Întrebare: O mamă nu își percepe copilul drept cauza suferinței sale. Dar aici există o contradicție. În anumite Kelim (vase), ea resimte o suferință care vine de la El, în timp ce în altele resimte plăcere, care de asemenea vine de la El. Așadar, care este mai puternică?

Răspuns: Problema nu este care dintre ele este mai puternică. Tu spui că în lumea noastră există o contradicție între dorințe. În spiritualitate lucrurile stau altfel, deoarece, până când omul nu aplică o restricție asupra vaselor sale de primire, nu poate trece la munca de dragul dăruirii.

Ce înseamnă să aplici o restricție asupra dorinței de a primi? Nu poți aplica o restricție pur și simplu închizându-ți inima cu un lacăt uriaș, aruncând cheia și refuzând să mai primești vreodată.

Însă spiritualitatea ține de simțire. Dacă ai o dorință de a primi, trebuie să o corectezi astfel încât să rămână sub restricție și să nu dorească să primească, în ciuda faptului că de fapt, el își dorește acest lucru. Atunci se spune că ai aplicat o restricție.

Așadar, prin ce truc, prin ce mijloace ai reușit să o restricționezi? Ce i-ai oferit în schimb? Nu este ca în lumea corporală, unde vrei să înghiți ceva, dar te abții. În spiritualitate nu există o astfel de separare. Acolo, dacă vreau, înseamnă că primesc. Nu există un vas separat pentru acțiune și un altul pentru simțire, unde să fiu divizat între dorința mea și corpul care execută acțiuni cu mâinile și picioarele.

Atunci, cum pot găsi o soluție pentru dorința mea de a primi? Cu ce ​​o pot umple astfel încât să se poată spune că ea rămâne sub restricție? Trebuie să-i ofer o anumită împlinire, numită Hasadim. Iar dincolo de această împlinire, încep să dobândesc astfel de trepte ale dăruirii, încât pot ajunge chiar să primesc de dragul dăruirii – un lucru care pentru noi, este complet de neînțeles încă.

Construiesc, între vasele (Kelim) care sunt complet separate unele de altele, o asemenea conexiune încât eu pot chiar să primesc de dragul dăruirii. Aceasta este ceea ce sunt numite nivelurile iubirii.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă privim puțin mai adânc și îi examinăm cu atenție pe cei care respectă Tora și Mițvot, dacă ei doresc să li se dea vase de dăruire și să ofere în schimb dorința de a primi, marea majoritate a lucrătorilor vor spune că ei transmit acest lucru. În schimb, ei vor să respecte Tora și Mițvot pentru a primi. Rezultă că ei nu au nevoie de vase de dăruire. Din acest motiv, cum pot ei spune că Tora și Mițvot pentru care lucrează ar trebui să le ofere o recompensă de care nu au nevoie? Dimpotrivă, ei se tem că vor pierde vasul de primire numit „iubire de sine”.(Rabaş, „Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator?”).

Rabaş scrie că există oameni care respectă Tora și poruncile ca și cum ar fi „perfecți” și „drepți”. Cu toate acestea, respectarea lor practică nu spune nimic despre intenție, iar ei nu înțeleg deloc ce cere Creatorul de la ei.

Majoritatea oamenilor din lume respectă Tora și poruncile doar pentru a primi o recompensă în această lume sau în lumea viitoare. Excepția o constituie cei care doresc să dobândească intenția de a dărui – „ecranul” – lucru imposibil de realizat altfel decât prin înțelepciunea Cabala. Munca de dragul Creatorului este însăși esența înțelepciunii Cabala; ea înseamnă să devii asemenea Lui.

Nu resping în niciun fel respectarea Torei și a poruncilor de către cei care le practică în mod mecanic. Aceasta este numită treapta inițială, minimă – nivelul spiritual „mineral”; este stadiul în care oamenii au fost învățați să respecte poruncile în plan practic, dar nu au fost instruiți cu privire la intenție, deoarece nici învățătorii lor nu știu ce este aceasta.

Intenția reprezintă ecranul și lumina reflectată, elemente ce pot fi dobândite doar după mulți ani de efort intens, sub influența luminii înconjurătoare care ajunge la om prin studiul înțelepciunii Cabala.

Vorbim despre două niveluri: nivelul maselor – numit calea omului obișnuit – și calea Torei, calea influenței luminii înconjurătoare, prin care omul dobândește un ecran. Primul este un lucru, iar al doilea, un altul. Însă pentru mine, nu există nicio contradicție între ele și nici nu mă opun acestui lucru; nu resping nimic – există pur și simplu o Tora pentru cei care nu sunt încă dezvoltați spiritual și o Tora pentru cei care sunt deja dezvoltați spiritual.

Locuiam în Rehovot și am început să caut și să fac eforturi, ca și cum m-aș fi întors la religie. Căutam ceva lăuntric, dar am văzut că nu găseam nimic acolo. Am început să cer mai mult de la cei care mă aduseseră înapoi la religie și am continuat să caut.

Printre ei se număra rabinul Fischer din Olanda, care le-a spus celorlalți: „Lăsați-l în pace. Există oameni care au nevoie de ceva mai profund, mai lăuntric. Ajutați-l.” Așa am ajuns la rabinul Zilberman din Ierusalim. El a înțeles rapid că mă număram printre cei care aveau nevoie de ceva mai mult. Dar nici chiar ceea ce am primit la Ierusalim nu mi-a fost suficient, așa că am continuat să caut până l-am găsit pe Rabaş.

Există astfel de oameni și există și alții. Nu se poate spune mai mult de atât.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că gândul joacă un rol activ, nu acțiunea. Atunci cum îmi pot influența prietenii dacă atât ei, cât și eu știm că este o minciună?

Răspuns: Nu este așa. Mulți oameni participă la lecțiile pe care le susții, și în ochii lor, eşti un om complet drept, un mare cabalist care a atins trepte înalte, corectări, inspirație și dreptate. Așa te percep ei. De ce?

Comentariu: Nu încerc să par astfel.

Răspunsul meu: Nu contează. O faci în mod subconștient; altfel, pur și simplu nu te-ar asculta. La urma urmei, cine ești tu? Încă de la început, trebuie să te prezinți în fața lor ca o persoană perfectă. Ce înseamnă „perfect”? Înseamnă să fii în conexiune cu Creatorul, conștient de măreția Sa și de scopul Său.

Întrebare: Dar dacă simt acest lucru la nivel subconștient, atunci le transmit deja o inspirație care nu este falsă?

Răspuns: Uiți. Pur și simplu joci un rol, astfel încât ți se pare că totul este cu adevărat așa.

Și nu contează cum joci rolul. Nu vorbim despre punctul tău de plecare. Dacă te afli sau nu efectiv în acea stare, dacă ești conștient de ea sau nu – asta nu contează. Joacă rolul în raport cu grupul, iar ca răspuns vei primi ceva de la prieteni pe care îl vei percepe ca fiind adevăr. Faptul că auzi grupul vorbind despre măreția Creatorului îți va oferi combustibilul necesar pentru a avansa în aceeași direcție. Doar auzind asta. Toată lumea vorbește despre același lucru: nu există nimic mai important decât acesta.

Privește influența pe care o are mass-media asupra noastră. De ce nu ar funcționa și în cazul nostru? Încearcă. Acesta este singurul lucru pe care trebuie să-l dezvolți și să-l faci tu însuți. Și acesta este lucrul pe care trebuie să-l oferim lumii. Oare îi ofer lumii cunoștințe despre lumina AB-SAG? Le ofer măreția Creatorului. În lecțiile virtuale, vorbesc constant exact despre acest lucru.

Iar tot restul există doar pentru ca ei să aibă literele din care să poată forma cuvinte pe aceeași temă: tema măreției Creatorului. Nu există nimic în afară de asta. Tot restul — poveștile, urcările, coborârile, luminile AB-SAG, ecranele — vorbește doar despre cum să păstrăm conștientizarea importanței Creatorului. Asta este tot. Nu avem niciun alt subiect; pur și simplu niciunul. Ia articolul „Nu există nimeni în afară de El” și recitește-l.

Întrebare: Poate ar trebui să ne împărțim în subgrupe mai mici?

Răspuns: Nu contează dacă grupul este mare sau mic. Nu trebuie să divizez comunitatea noastră pentru asta. Trebuie pur și simplu să le ofer tuturor exact acest lucru. Asta este tot. Ce importanță are pentru mine dacă ne împărțim sau nu? Prin toate acțiunile mele, trebuie să arăt că ele sunt motivate de inspirația izvorâtă din conștientizarea măreției Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 8/16/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre treptele scării, Partea 229

Cum putem împiedica un prieten să ajungă într-un pericol real?

Este recomandat să vă reuniți prieteni care au o conexiune, mai mare sau mai mică cu această chestiune și să conveniți între voi să verificați, la fiecare jumătate de oră, unde se află fiecare dintre prieteni. Dacă cineva întâmpină dificultăți și se îndepărtează, acesta trebuie readus imediat în proces. Doi sau trei prieteni, care au o capacitate specială în acest sens, ar trebui să discute cu prietenul care nu se află într-o stare prea bună, să-l trezească, să-l readucă în grup și să-l susțină.

Grupul are obligația de a se îngriji de fiecare detaliu din interiorul său. Prin urmare, este de dorit ca un grup mare să fie împărțit în subgrupuri de câte zece oameni, deoarece într-un grup mare este dificil de observat cine este prezent și cine nu. Un grup mic stă în jurul unei singure mese, iar astfel omul poate vedea cine este acolo. Trebuie să existe o astfel de înțelegere – una scrisă și serioasă –, astfel încât omul să simtă că aceasta este obligatorie pentru el. Acest lucru exercită o influență psihologică asupra individului.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este satisfacția?

Răspuns: Satisfacția este simțirea legată de Creator pe care o trăiește omul după atingerea scopului. „Kli-ul * (vasul) pe care îl dobândim este o dorință arzătoare după Creator, acea *Hisaron* (lipsă) originară, din care El ne-a creat. Cu alte cuvinte, este exact nevoia pe care o simte o vacă atunci când vrea să-și hrănească vițelul. Acesta este genul de „Hisaron* pe care îl dobândim.

Nu este dorința mea de a primi pentru a dărui. Ci este dorința Creatorului de a-mi dărui mie, o dorință pe care ajung să o dobândesc și după care ajung să trăiesc. Când împlinesc această dorință, simțirea mea în cadrul ei se numește satisfacție. De fapt, nu este dorința mea și nici simțirea mea. Nu mă simt pe mine însumi în ea. Trăiesc în El; Îl simt pe El.

„Eu” al meu dispare. Adică, revenim la starea numită „Yeş* (existență), în timp ce „Ein* (absență) dispare.

Această dorință nu este nici măcar de dragul dăruirii; ea se află mai presus de aceasta. Plăcerea care guvernează această dorință rezidă în Creator, așa cum este scris: „Căci în El se vor bucura inimile noastre”.

Acesta este un Kli cu totul diferit, fundamental diferit de Kli-ul creației.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul lui Rabaş, „Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli?”, acesta discută esența interdicției de a preda Tora celor care se închină idolilor. De fapt, așa cum spunem de obicei, conform legii, nu există nicio astfel de interdicție.

La urma urmei, noi ne aflăm sub toate treptele scării; fiecare treaptă reprezintă legi spirituale care au apărut ca urmare a primei restricţii (*Ţimţum Alef*) și au coborât printr-un lanț cauză-efect.

Toate aceste legi izvorăsc, în esență, dintr-un singur lucru: dorința de a primi, care există în „Malchut* a lumii „Ein Sof*, și decizia acesteia de a dobândi dorința de a dărui, asemenea Celui care a creat-o. Asta este tot: legea dorinței de a primi, pe care a creat-o Creatorul, și legea echivalenței de formă, pe care ființa creată și-a asumat-o de bunăvoie.

Aceste două legi sunt opuse una celeilalte. Legea dorinței de a primi presupune că această dorință acționează exclusiv în propriul beneficiu, pentru propria împlinire. Pe de altă parte, legea echivalenței de formă presupune că dorința de a primi trebuie să acționeze cu scopul de a-L împlini pe Creator, ceea ce se numește dăruire. Iar din ciocnirea dintre aceste două legi iau naștere toate celelalte condiții care în esență, constituie treptele spirituale.

Astfel, a luat ființă o scară: la cea mai înaltă treaptă a ei acționează legea echivalenței de formă, în timp ce la cea mai joasă treaptă acționează doar legea dorinței de a primi. Pe treptele intermediare, aceste două legi își împart influența asupra ființei create.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dorința pentru Creator poate să apară în mine doar în timpul studiului?

Răspuns: În starea noastră actuală, acest lucru se întâmplă doar în timpul studiului și prin săvârșirea faptelor bune. Aceasta se numește „Tora și faptele bune”.

Ce înseamnă progresul prin Tora și fapte bune? Prin Tora, tu studiezi, iar în timpul studiului trezești Lumina Înconjurătoare. Faptele bune sunt diverse acțiuni pe care le întreprinzi și care de asemenea, te conduc către Lumina Înconjurătoare.

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, iubirea față de cei din jur și unitatea grupului – toate acestea sunt acțiuni pe care le realizezi și care în acel moment, trezesc Lumina Înconjurătoare, deoarece acționezi cu scopul de a te conecta cu alte suflete pentru a avansa către Creator. Aceasta se numește împlinirea poruncilor.

Toate mijloacele despre care au vorbit înțelepții se rezumă la studiu și la acțiunile noastre în grup. Dacă întrebi ce este mai important – acțiunile în grup sau studiul – activitatea în grup este mai importantă, deoarece te îndeamnă spre studiu și te pregătește pentru intențiile corecte. Însă, dacă doar stai și studiezi, se poate întâmpla ca rezultatul muncii tale să fie negativ.

Totul depinde de intenție, de ceea ce soliciți prin intermediul studiului. Cerințele tale iau naștere prin săvârșirea acțiunilor care însoțesc studiul. Prin urmare, munca în grup este mai importantă decât orice altceva.

Chiar dacă nu studiezi, ci te ocupi doar de diseminare, traduceri și alte activități pentru grup, din acestea vor apărea în tine dorințe corecte și bune față de Creator; acest lucru va fi suficient pentru a primi un răspuns. Desigur, nu este vorba doar despre atât, dar munca pregătitoare este extrem de importantă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să acționeze omul în timpul conștientizării acute a propriului rău?

Răspuns: Atunci când conștientizez răul, există stări în care pur și simplu nu mă pot mișca, de parcă aș fi mort – „liber printre morți”. Nu pot face nimic. Este ca și cum aș fi eliberat de porunci, de orice acțiune pe care sunt incapabil să o îndeplinesc. Nici măcar nu discutăm despre astfel de stări atunci când omul se află în cel mai de jos punct al coborârii sale.

De asemenea, atunci când omul urcă la o treaptă superioară, își poate pierde și el capul. Acest lucru este evident.

Însă în toate celelalte stări, omul se poate controla într-o oarecare măsură; există o conexiune între simţire și rațiune. Doar în aceste două stări predomină simţirea, iar omul își poate pierde rațiunea, capacitatea de judecată. Totuși, dacă poți funcționa măcar într-o oarecare măsură, dacă dispui de cele două forțe – simţirea și rațiunea –, atunci, cumva, poți totuși să începi munca.

Ce îmi lipsește în aceste două momente: la culmea ascensiunii și în abisul disperării? Atunci când simţirea este la maximum, iar rațiunea este la zero, trebuie să adaug rațiune. De unde voi lua această rațiune? Din grup. Astfel, îmi voi extinde vasul și nu mă voi lăsa cuprins de confuzie.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să dobândești capacitatea de a-ți „iubi aproapele”?

Răspuns: Este imposibil să dobândești iubirea față de semeni fără a ieși din tine însuți. Dorința este un singur lucru. Ea poate fi orientată fie către mine însumi, fie către ceea ce se află în afara mea. Iar în afara mea se află Creatorul. Însă, pentru a nu mă amăgi crezând că Îl doresc pe Creator, trebuie – în loc să mă gândesc la Creator – să mă gândesc la mediul meu, la prietenii mei.

Dacă reușesc să mă raportez la ei cu iubire, acesta este un semn că mă raportez la fel și la Creator. La urma urmei, ceea ce se află în afara corpului unui om – fie că este vorba despre Creator, despre prieteni sau despre cineva străin care nu aduce niciun beneficiu imediat – nu există de fapt, pentru acel om. „Nu există” înseamnă că el nu se gândește la acel lucru.

Când încep să-mi pese de cineva? Atunci când văd că într-o anumită situație, stare sau conexiune, depind de acel om. Iar dacă nu aș depinde de el, nici nu mi-ar trece prin minte să-mi pese de el.

Îți pasă cu adevărat de viața din Australia? De ce se întâmplă acolo? De cine va fi prim-ministru acolo? Îți amintești de asta, poate, o dată pe an. De ce? Pentru că nu depinzi de ea. Dar dacă noi, în Israel, am putea primi – să zicem – apă doar din Australia, imaginează-ți despre ce ar vorbi știrile și la ce ne-am gândi tot timpul? Doar la Australia: dacă totul este în regulă acolo și cum putem rezolva totul în relația cu ea.

Cu alte cuvinte, ceea ce nu are legătură cu mine nu se află deloc în câmpul meu vizual. La fel stau lucrurile și în cazul prietenilor mei: ei se află în afara câmpului meu vizual, iar acesta este un semn sigur, care demonstrează 100% că și Creatorul se află în aceeași ipostază față de mine.

Îl pot imagina ca fiind „Cel bun care face bine, care Îmi dăruiește” și așa mai departe. Toate acestea sunt adevărate; așa este El în relația cu mine. Însă modul în care mă raportez eu la El îl pot verifica doar prin modul în care mă raportez la prieteni. Acesta este adevăratul test. Baal HaSulam spune că, pe măsură ce omul crește, la început îi pasă puțin de grup, apoi de societate, apoi de țară, și în cele din urmă, de întreaga lume. Pe baza acestui lucru, poți vedea cum te raportezi la Creator, deoarece El este ceea ce se află în afara ta. Aceasta este o verificare foarte simplă și rapidă.

Din  Lectia zilnica de Cabala 24/08/26, Rabaş – Art.37, 1985-Cine depune mărturie pentru o persoană

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 228

Și în timpul lecției, când suntem preocupați de noi înșine, cum ne putem gândi la prietenul care stă lângă noi?

În primul rând, dacă nu suntem capabili să ne gândim la mai multe lucruri simultan, nu ar trebui să credem că acest lucru ne-ar aduce mai puțin succes decât celui cu o minte ageră. Nu există nicio legătură între acestea și nici vreo modalitate de a măsura, compara sau evalua cine va avea mai mult succes, cine va fi mai rapid sau cine va găsi metode mai potrivite. Nu așa se măsoară aceste lucruri. Stăm la lecţie și știm că trebuie să ne gândim la studiu. În „Studiul celor Zece Sfirot*, învățăm ceva nou pentru noi, ceva dificil și complex. Trebuie să corelăm mai multe aspecte și să ni le reamintim. Totodată, trebuie să ne gândim la Creator – eu, Creatorul și acțiunile pe care le întreprind sau ceea ce studiez, precum și la dorința mea arzătoare de a atinge scopul, care este lipirea de Creator la treapta cea mai înaltă, numită „corectarea finală”.

Cum ne putem gândi la toate acestea în timp ce ne concentrăm și asupra studiului? Mai mult, trebuie să ne gândim și la multe alte lucruri. Pentru a reuși acest lucru, trebuie să-i includem în gândurile noastre și pe prieteni, să știm care este poziția lor față de noi și să ne preocupăm ca ei să primească mai mult decât noi, deoarece studiem de dragul lor. Este de înțeles că aceste gânduri suplimentare despre iubirea față de prieteni și despre calea către unitate – lucruri străine naturii noastre – ne vor distrage de la implicarea în studiu și în înțelepciune. Ni se cere atât de mult, încât pur și simplu nu știm ce să facem. Dacă ni se spune doar să studiem, vom studia. Dacă ni se spune: „Nu studia. Deschide cartea și gândește-te la Creator”, vom face și asta. Însă nu reușim să unim toate aceste fire.

Soluția este, pur și simplu, să nu încercăm să le unim. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință în paralel cu studiul. Esențial este să studiem, și în timpul studiului, să cerem ca toate acestea să fie prezente în noi. Tot restul există deja în interior, sub formă de pregătire.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→