Întrebare: Sunt dorințele mele predeterminate de Creator? În acest moment, acționez conform intențiilor mele. Sunt aceste intenţii ale mele sau vin tot de la Creator?

Răspuns: În tine nu există nimic din tine. Acest lucru se aplică tuturor; totul vine de la Creator.

Uneori, Creatorul ne pune în cale situații foarte neplăcute, astfel încât mai târziu să ne dăm seama că ele au fost de fapt bune, și în acest fel, să învățăm din ele.

Dar când ne judecăm acțiunile trecute și suferim foarte mult din cauza lor, acestea sunt și acțiunile Creatorului care trec prin dorința noastră, prin egoismul nostru. Pur și simplu simțim ceea ce ne face Creatorul și acumulăm aceste impresii.

Întrebare: Când omul se întoarce direct către Creator, înseamnă că se întoarce de fapt către propriul său egoism?

Răspuns: Desigur. Dar chiar și asta este bine. În realitate, omul vorbește cu sine însuși în timp ce proiectează o imagine în fața sa.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 21.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne conectăm inimile?

Răspuns: Prin aspirație. Când simți că te întinzi către ceilalți și primești un răspuns și de la ei: „Oh!”. Atunci simți că o inimă s-a deschis cu adevărat, apoi o alta, începe să apară un spațiu comun între ele.

În cadrul acelui spațiu comun, iubirea este deja simțită, împreună cu înțelegerea, reciprocitatea și conexiunea. Există o lipsă de forță vitală, dar nu una animalică; mai degrabă, de forță vitală spirituală. O pot simți doar dacă mă conectez cu un alt om în acest fel.

Întrebare: Deci, când omul spune: „Nu am putere”. Chiar dacă are mâncare și bani, el spune: „Nu am putere, pur și simplu nu am putere să trăiesc”. Înseamnă asta că este în căutarea unei alte inimi?

Răspuns: Da! Inconștient, simte că nu are pentru cine să trăiască. La urma urmei, viața este construită pe naștere, creșterea copiilor, dăruirea către alții și primirea aceluiași lucru de la ei. Această împlinire reciprocă a celuilalt – aceasta este viața. Este imposibil să dai unui om fără să primești în schimb. Și așa continuă.

Întrebare: Se apropie acele vremuri?

Răspuns: Sper că da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 22.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O ființă creată este ceva ce există în lumea spirituală, deoarece lumea noastră corporală există doar în imaginația noastră.

Ființa creată se naște din linia de mijloc, din punctul în care sunt prezente două forțe opuse: primirea și dăruirea.

Ea știe cum să combine aceste două forțe în așa fel încât să folosească forța primirii, care este opusă Creatorului. A fost creată în mod deliberat în acest fel pentru a-i oferi ființei create independență și capacitatea de a sta liber opusă Creatorului. În acest fel, ne putem construi propria identitate independentă care încorporează ambele forțe împreună.

La fiecare pas, ființa creată trebuie să combine corect aceste două forțe și să verifice procesul etapă cu etapă pentru fiecare nouă porțiune de dorință egoistă care este revelată în interiorul ei. Astfel, ființa creată se dezvoltă singură, se construiește din propriul material cu ajutorul forței de dăruire, pe care o atrage din linia dreaptă.

În esență, toată munca este efectuată de forța dăruirii, forța luminii, de Creator. Dar ființa creată trebuie să pregătească tot ce este necesar pentru aceasta. Așa cum în lumea noastră folosim toate mijloacele disponibile la nivel mineral, vegetal, animal și uman, împreună cu toate puterile simţirilor și minții noastre. Totuși, spunem în continuare că noi înșine am făcut munca, pentru că noi suntem cei care realizăm aceste acțiuni folosind materialele acestei lumi și propriile noastre abilități.

Construcția corporală și spirituală se desfășoară în același mod: mai întâi există un plan, iar apoi, folosind materialele disponibile, începem să construim diferite forme. Așa este și în lumea spirituală. Prin dorința și înțelegerea noastră, noi înșine construim „formele Creatorului”, atitudinea noastră față de El, care seamănă cu atitudinea Lui față de noi.

Pe de o parte, aceasta este propria noastră muncă, așa cum este scris: „Am muncit și am găsit”. Dar pe de altă parte, este lucrarea Creatorului, pentru că învățăm de la El, din exemplele Sale și Îi cerem să o ducă la îndeplinire. Suntem adevărați parteneri cu El, pentru că noi înșine știm exact ce vrem și trebuie să pregătim tot ce este necesar!

Cu alte cuvinte, urmărim linia de mijloc în intenția noastră, unind dorința și intenția și hotărând singuri cum să unim corect forțele sfințeniei și impurității, liniile stânga și dreapta.

De asemenea, construim linia de mijloc conectându-ne cu grupul prin lumină. Vrem să fim incluși în grup și să găsim dorința de a dărui în cadrul acestuia, însă acea dorință poate fi creată doar de lumină, de Creator, care este ascuns în el. Astfel, încorporăm aceste două forțe: forța grupului și forța Creatorului din noi înșine, în timp ce rămânem în linia de mijloc.

Și în multe alte exemple, vedem că operăm în linia de mijloc, deoarece trebuie să combinăm aceste două forțe – primirea și dăruirea – pentru a dobândi libertatea de alegere și a ne construi independent din ele.

Din Lecția Zilnică de Cabala 28.03.2011, „Pregătirea pentru Convenția din New Jersey”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rădăcina ecranului este atitudinea mea față de Creator; este ceea ce numim măreția scopului, măreția Creatorului. Deși este totuși de dragul primirii, ea constituie rădăcina ecranului.

Când pot spune că îl am? Când sunt în întuneric, tocmai când lumina din jur nu strălucește asupra mea. Lumina din jur nu este lumina care mă va corecta. Este lumina care se va îmbrăca mai târziu în mine ca lumină interioară.

În mod special în timpul întunericului, omul vede că se află într-o stare animalică, iar omul din el nu este trezit de Sus. Totul depinde de modul în care el însuși este capabil să se transforme în Om, să trezească o dorință față de Creator în sine.

Din Lecia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Percepţia noastră asupra coborârilor și ascensiunilor nu se aliniază cu starea reală a lucrurilor, ci mai degrabă cu ceea ce simte dorința de a primi. Când lumina mă influențează, experimentez o ascensiune, iar dacă nu, atunci o coborâre, și cad în depresie.

Adică, verific în funcție de cât de plin sau gol este stomacul meu sau cât de plin este buzunarul meu, pe baza vaselor (Kelim) mele de primire. Dar din punct de vedere spiritual, aceasta nu constituie nici o coborâre, nici o ascensiune.

Cum pot măsura cu adevărat ascensiunile și coborârile mele? Numai atunci când lumina nu strălucește asupra mea. Îl preamăresc pe Creator pe cont propriu și nu numai atunci când primesc de la El? Îl laud pentru că este mare în ochii mei? Îl pot preamări pe Creator cu 10%, cu 10 sau 20 de grame, sau poate sunt complet incapabil să fac asta. Aceasta este măsura.

Este imposibil să determini acest lucru în timp ce primești plăcere, deoarece lumina anulează Kli-ul (vasul). O astfel de măsurare este posibilă doar într-o stare de întuneric, atunci când îmi impun o restricție și spun că ceea ce se întâmplă nu contează. Principalul lucru este că nu vreau ca prezența sau absența luminii să mă influențeze. Vreau să mă raportez la Creator așa cum este El, fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu mine.

Dacă sunt capabil să fac față stărilor de întuneric, atunci se poate spune că sunt cumva, într-o stare în care mențin restricția, nevrând ca lumina să strălucească asupra mea. Nu vreau să merg spre scopul creației prin intermediul combustibilului pe care mi-l dă Creatorul, deoarece atunci când El îmi dă lumină, merg, iar când El nu dă, nu merg. Vreau să avansez prin intermediul propriei mele lumini, într-o stare de întuneric, scopul este important pentru mine și acesta îmi servește drept combustibil.

Numai eu însumi pot dezvolta simțirea importanței scopului în mine și tocmai atunci când sunt în întuneric.

Aceasta se numește credință. Și dacă mă simt bine sau nu, depinde de faptul dacă pot merge mai departe cu lumina credinței. Dacă lumina credinței mă servește în loc de iluminarea care vine de Sus, atunci mă voi simți bine. Și dacă lumina credinței nu mă servește, sau este slabă, sau nu este suficientă, asta înseamnă că nu am atins încă starea descrisă mai sus.

Din Lecia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Discuții despre Treptele Scării, Partea 165

Ce trebuie să facă omul pentru ca apelul către Creator să se detașeze de el însuși?

Pentru ca un apel către Creator să fie detașat de om, trebuie să ne examinăm atitudinea față de El.

Este relativ ușor pentru om să-și imagineze „Eu exist”. De asemenea, nu este atât de dificil să-și imagineze „dorința mea către El”. Cu toate acestea, nu putem păstra această simțire mult timp. Cumva, înțelegem o imagine interioară care ne spune că acesta este Creatorul, dar acea imagine se schimbă constant, pentru că nu știm ce este Creatorul în forma Sa supremă sau simțirea Sa interioară.

Putem într-un fel, să poziționăm aceste două puncte „Eu” și „El” în fiecare stare în care ne aflăm. Cu toate acestea, odată ce aceste două puncte sunt prezente, provocarea este de a examina măsura în care atitudinea noastră este îndreptată către noi înșine și în ce măsură ne imaginăm că este îndreptată către Creator.

Când finalizăm această examinare, ni se dă următoarea stare, iar procesul continuă în consecință.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Ei spun că lumina credinței trebuie să fie ca lumina care a plecat. Dacă este așa, și omul primește lumină din interiorul lui (adică nu devine sursa de putere și lumină, ci posedă un simț al importanței scopului în raport cu Creatorul), atunci el primește lumina credinței de Sus, lumina Hasadim, care îl umple.

Cu această lumină el poate trăi. Aceasta este deja a doua fază, calitatea de Bina. Dacă el este capabil de asta, atunci ceea ce îi rămâne în continuare este doar credința completă, perfectă.

Acestea sunt stările prin care trecem într-un fel sau altul. Încă nu înțelegem cum facem asta. Și deși toate aceste stări se află și în dorința de a primi, aceasta este o pregătire reală pentru adevăratele grade.

Este necesar să prețuim faptul că ni se dă simțirea întunericului. Acesta este un semn că am primit deja posibilitatea de a ne dezvolta Kelim (vasele) de Sus. Prin urmare, timpul plecării luminii este un timp binecuvântat, timpul construirii de Kelim.

Faptul că ne înspăimântăm, cădem, ne temem de aceste stări și uneori simțim că sunt mai rele decât moartea pentru noi, este sentimentul părții noastre animalice. Dar în Kli-ul spiritual, această stare trebuie să ducă la posibilitatea ascensiunii.

Omul trebuie să distingă două părți în interiorul lui: partea sa animalică suferă, dar tocmai în acest moment sufletul său trebuie să se înalțe. Primește posibilitatea de a se trezi spre credință și de a primi lumina credinței. A te înalța înseamnă a simți cât de măreţ este Creatorul.

În ce moment pot simți că El este măreţ în ochii mei? Dacă primesc mult de la El. Dar pot spune că Creatorul este măreţ când nu primesc de la El, și mai mult, când primesc întuneric? Atunci nu voi depinde de dorința mea de a primi. A fi mare în suflet sau mare în trup (în dorința de a primi) sunt două lucruri diferite.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot proteja de un sentiment de deznădejde când cred că totul vine de Sus și nimic nu depinde de mine?

Răspuns: Nu, dacă eu cred că totul vine de Sus, o astfel de abordare nu-mi va rezolva problemele și nu mă va elibera de munca mea.

Toate stările ne sunt trimise de Creator; trebuie să mă raportez la aceasta ca la o cauză. Dar ulterior, Creatorul îmi cere să lucrez atât intern, cât și extern. Așa cum mă raportez la dușmanii mei interiori și la cei care mă urăsc, așa ar trebui să fie și atitudinea mea față de ei în lumea exterioară.

Externul trebuie să corespundă complet cu internul. Dacă ai avea de-a face cu dușmanii din sufletul tău, ai vedea imediat schimbări în lumea exterioară.

Treptat, oamenii descoperă că nu există o soluție externă pentru această problemă. Dacă nu ești capabil să cobori la un grad inferior, să sapi mai adânc și să vezi adevărata cauză, atunci îți vin în minte doar idei nebunești și nimic mai mult. Nu există nicio soluție.

Omul care nu coboară la nivelul în care cauzele sunt dezvăluite pur și simplu arde prin viață; rămâne un animal. Și indiferent câtă suferință ar experimenta, nu va realiza nimic. Va trăi sau va fi ucis; dar el trăiește cu adevărat doar atunci când începe să-și conecteze toate stările cu Creatorul, dar numai într-o manieră cu un scop. În asta constă toată munca noastră.

Prin aceste stări, ajungem treptat să înțelegem necesitatea dezvăluirii divinului. Aceasta este deja un grad inferior, atunci când nu vrei ca Creatorul să Se reveleze pe Sine ca cel care aduce  răul și apoi stabilești o conexiune cu El. Se dezvoltă o cerință de a-L percepe pe Creator ca pe o cauză bună, mai degrabă decât ca pe una rea, și nu pentru că tu te simți rău. Pur și simplu nu vrei să te raportezi la Forța superioară în acest fel.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot lucra cu bucurie când se întâmplă lucruri atât de teribile în jurul meu? Și nici în interior nu stau bine. Pe scurt, există haos atât în ​​interior, cât și în exterior.

Răspuns: Bucuria este rezultatul revelației Creatorului. Faptul că El se revelează într-o formă atât de evidentă și clară este un semn că Creatorul ne oferă oportunitatea de a corecta această stare.

Dacă nu conectezi această situație cu Creatorul, atunci, desigur, nu poți fi fericit. Nu ai niciun motiv pentru asta. Dar, de îndată ce conectezi această stare cu El, apar două tipuri de fericire.

Poți fi fericit știind că ești îngrijit, că nu ești uitat: „Asta înseamnă că nu e din întâmplare și mă pot relaxa puțin și mă pot odihni. Este ca și cum aș fi aplicat ceva dătător de viață pe rănile mele și mă simt mai bine. Creatorul există și eu nu lucrez în zadar.”

Dar aceasta este o bucurie falsă. Bucurându-te în acest fel, pur și simplu ți-ai îndulcit (mituit) dorința de a primi. Făcând acest lucru, nu ai făcut nicio muncă utilă și nu ai avansat spiritual.

Al doilea fel de bucurie este atunci când poți să-L revelezi pe Creator, să stabilești contact cu El și să faci corectări prin aceste stări. Voi explica acest lucru mai detaliat: Starea pe care o primim, fie ea externă sau internă, coboară de Sus. De fapt, nu starea este cea care coboară de Sus, ci lumina care strălucește în Kli-ul meu.

Kli-ul meu, dorința mea de a primi, este complet acoperită de răni purulente, iar lumina strălucește asupra lor. Dar eu văd aceste răni doar în forma lor externă, doar în manifestarea lor externă: ostilitatea arabilor, războaiele, bolile, nedreptatea. Nu simt aceste răni în propriul meu suflet. Dar lumina superioară care strălucește asupra lui îmi dezvăluie că sunt complet putred în interior.

Poți asocia toate aceste manifestări externe (boli, suferință, dușmani) cu Creatorul, dar trebuie să vezi că toate acestea sunt o reflectare a sufletului tău. Toate acestea se întâmplă în interiorul tău, în sufletul tău.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 164

Ce înseamnă să pregătești simțirea?

Conform corectării vaselor, Creatorul umple omul, se îmbracă în el și asta simte omul. Pregătirea pentru aceasta este pregătirea simțirilor, a vaselor.

Un om cu deficiențe de auz cumpără un aparat auditiv. Omul miop cumpără ochelari. Cel al cărui simț al gustului este obosit mănâncă alimente cu arome puternice. Omul obosit bea o ceașcă de cafea pentru a se trezi puțin. Dacă cineva vrea să-și intensifice sensibilitatea sau să-și stârnească emoțiile, ar putea asculta muzică specială. Omul face diverse pregătiri pentru a-și ascuți simțurile.

Uneori vedem pe cineva plângând și asta ne face să râdem. Alteori, cineva ne spune ceva obișnuit și ne dau lacrimile. Totul depinde de pregătirea omului.

Ne aflăm în starea cea mai exaltată, cea a corectării finale. Cu toate acestea, din cauza simțurilor noastre obosite, simțim doar o mică fracțiune din aceasta și chiar și în acea mică porțiune, simțim totul ca fiind opusul corectări finale și ne blestemăm viața. Întreaga muncă de corectare este corectarea simțurilor noastre. Aceasta este „recunoașterea răului”. Totuși, se pune din nou întrebarea: Cum putem ști acest lucru dacă „binele” este ascuns?

Baal HaSulam oferă o parabolă despre un om bogat care și-a închis fiul într-un subsol întunecat, fără nimic altceva decât mâncarea care îi era coborâtă. Fiul și-a blestemat tatăl și l-a văzut ca pe un torționar crud. Când a fost în sfârșit scos afară și i s-a arătat că există o altă viață dincolo, starea lui mentală s-a înrăutățit. Nu a înțeles ce se întâmplă. Se simțea cel mai nefericit om din lume. Acestea sunt exact tipurile de stări prin care trecem noi.

În timp, învățăm treptat din starea noastră. Ce înseamnă „a învăța”? După ce inima lui a fost frântă timp de douăzeci de ani, ei aduc lumină în subsol, iar apoi el descoperă toate comorile pe care tatăl său le-a lăsat acolo pentru el. Începe să înțeleagă că totul a fost făcut de dragul lui. Și de ce a fost îndurerat timp de douăzeci de ani? Pentru că nu și-ar fi putut digera toată bogăția în mai puțin timp. Acum poate. Vasul trebuie să fie potrivit luminii, revelației.

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→