Întrebare: Cum te poți anula în fața unui prieten atunci când înaintezi spre scop, iar ego-ul tău crește?

Răspuns: Mă pot anula în fața unui prieten doar dacă înțeleg că nu am altă alegere decât să fiu conectat cu el. Dacă fac parte dintr-o unitate de comando în care depindem cu adevărat unii de alții și înțeleg că legătura cu ceilalți este o chestiune de viață și de moarte, atunci nu am nicio problemă să mă anulez în fața lor.

Au existat momente când viața mea a depins de alți oameni; m-am anulat în fața lor și am simțit bucurie făcând acest lucru. De exemplu la spital, vine la mine un om și îmi spune că îmi va face anestezie, îmi va tăia corpul, va interveni asupra lui, îl va „repara”, iar apoi voi fi sănătos. Făcând asta, îmi va salva viața. I-aș săruta mâinile și i-aș plăti, numai să facă acest lucru.

Vreau să fiu prietenul acestui om, pentru că el mă readuce la viață. Adică, ego-ul meu funcționează în sens invers; mă îndeamnă să construiesc o relație de prietenie cu el. Egoismul meu caută o modalitate de a face ceva bun pentru acest om, doar ca să mă salveze.

Am mai avut experiențe similare. Învăț din ele. Sau de exemplu, vezi un angajat de care depinzi. În mod natural, vrei să-i fii prieten. Sau fiica mea vine la mine să-mi ceară bani. În acel moment, îi sunt prieten. După aceea, nu mai are nevoie de mine.

Și acest lucru este corect; este un egoism normal. Trebuie să depind de cineva. Am nevoie de o conștientizare interioară, de sentimentul că fără el, nu voi reuși, nu voi izbuti. Acest lucru este dificil.

Comentariu: Dar dacă vezi că aceasta este o greșeală…

Răspunsul meu: Importanța scopului mă obligă să mă anulez în fața unui prieten. Acest lucru contează mai mult decât ego-ul sau viața mea personal, și nu pot pur și simplu să stau acasă. Pentru mine, cel mai important lucru este să ating scopul. Prin urmare mă anulez, la fel ca în acel exemplu simplu cu medicul.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi ne aflăm pe cea mai joasă treaptă a lanțului: Keter, Hochma, Bina, ZA și Malchut. Suntem ultimele vase: cele mai grosiere și mai dense care există, aflate în cea mai mare stare de ascundere. Până când reușești să faci o mișcare, lumea se dă peste cap. Dacă generațiile anterioare ar fi depus aceleași eforturi pe care le depunem noi acum, nu știu ce s-ar fi întâmplat.

Însă acest lucru era pur și simplu imposibil în vasele (Kelim) lor, din cauza raportului invers dintre lumini și vase. Ceea ce se întâmplă acum este un miracol. În acele vremuri, toți se simțeau ca niște cabaliști: generația lui Moise, generația din pustiu, generația cuceririi Țării lui Israel, și tot așa până la Regele David și până la cel de-al Doilea Templu. Căderea începe odată cu distrugerea celui de-al Doilea Templu.

Cu toate acestea, existau profeți, totul era viu, iar Divinitatea era tangibilă pentru oameni la nivelul simțirilor. Nu era nevoie să se scrie cărți. Prin trăirile lor, ei înțelegeau ceea ce aveau nevoie.

Cărțile au început să fie scrise abia în timpul exilului, deoarece exista o legătură între cei care se aflau încă în starea de atingere a Divinului și cei care intraseră deja în exil, în starea de ascundere. Înainte de aceasta, nu era nevoie să se scrie nimic.

Cui i-ai descrie ceea ce simți și știi, atunci când toți cei din jurul tău simt și știu același lucru? Așa cum scrie Baal HaSulam în *Introducere la Studiul celor Zece Sfirot*: „De la distrugerea celui de-al Doilea Templu, s-a format un zid de fier între noi și Cabala”, adică între noi și revelație, între noi și simțirea Creatorului. A apărut un astfel de zid, în spatele căruia nu mai simțim nimic; aceasta este sursa tuturor problemelor.

Vrem să trăim bine. Pentru aceasta, Divinitatea trebuie să ni se dezvăluie! Vei simți răul până când Creatorul se va dezvălui în vasele (Kelim) tale. Nu există alte condiții! Baal HaSulam scrie de asemenea, în Şamati, că singura cauză a stării de bine este simțirea Creatorului și că ascunderea Creatorului este cauza întregului rău. Prin urmare, singurul lucru pe care îl facem este să căutăm o cale de a-L dezvălui pe Creator.

Vrem să trăim bine. Dar în același timp, fie ne dorim o viață bună pentru noi înșine, fie vrem să ne simțim bine în legătură cu scopul creației. Totul depinde de tipul de Kelim (vase). „Binele” de deasupra ecranului și „binele” de sub ecran au două definiții complet diferite.

Aflându-ne sub ecran, nu avem voie să ne acordăm la ceea ce se află deasupra lui. Acest lucru este imposibil! De aceea, fiii lui Israel au fugit din Egipt în grabă, pe întuneric, luând cu ei vasele altora.

Din Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi avem cinci organe de simț prin care percepem mediul înconjurător. Dacă am avea organe diferite, am percepe realitatea în mod diferit.

Ce înseamnă „organe diferite”? Ce alte organe am putea avea? Poate dorinţe diferite? Se schimbă dorințele noastre? Avem cinci dorințe principale. Dacă aceste organe de simț există, atunci experimentăm senzații; dacă ele nu există, nu le experimentăm.

Te-ai putea întreba: atunci când omul moare, se desparte de corpul său material și rămâne doar în plan spiritual, cum percepe el realitatea? Poate percepe lumea materială folosind un corp spiritual? De vreme ce simțurile sale fizice dispar, nu mai vede case sau oameni. Ce vede și ce simte? Ce dispare și ce rămâne?

Prin urmare, trebuie să spunem că totul este legat de organele de simț. Acum, când privești lumea, vezi învelișul exterior, veșmintele materiale, deoarece simțurile tale sunt materiale. Dacă ai adăuga la acestea organe de simț spirituale, ai vedea și veșmintele spirituale care există în realitate, adică Kelim (vasele) spirituale, corespunzătoare nivelului tău spiritual și celor inferioare acestuia.

Orice lucru situat deasupra nivelului tău ți s-ar înfățișa pur și simplu ca lumină. Pe măsură ce urci, această lumină se condensează, formând Kelim și conținutul acestora. De exemplu, fiecare „cap” (Roş) al unui Parţuf este numit infinitate, dar aceasta este o infinitate relativă la acel Parţuf specific.

Dacă însă, mă aflu deasupra acelui Roş atunci pentru mine acesta nu mai este infinitul, ci un Roş pe care îl înțeleg și îl percep. Ceea ce Parţuf-ul nu atinge în propriul său Roş, eu îl cuprind în al meu. Astfel, totul este determinat de organele de simț.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Care este diferența dintre un cabalist care a atins sfârșitul corectării și cineva care parcurge perioada de pregătire în lumea materială?

Răspuns: Diferența dintre ei constă în intenţie. Dacă luăm un cabalist care încă nu a atins corectarea finală și omul care nu este încă un cabalist, dar este numit astfel datorită scopului său și faptului că se află în perioada de pregătire, acesta din urmă rămâne încă în intenția „de dragul primirii”, în timp ce primul operează deja cu o intenție „de dragul dăruirii”.

Și nu contează unde se află omul: în lumea spirituală sau în cea materială, printre îngeri sau animale. Vorbim despre omul însuși; mediul înconjurător este irelevant. Ceea ce contează este atitudinea sa față de realitate, care reflectă tocmai diferența de intenții.

Când un om privește în jur, vede case, mașini și oameni. Acest lucru se schimbă în funcție de locul în care se află el: sub Machsom sau deasupra lui, la sfârșitul corectării sau la începutul studiului, la o prelegere introductivă? Realitatea rămâne neschimbată. Oamenii, mașinile, casele, copiii, femeile, cărțile și grupul rămân aceleași.

Eu sunt cel care trece de la intenția „de dragul primirii” la intenția „de dragul dăruirii”. Noi studiem că „cele ascunse îi aparțin Creatorului, Atotputernicului nostru”. Ceea ce se schimbă este tocmai intenția.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Atunci când omul începe să studieze Cabala, el simte o sete arzătoare de spiritualitate. Tot restul pare complet nesemnificativ și nedemn de atenție. Omul simte că a găsit acel lucru prețios pe care l-a căutat întreaga viață.

Așadar, ce se întâmplă acum, când omul începe să se dedice Cabalei? După șase luni de studiu, constatăm că acesta nu era singurul lucru pe care și-l dorise de-a lungul vieții; există și altceva ce își dorește enorm, iar acest lucru devine acum evident.

De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece dorința de a primi crește. Omului îi sunt scoase în cale tot felul de tentații; este „ispitit” cu diverse momeli și se încearcă atragerea lui prin plăceri corporale variate. Acum, el se bucură de toate acestea mult mai mult decât o făcea în trecut. Acest fenomen apare în timpul stărilor de coborâre, nu al celor de ascensiune, deoarece este necesară extinderea „punctului din inimă” până când acesta devine un Kli (vas) de mărimea a zece Sfirot.

Aceasta este calea. Învățăm că lumina dă naștere vasului (Kli) și îl construiește. Același lucru se întâmplă și aici. Lumina înconjurătoare, acționând asupra punctului din inimă, construiește un vas din acesta, până când acesta se extinde la dimensiunea a zece Sfirot. Sarcina omului este să observe tot ceea ce face lumina cu el, să accepte acest proces, să perceapă corect această lucrare, să-și formeze o atitudine adecvată față de concepte precum „păcat” și „poruncă” și să nu se lase intimidat de sentimentul constant de îndepărtare care apare.

Treptat, omul își însușește noi definiții pentru ceea ce înseamnă păcat, încălcare și intenția de a dărui Creatorului. Acum, el acordă mai puțină importanță încălcărilor la nivel corporal și se concentrează mai mult asupra a ceea ce îi creează o conexiune cu Creatorul.

Prin urmare, omul se bucură atunci când vasele (Kelim) necorectate se trezesc și se ridică în interiorul său, considerând acest lucru o oportunitate de a le corecta sau, cel puțin, de a le cunoaște mai profund. Acesta este un semn că omul devine mai puternic și mai evoluat.

De fiecare dată când cade, omul ar trebui să fie recunoscător pentru faptul că a avut parte de revelarea, de către Creator, a unui alt vas necorectat în sufletul său. Iar acest lucru înseamnă că aparent, el a dobândit această oportunitate prin munca sa anterioară. Baal HaSulam scrie că, dacă Kli-ul (vasul) unui om nu i-a fost încă dezvăluit, cine poate ști când se va întâmpla acest lucru? Însă, dacă a fost deja dezvăluit, este un semn că în încarnarea actuală — adică în starea de acum, înainte de următorul ciclu de ascensiune și coborâre — omul respectiv va corecta acest Kli.

Prin urmare, este necesar să ne bucurăm de „păcatele” care ies la iveală și să ne străduim prin studiu, să identificăm rapid răul din ele — defectele și dorințele neîmplinite care ne separă de scop — și să ne raportăm la acestea astfel încât să poată servi scopului de a avansa către scopul propus.

Din  Lecția zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un om să ajungă la dăruire doar prin dezvăluirea opoziției sale față de Creator, în urma eforturilor depuse? Dacă i se pare că el însuși a descoperit conștientizarea răului în sine și nu a ajuns la aceasta ca urmare a parcurgerii drumului, este oare aceasta pur și simplu o minciună?

Răspuns: Simțirea omului nu este o minciună. Însă ceea ce gândește el – că el însuși a descoperit acest lucru – este o minciună. Totul se realizează doar prin intermediul luminii. În dorința de a primi, nu poate apărea nicio simțire în absența luminii.

O simțire este alcătuită din două elemente opuse; diferența dintre ele este cea care generează simțiri în om.

Din  Lecția zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 231

Există urcări și coborâri înainte de barieră?

Urcările și coborârile au loc atât înainte de barrieră, cât și după aceasta. Totuși, în perioada de pregătire, nu este vorba propriu-zis despre urcări și coborâri în același sens ca după depășirea barierei. După barieră, coborârile reprezintă căderi în Klipot (coji/cochilii) și se manifestă ca un sentiment de distanță – adică o senzație reală, tangibilă, în interiorul vaselor. Aceasta înseamnă că în noi există două extreme: Creatorul și opusul Său. În schimb, în ​​starea actuală, când Lumina înconjurătoare  (Or Makif) este într-o oarecare măsură ascunsă, cădem în natura noastră umană limitată, preocupându-ne de bani, onoare, cunoaștere, sau poate nefiind conștienți de nimic altceva în afară de un sentiment de gol și lipsă de savoare.

Prin contrast, atunci când Lumina Înconjurătoare strălucește, simțim putere, ne simțim inspirați de Creator și suntem pregătiți pentru orice. După barieră, nu este vorba exact despre urcări și coborâri, însă există totuși ceva similar acestora.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Ce este perfecţiunea?

Răspuns: Perfecțiunea, de la cel mai mic până la cel mai mare nivel, se evaluează în funcție de modul în care absolut toate fenomenele negative și pozitive sunt unite într-un singur întreg armonios.

Iar în măsura în care reușim să reunim aceste fenomene la o scară și într-o cantitate tot mai mari, vorbim despre diferite niveluri de perfecțiune. Cu alte cuvinte, nu este vorba despre un singur lucru. Ci, de la cel mai mic detaliu până la dimensiuni infinit de mari, caracteristica sa constă în faptul că integrează în sine – într-o armonie unică – toate fenomenele absolut opuse, oricare ar fi acestea.

Întrebare: Așadar, nu există rău și bine, ci doar armonie?

Răspuns: Da. Firește. Tocmai asta este perfecțiunea.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 27/06/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce element nou putem introduce pentru a trezi din nou în noi măreția Creatorului?

Răspuns: În orice stare, va trebui să trezești în tine conștientizarea aceleiași măreții a Creatorului: El este Cel mai mare. Și va trebui să faci acest lucru jucând un joc unii cu alții. Noi nu-L vedem, și prin urmare trebuie să ne jucăm.

Nu spune că ai trecut deja prin asta; vei mai trece prin această experiență de mii de ori, și de fiecare dată, vei ajunge la disperare. Iar apoi se va întâmpla ceva.

Ce anume? Vei ajunge într-o stare de disperare pentru că nu reușești să dezvălui măreția Creatorului. Observă cât de profund trebuie să trăiești această disperare: vrei să-I dezvălui măreția, deoarece, fără a o conștientiza, nu poți trăi. Atunci El îți va arăta măreția Sa, lumina AB-SAG, și îți va oferi un ecran.

În acest scop realizezi acum acțiuni; ridici în mod artificial MAN din întunerric. În esență, cu asta te ocupi.

Întrebare: Vorbim despre un joc în care nu există spectatori. Trebuie ca un prieten să participe la el în același mod în care o fac eu?

Răspuns: Desigur, un prieten trebuie să răspundă. Când vorbesc despre mine în raport cu grupul, vorbesc, în mod firesc, și despre fiecare persoană în raport cu mine. Nu există nicio îndoială în această privință. Ceea ce i-am spus celui care a pus întrebarea este valabil pentru toată lumea. Totuși, am sugerat, într-un fel, ca el să-și asume responsabilitatea de a-i încuraja pe toți să participe la acest joc.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există încă mariaje solide. De exemplu, eu sunt căsătorit de 38 de ani. Dumneavoastră vă apropiați deja de nunta de aur.

Răspuns: Într-adevăr. Dar viața mea se împarte între soție, copii și grupul meu. Nici aceasta nu este o viață obișnuită. Nu pot servi drept exemplu. Mai ales având în vedere trăsăturile mele naturale.

Dar divorțul… nici nu l-am luat în calcul vreodată. Nu m-am gândit niciodată că aș putea divorța și să-mi părăsesc soția și copiii. Nu. Am cumpărat un apartament și l-am trecut pe numele soției. Este doar pe numele ei, nu al meu. Nu dețin absolut nimic! Serios.

M-am îngrijit de copii astfel încât toți să aibă cele necesare, să primească o educație, o locuință și tot restul. Căsătoria este obligatorie! Astfel am putut să-mi fac treaba în liniște. Asta e tot; acestea sunt lucrurile cele mai importante.

Dacă ai copii, trebuie să ai grijă de ei. Copiii sunt cei mai importanți.

Întrebare: Este divorțul un dezastru? Copilul simte că nu mai are tată sau mamă.

Răspuns: Copilul suferă din cauza absenței oricăruia dintre părinți! Mamă sau tată. Desigur, absența mamei este mai gravă. Dar și cea a tatălui este dureroasă. Își lasă amprenta. Asta nu se iartă!

Copiii percep plecarea tatălui ca pe o trădare, ca pe un divorț de ei înșiși. Și nu uită asta. Nu pot. Adică, ei simt că tata *pe mine* m-a părăsit. Iar asta, desigur, este foarte greu.

Întrebare: Dar dacă dragostea a dispărut?

Răspuns: Ce dragoste?

Comentariu: Oamenii spun: „Dragostea s-a dus”. Așa se justifică ei.

Răspunsul meu: Unde s-a dus? Nu înțeleg acest cuvânt. Știu un singur lucru: dacă oamenii trăiesc împreună, dacă sunt oameni normali, dacă dau dovadă de o oarecare înțelegere și bună-cuviință, pot crea condiții în care să se simtă confortabil împreună. Nu neapărat minunat, nu neapărat fericiți, dar confortabil unul cu celălalt.

Întrebare: Așadar, formează o alianță de conveniență?

Răspuns: Desigur! Și ce este căsătoria, la urma urmei? O gospodărie comună! Atunci când crezi că vă puteți susține și ajuta reciproc și ești mulțumit de acest lucru. Asta este prioritar. Iar în privința celorlalte aspecte – dacă te referi la sex – acestea se schimbă, evoluând în direcții diferite pe măsură ce trec anii.

La urma urmei, astăzi trăim de cinci ori mai mult decât oamenii de acum 200 de ani. Ca să nu mai vorbim de cei de acum 1.000 de ani.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 27/07/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→