În timpul unei ascensiuni, unui om i se dă în mod deliberat o anumită măsură de iluminare pentru a putea simți perfecţiunea. Dar aceasta vine la om de Sus, nu ca ceva ce el a câștigat pe cont propriu, și este dată tocmai pentru ca omul să simtă clar calitățile Creatorului și să înțeleagă, cel puțin într-o mică măsură, natura spiritualității. Pe baza acestei experiențe, omul este menit să aprofundeze Tora, studiul, articolele, scrisorile și tot materialul care anterior îi era neclar.

Acum, trebuie să lucreze prin acest material, să îl înțeleagă și să internalizeze cu adevărat ceva din el. În funcție de cât de repede și eficient îl foloseşte și în funcție de dorința lui de a obține beneficii maxime în timpul ascensiunii, va dobândi cunoștințe, simțiri și discernăminte.

Mai târziu, când oamenii sunt în „coborâre”, trebuie să înțeleagă că acum li se dă starea opusă ascensiunii, îndepărtarea de Creator, astfel încât să poată simți cine sunt fără influența luminii înconjurătoare. Dar în orice caz, lumina înconjurătoare îi luminează, astfel încât să poată vedea că nu înțeleg sau nu simt și că se află în întuneric, în îndepărtare și în coborâre. Aceasta este iluminarea luminii înconjurătoare, dar așa cum se numește, în „Achoraim”.

Apoi, în starea de coborâre, omul este de asemenea obligat să lucreze, adică să nu se cufunde în această stare, să nu-și studieze Kelim, deoarece acestea pot fi studiate doar în interacțiunea lor cu lumina.

Dacă, în timp ce încearcă să iasă din starea de coborâre, omul nu este capabil să studieze sau să se angajeze în muncă interioară, ar trebui în schimb să efectueze acțiuni fizice în grup, în bucătărie, nu contează unde. Deși el le efectuează mecanic, cu mâinile și picioarele și nu își poate angaja mintea și inima, aceste eforturi vor fi considerate acțiuni spirituale autentice, în Keli spirituale, deoarece aceasta este cea mai mare exprimare spirituală de sine de care este capabil omul.

Însă când după o perioadă de coborâre, omul primește o iluminare de Sus, nu trebuie să creadă că este rezultatul propriei munci, că el însuși a depășit, a acționat și a atins. I se dă o altă stare de Sus în care trebuie să lucreze, și poate, aceasta este numită ascensiune. Încă nu se știe cu adevărat ce sunt: o ascensiune și o coborâre.

Ar trebui să evaluăm aceste stări nu în funcție de cât de aproape sau de departe suntem de Creator din cauza unei treziri de Sus, ci în funcție de măsura în care prin propria noastră trezire de jos, ne străduim să ne apropiem de El. Se poate ca în timpul unei coborâri dorința omului pentru Creator să fie mai mare decât în ​​timpul unei ascensiuni; atunci coborârea este o ascensiune.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 175

Trebuie să spunem „Binecuvântat fie Creatorul” tot timpul împotriva calui care calomniază?

Nu, nu ar trebui să spunem „Binecuvântat fie Creatorul” tot timpul. Ar trebui să spunem „Binecuvântat fie Creatorul” după ce ne-am examinat pe noi înșine, ne-am confruntat cu acea calomnie și am știut de unde provine, din propriile noastre vase. Când recunoaștem cauza calomniei și o analizăm profund, simțim cât de mult se opune scopului și cum interferează cu atingerea lui. Atunci, putem spune cu adevărat: „Acest discurs calomnios este rău pentru mine, deoarece este rău pentru Creator.”

Prin aceasta, ne unim deja cu Creatorul împotriva acelui discurs și apoi putem ruga Creatorul să-l corecteze. Înainte de a ne uni cu Creatorul împotriva răului, nu-I putem cere să-l corecteze.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-o stare de coborâre, cum pot găsi puterea de a mă trezi de jos?

Răspuns: Pentru a permite unui om să facă un efort, o mișcare independentă, acesta este lăsat singur. În loc să fie atras spre scop de o forță de Sus, el este blocat în a-l atinge. Totuși, acest lucru nu începe imediat. La început, omul este ușor ghidat în direcția corectă, ceea ce îi permite să experimenteze și să distingă anumite lucruri, deși într-un mod limitat, de începător.

Brusc, acest lucru este oprit, iar omul are sentimentul că este complet deconectat, cu o dispoziție proastă, el cade atât în ​​viața animalică, dar și în cea spirituală. Pentru ce se face acest lucru? Asta îi dă un sentiment de deșert, atunci când nu știe ce să facă sau unde să meargă. Și nici starea sa actuală nu este bună.

Când omul nu are o stare interioară numită „prezent” sau o lumină înconjurătoare, care strălucește de departe și se numește „viitor”, acest lucru îl conduce la o stare de disperare, la un sentiment de lipsă de împlinire atât din prezent, cât și din viitor. Omul nu se simte capabil să trăiască nici în prezent, nici în viitor.

Se întâmplă acest lucru, pentru a arăta omului în ce stare se află cu adevărat, atunci când nu este îngrijit de Sus. Este posibil să faci ceva în această stare? Aproape nimic. Dar totuși, este posibil să analizezi puțin și să afli în ce măsură este benefic să avansezi cu ajutorul forțelor dăruite de Sus. Cel puțin atât: să le dorești, să le apreciezi.

În cele din urmă, aceste stări îl învață pe om despre adevărata sa stare atunci când nu este „îngrijit” de Sus. De aceea, aceste stări sunt bune, pentru că ele construiesc omul. Altfel, atunci când i se dau tot felul de umpleri și este ademenit – aceasta nu este o mare realizare, oricine ar putea avansa în acest fel.

Din Lectia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă nu experimentez coborâri? La urma urmei, sunt în cel mai bun grup și am sursele și un profesor.

Răspuns: Dacă totul merge bine pentru tine, dacă studiezi și te simți împlinit de „sfințenia” care vine din respectarea poruncilor, atunci este un semn că nu te străduiești suficient sau că poate depui eforturi fizice, dar nu interioare. Nu cauți atât de profund pe cât ai putea. Și cel mai probabil încă nu ești cu adevărat conectat cu ceilalți. Poți lucra fizic alături de ei tot timpul, dar a fi conectat cu ei înseamnă a vedea în ei ceva ce tu însuți nu ai.

Se pare că îți lipsește o măsură suficientă de invidie. Ești mulțumit cu ceea ce ai: „Slavă Domnului, am ceva. Este minunat. Mulțumesc, Creatorule. Totul este bine. Totul este spre bine. Sunt bucuros și sunt drept.” Atunci operezi doar pe linia dreaptă, iar numai pe linia dreaptă omul nu poate crește pentru că nu dobândește vase noi. Din păcate, aceasta este problema.

Întrebare: Dar nu ar trebui să rămânem mereu într-o dispoziție elevată?

Răspuns: Ar trebui să rămâneți într-o dispoziție elevată, în ciuda contrabalansului constant al părții stângi. De fiecare dată când vi se adaugă Kelim suplimentare, vă trageți spre dreapta. Dar fără linia stângă, ce valoare au toate acestea? Nu puteți crește în acest fel.

Creștem doar atunci când carnea crește, iar aceasta vine din Kelim pe care căutăm să le clarificăm. Deci, ceea ce vă lipsește este o măsură suficientă de invidie. „Combate invidia, crește înțelepciunea.” Nu sunteți invidios pe modul în care prietenii voștri studiază, iau notițe și lucrează. Invidia este esențială, dar trebuie să fie de tipul potrivit. Nu este dorința de a-l doborî pe prietenul vostru și faptul că nu vreți ca el să studieze și să acționeze așa cum faceți voi, ci mai degrabă aspirația de a deveni ca el.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Orice face omul în timpul zilei în relație cu oamenii din jurul său prin corpul său și dorința umană, pur și simplu ca om care trăiește în această lume, nu are nimic de-a face cu Tora. Nu are legătură cu progresul spiritual sau cu Creatorul..

În urmă cu zece mii de ani, tot existau oameni în lumea noastră, care nu știau nimic despre Tora sau Porunci. Aveau vieți, o soție, copii, o casă și mâncare. Are asta legatura sau nu cu spiritualitatea? În mod similar, viața noastră obișnuită, care nu are legătură cu Cabala, nu aparține spiritualității. Aceasta este o existență asemănătoare unui animal în această lume.

Nu putem spune că este complet deconectat de lumea spirituală, deoarece totul aici este o ramură. Totuși, vorbim despre dorința de a primi pe planurile mineral, vegetal, animal și uman ale acestei lumi, care progresează treptat spre corectarea finală în ritm propriu, în conformitate cu ritmul general al realității.

Apoi, dorința generală de a primi a tuturor oamenilor a ajuns la o stare în care părți ale sufletului au început să coboare de Sus. O lumină a început să coboare, dezvăluind dorința de a primi, îmbrăcată în toți oamenii.

Când lumina coboară de Sus, apare un punct în inimă. În acest punct a intrat cineva pe nume Avram (după care i s-a dat numele Avraam), care a marcat începutul grupului. El a fost primul care a dezvăluit Creatorul și a inițiat un lanț de discipoli. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, întreaga umanitate ar fi continuat să trăiască fără revelația spirituală, conform ceasului general al universului și al realității.

De la Avraam încolo, omul capătă libertatea de a alege. Pe măsură ce lumina coboară asupra unui om, acesta are oportunitatea de a lua măsuri suplimentare pe cont propriu. Totuși, acest lucru se poate face numai în conexiune cu alte suflete.

Prin urmare, am nevoie de altcineva lângă mine. Nu este suficient să ai pe cineva în America sau Australia; la urma urmei, existau nativi americani pe vremea lui Avraam. Nu am nicio legătură cu ei; Am nevoie de cineva lângă mine, un prieten de la care pot obține o perspectivă și să dobândesc ceva.

Libera alegere constă în primirea suplimentară de Hisaron (lipsă sau dorință) de la un egal, atât în ​​timpul lui Avraam, cât și în timpul nostru. Creatorul i-a spus lui Avraam: „Voi face descendenții tăi la fel de numeroși ca stelele de pe cer”, adică ți-am dat condițiile liberei alegeri. Prin urmare, era necesar un grup apropiat pentru ca unul, în timp ce primeşte percepția de la altul, să poată dobândi dorința acelui om.

Nu funcționează situaţia ca un cabalist să fie aici și altul în altă parte, era necesar un grup, un grup care a ajuns să fie numit evrei (Yehudim). Erau irakieni și perși obișnuiți care au început să fie numiți evrei Yehudim și Ivrim (evrei de la rădăcina „Avru”, adică cei care au trecut la dorința Creatorului). Trebuie să facem distincția între sufletul care se îmbracă într-un om care necesită corectare, și trup.

Din Lectia zilnica de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă cobor la nivelul cauzei, dar nu pot discerne dacă este pozitivă sau negativă, ce ar trebui să fac?

Răspuns: Nu este nevoie să discernem dacă pricina este negativă sau pozitivă, deoarece nu există stări negative sau pozitive. Pur și simplu, percep „rău” sau „bun” în simţirile mele. Dar acest lucru este complet incorect. Fiecare stare are un singur scop: să mă trezească să caut o stare interioară mai profundă.

De ce percepem unele stări ca pozitive și altele ca negative? Acesta este ceva ce oamenii nu pot înțelege. Din moment ce suntem la începutul drumului nostru, majoritatea stărilor sunt percepute ca fiind negative. Suntem afectați de aceste așa-numite sentimente negative, deoarece oamenii tind să caute o cauză: „De ce mă simt rău?” Nimeni nu va întreba: „De ce mă simt bine?”

Faptul este că suntem făcuți din dorința de a primi, așa că nimeni nu întreabă: „De ce mă simt bine?” Dacă omul pune o astfel de întrebare, înseamnă că îi este frică că se simte prea bine. Experiența de viață îi spune că ceva atât de bun nu se întâmplă pur și simplu. Se teme că va trebui să plătească pentru asta.

Poți trezi omul numai prin stări rele și numai mai târziu prin sentimente bune, dar aceasta este deja o Klipa. Acest lucru este și mai dificil, pentru că unuia i se oferă multe lucruri bune, dar nimic din spiritualitate. Cu toate acestea, aceasta este pentru stările mai avansate, astfel încât omul să poată pune întrebarea „Care este sensul vieţii mele?” dintr-o stare bună.

Am totul în afară de Creator, dar am nevoie doar de El, nu am nevoie de nimic în afară de spiritualitate. Este ca un blestem: am multă mâncare înaintea mea, dar nu am nici gust nici apetit pentru ea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când omul simte o anumită greutate în muncă, Sitra Achra sosește și începe să se joace cu el, ducându-l în rătăcire, astfel încât să nu știe dacă ar trebui să se întoarcă la Creator sau nu. Într-adevăr, merită să ne întoarcem la El din fiecare stare.

Dar dacă cererea nu este autentică, de ce trebuie să mă întorc la Creator? Pur și simplu strig după Creator să facă munca pentru mine? Dacă nu simt nevoia de ajutorul Lui, dar tot plâng și Îi cer, atunci acest apel nu vine din adâncul inimii mele. Ce ar trebuii să fac?

Baal HaSulam spune că nu există o stare mai bună în viața unui om decât momentul în care acesta simte disperarea propriilor forțe. Simte că a încercat totul și că nimic nu îl poate ajuta. Un astfel de om este cu adevărat demn să-și ridice rugăciunea către Creator și numai o astfel de rugăciune va primi un răspuns de Sus.

Când vine disperarea de propriile mele forțe? Omul poate încerca tot felul de lucruri, făcând eforturi timp de 20 sau 30 de ani, și cine știe când se va termina și dacă se va termina vreodată sau nu?

Poate că nu este o chestiune de cantitate, ci de calitate. Nu contează câți ani petreci, ci mai degrabă cum i-ai petrecut. Ceea ce contează este atitudinea ta față de situația ta. Omul poate depune doar un mic efort, dar este suficient să se adreseze Creatorului cu un apel adevărat, fără îndoială că numai Creatorul îl poate ajuta și nu poate să o facă singur.

Cum îşi poate da seama omul de asta? La sfârșitul articolului „ Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate?”, Rabaş oferă un răspuns simplu, că omul trebuie să vadă aceste stări cu o etapă mai profundă. Atunci el va recunoaște că Creatorul îi dă această stare. După aceea, el va descoperi că trebuie să apeleze fără întârziere la Creator pentru ajutor.

Acest lucru este foarte important. Toate eforturile pe care le face omul singur, fără a se întoarce la Creator, sunt toate goale. Le lipsește semnificația spirituală, indiferent cât de mult efort a fost investit în ele. Astfel de acțiuni pur și simplu nu contează. Omul nici măcar nu trebuie să le execute, deoarece sunt doar o pierdere de timp și energie.

Eu trebuie doar să descopăr că fiecare stare prin care trec vine de la Creator pentru ca eu să mă întorc către El. Dacă există o anumită întârziere între simțirea stării mele și întoarcerea către Creator ca urmare a acelei stări, aceasta este deja Sitra Achra (cealaltă parte sau forța impură). Acolo se instalează confuzia și nedumerirea și se strecoară gândurile și calculele străine atunci când încerc să rezolv singur o situație dificilă.

Acest punct este foarte important; este ca fundația. Este foarte dificil să ai un control asupra acestui punct fără presiunea și influența grupului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Considerăm munca spirituală ca pe un mijloc de a atinge un scop. Scopul este descris ca fiind bun, frumos și plăcut. Scopul este viața veșnică și odihna veșnică.

Tot ce este scris de cabalişti este destinat oamenilor leneși? „Muncește acum și după aceea, slavă Domnului, te vei odihni”? Interpretările pe această temă nu se termină.

Chiar trebuie să mor pentru a atinge scopul? Ce trebuie să obțin mai exact pentru a mă odihni? Este ca în glumă: un bărbat stă întins sub un copac și i se spune: „Du-te la muncă”.

„Pentru ce?”

„Vei câștiga mulți bani și te vei odihni, întins sub copac!”

Și el răspunde: „Dar eu sunt deja întins sub copac!”

La fel este și aici: Ce înseamnă că acum trebuie să muncesc și după aceea mă voi odihni, odihna va veni mai târziu? La urma urmei, se spune că odihna este scopul creației.

Studiem că realitatea este neschimbătoare. Lumina superioară este în repaus absolut în Kli-ul Său. Această stare este pregătită de la bun început și suntem deja în ea, deși deocamdată ne este ascunsă.

Baal HaSulam aduce multe exemple în acest sens. De exemplu, povestea despre fiul unui om bogat care stă la subsol până când crește și înțelege unde se află sau despre oameni care aleargă la palatul regelui pentru a ajunge la El. Totuși, în cele din urmă, după cum se spune: „Și vei mânca ceea ce a fost de mult strâns”; adică suntem deja în această stare, dar trebuie să pregătim Kelim (vasele) pentru a o simți.

Pregătirea vaselor este numită exercitarea de efort sau muncă. După ce omul și-a pregătit Kelim, el atinge echivalența de formă cu lumina: lumina este în repaus absolut, iar omul ajunge și el în această stare. Aceasta este o explicație parțială a motivului pentru care scopul este numit odihnă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 172

Care este semnificația pentru „binele și încântarea pe care Creatorul a dorit să le dea ființelor Sale create”?

Aceasta se referă la nivelul Creatorului. Nu există nimic bun și încântător decât Însuși Creatorul, adică starea și gradul Lui. Acesta este la ceea ce a vrut Creatorul să ajungă ființa creată. Orice altceva nu poate fi numit „a face bine ființelor Sale create”. Orice ar fi mai puțin, ar fi pur și simplu milă față de ființa creată. Aceasta pentru că „Binele” este Însuși Creatorul, pe care noi îl numim „Bunul care face binele” și El dorește ca noi să ajungem la acea bunătate.

Trebuie să ajungem la starea Creatorului, care este cu siguranță mai mult decât simpla primire de la El sau să-L simțim. Înseamnă a ajunge efectiv la starea Lui.

Aceasta este ceea ce se înțelege prin echivalența de formă, care este numită „adeziune” (Dvekut). „Prin faptele Tale Te cunoaștem” înseamnă că recunoaștem acțiunile Lui, devenim egali cu ele, și făcând asta, existăm la același nivel, în același grad. Când desăvârșim această stare, nu este că primim de la El, ci devenim ca Zeir Anpin și Nukva (ZON), care există într-o cuplare neîntreruptă (Zivug de lo Pasik) la statură egală, și atunci nu există deficiență a ființei create în raport cu gradul Creatorului. Acesta este numit „Bunul care face bine”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce înseamnă când vorbim despre odihnă? Poate că nu seamănă deloc cu ceea ce înțeleg eu acum prin acest cuvânt. Raportat la ce, este odihnă sau nu este odihnă? Îmi amintesc când eram copil și alergam constant după o minge, toată lumea striga la mine: „Așează-te, odihnește-te puțin!”

Dar nu simțeam că, să mă așez și să mă opresc înseamnă odihnă. Dimpotrivă, pentru mine era un efort  mare. A alerga după minge era atât plăcut, cât și confortabil.

Deci, cum se poate măsura și decide ce este odihna, pauza și ce este efortul și munca? Aceasta este măsurată în raport cu Kelim [vase]. Dacă Kli-ul [vasul] simte tensiune și o nepotrivire între ceea ce este dorit și real, adică între ceea ce ar trebui să fie și locul în care este Kli-ul de fapt, aceasta înseamnă că Kli-ul nu este într-o stare de odihnă. Căci diferența pe care o simte îl împinge către „mișcarea” spirituală și asta înseamnă automat că Kli-ul nu este în repaus.

Și un Kli care a ajuns la echivalența calităților cu obiectivul nu simte nicio diferență față de acesta, și prin urmare, chiar și în timp ce „este în zbor,” ca un copil care alergă după o minge, poate simți odihnă.

Principiul relativității vorbește și despre asta. Nu este important cu ce viteză te deplasezi, ci să nu accelerezi sau să decelerezi. Adică nu există lipsă „în spate” și nici lipsă „în fața” de tine, ești echilibrat în starea în care te afli. Și atunci aceasta este simțită ca odihnă.

Cum se ajunge la asta? Prin echivalența de formă (a calităților) cu mediul, cu lumina în care existăm. Cum se poate ajunge la echivalența cu calitățile luminii?

Baal HaSulam spune că pentru aceasta există Tora scrisă și cea orală. Prin intermediul uneia dintre ele dobândim intenția de a dărui, iar prin intermediul celeilalte știm ce să facem cu această intenție. Și când dobândim capacitatea de a împlini aceste două acțiuni: de a primi cu intenția de a dărui, de a împlini poruncile (acțiuni spirituale de dragul dăruirii), atunci atingem scopul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→