Întrebare: Foarte des studenții dumneavoastră cer o explicație a rezultatelor acțiunilor spirituale, dar și materiale, întrucât ei cred că este imposibil să faci eforturi și să nu obții rezultate. Când v-ați aflat în această situație, ce v-a salvat?

Răspuns: Întotdeauna am fost salvat doar de conștientizarea faptului că nu există nimic altceva pe lume. Am suferit atât de mult în căutarea adevărului, până când am găsit Cabala și, din momentul în care am început să o studiez, nu mi-au mai rămas iluzii cu privire la nimic creat, inventat de oameni și, prin urmare, nu iau toate acestea în serios.

Desigur, pot fi angajat în cercetare, dar văd imediat corupția oricărui alt sistem de viziuni asupra lumii, a oricărei alte atitudini față de lume. Mă aflu doar într-o imensă mișcare de corectare internă.

Acesta este un dar enorm – un dar neprețuit pe care Creatorul l-a oferit locuitorilor acestei lumi pentru ca ei să se ridice la cel mai înalt punct de unificare cu El. Cum este posibil să-l părăsim?!

Mie personal mi-a lipsit foarte mult. Se poate spune că, din momentul nașterii și până când am realizat ce am găsit de fapt, am fost într-o depresie constantă, într-un sentiment de inutilitate.

Chiar și când eram copil, întotdeauna m-am privit pe mine însumi și lumea ca și cum aș fi privit-o din exterior. Nu o percepeam în mod direct, ci ca și cum ar fi fost din lateral. Mă priveam pe mine și lumea din exterior: „Ei bine, și ce este aici? Care este scopul, pentru ce, cum, de ce?”.

Cred că mulți oameni se simt așa, dar pentru mine era însoțit de senzații foarte neplăcute, această inutilitate mă apăsa. Pe de o parte, era necesar să studiez și să dobândesc o profesie, iar pe de altă parte…

De aceea, când am descoperit Cabala, bineînțeles, am renunțat imediat la tot. Aveam o afacere grozavă, toate condițiile, și am renunțat la tot, nu mă puteam uita la asta. Nu că m-ar fi interesat, nu. Pur și simplu nu aveam nimic altceva. Și acum a apărut oportunitatea de a atinge adevărul—adevărul global, absolut. Nu puteam să mă ocup de nimic altceva și m-am cufundat complet în aceasta. Deci mai greu sau mai ușor, dar în ceea ce privește scopul, nu am întrebări.

Din „Am primit un apel. Unde sunt rezultatele?!” de la KabTV 11/9/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: Conștiința colectivă îndreptată spre un scop comun deține o anumită putere. Nu este vorba de un avantaj individual, ci de un avantaj de grup atunci când oamenii se unesc fanatic, egoist, pentru a câștiga ceva. Dacă studenții dumneavoastră rămân uniți, au un cu totul alt calcul care înlătură toate barierele. Acest lucru este palpabil. O putere atât de mare se dezvăluie în asta încât oamenii nu o pot explica.

Răspunsul meu: Aceasta este forța interioară de unitate a grupului care este mai mult sau mai puțin corect format și care urmărește un singur scop: să reveleze Creatorul în această unitate și să-L bucure.

Dar, în același timp, nu este fanatism. Fanatismul implică calități complet diferite de unificare, opuse celor despre care vorbim noi. Nu poate exista fanatism în Cabala, deoarece aici totul funcționează pe baza tuturor forțelor opuse posibile.

Comentariu: Adversarii Cabalei încearcă să vă atribuie stereotipuri de cult.

Răspunsul meu: Nu, noi nu suntem nimic asemănător cu un cult, deși adversarii noștri încearcă să ne impună această etichetă.

Faptul este că, în primul rând, noi urmăm o metodologie străveche. Aceasta este anti-egoistă, ceea ce înseamnă că te dezvoltă gradual și te forțează să te ridici din ce în ce mai sus de tine însuți, fără nicio limită. În niciun caz nu venerați pe cineva ca pe un guru.

Acest lucru pur și simplu nu poate fi, deoarece suntem cu toții complet egali și echitabili în fața Creatorului. Și, cel mai important, fiecare dintre noi are o linie de stânga care nu se regăsește nicăieri, nici în religii, nici în secte, etc.

Linia stângă este linia de verificare, examinare și analiză, atunci când trebuie să lucrezi la opusul tău, să te întorci pe dos și să explorezi cu ce forțe lucrezi. Trebuie să răspunzi în mod constant la întrebări: „Este adevărat sau totul este o minciună? Nu există un Creator, nu există un grup și, în general, nimeni și nimic, așa că cine sunt eu din interior?”.

Trebuie să te examinezi pe tine însuți constant, să dezvălui lucruri și să te modelezi, dintr-un egoist, într-un altruist, în timp ce toate acestea merg împotriva întregii tale forțe sau dorințe. O astfel de formare din calități opuse nu se găsește nicăieri. Acesta este cel mai important lucru.

Prin urmare, toți oamenii din lume, indiferent de cercurile, religiile, sectele, tendințele sau mișcările lor, sunt doar niște marionete unilaterale.

O forță specifică a naturii lucrează asupra lor și atât. Numai un cabalist lucrează cu două forțe opuse în el însuși și se află constant într-o luptă și o examinare internă, trezindu-se și construindu-se pe sine din două forțe opuse.

Așadar, nu există fanatism; nu există închinare la nimeni sau la ceva. Există o unificare absolut egală și nouă în fiecare clipă, în numele unei singure categorii superioare—Creatorul, care, de asemenea, se îndepărtează de orice închinare, pentru că este o calitate. Dacă o dobândești, aceasta se manifestă în tine. Adică, îl construiești pe Creator în tine însuți și apoi descoperi această calitate, deși El Însuși nu este acolo.

Din „Am primit un apel. Fanatism sectar” de la KabTV 19.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Găzduiesc programul „Portrete” în care oamenii povestesc cum au ajuns la înțelepciunea Cabala, prin ce suferințe au trecut și cum au simțit brusc că au găsit ceea ce căutau. Toată lumea este atinsă. O persoană plânge și nu îi este rușine de lacrimi.

Răspunsul meu: Pentru că lumina înconjurătoare (Ohr Makif) este mai mare decât Kli-ul (vasul nostru). Când te copleșește, provoacă starea de micime (Katnut), așa cum o numim noi. Lumina strălucește, dar nu există loc în care să intre. Acesta este momentul în care apar lacrimile și picură ca eliberarea, când ceva excesiv este eliberat din corp.

Lacrimile se varsă și în spiritualitate pentru că nu poți stăpâni acest sentiment, acest șoc din interiorul tău. Acesta este motivul pentru care lacrimile în ebraică sunt numite „dmaot”, de la cuvântul „dam”, sânge. Interioritatea este sânge, exterioritatea sunt lacrimile. La urma urmei, sentimentul că ceva uriaș este în fața ta te copleșește. Același lucru se întâmplă la toate gradele!

Întrebare: De ce se spune că lacrimile sunt starea de micime (Katnut)?

Răspuns: Pentru că nu există vas.

Starea de micime este atunci când nu poți încorpora în tine întreaga lumină mare care este în fața ta. Apoi lumina iese sub formă de lacrimi. Nu există altă cale prin care poți răspunde la această uriașă influență asupra ta.

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În emisiunea „Dialoguri despre Cabala”, aţi spus că la un moment dat elevul și profesorul  devin ca un singur vas de sânge.

Răspunsul meu: Da, desigur. În principiu, profesorul există de dragul elevului. Acest lucru este fără echivoc.

Pentru ce sunt părinții? Ei dau naștere copiilor, îi cresc și apoi mor. Următoarea generație naște, crește copii și moare.

Totul există pentru un scop anume.

Acest obiectiv nu există la nivelul lumii noastre. Scopul este mai înalt decât lumea noastră, în suflete.

Desigur, este la fel și în lumea spirituală, nici un grad nu există de dragul său. Totul există doar de dragul atingerii stării finale, a scopului final: adeziunea tuturor sufletelor la Creator.

Prin urmare, întreaga viață a profesorului are ca scop doar pregătirea elevului.

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 2/12/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce fel de cadouri ar trebui să oferim unui prieten?

Răspuns: Arată-i astfel de semne de atenție, încât să înțeleagă că faci asta de dragul de a înainta cu el la Creator, pentru a te ridica împreună cu el.

Poate fi orice fel de cadou, scump sau ieftin, mic, doar un fel de semn de atenție, complet imaterial și nesubstanțial. Nu contează.

Întrebare: Care este cel mai bun cadou pentru dvs.?

Răspuns: Nu am nevoie de nimic material. Nu este nimic ce mi-aș dori. Cel mai bun lucru este atunci când studentul înțelege ce fel de muncă vreau să văd de la el și o execută. Asta este tot.

Întrebare: Ar trebui să primească feedback că aceasta este exact ceea ce aveți nevoie?

Răspuns: Da, îi voi spune.

Întrebare: Dar puteți să-i spuneţi exact opusul, astfel încât persoana să nu fie mândră?

Răspuns: De regulă, spun că am mare nevoie de el și nu mint sau flirtez. Ar trebui să fie lângă mine, să simtă sau chiar să mă întrebe când am nevoie de ceva, de exemplu, să traduc ceva, să pun cap la cap sau să corectez ceva din materialul de care lumea are nevoie. Nimic altceva!

Dacă un elev vrea să-mi facă pe plac, el însuși trebuie să reușească în avansarea sa, ceea ce înseamnă să fie profesor, să organizeze grupuri și să se angajeze în diseminare.

KabTV “Am primit un apel. Cel mai bun cadou pentru Laitman” 21.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Încercarea de a se conecta cu alți oameni pentru a dezvălui calitatea dăruirii și a iubirii în sine, ca și în Creator, îl duce pe om la disperare că nu poate face asta. În consecință, această stare îl face să-i ceară Creatorului să-i conecteze inima cu alți oameni.

Doar a sta și a justifica unele stări care trec prin noi nu duce la nimic. Mulți oameni suferă și sunt în condiții groaznice, dar nu văd calea corectă de ieșire din ele care ar duce la scop.

Întrebare: În calitate de egoist, este corect să spun că sarcina mea nu este doar să-l justific pe Creator pentru ceea ce El îmi face, ci să ajung la o „inimă frântă” atunci când încerc în mod activ să dobândesc calitatea de Creator și disperarea că nu reușesc să realizez acest lucru și să-i cer Creatorului să mă ajute?

Răspuns: Da, aceasta este starea cea mai corectă. De aceea se spune: „Nu există nimic atât de întreg ca o inimă zdrobită”.

Întrebare: Dar câtă putere are omul? Durează ani până când se întoarce la Creator pentru că el încearcă să facă totul el însuși.

Răspuns: Baal HaSulam scrie că ar putea dura 20-30 de ani.

Întrebare: Deci este acesta un fel de proces cumulativ?

Răspuns: Da. Dar nu te asigura că se acumulează. Trebuie să mergem înainte și să încercăm să realizăm acest lucru în fiecare zi.

KabTV “Stări Spirituale” 27.11.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un principiu în munca spirituală: „Nu renunța la milă”. Se pare că Creatorul așteaptă până când omul strigă. El așteaptă rugăciunile noastre care vor ieși din inima noastră zdrobită și împrăştiată. Cine vrea să treacă prin astfel de stări? Acesta este motivul pentru care atât de puțini oameni studiază Cabala?

Răspuns: Creatorul milostiv și iubitor despre care se spune că ne iubește și dorește numai bine tuturor, El este cel care aduce omul în astfel de stări în care este forțat să se întoarcă la El din inevitabilitate și disperare.

De ce trebuie să ne conducă El în acest punct? Pentru că existăm în starea opusă Creatorului, în egoism, în calitatea de a primi. Cu toate acestea, Creatorul există în calitatea opusă nouă, în dăruire. Prin urmare, suntem total opuși.

Astfel, ne putem apropia de Creator doar dacă schimbăm, sau încercăm, sau măcar dorim să schimbăm dorințele noastre egoiste de a primi în dorințe altruiste de a dărui.

KabTV “Stări Spirituale” 27.11.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În această lume, un bărbat stăpânește peste o femeie, dar în viitor o femeie va stăpâni peste un bărbat, așa cum este scris: „O femeie va stăpâni peste un bărbat”. (Midrash Tehilim).

Întrebare: Acesta este un fel de declarație internă. Ce înseamnă „o femeie va domni peste un bărbat în viitor”?

Răspuns: Desigur, ne referim la dorinţa umană, care este feminină. Va fi corectată și deci va domni.

Întrebare: Ați putea explica mai simplu această frază: „Astăzi un bărbat conduce o femeie, iar în viitor o femeie va conduce un bărbat”?

Răspuns: Cred că într-acolo ne îndreptăm și înțelegem asta. Vedem că lumea se schimbă treptat. Femeile trec prin tot felul de organizații și ocupă diverse posturi foarte serioase.

Nu este un secret pentru nimeni că femeia este superioară în casă și așa este scris în Tora.

Întrebare: Și spuneți că potrivit acestei afirmații, noi, bărbații, vom recunoaște acest lucru?

Răspuns: Bărbații vor recunoaște. În general, un bărbat în interiorul său este pregătit pentru asta. Au rămas multe în el de la băiatul care este crescut de mama lui. Asta există în fiecare dintre noi. Și de aceea cred că toate acestea vor ieși și vor fi realizate de toată lumea într-o formă atât de proeminentă, corectă.

Comentariu: Acum, când vedem cum se dezvoltă războaiele, conflictele și așa mai departe, există multe legate de partea masculină.

Răspunsul meu: De aceea există războaiele și conflictele. Dacă femeile vor conduce lumea mai mult, vor fi mai puține războaie, mai puține conflicte și mai puține probleme în general.

Nu mă refer la genul de femei care ies în stradă și țipă, ci mai degrabă femeile adevărate care sunt conștiente de ele însele ca soții și mame. Ele conduc familii, au grijă de familii, de copii, de viitor și așa mai departe. Practic nu este treaba unui bărbat; este mai mult meseria unei femei.

Întrebare: A avea grijă de țară este mai mult o muncă de femeie?

Răspuns:: Orice grijă însemnă o femeie. Și orice împlinire a dorinței unei femei este un bărbat.

Întrebare: Le conectezi? O femeie — casa și o femeie — și șef al țării?

Răspuns: Desigur. Este același lucru.

Întrebare: Deci ea îi simte brusc pe toți ca fiind copiii ei? Totul este precum casa ei?

Răspuns: Da. Cine altcineva se poate gândi la asta?

Întrebare: Unde găsești astfel de femei? Vă rog spuneţi-mi.

Răspuns: Vor apărea și există. Trebuie doar să le oferim un loc unde să avanseze puțin. Și azi înaintează deja, dar bărbații încă forţează. Dar totul este o chestiune de timp.

Întrebare: Deci sunteți în favoarea acestui lucru?

Răspuns: Da!

Comentariu: Va fi multă rezistență, cred.

Răspunsul meu: Și nu văd un singur bărbat care ar putea face mai mult bine pentru lume decât femeile, decât guvernarea femeilor.

Nu va fi astăzi; va fi treptat, atunci când tot acest orgoliu, toată presiunea, strigătele și așa mai departe, se vor reduce. Când bărbații nu vor incita femeile, nu le vor îndrept una împotriva celeilalte și așa mai departe. Adică ambele părți trebuie să crească aici. Dar în general, există în personajul feminin o predispoziție către pace, spre comoditatea tuturor, către o creștere adecvată și așa mai departe.

Întrebare: Cum putem educa astfel de femei? Vor fi ele însele crescute în conformitate cu ceea ce se întâmplă? Cum vor avansa? Cum vor simți ele ceea ce spuneţi, că lumea este casa?

Răspuns: Trebuie să o facem. Acest lucru trebuie făcut de noi. Noi cabaliștii, care înțelegem cum să acționăm și cărora nu ne este frică şi nu suntem timizi, cărora nu ne este rușine; vom spune ce este necesar.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 03.11.2022

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că dacă ești fizic într-un grup nu înseamnă că ești cu adevărat în el. Înseamnă că acesta nu este un criteriu?

Răspuns: Desigur că nu. Dorinţa de conexiune este criteriul.

Întrebare: Cum ar trebui să tratez prietenii din grup? Nu știu dacă vor să se conecteze sau nu? Cineva poate sta în tăcere și asta este tot.

Răspuns: Da, este greu de înțeles. Dar există diverse indicii dacă el este inclus în munca împreună cu restul.

Prin natură, toți suntem diferiți: flegmatici, colerici, etc. Se poate spune că o persoană colerică este îndreptată mai mult înainte decât o persoană flegmatică? Acesta este doar modul în care se exprimă în exterior. Pe plan intern, amândoi pot fi cu aceeași dorință, dar unul va vorbi încet și va face ceva, în timp ce celălalt se va grăbi din colț în colț. Şi ce dacă? Cum poți evalua asta?

Întrebare: Dar evaluarea în sine nu este de a îi pune în nicio categorie. Să presupunem că există criterii: un grup intern, un grup tânăr și alte câteva straturi. Cine ia decizii în general și cum se stabilește pregătirea unei persoane?

Răspuns: Nu știu. Nu este treaba mea pentru că este un grup. Au un profesor, acesta sunt eu și împreună cu ei analizăm sursele, articolele lui Rabash, care a scris mult pe această temă. Ei cunosc aceste surse și au parcurs în mod repetat toate articolele. Acum lasă-i să le implementeze.

Doar am stabilit linii generale sau i-am inspirat pe studenți să facă anumite acţiuni. Nu le pot spune exact cum să facă asta. Ei trebuie să facă totul singuri.

KabTV „Am primit un apel. Cum sunt admiși oamenii într-un grup de cabaliști?” 112.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce o persoană ar trebui să avanseze către scop prin presiune, conform metodei cabaliste?

Răspuns: Faptul este că trebuie să-ți înlocuiești natura, fie voluntar și conștient, fie sub presiune aspră.

Fie produci tu însuți aceasta presiune si te convingi sa iti schimbi atitudinea fata de oameni, fie te convinge natura — una din două. Aceasta este manifestarea tuturor corectărilor, care ar trebui implementate chiar aici, în această lume, în relațiile noastre reciproce.

Întrebare: Să spunem că în principiu cunosc și înțeleg această metodă. Dar deodată, înainte de o acțiune, există o astfel de stare încât doar intru într-o disonanță care mă apasă?

Răspuns: Dar acesta este doar un simplu egoism! Înseamnă că îți lipsește influența grupului și că nu ești suficient de integrat cu acesta. Cel mai important lucru este mediul, grupul.

Comentariu: Dar asta se întâmplă numai înainte de acțiune. Apoi, când intru deja în acțiune, merg ca o piatră de moară și ies din această stare, realizez cât de important este și cât de interesant este. Dar totuși, cu următorul pas simt din nou presiune.

Răspunsul meu: Adevărat. Așa se întâmplă: încet și treptat până când ți se dezvăluie forța altruistă care este ascunsă în interiorul forței egoiste. Trebuie să trecem la ea.

Comentariu: Abia atunci vine înțelegerea, dar este în senzații și nu în minte și abia mai târziu este analizată de minte. Trec prin depășire și doar în senzații simt o amploare mai mare.

Răspuns: Cu siguranță. Totul se întâmplă în simțiri. Realitatea obiectivă ne este dată în simțiri, așa cum spuneau marxiştii.

KabTV “Am primit un apel: Prin Presiune” 02.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→