După ce a găsit mediul corect, o persoană este gata să se încline în fața lui, să accepte tot ceea ce i se spune. La început, vede măreția în totul: în învățător, în studii și în prieteni.

Totuși, după trecerea unei perioade de timp, începe să se obișnuiască cu el. Îi este dată o oportunitate de a se alătura mediului și după aceea dispare: Totul este bine. Sunt în compania mea, ca înainte. Sunt gata.

Făcând asta, o persoană ieses în afară și cade înapoi. În stupiditatea și mândria sa, nu înțelege că acum îi este dată o oportunitate de a veni mai aproape, de a crește mediul în ochii săi. Acesta trebuie să devină chiar mai înalt decât era înainte.

Așa crește egoismul, pentru a îi da unei persoane oportunitate de a crește în mod constant mediul în ochii săi, din nou și din nou. Totuși, ea nu folosește acest ajutor împotriva ei pentru a urca ci îl lasă acolo jos. Ca rezultat, în loc să urce, ea coboară.

În acest fel, oamenii care merită ascensiunea și revelația Creatorului, neavând șansa să intre în mediu, încep imediat să coboare, să neglijeze mijloacele pe care le-a primit. Și a doua zi, privește mediul în mod diferit față de ziua trecută. Învățătorul, grupul și cărțile își pierd valoarea în ochii ei, deși cu viteze diferite.

De aceea, munca mea este de a crește în mod constant importanța mediului: învățătorul, cărțile  și grupul. Trebuie să urc spiritual și nu pentru că cineva are nevoie de cunoștințele mele ci pur și simplu pentru că altfel nu voi obține măreția Creatorului.

Mediul nu se prezintă ca ceva special și de aceea este foarte dificil să apreciezi prietenii. Învățătorul nu arată nici el ca un om special. A fost întodeauna dificil înt-un grup Cabalist să păstrezi mediul sus. Totuși, nu avem nicio altă cale. Trebuie să începem să îi ajutăm pe prieteni să realizeze importanța grupului.

Asta nu înseamnă că trebuie să ne arătăm  importanți sau să pășim țanțoși în jur, în mod artificial, cu măreția noastră. Este imposibil să pretinzi asta aici, deoarece Creatorul este ascuns. Cu cât mai sus este o persoană cu atât este mai puțin aparentă și Creatorul este ascuns mai mult decât orice. Asta este o lege spirituală.

De aceea trebuie să creștem importanța mediului în general pentru a obține importanța Creatorului prin el. Dacă acest scop nu arde la început în noi, dacă nu construim acest sistem în mod clar de la măreția mediului către măreția Creatorului, atunci nu vom obține nimic. Din contra, neglijența numai va crește.

Astăzi, organizația Bnei Baruch există pentru că eu exist. Mâine, dacă eu nu mai sunt aici, același lucru care s-a întâmplat grupului lui Rabash se va întâmpla: discordie în toate direcțiile. De aceea trebuie să înălțăm esența societății noastre, baza sa, măreția sa, curgând către aspirația către Creator.

Dacă asta crește constant în importanță și măreție, umplând capetele și inimile tuturor; dacă aparțin și eu, exist pentru asta și mă contopesc cu asta; dacă tânjesc pentru măreţia societăţii, pentru că mă conduce spre măreţia Creatorului, dacă simt în mod constant acest lucru şi dacă acest lucru este ceea ce ma mișca, atunci vom atinge obiectivul, fără îndoială, în cel mai scurt timp.

Din prima parte a  Lecției zilnice de Cabala 2/14/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ieri, am petrecut întreaga zi gândindu-mă la Kli-ul mondial ca fiind direcționat către scop. A ajutat asta întărirea garanției reciproce dintre noi?

Răspuns: Nu suntem capabili să vedem rezultatul acțiunilor noastre curente, accidentale. Tot ceea ce facem devine consumat de sistemul comun. O persoană trebuie să muncească mulți ani și apoi, pe neaștepate, obține rezultatul. De ce? Ea a corectat lucruri care îi sunt foarte îndepartate, dar ele aparțin aceluiași suflet, sufletul ei. Și nu va fi în stare să simtă sufletul nici măcar în cea mai mică măsură, până când acesta va deveni întreg chiar și în cel mai de jos și mai mic strat.

Și de aceea durează să conecteze toate părțile sufletului său, în percepția sa. Mai mult, o întreagă lună petrecută cu gânduri similare poate sfârși în același fel. Dar poate rezultatul corect este chiar senzația absenței, ceea ce evocă un impuls nou, puternic în tine.

Pur și simplu trebuie să continuăm să muncim. Sistemul commun este măreț și este ascuns de noi. Ne investim eforturile în el, fără a cunoaște viteza cu care se apropie rezultatul și care va fi mai exact acest rezultat. Iar revelația apare pe neaștepate!

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/2/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toate rugaciunile noastre pot fi doar pentru dorinta de a darui. Dar cand o dorinta nu se implineste, persoana atinge disperarea pentru ca inca are dorinta de a se bucura.

Daca am dorinta de a darui, nu ar trebui sa disper. As fi implinit prin anticiparea mea. Dar intrucat dorinta mea este egoista, aspiratia mea pentru daruire nu ma implineste.

Atunci apare caderea. Spune: Suferinta celui ce isi abandoneaza eforturile inainte de a le implini. Aste se intampla atunci cand grupul trebuie sa ajute persoana sa reziste astfel incat sa poata adauga inca o picatura poverii sau disperarii pe care o are, fara sa tina seama de faptul ca nu mai poate. Este exact locul in care trebuie sa adauge putin mai mult efort – in acealsi loc in care a ajuns la totala disperare, folosind fortele suplimentare pe care le primeste de la mediu.

Aceste suplimente sunt ceea ce construieste pasajul spre lumea spirituala. De fapt, ele trezesc in noi o rugaciune suplimentara, careia i se raspunde de catre Lumina care vine si schimba dorinta in una de daruire.

Apoi incepem sa ne bucuram de daruire, in care nu poate exista deziluzia! Nu exista restrictie in lumea daruirii. Lumea intreaga este in fata ta – mergi mai departe, implineste-te fara limite, la infinit! Fa ce vrei!

De fapt, daca intentia ta este de a darui aproapelui, atunci pentru tine nu exista restrictii.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 3/6/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt stări prin care trece fiecare grup, inclusiv cel de copii. Simțim că am atins un anumit nivel al unității și apoi egoismul nostru crește și totul se destramă, pierzându-ne astfel încrederea.

Răspuns: Aceasta este o stare bună. Avansăm împreună pe calea spirituală și ne unim pentru a obține lumea spirituală împreună. În alte cuvinte, ne unim forțele noastre egoiste intentionând să pătrundem în spiritualitate și să ajungem la Creator. Credem că asta este iniţiativa noastră, că noi conducem.

Dar apoi noi descoperim ură, repulsie, apar probleme între noi. Asta se întâmplă pentru că trebuie să realizăm că suntem incapabil de dăruire, că suntem egoişti care nu doresc să se unească decât dacă este un scop care stă înaintea noastră şi care este clar egoismului nostru.

Când ne adunăm să ne unim, ne gândim şi vorbim despre spiritualitate şi o studiem la lecţii. În acest fel ne ruinăm, pentru că atragem Lumina de acolo direct în spargerea noastră egoistă şi, datorită dezechilibrului, diferenţa de calităţi dintre cele două, spargerea se dezvoltă natural. O descoperim.

Atunci trebuie să înţelegem că am descoperit adevărul şi trebuie să urcăm de la nivelul material la nivelul spargerii. Dacă acum, la acest nivel, vom începe să ne unim unul cu celălalt prin aceaşi Lumină, atunci vom aplica metoda corecţiei şi vom obţine realitate spirituală în interiorul Kelim corectate. Atunci începem să facem corecţii, în timp ce până atunci nu am avut ce corecta pentru că ne-am unit cu egoismul nostru, fiind fericiţi de cât de distractiv a fost.

Fiecare persoană care atinge spargerea şi acţioneză împotriva egoismului ei trebuie să se unească cu prietenii în ciuda repulsiei. Asta este posibil numai cu ajutoru Luminii Superioare. Mă separă pe mine de alţii şi acum trebuie să simt că mă reuneşte pe mine cu ei. De îndată ce face asta, în cea mai mică măsură, voi începe să simt lumea spirituală. De fapt, conexiune dintre noi este deja spiritualitate.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 3/3/11 despre incredere

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Înainte ca noi toţi să venim la lecţie, fiecare dintre noi trebuie să se pregătească. Mă pregătesc pentru a mă pune sub influneţa mediului. Sunt puteri foarte mari, în prietenii mei, puterile Creatorului, şi vreau ca eu să fiu sub influenţa lor. Numai asta mă poate schimba.

Mediul înconjurător este ca un reactor, un mecanism mare,o secţiune teroeutică sau un întreg spital. Se schimba, vindecă şi mă formează conform primului grad spiritual. Trebuie sa il tratez ca oe un ajutor de urgenţă de care am în permanenţă nevoie.

Vin din nou şi din nou pentru a primi şedinţe de terapie, şi treptat mă însănătoşesc, Aud tot mai mult, sunt de acord cu tot mai multe şi simt tot mai mult. Văd cum fundaţii anterior inexistente sunt descoperite, şi devin tot mai sensibil faţă demediul înconjurător ca întreg.

Treptat, asta îmi intră în senzaţie şi apoi în minte. Impresii noi îmi devini imprimate în senzaţiile mele şi schimbări în ele îmi aduc gânduri noi ce se conectează şi se acumulează în înţelegere. Astfel stabilesc o conexiune din ce în ce mai strânsă cu forţa superioară ce îmi este revelată.

De aceea trebuie să construim atitudinea corectă către mediul înconjurător în special în timpul studiilor. Acesta este cel mai important lucru pentru o persoană deoarece este ca şi cum ar veni la singurul proces de vindecare, face singura acţiune pentru corectare ce poate fi realizată de el şi asta îl ajută să cucerească lumile spirituale. O persoană le cucereşte prin propia schimbare. De aceea este scris: ”un erou este cel ce îşi cucereşte înclinaţiile rele”, adică le schimbă în acord cu dorinţele spirituale.

Nu este în puterea noastră să transcedem fără schimbări interioare. Asta merge numai în lumea nostră, deşi mai târziu ne dăm seama că asta nu aduce nici un beneficiu real, permanent. Se întâmplă de fiecare dată şi apoi se întoarce ca un bumerang  cu încă o greşală pentru ca noi să învăţăm regula simplă: orice folosire a egoismului nostru este spre detrimentul nostru.

Din prima parte a lecţiei zilnice de cabala din 2/28/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna pregatirea grupului pentru lectie si, evoca asta Lumina Inconjuratoare intr-o masura mai mare?

Raspuns: Pregatirea grupului pentru lectie cere tuturor sa ia responsabilitatea pentru intregul grup. Ce se presupune prin principiul « Daca eu nu sunt pentru mine, atunci cine este ? » Inseamna ca sunt responsabil pentru trezirea grupului, si in acest fel calibrez scala pentru toata lumea cu cupa milei.

Ma asigur ca prietenii mei nu isi uita scopul. De ce suntem aici ? La ce grad am ajuns ? Ne dorim sa obtinem gradul de “om” (Adam), similar Creatorului. Asta trebuie sa fie extrem de important pentru noi. Apoi, nu vom uita ce conteaza in timpul lectiei si nu vom mai fi distrasi de ganduri straine.

Ma asigur ca asta li se va intampla prietenilor mei. Ajut pe toata lumea sa se mentina avand grija de ei. Cautam un proces cat se poate de corect pe calea succesului cand tot grupul actioneaza in acest fel.

Un individ poate reusi daca este cel ales, un suflet special. Suntem salvati doar de unitate. Nu vad nici un fel de oameni alesi aici. Fiecare persoana presupune ca acolo este un drum individual pentru el. Totusi, el greseste, in special in vremurile nostre cand nu este nevoie de oameni alesi. Dimpotriva, astazi, masele au nevoie sa se alature procesului de corectie.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 3/1/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu cât facem mai multe eforturi de dragul succesului grupului, cu atât simţim mai mult că lucrăm pentru propriul ego…

Răspuns: Ar trebuie să te bucuri de asta, pentru că este revelaţia răului. Fără a revela răul, nu vom obţine bunătatea.

Văd că, la sfârşit, singurul lucru pe care vreau să îl obţin din acţiunile pe care le fac de dragul grupului este de a extrage un beneficiu personal. Ce urmează?

Problema este că numai acest punct al revelaţiei nu este suficient. Nu poţi face nimic cu el. Acţiunea mea trebuie să fie aţintită; trebuie să aibă un vector. Altfel, forţa mea interioară rămâne doar un potenţial, ca un motor decuplat. Poate fi un motor bun, cu o capacitate de 200 cc, dar la ce bun?

Trebuie să ridic dorinţa mea şi să o îndrept către o anumită acţiune. Asta înseamnă că am nevoie de două puncte pentru a face un vector. Mintea este cea care dă direcţie forţei mele. De aceea forţa şi raţiunea lucrează bine una cu alta. Asta este conform legii.

Deci, chiar dacă am atins disperarea în atitudinea mea faţă de grup, asta nu îmi aduce încă oportunitatea de a acţiona. Acum trebuie să îmi conectez starea de scop. Tocmai am simţit că sunt opus faţă de mine însumi. Egoismul a fost revelat în acţiunile mele, sau în una din acţiuni: am făcut-o pentru mine şi nu am putut să o îndrept către prieteni.

În primul rând trebuie să îmi amintesc că nu există nimeni în afară de El. Problema nu este că eu nu am reuşit, ci că Creatorul a organizat această situaţie pentru mine, ca de altfel şi analiza ei. Devine clar că nu aş fi putut să fac nimic datorită egoismului meu, şi asta pentru că Creatorul a dorit să mă înveţe, să îmi arate că sunt condus de ego.

Atunci, ce trebuie să fac? De ce a vrut El să mă simt aşa? Pentru că în acest fel voi realiza importanţa scopului, calitatea dăruirii, care este opusă la ceea ce tocmai am revelat.

De unde voi lua această importanţă? Chiar din această stare. De fapt, nu există nicio Lumină fără vas, nicio senzaţie care să nu includă combinaţia a celor două, a Luminii şi a Kli. Cu ce mă compar pentru a simţii că sunt rău? Se întâmplă în comparaţia a ceea ce înţeleg eu că este dăruirea, imaginându-mi că aş putea să acţionez mai bine, tratându-mi prietenii mai bine.

În acest caz, există deja două puncte! Atunci, cum pot eu să comut din punctul propriei mele insignifianţe şi imoralitate în punctul dăruirii? Ce îmi lipseşte? Îmi lipseşte forţa şi asta trebuie să cer.

Dar asta nu este totul. De ce trebuie să o cer? Fac asta pentru a mă simţii bine, pentru a nu mai simţii repulsia faţă de mine însumi? De fapt, egoismul meu suferă datorită revelaţiei recente. În acest caz, reiese că încă sunt egoist, numai că am trecut prin a doua răsucire şi sunt la al doilea nivel al iubire de sine.

Mai degrabă, eu nu vreau ca toată munca şi rezultatele mele să urmărească profitul personal. Vreau să execut o acţiune în care voi descoperi plăcerea pentru Creator. El mă corectează şi vreau asta pentru a-I dărui Lui plăcere.

În acest fel încerc să avansez înainte, puţin câte puţin, şi apoi încă un pic, cât este posibil. Acestea sunt primele mele încercări, pe care trebuie literalmente să le mestec, gust cu limba sau, mai exact, să le sparg cu dinţii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/28/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand incepem sa experimentam presiunea egoismului nostru, loviturile care se primesc, care este modul corect de a aborda grupul? Pe ce ar trebui sa ma concentrez?

Raspuns: Daca o persoana nu are  o cerere interioara pentru grup, ce poate el spune? Tot ceea ce facem, facem de buna voie. Daca o persoana nu vede ca ar trebui sa se intoarca catre grup, nu o va face.

Eu apelez la grup daca ma simt neajutorat, daca vad ca nu exista nimic care ma poate salva, ca sunt incapabil sa ma transform singur si sa obtin ceva, daca realizez ca toata inteligenta mea si potentialul meu nu au nici o solutie pentru mine.

Doar atunci sunt pregatit sa apelez la prieteni pentru ajutor. Cererea iese la suprafata in mine cand caut si doresc sa ma rup de aceasta oribila stare de a fi. Asta se intampla cand desopar ca ma pot intoarce doar catre grup.

Apelez la el extern sau intern. Prietenii pot ca nici macar sa nu simta, dar eu doresc sa primesc sprijin si putere de la ei.Apoi ma intorc inspre ei cu o cerere.

Altfel, oare chiar pot sa  ascult sfatul si sa intreb grupul pentru ajutor? Fatarnicia nu va ajuta aici,e doar o risipa de respiratie. Doar cand o dorinta adevarata s-a maturizat in mine, atunci ma intorc inspre prieteni. Nu conteaza daca ei simt asta sau nu. Este forta dorintei mele in cererea mea care o face adevarata.

Din prima parte a Leciti zilnice de Cabala 2/23/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

De acum inainte noi nu mai putem avansa asa cum am facut-o pana acum, legati la ochii indreptandu-ne spre o destinatie necunoscuta, fara intelegere, intelepciune si o cunoastere sigura, precum animalele alergand in directii nedefinite, fugind intr-un loc sigur sa scape de pericol. In felul acesta am avansat in cursul istoriei, dar astazi trebuie sa incepem sa evoluam ca oamenii ce suntem.

Un Om e cineva care “are  ochii” si vede drumul dinainte, cunoscand exact incotro se indreapta. In primul rand, cineva atinge starea sa viitoare de existenta in “ forma sa potentiala” si apoi o materializeaza in practica.

Formele la care trebuie noi sa trecem acum sunt formele similare Creatorului. De aceea, inainte de orice, trebui se sa le manifestam in conexiunea dintre noi, multumita careia noi acumulam noi proprietati. Apoi, in mod colectiv, noi vom realiza starea noastra viitoare in practica:  o conexiune stransa, puternica, a unuia cu celalalt, bazata pe daruire, in care Creatorul va fi revelat.

In aceasta maniera noi vom progresa pas cu pas, pana ce vom trece prin cele 125 de grade spirituale. Va insemna iesirea din exil spre libertatea absoluta. Incepand de astazi si de acum in colo, inaintarea noastra trebuie sa fie supravegheata si constinenta, fara sa repetam greselile anterioare pe care  in mod continuu si metodic le facem din timp in timp pe parcursul stagiilor umane ale evolutiei.

De fiecare data incercam sa facem ceva fara sa stim ceva despre viitor, liderului care a strigat mai tare i-a fost data oportunitatea sa altereze natura si societatea umana. Aceea persoana isi va infaptui ideile pana cand ori va fi dat jos de la putere or va muri natural, dupa aceea noi descoperim ca tot ce a facut a fost gresit. Iar ciclul se va repeata incontinuu, de la o eroare la urmatoarea.

Astazi, printre toate acestea, avem de a face cu o situatie dificila care are legatura  cu conducerea lumii si cu aceasta noua tendinta. Noi suntem capabili sa vedem ce obstacol enorm e pus in calea noastra si cat de inutili sunt sunt acesti conducator. In cele din urma ei vor fi inlocuiti cu un guvern meritos,similar Sanhedinului din vechime care este un consiliul spiritual autentic, stand in fruntea intregii umanitati.

Din partea a patra  a Lectiei zilnice de Cabala 12/29/2010, “Intelepciunea Cabala şi filozofia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

In lumea noastră suntem obişnuiţi să acţionăm independent. Îmi folosesc toată puterea, ştiinţa, energia şi potenţialul de a fi unit cu mediul, abilităţile mele înnăscute, la fel precum şi obiceiuri privind dezvoltarea şi educaţia. Eu sunt sursa; eu sunt centrul. Prin mine însumi, acţionez şi îmi pavez drumul prin lume.

La fiecare pas făcut pe drum, vedem cât de eficientă este această abordare. În definitiv suntem născuţi de puterea egoismului, voinţa de a te bucura. Şi din moment ce folosim această dorinţă pentru a avea succes şi ca să obţinem beneficiu personal, de aceea folosim tot ce avem, atât capacitatea noastră interioară cât şi mijloacele exterioare.

Am putere, motivaţie, energie şi cutezanţă – toate calităţile ce îmi sunt încredinţate şi le folosesc dinspre interior spre exterior. Dar nu asta se întâmplă în timpul corecţiei sufletului. Dacă scopul meu stabilit, nu este să reuşesc în lumea asta, ci în lumea spirituală, dacă vreau să străpung în lume şi să o realizez,  atunci descopăr că nu sunt pregătit pentru ea în mod onest. Nu am forţele, înţelegerea, sau calităţile care îmi permit să mă apropii de unul singur şi să atac, să pătrund şi să cuceresc Lumea Superioară.

E nevoie de timp pentru a realiza asta. Dar apoi, văzând că instrumentele mele normale sunt lipsite de putere aici, simt slăbiciunea, mă dau bătut şi nu ştiu ce să fac. De obicei acestea aduc o persoană în faţa unei mari coborâri. Totuşi nu are mijloace  prin care să obţină ce îşi doreşte. Deci ce trebuie să facă?

Sunt două lucruri ascunse aici ce trebuie realizate:
1. Eu nu aparţin, nu corespund lumii spirituale în nici un fel, sub nici o formă. Acum, asta îmi este limpede. Şi acest moment de slăbiciune este un început bun. Cu toate astea, în esenţă, este vorba despre realizarea propriei mele naturi, care este detaşată de spiritualitate şi nu mă va ajuta în nici un fel. Nu am înclinaţii, mijloace, unelte sau posibilităţi pentru găsirea unei căi spre a fi unde vreau să fiu. Nu pot pricepe nimic din asta.

2.Sunt capabil să obţin o forţă care mă va ajuta şi o minte ce mă va direcţiona la obţinerea Lumii Superioare prin mediul înconjurător. În definitiv, mediul înconjurător este mijlocul prin care obţin Lumea Superioară, şi este prezent chiar lângă mine. Este grupul la care sunt adus direct de Sus şi cu ajutorul căruia pot primi  Forţa superioară pentru ca ei să mă poată influenţa.

Nu obţin lumea spirituală aspirând să trec din interiorul meu spre exterior. Nu o cumpăr, nu o absorb, nu pătrund în ea. Din contră, pentru a cuceri lumea spirituală, trebuie să mă adaptez eu însumi la ea.

Astfel atitudinea faţă de muncă şi rezultatul său, precum şi reconcilierile cu mine însumi şi faţă de Lumea Superioară sunt complet opuse cu munca pe care o facem în lumea noastră. Aici trebuie să obţin, sa iau, să cuceresc ceea ce îmi doresc în timp ce Lumea Spirituală este contrară, infinit gata pentru mine. Eu sunt deja în ea, şi tot ce trebuie să fac este să mă schimb pentru ca asta să mi se arate.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabalan2/28/11, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→