Scrierile spun: „Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău, căci ai greșit prin fărădelegile tale. Luați cu voi cuvintele și întoarceți-vă la Domnul. Spune-I: „Înlătură orice nelegiuire și ia binele, și vom plăti cu rodul buzelor noastre”.(Rabaş, “Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă?”).

Ce înseamnă „Întoarce-te, o Israele, la Domnul Dumnezeul tău” în muncaa spirituală? Se referă la o instrucțiune care este în esență, scopul inițial care trebuie realizat pe parcursul întregii căi, astfel încât omul să-și atingă rădăcina și să se realizeze complet în ea: „la Domnul Dumnezeul tău”.

Ce înseamnă „la Domnul Dumnezeul tău”? Înseamnă că toate calitățile unui om ajung la echivalență de formă cu calitățile Creatorului. Aceasta se numește întoarcere, pocăință: „Întoarce-te, o Israele”.

În ebraică, cuvântul „Israel” poate fi înțeles ca Yaşar-El, direct la Dumnezeu. Prin urmare, cel numit „Israel” trebuie să ajungă la o stare în care returnează Creatorului fiecare dintre dorințele care constituie sufletul său, adică dobândește un ecran și lucrează cu acea dorință cu intenția de a dărui.

Omul posedă deja toate aceste dorințe. Treptat, prin dobândirea unui ecran, a intenției de a dărui, le readuce la forma care aparține Creatorului.

Asta înseamnă că se întoarce până când ajunge la „Domnul Dumnezeul tău”, dobândind astfel aceeași formă, aceeași imagine, aceleași abilități și aceeași realizare pe care Creatorul i le dezvăluie. Ei devin, ca să spunem așa, parteneri fiind la același nivel, precum Zeir Anpin și Nukva din lumea Aţilut, care sunt la același nivel în adeziune continuă față în față. Acesta este scopul corectării.

Apoi, după corectarea întregului suflet, a acestor vase primitoare pe care le posedă, omul se ridică la primele trei Sfirot (GAR). Ce înseamnă asta?

Omul se ridică deasupra corpului său, care a fost deja corectat, și începe să dobândească gândurile Creatorului, dorințele și intențiile Sale care au precedat atitudinea Creatorului față de el, adică au precedat creația sa de către Creator. Acestea sunt numite „cele trei Sfirot superioare”, iar luminile revelate în vasele celor trei Sfirot superioare sunt numite „secretele Torei”. Pe de altă parte, toate luminile revelate în vasele corectate ale unui om sunt numite „aromele Torei”.

În sens spiritual, „omul” (Adam) este Parţuf MA, adică cele șapte Sfirot inferioare (ZAT), cu alte cuvinte, Zeir Anpin și Nukva împreună. Iar cele de deasupra ZAT, cele trei Sfirot superioare: Keter, Hochma și Bina, iar luminile revelate în ele sunt secretele Torei.

Luminile revelate în cele șapte Sfirot inferioare sunt numite aromele Torei.

Prin urmare, până când omul nu a atins întoarcerea la Creator cu întregul său suflet și toată puterea sa, adică până când nu și-a corectat toate vasele și le-a umplut cu toate luminile, astfel încât toate aromele să fie dezvăluite, îi este interzis să atingă secretele Torei. Acestea sunt deasupra lui; acesta este un grad superior.

Este scris că acestea ar trebui ascunse mai degrabă decât dezvăluite. Doar cel care și-a „umplut pântecele cu Talmud și legi”, adică cu aromele Torei și s-a ridicat la un grad superior, ajunge să studieze cele trei Sfirot superioare, secretele Torei, care sunt numite fundamentele primirii, rădăcinile primitorului.

Prin urmare, în timp ce omul trece prin corectări pe drumul spre sfârșitul corectării, recompensa pentru dezvăluirea aromelor Torei este foarte mare. Dar recompensa pentru ascunderea secretelor Torei este, de asemenea foarte mare, deoarece omul nu eșuează pe parcurs: el ascunde partea al cărei timp nu a venit încă și descoperă partea pe care este capabil să o corecteze.

Cei care au finalizat deja întreaga parte a aromelor Torei trec la partea secretelor Torei, care este denumită „la vârsta de peste patruzeci de ani”.

Acest lucru se întâmplă conform unor legi speciale, cunoscute, atunci când omul a dobândit deja întregul Masach, toate calitățile Bina, deasupra dorinței sale de a primi, deasupra Malchut, și astfel a corectat cu adevărat întregul Malchut cu intenția de a dărui.

Apoi atinge ceea ce se numește „vârsta mijlocie” [literal, „vârstă stabilă”], ceea ce înseamnă că se află la înălțimea sa maximă, după ce și-a umplut toate vasele cu primirea pentru a dărui. De la „patruzeci de ani” încolo, începe să se ridice spre secretele Torei, meritând cu adevărat Luminile celor trei Sfirot superioare și atingând intențiile Creatorului.

Înainte de aceasta, scopul eforturilor noastre ne este necunoscut. Nu putem înțelege, atinge sau clarifica care sunt intențiile Creatorului față de creație pentru noi înșine.

Pentru a formula cumva acest lucru, spunem că dorința Lui este să facă bine creațiilor Sale; că le-a creat pentru a le încânta; că a avut dorința de a Se revela, de a locui în cei de jos și că i-a creat pentru a îi umple, ca și cum ar fi vrut să intre în ei și să Se reveleze în ei.

Chiar și Kelim (vasele) ale noastre înțeleg că aceste răspunsuri nu ne satisfac. Aceste răspunsuri vor deveni răspunsuri autentice doar în Luminile celor trei Sfirot superioare. Cu toate acestea, chiar faptul că suntem capabili să punem aceste întrebări ne spune deja că într-o zi vom primi răspunsul.

La urma urmei, toate întrebările apar din Kelim goale, care au fost create de lumină, împlinirea care a precedat Kli-ul. Și bineînțeles, această împlinire va umple în cele din urmă Kli-ul. Prin urmare, la un moment dat, întrebările noastre vor fi umplute cu răspunsuri, cu lumini.

Astfel, instrucțiunea „Întoarce-te, o Israele, la Domnul Dumnezeul tău” trebuie împlinită în fiecare om.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26 Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 210

Care este diferența dintre un cabalist care a ajuns la sfârșitul corectării și Creator?

Ce este sfârşitul corectării? Este atunci când pentru fiecare influență a luminii există o dorință care se potrivește exact cu aceasta. Dacă fiecare astfel de dorință este corectată pentru a dărui, aceasta funcționează exact ca lumina care dorește să o umple. Adică, vasul devine similar luminii tocmai în acțiune și în rezultat, iar conform acestui rezultat nu există nicio diferență între ființa creată și Creator.

Totuși, există Creatorul și există ființa creată. Este adevărat că substanța ființei create, dorința de a primi, rămâne, dar își asumă forma Creatorului. Prin urmare, aceasta se numește „echivalență de formă”. Între ele rămâne o diferență, dar numai în punctul inițial: Creatorul este existență din existență, iar ființa creată este existență din absență. Dar în afară de acest punct, că Creatorul a creat ființa creată, tot restul ființei create este propria sa autoconstrucție prin propriile sale puteri, după asemănarea Creatorului.

Prin urmare, acest punct inițial nu este luat în considerare; ceea ce este, este tot ceea ce ființa creată a construit deasupra ei. Prin urmare, se spune că ființa creată este în adeziune cu Creatorul și nu există nicio diferență între ei. Adică, ființa creată atinge statutul de Creator, tot ceea ce există în cel superior. Nu este vorba că primim toate acestea de la Creator, ci atingem gândurile, dorințele și totul. Acesta nu este doar un grad deasupra omului; este un grad deasupra ființei create.

Acele grade în care suntem în procesul de atingere a Creatorului sunt numite „secretele Torei”. Nicăieri nu este scris nimic despre ele și este imposibil să scriem despre ele. Ceea ce atinge ființa creată atunci când atinge echivalența cu Creatorul sunt secretele Torei, chiar gândurile Creatorului, pe care fiecare om  trebuie să le ascundă cât mai mult posibil și să se distanțeze de dezvăluire. Prin urmare, nicăieri nu este scris nimic despre asta.

Din acest motiv, nu este nevoie să ne temem să citim cărți de Cabala. Toate cărțile de înțelepciune a Cabala tratează modul în care să ajungem la starea de sfârșit al corectării, care este numită „gusturile Torei”; pe acestea este permis și chiar necesar să le citim pentru a ne corecta.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există într-adevăr o lege a bumerangului?

Răspuns: În general, tot ce facem bine și tot ce facem rău se întoarce la noi toți, și bineînțeles, la cei dragi. Și cumva, trebuie să urmărim aceste lucruri. Poate ar trebui să încercăm să tragem niște concluzii pentru viitor.

Întrebare: Există o formulă atât de simplă, încât răul pe care îl face omul să se întoarcă la o el într-o formă sau alta? Există această lege?

Răspuns: Există. Adică, trebuie să alegem constant cu mare atenție ce facem, în ce ne angajăm și spre ce ne îndreptăm.

Întrebare: Dar gândrile mele rele despre ceilalți?

Răspuns: Același lucru este valabil și pentru asta.

Întrebare: Se vor întoarce la mine?

Răspuns: Cu siguranță se întorc.

Comentariu: Dacă omul ar putea simți asta, poate ar fi mai precaut.

Răspunsul meu: Pentru aceasta, trebuie să se abțină constant. Fiecare om trebuie să se abțină și să-și controleze gândurile, dorințele și intențiile în general.

Întrebare: Este corect să ne abținem? Adică, să-ți spui: „Aceasta este o faptă rea; nu voi merge acolo.” Așa ar trebui să fie?

Răspuns: Da, chiar și în gândurile tale.

Întrebare: Chiar și în gândurile tale? Dar acest lucru este foarte dificil.

Răspuns: În terminologia noastră, aceasta se numește intenţie.

Comentariu: Dar nu am control asupra gândurilor mele. Am mai vorbit despre asta.

Răspunsul meu: Nu contează. Nu ești liber în ceea ce ți se trimite. Dar ceea ce faci cu ce ți se trimite după aceea – acolo stă alegerea ta.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să-I cerem Creatorului? Ar trebui să cerem să avem dorința corectă?

Răspuns: Avem nevoie de două lucruri. În primul rând, să jelim faptul că ne aflăm în Kelim sfărâmate, cu alte cuvinte, că ne gândim doar la noi înșine și vrem să ne împlinim doar pe noi înșine.

În al doilea rând, avem nevoie de o conștientizare a măreției Creatorului, a măreției calității dăruirii, care ar trebui să ne ducă la o aspirație pentru „Ierusalimul reconstruit”. Cu alte cuvinte, nu este suficient să regretăm că ne aflăm într-o stare de rău; trebuie să aspirăm și la o stare de bine.

Această lucrare are loc în conformitate cu două tipuri de Reşimot  (înregistrări spirituale) care trebuie să existe în noi: Reşimo de Aviut și Reşimo de Hitlabşut – o Reşimo din Kli și o Reşimo din lumină.

Reşimo din Kli arată starea în care se află Kli-ul în comparație cu starea în care ar trebui să fie. Reşimo din lumină arată care ar trebui să fie natura atitudinii mele față de Creator, astfel încât să mă aducă la realizarea faptului că Creatorul este idealul, perfecțiunea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde provin Reşimot?

Răspuns: Reşimot (înregistrările informaționale spirituale) care există în noi sunt Reşimot din spargerea lui Adam HaRişon.

Odată, am existat în cea mai bună stare posibilă, dar am căzut și am pierdut totul: ecranele, intenția de a dărui, adeziunea cu Creatorul și senzația de împlinire. Acum mă găsesc în starea mea actuală.

Cu toate acestea, toate stările intermediare prin care am trecut în timpul coborârii mele rămân în mine și acum, prin propria mea alegere liberă, trebuie să le ating pe fiecare în ordine inversă. Trebuie să ajung la aceleași grade pe care am coborât.

Reşimot se trezesc în mine și nu am niciun control asupra lor. Mai întâi, se trezesc Reşimot ale dezvoltării animalice. Nici măcar nu sunt întrebat despre asta; pur și simplu mă dezvolt la nivel animalic timp de să zicem, un milion de ani.

Apoi, acum 5.000 de ani, sufletul meu a început să se dezvolte, și de la Avraam încolo, a început o nouă etapă graduală a dezvoltării sale. Această dezvoltare are loc în cadrul aceleiași dorințe de a primi, dar tot nu mi se cere nimic, pur și simplu realizez Reşimot care există în mine, și în acest sens, nu am nicio opțiune.

Reşimot au căzut în lumea animalică. Sufletul a coborât de la nivelul sfârșitului corectării până la Machsom (barieră) și apoi a căzut sub Machsom, în starea cea mai joasă. Acum, de la cel mai jos grad animalic, corporal, se ridică spre Machsom. Chiar înainte de Machsom, începe să simtă Achoraim (partea posterioară) a primului, cel mai jos grad spiritual, să zicem, AHP de Malchut al lumii Asia.

În inima mea, în dorințele mele, simt punctul din inimă, un punct al Achoraim de Malchut al lumii Asia și apoi intru într-o nouă etapă de dezvoltare, specială, unică. Simt o anumită dualitate: există două forțe, două stări, două lumi, doi factori care acționează asupra mea și sunt sub influența fie a uneia, fie a celeilalte, sau a ambelor împreună. Toate stările noastre provin din aceasta, și cu cât devin mai divizat între cele două, cu atât aceste stări devin mai insuportabile. După cum spune Rabaş, este bine să trăiești fie în lumea aceasta, fie în lumea viitoare, dar nu este nimic mai rău decât să atârni între cer și pământ.

Cu toate acestea, unii reușesc să obțină plăcere din ambele lumi: uitați-vă la oamenii religioși. În schimb, cei drepți ridică această lume la lumea superioară, și în mod similar, gustă plăcerea ambelor.

Din   Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că opusă simțirii măreției Creatorului se află simțirea propriei măreții a unui om, atunci când își atribuie diverse lucruri?

Răspuns: Nu aș spune că aceasta este o simțire a măreției unui om. Poate că există astfel de stări intermediare, dar într-o stare mai avansată, omul pur și simplu știe că el însuși nu este capabil de nimic, că dacă Creatorul nu face ceva, el nu va putea să se miște. Totuși, el nu are puterea să-L invoce pe Creator. Este foarte simplu: ai posibilitatea de a fi salvat de la moarte, dar nu poți cere acest lucru.

În cele din urmă, omul este condus către o stare de lipsă din ce în ce mai corectă, din ce în ce mai acută (Hisaron, o dorință neîmplinită). Prin toate aceste simțiri intermediare de lipsă de cunoaștere, spiritualitate și așa mai departe, ești adus din ce în ce mai aproape în mod specific de simțirea unei Hisaron cauzată de absența conexiunii cu El.

Concentrarea asupra Creatorului, îndreptarea atenției către El, este lucrul final și este foarte dificil.

Cuvintele „Și copiii lui Israel au suspinat din cauza muncii” se referă tocmai la o astfel de stare în care ei nu pot găsi o conexiune cu El, astfel încât El să-i ajute. Aceasta nu înseamnă că El nu vrea să ajute sau că ei se înșală; ei stau în fața Lui și nu sunt capabili să ceară.

Întrebare: Este oare pentru că El nu este suficient de mare în ochii lor?

Răspuns: Se poate spune și asta. Măreția Lui este cu siguranță revelată acolo, dar omul nu este capabil să ceară. Simte că este incapabil de asta; nici nu o vede, nici nu o simte.

Am dat odată următorul exemplu: un om se află în centrul unei sfere, în timp ce Creatorul este în jurul ei. Din interior, o singură linie subțire duce la Creator și trebuie să scanez întreaga sferă în mod repetat înainte de a reuși în sfârșit să intru în acest „tub” îngust și să urc prin el către Creator.

Trebuie să găsesc definiția interioară precisă, discernământul a ceea ce sunt și ce este acest „tub”. În spiritualitate, nu există astfel de tuburi; Trebuie să înțelegem ce este această dorință, ce fel de conexiune se poate stabili cu El și cine este Cel care răspunde apelului meu. Pentru a reuni acești trei factori – Eu, conexiunea mea cu El și El – se poate spune că omul scanează întreaga sferă de mai multe ori până când simte această linie subțire.

Nu trebuie să uităm că senzația de greutate este o chemare constantă pentru noi, fără de care nu am face eforturi. Cu toate acestea, nu trebuie să devină un scop care aduce bucurie.

Ieșirea dintr-o stare de greutate indică faptul că am realizat-o deja, am examinat-o și am clarificat că nu există nicio legătură cu Creatorul în ea. Apoi trecem la următoarea stare, unde întâlnim din nou aceeași simțire și așa mai departe, până ajungem la analiza corectă. Toate aceste stări sunt menite tocmai să ne aducă la punctul de contact dintre trei factori: Eu, El și condiția de conexiune dintre noi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Includerea unii în alții este singura acțiune pe care o îndeplinim în mod constant, fie că vrem, fie că nu.

Totul în lumea noastră se bazează pe includerea reciprocă: procesele de absorbție și asimilare, procesele de excreție care au loc în corp, diverse tipuri de reacții chimice, atracția sau repulsia corpurilor, comportamentul lor într-un câmp magnetic sau electric și așa mai departe. Toate acestea sunt exemple de includere reciprocă, care se bazează pe acțiunile vasului spiritual și ale luminii.

Când căutăm o modalitate de a măsura calitatea acțiunilor noastre, trebuie să evaluăm întotdeauna gradul de includere a noastră în ceilalți; cu alte cuvinte în ce măsură mă pot include în cât mai multe suflete posibil – nu în copii, nu în adulți, nu în acțiunile naturii minerale, vegetale, animale sau umane – ci în suflete.

Sufletele sunt puncte în inimă. Prin urmare, când ajung la un Congres atât de mare, unde se adună mii de puncte din inimă în care intenționez să mă includ, aceasta este cea mai eficientă acțiune pentru avansarea mea spirituală. Este cea mai puternică acțiune care poate avea loc în realitate, în toate lumile. [25349]
Din KabTV “Cabala pentru începători”, 27/10/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolele sale, Rabaş spune că trebuie omul să-şi schimbe continuu mediul, grupul, deoarece acesta este singurul factor capabil să accelereze dezvoltarea. Dar accelerarea singură nu schimbă nimic! Reşimot sunt deja în tine; trebuie să treci prin toate stările planificate. Întrebarea este cât de repede treci prin ele și care este atitudinea ta față de ele.

Dacă treci printr-o anumită stare și te raportezi la ea pozitiv, adică îți dai seama că este legată de dezvoltare, atunci simți întotdeauna ceea ce se întâmplă ca fiind bun și pozitiv. Dar dacă nu vrei să treci prin ceva și ești forțat să faci asta prin suferință, atunci experimentezi ceea ce se întâmplă negativ. Simțirea ta interioară, personală, se schimbă în funcție de atitudinea ta față de ceea ce se întâmplă.

Omul poate da exemplul unei operații. Aveam dificultăți de respirație și am așteptat două săptămâni pentru operație. Dar dacă nu aș fi suferit și mi s-ar fi spus pur și simplu: „Trebuie să te întinzi și te vom tăia”, atunci care ar fi diferența dintre asta și asta?

A fost cu adevărat un miracol. Îmi amintesc că am ajuns pentru operație. Nu mai puteam aștepta. M-am întins pe masa de operație și am așteptat doar anestezia, ca să mă trezesc un alt om. Exact asta s-a întâmplat! A fost o senzație fascinantă. Ce bucurie am simțit când m-am întins pe masa aceea! Nu am simțit nicio frică. Doar dorința ca această stare să se termine.

Acest lucru accelerează timpul, și în același timp, omul experimentează plăcere în loc de suferință.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De fiecare dată când dezvălui cât de rău sunt, mă simt prost din cauza asta.

Răspunsul meu: Cu adevărat nu știm ce înseamnă să dăruiești sau spre ce avansăm. Totuși, conform a ceea ce mi se dezvăluie pe parcurs, pot vedea că avansez în direcția dăruirii, spre ceva opus naturii mele. Există semne care mă ajută să înțeleg acest lucru.

Nu știu cum avansez. De asemenea, nu știu cum acționează lumina înconjurătoare asupra mea. Nu știu de ce se schimbă ceva și vine la mine sau prin ce eforturi particulare se întâmplă acest lucru. Dar tu vezi că se întâmplă.

Da, în prezent nu știi cine sau ce lucrează asupra ta sau cum se face. Poate că ți se spune pur și simplu să depui eforturi pentru a te menține ocupat, în timp ce între timp se lucrează asupra ta. Nimic din toate acestea nu este important. Ceea ce este important este să vezi semnele care apar pe cale: revelația răului, atunci când percepi dorința de a primi ca fiind răul, suferi din cauza lui și îți este rușine de el. Și deși după aceea te descurci cu asta și continui să trăiești, totuși există momente când îl simți ca fiind rău.

Cu mintea ta, înțelegi că așa avansezi. De obicei, după revelarea răului și a unor astfel de stări, simți o reînnoire atât în ​​dorința de a dărui, cât și în dorința de a primi. Noi discernăminte interioare (Avchanot) vin la tine una opusă celeilalte. Experimentezi sclipiri – o nouă înțelegere, o nouă percepție, o nouă abordare. Acestea sunt exact semnele.

Firește, în etapa următoare, din nou nu știi încotro te îndrepți. Din nou devii confuz și tot intelectul și înțelepciunea ta anterioară nu te ajută și nu-ți oferă nimic. Dar dacă privești ceea ce ți se întâmplă ca semne, ca și cum ți-ar fi scris într-un manual de instrucțiuni că așa trebuie să fie, atunci te poți bucura de asta.

Nu ar trebui să te bucuri pentru că ești confuz, disperat sau epuizat, ci pentru că adevărul îți este revelat. Dacă te bucuri de starea în sine, atunci nu vei mai dori să avansezi mai departe și vei sta cu mâinile împreunate, consumându-te din interior. Nici măcar nu vei dori să te miști din locul tău. Asta nu e bine.

Nu este vorba de a fi nemulțumit de starea ta actuală, ci mai degrabă de a fi recunoscător că această stare a venit la tine, pentru că din ea poți continua să avansezi. Acesta este un semn că ești pe calea cea bună. Mai târziu, acestea vor deveni suferințele iubirii.

Adică, trebuie să lucrezi cu mintea, clarificând și analizând. Și deși ești încă sub stăpânirea dorinței tale de a primi, începi totuși să înțelegi care este dorința de a dărui în raport cu dorința de a primi.

Dacă începi să vezi asta, într-un anumit sens suferi din cauza dorinței tale de a primi; înseamnă că în acel loc lumina ți-a fost revelată. Atunci diferența dintre calitățile luminii și propriile tale calități trezește în tine un sentiment de rușine și suferință.

Prin urmare, este important să ne bucurăm de semnele care ne sunt revelate și să le ascultăm.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă „Israel face voia Creatorului”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 207

Ce este Scara Gradelor?

Scara gradelor este măsura echivalenței dintre ființa creată și Creator. Ce înseamnă că un om se află la gradul 123? Înseamnă că 123 de grade separă calitățile Creatorului de calitățile omului. Ce înseamnă că un om se află la cel mai înalt grad spiritual? Aceasta semnifică faptul că nu există nicio diferență între calități.

În spiritualitate, pe scara spirituală, există 125 de grade: cinci lumi, cu cinci Parţufim în fiecare lume și cinci Sfirot în fiecare Parţuf. În practică, aceasta poate fi împărțită în mult mai multe, dar în Cabala este împărțită în funcție de necesități. În total, există cinci lumi: Adam Kadmon (AK), Aţilut, Bria, Yeţira și Asia. Cu toate acestea, lumile BYA (Bria, Yeţira, Asia) sunt împărțite mai precis în șase mii de ani, în șase mii de grade.

Pe măsură ce urcăm gradele, fiecare grad de pe scară blochează o lumină mai mare care se află deasupra lui. Adică, dacă existăm ca suflet la un anumit grad, toate gradele de deasupra lor ascund și diminuează lumina Infinitului în raport cu ele. Când vrem să urcăm un grad, trebuie să anulăm ecranul care îl ascunde și să-l transformăm într-un ecran primitor, trecând în esență de la ascundere la revelație, de la Tora ascunsă la Tora revelată.

Pentru cabaliști, acest lucru este înțeles diferit. Oamenii cred în general, că studiază Tora revelată și că înţelepciunea Cabala este Tora ascunsă. Cu toate acestea, conform viziunii cabaliste, așa cum a scris Vilna Gaon, la fiecare grad se trece de la Tora ascunsă, când gradul superior este ascuns, la Tora revelată, când este revelată. Așa ne apropiem din ce în ce mai mult de revelație, iar și iar.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→