Noi avem cinci organe de simț prin care percepem mediul înconjurător. Dacă am avea organe diferite, am percepe realitatea în mod diferit.

Ce înseamnă „organe diferite”? Ce alte organe am putea avea? Poate dorinţe diferite? Se schimbă dorințele noastre? Avem cinci dorințe principale. Dacă aceste organe de simț există, atunci experimentăm senzații; dacă ele nu există, nu le experimentăm.

Te-ai putea întreba: atunci când omul moare, se desparte de corpul său material și rămâne doar în plan spiritual, cum percepe el realitatea? Poate percepe lumea materială folosind un corp spiritual? De vreme ce simțurile sale fizice dispar, nu mai vede case sau oameni. Ce vede și ce simte? Ce dispare și ce rămâne?

Prin urmare, trebuie să spunem că totul este legat de organele de simț. Acum, când privești lumea, vezi învelișul exterior, veșmintele materiale, deoarece simțurile tale sunt materiale. Dacă ai adăuga la acestea organe de simț spirituale, ai vedea și veșmintele spirituale care există în realitate, adică Kelim (vasele) spirituale, corespunzătoare nivelului tău spiritual și celor inferioare acestuia.

Orice lucru situat deasupra nivelului tău ți s-ar înfățișa pur și simplu ca lumină. Pe măsură ce urci, această lumină se condensează, formând Kelim și conținutul acestora. De exemplu, fiecare „cap” (Roş) al unui Parţuf este numit infinitate, dar aceasta este o infinitate relativă la acel Parţuf specific.

Dacă însă, mă aflu deasupra acelui Roş atunci pentru mine acesta nu mai este infinitul, ci un Roş pe care îl înțeleg și îl percep. Ceea ce Parţuf-ul nu atinge în propriul său Roş, eu îl cuprind în al meu. Astfel, totul este determinat de organele de simț.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Care este diferența dintre un cabalist care a atins sfârșitul corectării și cineva care parcurge perioada de pregătire în lumea materială?

Răspuns: Diferența dintre ei constă în intenţie. Dacă luăm un cabalist care încă nu a atins corectarea finală și omul care nu este încă un cabalist, dar este numit astfel datorită scopului său și faptului că se află în perioada de pregătire, acesta din urmă rămâne încă în intenția „de dragul primirii”, în timp ce primul operează deja cu o intenție „de dragul dăruirii”.

Și nu contează unde se află omul: în lumea spirituală sau în cea materială, printre îngeri sau animale. Vorbim despre omul însuși; mediul înconjurător este irelevant. Ceea ce contează este atitudinea sa față de realitate, care reflectă tocmai diferența de intenții.

Când un om privește în jur, vede case, mașini și oameni. Acest lucru se schimbă în funcție de locul în care se află el: sub Machsom sau deasupra lui, la sfârșitul corectării sau la începutul studiului, la o prelegere introductivă? Realitatea rămâne neschimbată. Oamenii, mașinile, casele, copiii, femeile, cărțile și grupul rămân aceleași.

Eu sunt cel care trece de la intenția „de dragul primirii” la intenția „de dragul dăruirii”. Noi studiem că „cele ascunse îi aparțin Creatorului, Atotputernicului nostru”. Ceea ce se schimbă este tocmai intenția.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Atunci când omul începe să studieze Cabala, el simte o sete arzătoare de spiritualitate. Tot restul pare complet nesemnificativ și nedemn de atenție. Omul simte că a găsit acel lucru prețios pe care l-a căutat întreaga viață.

Așadar, ce se întâmplă acum, când omul începe să se dedice Cabalei? După șase luni de studiu, constatăm că acesta nu era singurul lucru pe care și-l dorise de-a lungul vieții; există și altceva ce își dorește enorm, iar acest lucru devine acum evident.

De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece dorința de a primi crește. Omului îi sunt scoase în cale tot felul de tentații; este „ispitit” cu diverse momeli și se încearcă atragerea lui prin plăceri corporale variate. Acum, el se bucură de toate acestea mult mai mult decât o făcea în trecut. Acest fenomen apare în timpul stărilor de coborâre, nu al celor de ascensiune, deoarece este necesară extinderea „punctului din inimă” până când acesta devine un Kli (vas) de mărimea a zece Sfirot.

Aceasta este calea. Învățăm că lumina dă naștere vasului (Kli) și îl construiește. Același lucru se întâmplă și aici. Lumina înconjurătoare, acționând asupra punctului din inimă, construiește un vas din acesta, până când acesta se extinde la dimensiunea a zece Sfirot. Sarcina omului este să observe tot ceea ce face lumina cu el, să accepte acest proces, să perceapă corect această lucrare, să-și formeze o atitudine adecvată față de concepte precum „păcat” și „poruncă” și să nu se lase intimidat de sentimentul constant de îndepărtare care apare.

Treptat, omul își însușește noi definiții pentru ceea ce înseamnă păcat, încălcare și intenția de a dărui Creatorului. Acum, el acordă mai puțină importanță încălcărilor la nivel corporal și se concentrează mai mult asupra a ceea ce îi creează o conexiune cu Creatorul.

Prin urmare, omul se bucură atunci când vasele (Kelim) necorectate se trezesc și se ridică în interiorul său, considerând acest lucru o oportunitate de a le corecta sau, cel puțin, de a le cunoaște mai profund. Acesta este un semn că omul devine mai puternic și mai evoluat.

De fiecare dată când cade, omul ar trebui să fie recunoscător pentru faptul că a avut parte de revelarea, de către Creator, a unui alt vas necorectat în sufletul său. Iar acest lucru înseamnă că aparent, el a dobândit această oportunitate prin munca sa anterioară. Baal HaSulam scrie că, dacă Kli-ul (vasul) unui om nu i-a fost încă dezvăluit, cine poate ști când se va întâmpla acest lucru? Însă, dacă a fost deja dezvăluit, este un semn că în încarnarea actuală — adică în starea de acum, înainte de următorul ciclu de ascensiune și coborâre — omul respectiv va corecta acest Kli.

Prin urmare, este necesar să ne bucurăm de „păcatele” care ies la iveală și să ne străduim prin studiu, să identificăm rapid răul din ele — defectele și dorințele neîmplinite care ne separă de scop — și să ne raportăm la acestea astfel încât să poată servi scopului de a avansa către scopul propus.

Din  Lecția zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un om să ajungă la dăruire doar prin dezvăluirea opoziției sale față de Creator, în urma eforturilor depuse? Dacă i se pare că el însuși a descoperit conștientizarea răului în sine și nu a ajuns la aceasta ca urmare a parcurgerii drumului, este oare aceasta pur și simplu o minciună?

Răspuns: Simțirea omului nu este o minciună. Însă ceea ce gândește el – că el însuși a descoperit acest lucru – este o minciună. Totul se realizează doar prin intermediul luminii. În dorința de a primi, nu poate apărea nicio simțire în absența luminii.

O simțire este alcătuită din două elemente opuse; diferența dintre ele este cea care generează simțiri în om.

Din  Lecția zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 231

Există urcări și coborâri înainte de barieră?

Urcările și coborârile au loc atât înainte de barrieră, cât și după aceasta. Totuși, în perioada de pregătire, nu este vorba propriu-zis despre urcări și coborâri în același sens ca după depășirea barierei. După barieră, coborârile reprezintă căderi în Klipot (coji/cochilii) și se manifestă ca un sentiment de distanță – adică o senzație reală, tangibilă, în interiorul vaselor. Aceasta înseamnă că în noi există două extreme: Creatorul și opusul Său. În schimb, în ​​starea actuală, când Lumina înconjurătoare  (Or Makif) este într-o oarecare măsură ascunsă, cădem în natura noastră umană limitată, preocupându-ne de bani, onoare, cunoaștere, sau poate nefiind conștienți de nimic altceva în afară de un sentiment de gol și lipsă de savoare.

Prin contrast, atunci când Lumina Înconjurătoare strălucește, simțim putere, ne simțim inspirați de Creator și suntem pregătiți pentru orice. După barieră, nu este vorba exact despre urcări și coborâri, însă există totuși ceva similar acestora.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Ce este perfecţiunea?

Răspuns: Perfecțiunea, de la cel mai mic până la cel mai mare nivel, se evaluează în funcție de modul în care absolut toate fenomenele negative și pozitive sunt unite într-un singur întreg armonios.

Iar în măsura în care reușim să reunim aceste fenomene la o scară și într-o cantitate tot mai mari, vorbim despre diferite niveluri de perfecțiune. Cu alte cuvinte, nu este vorba despre un singur lucru. Ci, de la cel mai mic detaliu până la dimensiuni infinit de mari, caracteristica sa constă în faptul că integrează în sine – într-o armonie unică – toate fenomenele absolut opuse, oricare ar fi acestea.

Întrebare: Așadar, nu există rău și bine, ci doar armonie?

Răspuns: Da. Firește. Tocmai asta este perfecțiunea.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 27/06/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce element nou putem introduce pentru a trezi din nou în noi măreția Creatorului?

Răspuns: În orice stare, va trebui să trezești în tine conștientizarea aceleiași măreții a Creatorului: El este Cel mai mare. Și va trebui să faci acest lucru jucând un joc unii cu alții. Noi nu-L vedem, și prin urmare trebuie să ne jucăm.

Nu spune că ai trecut deja prin asta; vei mai trece prin această experiență de mii de ori, și de fiecare dată, vei ajunge la disperare. Iar apoi se va întâmpla ceva.

Ce anume? Vei ajunge într-o stare de disperare pentru că nu reușești să dezvălui măreția Creatorului. Observă cât de profund trebuie să trăiești această disperare: vrei să-I dezvălui măreția, deoarece, fără a o conștientiza, nu poți trăi. Atunci El îți va arăta măreția Sa, lumina AB-SAG, și îți va oferi un ecran.

În acest scop realizezi acum acțiuni; ridici în mod artificial MAN din întunerric. În esență, cu asta te ocupi.

Întrebare: Vorbim despre un joc în care nu există spectatori. Trebuie ca un prieten să participe la el în același mod în care o fac eu?

Răspuns: Desigur, un prieten trebuie să răspundă. Când vorbesc despre mine în raport cu grupul, vorbesc, în mod firesc, și despre fiecare persoană în raport cu mine. Nu există nicio îndoială în această privință. Ceea ce i-am spus celui care a pus întrebarea este valabil pentru toată lumea. Totuși, am sugerat, într-un fel, ca el să-și asume responsabilitatea de a-i încuraja pe toți să participe la acest joc.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există încă mariaje solide. De exemplu, eu sunt căsătorit de 38 de ani. Dumneavoastră vă apropiați deja de nunta de aur.

Răspuns: Într-adevăr. Dar viața mea se împarte între soție, copii și grupul meu. Nici aceasta nu este o viață obișnuită. Nu pot servi drept exemplu. Mai ales având în vedere trăsăturile mele naturale.

Dar divorțul… nici nu l-am luat în calcul vreodată. Nu m-am gândit niciodată că aș putea divorța și să-mi părăsesc soția și copiii. Nu. Am cumpărat un apartament și l-am trecut pe numele soției. Este doar pe numele ei, nu al meu. Nu dețin absolut nimic! Serios.

M-am îngrijit de copii astfel încât toți să aibă cele necesare, să primească o educație, o locuință și tot restul. Căsătoria este obligatorie! Astfel am putut să-mi fac treaba în liniște. Asta e tot; acestea sunt lucrurile cele mai importante.

Dacă ai copii, trebuie să ai grijă de ei. Copiii sunt cei mai importanți.

Întrebare: Este divorțul un dezastru? Copilul simte că nu mai are tată sau mamă.

Răspuns: Copilul suferă din cauza absenței oricăruia dintre părinți! Mamă sau tată. Desigur, absența mamei este mai gravă. Dar și cea a tatălui este dureroasă. Își lasă amprenta. Asta nu se iartă!

Copiii percep plecarea tatălui ca pe o trădare, ca pe un divorț de ei înșiși. Și nu uită asta. Nu pot. Adică, ei simt că tata *pe mine* m-a părăsit. Iar asta, desigur, este foarte greu.

Întrebare: Dar dacă dragostea a dispărut?

Răspuns: Ce dragoste?

Comentariu: Oamenii spun: „Dragostea s-a dus”. Așa se justifică ei.

Răspunsul meu: Unde s-a dus? Nu înțeleg acest cuvânt. Știu un singur lucru: dacă oamenii trăiesc împreună, dacă sunt oameni normali, dacă dau dovadă de o oarecare înțelegere și bună-cuviință, pot crea condiții în care să se simtă confortabil împreună. Nu neapărat minunat, nu neapărat fericiți, dar confortabil unul cu celălalt.

Întrebare: Așadar, formează o alianță de conveniență?

Răspuns: Desigur! Și ce este căsătoria, la urma urmei? O gospodărie comună! Atunci când crezi că vă puteți susține și ajuta reciproc și ești mulțumit de acest lucru. Asta este prioritar. Iar în privința celorlalte aspecte – dacă te referi la sex – acestea se schimbă, evoluând în direcții diferite pe măsură ce trec anii.

La urma urmei, astăzi trăim de cinci ori mai mult decât oamenii de acum 200 de ani. Ca să nu mai vorbim de cei de acum 1.000 de ani.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 27/07/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un om dorește să urce de la o treaptă la alta, el caută posibilitatea unei dăruiri mai mari, opusă primirii. Pe de altă parte, trebuie să-și creeze o imagine în care acolo există mari plăceri. Cum se îmbină acestea?

Răspuns: Cum poate omul, prin intermediul imaginii pe care și-o reprezintă în „linia dreaptă”, să reziste „liniei stângi”?

Prin urmare, nu stăm în fața Creatorului ca un singur om; dimpotrivă, avem un mediu care ne poate trage fie spre stânga, fie spre dreapta. Se spune că cel care alege constant mediul mai bun – adică unul care se află „pe partea dreaptă” – își scurtează calea prin propria alegere liberă.

Acum două săptămâni m-am întors din America de Nord. Dacă m-ați întreba dacă am fost acolo și ce am făcut, deja nu-mi mai amintesc. Atât de multe s-au întâmplat de atunci. Fiecare zi este atât de densă: înainte de sărbători, după sărbători… Vedeți ce comprimare a timpului are loc pentru noi?

Pentru un om din exterior, totul este complet diferit. Pentru el, câțiva ani trec aproape la fel. Însă pentru noi, comprimarea timpului nu este o simplă compresie mecanică, ci o comprimare a timpului spiritual, a timpului de dezvoltare.

Oamenii nu înțeleg acest lucru. Unii stau aici cinci ani și cred că nu au câștigat nimic din asta. Ei nu știu că, în acest timp s-ar putea să fi parcurs șapte sau opt cicluri. Vorbesc fără exagerare. Pur și simplu nu simțim ceea ce ni se întâmplă. De fapt, clarificarea corectă este cea care mă va ajuta să construiesc ceva ce mă va trage din linia stângă în linia dreaptă.

În realitate, mă aflu constant în linia stângă; trăiesc în pasiuni, dorințe și gânduri diverse. Totul aparține liniei stângi. Cum pot construi un astfel de magnet pe partea dreaptă, încât să fie mereu mai puternic decât atracția liniei stângi, și să primesc ceva și mai mare în linia stângă, astfel încât să oscilez constant între ele? Tocmai frecvența acestor tranziții determină progresul.

Există o poveste: un discipol îi spune învățătorului său că înainte de rugăciune, a avut o cădere. Iar învățătorul îi răspunde că, în decurs de zece minute, el a avut patru sute de astfel de căderi. Înțelegi oare în ce ritm lucrează un om? Prin câte stări trece și pe câte le analizează? Însă, pentru unii, acest lucru se întâmplă o dată la câteva generații sau o dată la câțiva ani. Există o astfel de oscilație lentă, o mișcare de du-te-vino.

Și chiar și noi trecem prin perioade în care, dintr-odată, simți că timp de două sau trei luni ești ca și mort; nimic nu se schimbă. E ca și cum ai călători undeva, dar pe parcurs nu se întâmplă nimic.

Când am ajuns la Rabaş, eram foarte agitat, comparativ cu starea mea de acum. Îi puneam întrebări asemănătoare cu ale tale, dar nu atât de blând. Atunci el mi-a spus: „Pe calea noastră este nevoie de o răbdare imensă și sper că vei reuși să reziști”.

M-am întrebat: „Cum voi rezista dacă e nevoie de și mai multă răbdare? Căci eu deja explodez, practic îmi ies aburi pe urechi”. Este imposibil de descris. Rațional, e imposibil să-ți imaginezi cum poate fi îndurat așa ceva. E nevoie de răbdare. Dar și aceasta vine de Sus.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre o perspectivă din interiorul Kliului (vasului) și o perspectivă din punctul de vedere al Creatorului?

Răspuns: Începi să te privești ca pe o ființă creată. Înainte de aceasta, nu poți face un asemenea lucru. Dobândești o anumită măsură de perfecțiune și eternitate, în raport cu ceea ce nu există în creație. Nu știu cum să exprim acest lucru. Nu există cuvinte.

Întrebare: Care este diferența în ceea ce privește abordările sau măsurătorile acestor categorii?

Răspuns: Diferența constă în faptul că atunci, primești un sistem de referință durabil, etern. Ieși din cadrul timpului. Nu mai resimți lipsuri în interiorul tău. Nu mai simți limitările de timp, spațiu sau împlinire. Toate limitările Kliului dispar. Este un mod diferit de a gândi, dincolo de granițele timpului, mișcării și spațiului. Rabaş explică acest lucru prin conceptele de „lume”, „an”, „suflet” – adică spațiu, timp, mișcare.

Dar ce vreau să spun? În ciuda faptului că, într-un fel, ieși și te privești din perspectiva Creatorului, totuși nu ieși din propriul tău Kli. Iar această simțire există în interiorul Kliului tău.

Așadar, ce înseamnă „să privești din perspectiva Creatorului”? Nu părăsești niciodată Kliul tău. Pur și simplu ai dobândit calitățile Sale în interiorul dorinței de a primi, și pornind de la aceste calități ale Sale, privești restul dorinței de a primi – partea care încă nu a fost corectată. Atunci, în interiorul Kliului tău, coexistă – într-un fel – o parte a Creatorului și o parte a creației. Însă noi nu ieșim niciodată în realitate, din Kli-ul nostru.

Cu alte cuvinte, totul se află în interiorul dorinței de a primi: atât simțirea Creatorului, cât și gândurile Creatorului, în măsura în care le percepem.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→