoaște și deveni partenerii ei. Sensul vieții noastre constă în atingerea acestei Forțe. Conform modului în care este aranjată creația, nu există alt sens.

Nu noi am creat natura, această lume sau pe noi înșine. Existăm într-un sistem de legi fără a determina ce ni se va întâmpla la un moment dat și nici reacțiile noastre. Absolut nimic nu depinde de noi. Deci, ce ne rămâne în cadrul acestui întreg sistem în care suntem ca peștii prinși în plasă?

Suntem încorporați într-un sistem de forțe care acționează în toate formele și combinațiile posibile unele cu altele la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal și uman și în toate timpurile – trecut, prezent și viitor – care mă conectează cu toate generațiile care au fost, sunt și vor fi. Simt că le aparțin, pentru că, în esență, sunt unul dintre miliardele de oameni de-a lungul miilor de ani de istorie.

Prin urmare, în căutarea sensului vieții, analizez mai întâi ziua pe care o trăiesc acum și imediat descopăr că nu-i înțeleg sensul. Dacă aș ști întregul proces pe care eu și natura îl parcurgem! Dar cum poate un om mic să cunoască lucruri atât de înalte?

În acest caz, trebuie să te limitezi la căutarea sensului în această viață scurtă și trecătoare. Asta înseamnă că nu mă mai întreb despre cauzele și rezultatele ei dincolo de viață și moarte, ci privesc doar în interiorul vieții însăși.

Și așa trăiesc oamenii: vor să obțină succes, să-și întemeieze o familie, să crească copii buni, să călătorească prin lume, să devină oameni de știință sau muzicieni renumiți etc. Fiecare om găsește sens în ceea ce îi este cel mai aproape.

Poate că pur și simplu vreau să mă distrez sau să muncesc doar cât este necesar, iar seara să vin acasă și să mă uit la televizor fără să mă dau jos de pe canapea. Și acesta poate fi considerat un sens al vieții.

Dar problema este că nu trăim conform propriilor noastre planuri. Motorul dezvoltării ne rotește și ne împinge încontinuu și ne împinge înainte în toate simţirile și calitățile, în dezvoltarea intelectuală, emoțională și interioară. Prin urmare, ne schimbăm, iar sensul vieții de ieri își pierde sensul astăzi. Visele mele din copilărie de odinioară s-au evaporat deja.

De exemplu, nepotul meu, la vârsta de trei ani, visa să devină șofer de mașină de gunoi. I se părea culmea fericirii: să fie persoana care controlează o mașină atât de mare și face un zgomot atât de enorm. Astăzi, nepotul meu împlinește zece ani și, bineînțeles, nu mai visează la o mașină de gunoi.

Cu alte cuvinte, sensul vieții crește constant. Dar oare, înțelege omul care trăiește în această lume care este sensul vieții sau pur și simplu el sau ea, sub greutatea problemelor, este de acord cu ceea ce există? Omul nu este preocupat dacă există sens sau nu. Ceea ce contează pentru el sau ea este să se simtă bine.

Îmi amintesc că l-am întrebat pe profesorul meu la școală despre sensul vieții și am primit acest răspuns: sensul vieții este să citești o carte bună, să vizionezi un film interesant…

Și un prieten de-al meu, de la vârsta de paisprezece ani, s-a dedicat studierii Războiului de Treizeci de Ani din Franța. A făcut din asta opera vieții sale și a devenit cu adevărat un specialist major în acest subiect. Așa și-a găsit sensul vieții, deși mai târziu această pasiune s-a estompat.

Așadar, toată lumea găsește un sens în viață – în familie, în copii. Dar dacă îi întrebi pe oameni care este sensul vieții lor de zi cu zi, nu vor ști ce să răspundă sau vor spune că sensul vieții este pur și simplu să trăiești. Dacă ne-am născut, atunci acum nu mai avem unde să mergem; trebuie să trăim. Dar în ce scop să trăim, nimeni nu știe. Și astfel viața continuă fără niciun sens.

Din KabTV „Viaţă nouă 945 – Scopul vieţii”, 09.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→