Confucius: “Nu sunt deranjat de faptul că nu sunt înțeles. Sunt deranjat atunci când nu îi cunosc pe ceilalți.”

Dacă oamenii nu mă înțeleg, mă supăr deoarece aceasta este a doua sarcină a mea, al doilea scop al vieții mele, ca oamenii să înțeleagă ce vreau să le transmit. Primul scop este, desigur, Creatorul, dar al doilea sunt oamenii.

Remarcă: Este cu adevărat important pentru tine ca oamenii să te înțeleagă.

Comentariul meu: Desigur. Altfel, care este valoarea vieții mele? Este vorba doar despre a transmite ceva oamenilor.

Întrebare: Este posibil să le transmiți ceva, doar dacă îi înțelegi?

Răspuns: Nu. Totul depinde doar de ajutorul de la Creator, bunăvoința Creatorului, ca El să le deschidă inimile și eu am să le spun ce să pună acolo. Creatorul nu o poate face. Are nevoie de intermediari.

Întrebare: Deci aproape toată viața ta este îndreptată spre a fi înțeles și auzit?

Răspuns: Nu eu. Ce vreau să le transmit. Este ca și cum construiesc un canal, un fel de conductă și ce vreau să transmit trece prin ea. Nici macar nu contează pentru mine că trece prin mine și cât de mult înțeleg ce vine prin ea. Principalul lucru este că le transmit lor.

Întrebare: Nu este important că ei vor spune “Am primit prin el”?

Răspuns: Absolut deloc.

Remarca: Nu ai făcut niciodată acest lucru secret și tot timpul ai spus că tu chiar ai apărat disertația ta de doctorat că poate cineva ar spune “O, are doctoratul, am să îl ascult.”

Răspuns: Desigur! Altfel pentru ce?

Remarca: Oamenii își apară disertațiile de doctorat nu numai pentru asta. Ei o fac pentru salarii, pentru respect, pentru studii academice și pentru CV-ul lor.

Comentariul meu: Nu am nimic din toate astea, și nu am nevoie de ele.

Întrebare: Totul este direcționat spre faptul că dacă mă ajută să fiu auzit, am să o fac?

Răspuns: Desigur. Doar pentru asta.

Întrebare: În linii mari, acum că ești cunoscut, oamenii au început să vorbească la fiecare colt: “Laitman! Laitman!”. Ai spune: “Asta este doar pentru a fi auzit”?

Răspuns: Așa cred, da. Pe lângă asta, stiu că va fi în măsura în care Creatorul are nevoie de asta. În această măsură El fie mă ridică ori mă coboară. Cred că ceea ce are nevoie o persoană, ea trebuie să experimenteze. Trebuie să trăiască prin asta, trebuie să îndure totul, să realizeze că este pentru beneficiul său. Nu este nicio alegere. Fiecare își realizează propria funcție. Cineva parcă distruge, cineva parcă repară, cineva parcă umple, cineva golește și așa mai departe.

Întrebare: Cum ai știut că ăsta este rolul tău, să spui lumii pentru ce trăiește, să diseminezi înțelepciunea Cabala? Cum ai știut că asta este viața ta?

Răspuns: Am simțit-o, deși nu am fost cu adevărat dornic să o fac. Și mai târziu, de la profesorul meu Rabaș, el m-a direcționat. Chiar mai mult decât asta, el m-a direcționat nu spre cele mai înalte dobândiri ci să rămân aproape de oameni, nu să mă izolez de ei, ci să diseminez.

De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 7/27/20

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lecții sub forma unei mese rotunde

Întrebare: Care este principala dificultate în organizarea lecțiilor sub forma unei mese rotunde? La ce ar trebui să fim atenți?

Răspuns: Este foarte dificil să faci o masă rotundă dintr-o lecție, deoarece o lecție necesită un profesor. Dacă profesorul se exclude din acest cerc și este prezent ca moderator extern, atunci este o altă problemă.

Întrebare: În ce vedeți dificultatea în organizarea unei astfel de mese rotunde?

Răspuns: Dificultatea constă în elevii înșiși, dacă sunt pregătiți pentru asta, dacă înțeleg importanța de a face exerciții în acest fel.

Din „Abilități de management” KabTV din 09.07.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe parcursul istoriei oamenii au pus întrebări despre sensul vieții. În religiile abrahamice scopul vieții este cunoașterea lui Dumnezeu, supunerea și servirea Lui; în budism, sfârșitul suferinței; în hinduism, atingerea fericirii supreme și în conformitate cu Confucius, construirea societății perfecte în asemănarea raiului.

Este interesant că știința nu studiază deloc întrebarea despre sensul vieții. Explică doar condițiile pentru apariția vieții pe Pământ.

Sensul vieții ar trebui să fie la fel pentru toată umanitatea sau toți îl au pe al lor?

Răspuns: Adevărul este că noi suntem precum copii care se dezvoltă constant și gradual în măsura în care ei cresc, punctele lor de vedere asupra lumii și vieții se schimbă. Asta este natural. Așadar, așa tratăm un copil. Ce înțelege la vârsta de cinci ani este diferit de ce înțelege el la 10, 15 și 20 de ani. Ei sunt într-un fel oameni complet diferiți. Noi vedem că în măsura în care crește un copil, conștientizarea existenței sale crește în el. La fel este în umanitate.

Așadar nu putem să vorbim despre ceva comun pentru toată umanitatea. Trebuie să îl legăm de nivelul unde se află. Dacă, de exemplu, luăm doi oameni în mod arbitrar și începem să îi comparăm, atunci întâi tu trebuie să înțelegi de ce fiecare din ei gândește și crede așa și nu altfel și doar după asta poți să formezi o atitudine corectă față de ei.

Întrebare: Deci scopul cel mai înalt al vieții umane este  să te înțelegi pe tine însuti, să recunoști că natura de asemenea nu este finită? Cu siguranță mai sunt alte scopuri mai departe?

Răspuns: În principiu, dacă înțelegem pentru ce existăm, acesta este deja un prag transcendent unde noi începem să studiem forța care ne-a creat. Aceasta este infinit mai mare decât noi. Ne vom ridica la următorul nivel al conștiinței și vom ajunge la un nivel nou.

Și ce se va întâmpla mai departe acelora care urcă la acest nivel, nu pot să spun. Asta este la fel ca, de exemplu, un copil de cinci ani care nu înțelege raționamentul unuia de zece ani și unul de zece ani care nu înțelege unul de două zeci de ani.

De pe KabTV “Abilități de management” 2/7/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Punctul unei acțiuni este măsurat și evaluat numai în conformitate cu intenția sa. Intenția de a da mai mult aduce o persoană mai aproape de Creator, în timp ce intenția de a primi mai mult o îndepărtează de Creator.

Și în mijlocul dintre intenția de a acorda și intenția de a primi este un punct neutru, zero, din care o persoană decide unde se află: în lumea spirituală sau în cea corporală.

Întreaga lume spirituală funcționează în intenția de a dărui și, de îndată ce acționăm egoist, simțim imediat lumea corporală. Cât să dai și cât să primești nu mai este atât de important. Principalul lucru care ne pune pe una sau cealaltă parte a graniței dintre spiritualitate și corporalitate este intenția noastră.

Testul principal constă în ceea ce dorește o persoană, nu în cât de puternică este dorința sa. O schimbare de intenție este ca schimbarea treptelor mașinii de la înainte la spate în funcție de sensul spre care mă deplasez înainte, către Creator și creaturi, sau înapoi.

Intenția depinde de locul în care inima mea este îndreptată: spre exterior, către ceilalți, spre prieteni și prin ei către Creator sau către mine. Aceasta determină unde mă duc. Lucrez pentru Creator sau pentru mine? Mă îndrept spre prietenii mei și prin ei către Creator sau mă apropii de mine? Toate acestea depind de intenție și numai după dorința care o ascultă.

Pentru a testa intenția, trebuie să se îndepărteze de acțiunea în sine, astfel încât să devină neimportantă, iar principalul lucru este: de dragul cui fac asta și cine va beneficia de ea. Acest lucru determină dacă sunt în lumea Creatorului sau în propria mea lume, în cochilia mea.

Intenția, îndreptată spre exterior sau spre interior, îmi împarte realitatea în două părți: o parte care se referă la mine, adică „eu”, „a mea” și o parte în afara mea, adică prietenii și Creatorul. Dacă vreau să exist în lumea Creatorului și nu în lumea mea mică, animală, atunci trebuie să verific în permanență direcția gândurilor mele.

Cartea Zohar spune că oamenii cu o intenție egoistă își privesc ochii în interior, sunt complet orbi și nu văd lumea vastă din jurul lor. Ei nu își pot imagina nimic în afară de această lume, așa că trăiesc în ea și mor.

Această viață este dată pentru a schimba direcția privirii cuiva de la sine în afară și pentru a dezvălui lumea Creatorului numită lumea superioară. Iar lumea inferioară este cea pe care o vedem atunci când ne uităm spre noi înșine și ne îngrijim doar de noi înșine.

Trebuie să verific unde se îndreaptă vectorul gândurilor și dorințelor mele – către mine, spre beneficiul meu sau către ceilalți și prin ei către Creator? Adică, unde ajunge inima mea?

Din prima parte a lecției zilnice de cabala 21/10/20, Scrieri ale lui Baal HaSulam, „Dragostea lui Dumnezeu și dragostea omului”

Filed under: Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Întreaga istorie modernă a renașterii Israelului și a așezării țării pare irațională. Există o atitudine ambiguă a mișcărilor religioase față de această problemă: unii sunt gata să-și dea viața pentru fiecare bucată de pământ iar alții nici măcar nu vor să intre în Țara Israelului până nu va veni Mesia. De ce o singură religie are diferențe atât de mari?

Răspuns: Oamenii înțeleg și interpretează Tora în mod diferit.

Pe de o parte, se spune că nu există o poruncă mai mare decât stabilirea în această țară atât în sens spiritual cât și fizic. Pe de altă parte, există multe mișcări diferite în iudaism, dintre care unele cred că nu poți ajunge în țara lui Israel până nu va veni Mesia.

Noi, Cabaliștii, interpretăm Tora în sensul spiritual al cuvântului. Iar în sens fizic, nu este nicio diferență dacă locuiți în acest loc de pe Pământ sau în altul. Singura diferență este felul în care îți simți apropierea față de calitatea dăruirii, calitatea iubirii. Țara lui Israel se numește Eretz Yisrael. „Eretz”, „Ratzon” înseamnă dorință. Yisrael (Yashar Kel) este o dorință îndreptată direct către Creator.

Dacă aveți o dorință îndreptată direct către Creator, atunci lumina superioară se manifestă în această dorință ca o umplere specială, care se numește Creator. Se spune că, Creatorul este în pământul Israelului permanent.

Acest lucru trebuie înțeles în sensul spiritual al cuvântului. Acesta este modul în care Cabala interpretează Tora. De aceea, Cabaliștii s-a străduit întotdeauna să vină aici.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” KabTV 25.11.19

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Observație: Munca pe internet și pandemia de coronavirus care s-a răspândit pe planetă face viața urbană învechită. Mulți experți cred că orașele pot dispărea și pot deveni orașe fantomă.

Comentariul meu: Personal, cred că este încă departe. Crearea orașelor a fost necesară pentru a aduce oamenii mai aproape pentru a-și organiza mai bine viața. Cred că oamenii vor începe totuși să înțeleagă cum ar trebui să se comporte unii cu alții, cum să își remodeleze întreaga comunitate, chiar și comunitatea mondială, astfel încât totul să fie bun și convenabil pentru oameni.

Întrebare: Există multe exemple în istorie când orașele uriașe, orașele de succes, aflate în culmea civilizației, s-au prăbușit din cauza ambițiilor interne în creștere, a mândriei și a altor relații negative. Și apoi a fost nevoie de mult timp pentru a restabili nu numai orașele, ci civilizații întregi.

Ce va ajuta orașele să treacă acum prin stadiul de distrugere și decădere?

Răspuns: Cred că nu va fi distrugere sau descompunere, ci întindere. Orașele se vor întinde.

Întrebare: După dezindustrializare, guvernele și primarii orașului au investit în dezvoltarea serviciilor orașului. În ce ar trebui să investească liderii guvernamentali și ai orașelor acum? Ar trebui să investească în oraș sau în oameni?

Răspuns: Odată am locuit în peșteri și am fost foarte apropiați unul de celălalt, o familie imensă de câteva zeci sau chiar câteva sute de oameni. Apoi toate acestea au început treptat să se disperseze, să se transforme într-un sat, un sat s-a transformat într-un oraș și așa mai departe. Adică ne-am îndepărtat treptat unul de celălalt fizic.

Apoi a existat o împărțire în profesii, în specializări, iar acest lucru ne-a înstrăinat și unul de celălalt. S-a întâmplat ca undeva să existe un spital, undeva să existe o școală, undeva să existe o fabrică și altundeva să existe o pășune și o agricultură. Și așa ne-am îndepărtat tot mai mult unul de celălalt.

Următorul proces are loc astăzi. Vedem că distanța nu este o piedică pentru noi. Suntem în astfel de conexiuni virtuale încât nu este deloc o problemă.

Întrebare: Această îndepărtare forțată va avea un impact asupra îndepărtării interioare a oamenilor între ei?

Răspuns: În timp ce mă gândesc cum să nu mă infectez, îmi va fi greu să ies și să comunic cu ceilalți. Dar de îndată ce mă voi gândi la cum să nu-i infectez pe alții, va deveni ușor pentru mine și nu vor mai exista granițe. Vom putea rămâne împreună într-un oraș, la țară, oriunde.

Întrebare: Într-unul dintre programe ați spus că zidurile Ierusalimului erau construite din cărămizi, dar acele cărămizi reprezentau dorințele omului și că un oraș era un fel de protecție, un bastion pentru un om, atât pentru senzatia sa interna, cât și pentru senzația sa externă.

Ce este un oraș din punctul de vedere al Kabbalei? Ce poartă adânc în sine? De ce ar mai vrea oamenii să rămână într-un oraș și să construiască un oraș nou?

Răspuns: Aici atingem o stare spirituală specială. Un oraș înseamnă o așezare de oameni care se înconjoară cu o relație specială cu natura, cu realitatea, cu creația, cu Creatorul. Și așa sunt, parcă, protejați de așa-numitele ziduri. Ulterior, au început în practică să construiască ziduri în jurul orașelor.

În general, un zid este dorința noastră comună de a fi împreună și de a descuraja pe cei care ni se opun. Și astfel zidul, în principiu, era spiritual. Apoi au început să construiască ziduri de piatră, bastioane și așa mai departe.

Deci, un oraș este un simbol al faptului că ne limităm la conexiunea dintre noi și nu vrem să admitem nimic străin in această legătură.

Prin urmare, există un oraș înconjurat de un zid. Din punct de vedere spiritual, este o comunitate de oameni care se conectează între ei și simt cât de interconectați sunt. În jurul orașului există chiar anumite distanțe, pe care o persoană le curata în jurul său: 70 de metri și apoi 2.000 de metri. Astfel, orașul se protejează de orice influențe, gânduri și dorințe străine. Își trăiește viața interioară. Acesta este numit „oraș”.

Întrebare: Ce înseamnă că un oraș își protejează locuitorii de dorințele și gândurile străine? Cine este un „străin”?

Răspuns: În interiorul unui oraș ne gândim doar la asistența reciprocă, iar un străin nu vrea să acționeze în această formă, să fie conectat cu toată lumea și, prin urmare, nu-l lăsăm să intre.

Cred că în viitor un oraș va înceta să existe deoarece conceptul de oraș se răspândește pe tot pământul. Oamenii vor avea o legătură bună între ei. Și apoi vor dispărea tot felul de granițe între state, teritorii și orașe. Traieste unde vrei. Poți să vii în orice loc și să fii în orice fel de legătură cu alte persoane. Și toată lumea te va înțelege și tu îi vei înțelege. Aș vrea să văd un astfel de viitor.

Întrebare: De ce anume este nevoie pentru ca o persoană să vrea să renunțe la auto-identificarea sa, la orașul său, la bucata sa de pământ?

Răspuns: El pur și simplu, involuntar, va simți că se află la locul său peste tot. Asta e tot. Nu va fi nevoie să se îngrădească, nu va exista „Eu rămân în zona mea, iar tu rămâi în a ta; Am un anumit cerc social, iar tu ai altul. ” Toată lumea se poate dezvolta în liniște în orice loc.

Observație: Vedem, dimpotrivă, că acum există o confruntare între țări și chiar între unele orașe.

Comentariul meu: Se întâmplă încă pentru că traversăm o perioadă de realizare a răului naturii noastre. Și apoi se va opri. Pur și simplu, vom înțelege că acest lucru este rău și trebuie să ne ridicăm deasupra acestuia către o comunicare universală, reciprocă, corectă, spre bunătatea universală.

Întrebare: A existat vreodată un oraș ideal despre care vorbeau cabaliștii?

Răspuns: Existau mai multe astfel de orașe în Israel. Sunt Safed, Tiberias și Ierusalim.

Întrebare: Ce era atât de valoros în ele, ce lega un oraș și locuitorii săi împreună, datorită cărora erau numite ideale?

Răspuns: Oamenii au simțit legătura interioară între ei și cu Creatorul. Va trebui să construim același oraș pe tot pământul, în care toți locuitorii se vor simți aproape unii de alții în spirit și se vor înțelege. Și nu va face nici o diferență deloc unde locuiesc, în ce zonă, urbană sau rurală.

Întrebare: Ce le-ați dori oamenilor care pleacă acum din orașe spre mediul rural, îndepărtându-se unul de celălalt? Ce ar trebui să facă: Să se oprească? Să se gândeasca? Ce zici?

Răspuns: Nu ezitați, plecați! Iată ce le pot spune. Nu veți pierde nimic, deoarece orice oraș de astăzi este un teren de reproducere pentru rău. Cat mai departe de el și veți găsi bunătatea. Veți fi mai aproape de natură și veți deveni mai buni.

Din emisiunea KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.08.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce, cu revelația constantă a răului din mine, simt o mare suferință? Oare pentru că nu sunt mulțumit de avansarea mea și de eșecul meu de a mă apropia de Creator?

Răspuns: Se datorează discrepanței dintre ceea ce se dorește și ceea ce în realitate invocă suferința. În acest caz, vrei să avansezi, dar te simți inferior în comparație cu starea în care ai vrea să fii.

Dar, pe de altă parte, acestea sunt suferințe pozitive. Te învață să mergi înainte corect. Prin urmare, este interzis să te scufunzi în ele și să stai și să plângi, ci trebuie să le implementezi corect.

Întrebare: Deci, revelația răului implică suferință oricum?

Răspuns: Nu. Depinde de modul în care o percepi. Dacă nu simțiți diferența dintre ceea ce doresti și ceea ce ai acum ca suferință, nu vei avansa. Dar aceasta nu este calea suferinței.

Calea suferinței este atunci când ești inconștient în ele și nu știi cum să te miști și ce să faci. Toată omenirea se află în această stare.

Numai persoanele care studiază înțelepciunea Cabala sunt conștiente de suferințele pe care le primesc și le pot folosi pentru a se îndrepta spre scopul creației. Ei urcă deasupra suferințelor și chiar o simt ca dulceață, ca îndrumare spre scopul dorit.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Kabbalei”, 18.11.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Suntem toți într-o stare de exil, care este un exil de percepție și cunoaștere a Creatorului, lumea superioară, spirituală. Sunt doar două stări: exil și izbăvire.

Fiind într-o stare unde Creatorul este ascuns, ne regăsim în realitate așa cum ne apare acum, adică temporară și schimbându-se sub influența legilor naturii.

Însă este o realitate spirituală la care noi putem să ascendem. Acolo sunt active alte timpuri și definiții și ne regăsim deasupra timpului, mișcării și spațiului.

Cum putem să trecem din această lume, de la realitatea materială percepută de simțurile fizice la realitatea spirituală? Pentru a face asta, trebuie să dezvolți organe de simț spirituale care percep lumea spirituală.

Chiar și când suntem în corpul animalic, în timp ce încă trăim în această lume, putem să experimentăm realitatea spirituală împreună cu realitatea materială.

Cum putem să obținem eliberarea de egoismul nostru, care acum ne ține doar în simțirea acestei lumi? Conform programului Creatorului, egoismul ne dă diferite probleme și încurcături pentru a ne forța să ne ridicăm și să părăsim această lume. Până la urmă, dacă ne-am simți tot timpul bine în ea, noi am rămâne în aceste dorințe egoiste mici pentru totdeauna.

Creatorul vrea să ne dezvoltăm și prin urmare trezește suferință în noi cu probleme diferite, forțându-ne să ne gândim la schimbarea stării noastre. El de asemenea ne arată direcția schimbării, trezind relații egoiste între noi care ne conduc să înțelegem nevoia de a ne ridica la o percepție diferită a lumii, la o realitate deasupra rațiunii noastre.

Tranziția de la o lume la alta depinde dacă omul percepe realitatea personal, individual, simțind lumea așa cum o vedem astăzi. Prin percepția personală, este imposibil să simți lumea în mod diferit. Sau o persoană începe să se conecteze cu alții și percepe realitatea din această conexiune.

Omul începe să se gândească nu la el însuși ci la ce este bun pentru grup, pentru grupul de zece sau chiar pentru întreaga umanitate. Se identifică pe el cu alții din în afara lui și percepe realitatea prin ei. Aceasta va fi deja o percepție spirituală a realității deoarece se ridică deasupra egoismului său, dorința de a primi, care este numită corp, la altă percepție în dorința globală dintre el și alții, care este numită suflet.

Așa capătă o percepție nouă a realității. Astfel, tranziția de la percepția fizică a realității la cea spirituală este o ascensiune de la cee ace simte omul  personal la senzația globală în grup, de la senzația de EU la NOI. Cu cât este mai mare acest NOI, cu atât mai puternic se simte realitatea spirituală, eternă, perfectă și independentă de percepția personală a unui individ.

Aceasta va fi o percepție nouă, adevărată a singurei realități existente. Acum trăim într-o realitate imaginară și întreaga noastră lume este o iluzie care apare în organele noastre de simt materiale datorită dorințelor egoiste care trag totul la ele însele. Această realitate există doar în imaginația noastră.

Când ascendem de la lumea materială la lumea spirituală, ne simțim ca și cum ne-am trezi dintr-un vis. Suntem într-un vis acum și trebuie să ne trezim.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 19.10.2020, “Bereșit”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Natura are vreun scop?

Răspuns: Desigur. Scopul său este de a dezvolta o persoană pentru a atinge cel mai înalt nivel atunci când persoana începe să atingă sensul existenței naturii în sine. Adică, o persoana se va ridica deasupra sinelui și va ajunge la o înțelegere despre motivul pentru care există totul.

Întrebare: Cum putem arăta acest lucru oamenilor?

Răspuns: Nu există nicio cale. Toată lumea ar trebui să descopere acest lucru pentru sine. Nu poți dezvălui acest lucru cuiva. Nu este posibil să demonstrezi nimic nimănui. La urma urmei, dacă pisica mea se află la nivel animal, nu îi pot dovedi nimic din plan uman. Asta este valabil întotdeauna.

Numai când un individ crește și devine o ființă umană, vor putea să mă înțeleagă și ceea ce am vrut să le spun.

Întrebare: Spui că scopul vieții este să atingem nivelul naturii, să devenim ca ea.

În principiu, există două forțe în natură: primirea și daruirea. La oameni, însă, există o singură forță negativă. Prin urmare, trebuie să atragem asupra noastră forța altruistă pozitivă a dezvoltării și astfel să ne echilibrăm egoismul. Aceasta este ceea ce numesti „sa devenim ca natura”?

Răspuns: Da, pentru că ambele forțe provin din natură. Trebuie să le adaptăm în noi și să existam între ele în linia de mijloc, gestionând simultan liniile dreapta și stânga. Acesta este scopul vieții umane.

Din emisiunea KabTV  „Abilități de management”, 02.07.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă cele cinci simțuri sunt în mine, unde este al șaselea simț?

Răspuns: Al șaselea simț este o dorință de a dărui, care nu există în tine pentru moment. Este un simț care este numit în mod condiționat al șaselea simt, însă el defapt este de asemenea făcut din cinci simțuri spirituale.

Inima ta este un egoism absolut, dar în interiorul său este un punct care te trage în sus și tânjește pentru sursa să, pentru Creator.

Rolul nostru este să dăruim asupra acestui punct. Pentru a face astfel noi trebuie să atragem lumina directă astfel încât ea va avea un impact asupra lui și apoi punctul din inimă va vrea să se extindă, să iasă din corp și să se ridice deasupra lui.

Când el se extinde, cele 125 de nivele ale dezvoltării vor fi revelate în el, acesta fiind modul în care noi creștem spiritual.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 11/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→