Cum putem urca pe treptele înălţării spirituale? Cabaliștii răspund că prin intermediul luminii care se întoarce la sursă.

În timpul studiului surselor cabaliste cu intenția corectă, trezim luminile înconjurătoare, și așa cum este scris în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, lumina înconjurătoare care vine trezește omul, îi dă putere și acesta se ridică de la gradul său la unul superior și de la acel grad la unul și mai înalt

Nu trebuie să ne așteptăm ca în starea noastră actuală să ne simțim mai bine; acest lucru nu se va întâmpla! Dimpotrivă, dacă omul nu avansează spre lumina înconjurătoare și rămâne în urmă „față de timpul general”, atunci coboară și începe să se simtă din ce în ce mai rău, până când suferințele îl aduc la înțelegerea faptului că ar trebui să înceapă să se ridice, deoarece a schimba o stare înseamnă a te ridica.

Și omul se poate ridica prin intermediul luminii care se întoarce la sursă. Acesta constituie întregul principiu al realizării „scării lui Iacov”. Este imuabilă și ne aflăm cu toții pe ea.

Așadar, este necesar să devenim conștienți de starea în care ne aflăm, să înțelegem motivul pentru care ne simțim rău și cum putem fi mântuiți și să punem în acțiune mijloacele de eliberare: studiul Cabala cu intenția de a ne înălța. Și cu cât omul este mai aproape de lumina înconjurătoare în intenția sa în timpul studiului, cu atât această lumină îl influențează mai puternic, și în consecință, cu atât mai repede se înalță omul.

Știm că legătura în spiritual este determinată de similaritatea calităților. Cu cât intențiile unui om sunt mai apropiate de dăruire și cu cât sunt mai departe de propriul său ego, cu atât mai puternică este influența luminii asupra lui. Prin urmare, atunci când începem să studiem, este necesar să ne înarmăm cu o astfel de intenție și atunci vom putea într-adevăr să ne înălțăm de-a lungul gradelor spirituale și să simțim cum atingem un sentiment de bunăstare.

Exact asta își dorește Creatorul: ca fiecare dintre noi să găsească un grad în care se va simți bine. Atunci omul va descoperi că acest lucru nu este suficient pentru el și că există o plăcere și mai mare. Și așa mai departe până la sfârșitul corectării, când va vedea că se află în binele absolut.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este „aluatul” (Hameţ) pe care îl îndepărtăm cu atâta grijă înainte de sărbătoarea de Pesah?

Răspuns: Aluatul dinainte de Pesah este înclinaţia rea ​​pe care o aveam în Egipt și pe care o foloseam pentru a ne certa unii cu alții.

Dar aluatul la care ne întoarcem după Pesah este folosit diferit. Îl folosim pentru a ne dărui unii altora. La urma urmei, fără relațiile proaste pe care le aveam înainte, nu am ști cum să stabilim unele bune. Adică, folosim opusul – unde era ură, acum va fi iubire.

Totuși, acest aluat nou nu este același cu aluatul anterior, pentru că îl folosesc de dragul dăruirii, de dragul iubirii.

De exemplu, înainte îți luam constant jucăriile când mă jucam cu tine și mă bucuram de faptul că plângeai, țipai și alergai să te plângi mamei tale. Acum am decis că nu voi mai face asta. Deci, cu ce trăiesc? „Pâinea suferinţei”, Maţa. Ce câștig din asta? Ce plăceri există în viață? Niciuna! Timp de șapte zile rămân într-o astfel de stare.

Apoi trec ca printr-o mică deschidere, de la exil la răscumpărare. Aceasta se numește traversarea mării finale (Marea Roșie). Adică, ies din starea în care mi-am folosit egoul și m-am bucurat de propria mea putere, precum Faraonul.

Și după aceea, când am luat decizia de a deveni diferit, aceeași plămadă, adică aceleași jucării pe care ți le-am luat și m-am bucurat de plânsul tău, mă întorc la tine și acum mă bucur de faptul că primești plăcere.

Aceasta este pâinea de după exodul din Egipt, nu „pâinea suferinței”, nici măcar pâinea obișnuită, ci o prăjitură luxoasă de 620 de ori mai bogată, pe care o numim „pâinea iubirii”.

Luăm tot răul pe care l-am avut în Egipt și îl transformăm în bine. Pentru asta a plâns poporul Israel în timpul celor patruzeci de ani de rătăcire prin deșert. Ei strigă: „Unde este Egiptul nostru?!” pentru că îl includ în ei înșiși și apoi îl corectează, iar și iar.

Din conversația de la KabTV „Viață nouă 539 – Cultura evreiască: Între Hameţ (mâncare dospită) și Maţa”, 24.03.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că omul iese din starea sa spirituală, cade și apoi se află într-o stare inconștientă. Ce înseamnă asta?

Răspuns: În primul rând, chiar și acum ne aflăm într-o stare inconștientă, lipsiți de conștientizarea spiritualului. Să presupunem că un om se află deja la un grad spiritual. Ce înseamnă că el „coboară din acel grad”? Luminile, Mohin, pleacă de la ei, iar dacă luminile pleacă, înseamnă că ei sunt lipsiți de conștiință: Lumina iese, iar înțelegerea și sentimentul locului în care te afli dispar.

Întrebare: De ce omul își dă seama de acest lucru abia după câteva ore sau zile, în loc să fie capabil să înțeleagă în momentul în care lumina pleacă?

Răspuns: În starea noastră actuală, este aşa pentru că te afli încă sub stăpânirea Klipot. Luminile se retrag pentru că ți se adaugă o măsură suplimentară a dorinței de a primi. În acest caz, este ca și cum nu ar fi nicio vină a ta; nu ieși din starea ta singur.

Nu intrăm niciodată într-o stare spirituală și nu ieșim din ea singuri; mai degrabă, ni se dă o dorință suplimentară de a primi. Ai făcut ceva, ai realizat ceva, ai primit o recompensă prin efort și acum apare o stare de conștientizare în conexiunea ta cu Creatorul.

În spiritualitate, de îndată ce atingi ceva, trebuie să continui. În lumea corporală, poți rămâne într-o stare bună, dar aici nu este așa. Prin urmare, se trezesc imediat în tine Reşimot de gradul următor cu un Aviut mai mare. Acest Aviut pare să-ți „strice” conexiunea cu Creatorul și apoi începi să primești plăcere de dragul tău în cadrul acestui Aviut.

Începi să te bucuri: „Ce minunată este această lume!” și deja uiți de conexiunea cu Creatorul, de faptul că tocmai pentru că te-ai străduit spre El, ai primit această plăcere. Și astfel, cazi.

Dar ce este o coborâre? Este pierderea conexiunii cu Cel superior.

Rămâi în dorința ta de a primi, bucurându-te de ea și asta este tot. Aceasta este definită ca o cădere. Când se întâmplă asta? Când există o lipsă de realizare, de conștientizare. Și astfel, se întâmplă de fiecare dată când dorința adăugată este mai mare decât ceea ce a fost corectat. Te deconectează de Creator și rămâi doar cu plăcerea.

Deci ce poți face? Nimic nu se poate face; acum trebuie să corectezi această dorință. Ai avut capacitatea de a nu cădea? Nu. Ai fi putut să te menții în momentul dinaintea căderii și să rămâi în starea superioară de conexiune cu Creatorul cu noul Aviut? Nu. Ești obligat să realizezi asta în coborâre, adică să treci prin întreaga ei profunzime și apoi să o conectezi la dorința de conexiune cu Creatorul. Nu există altă cale.

Prin urmare, se spune: „Nu există un om drept care să împlinească o poruncă fără să se poticnească mai întâi.”

Astfel, mai întâi vin eșecurile, întunericul, încălcările intenționate și neintenționate și abia după aceea vine corectarea lor.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Recent, m-am aflat într-o stare de întuneric, iar gândul că acest lucru mi-a fost trimis de Sus și că trebuie să mă opun cu propriile mele eforturi, m-a ajutat. Cum poate fi explicată această abordare oamenilor care suferă cu adevărat?

Răspuns: Aici atingi două lucruri diferite. Chiar acum, trecem printr-o perioadă dificilă: Creatorul se distanțează de noi.

Când Creatorul se ascunde de noi, necazuri teribile cad asupra noastră, suferințe intense pe care trebuie să le depășim constant. Și în măsura în care nu reușim să mergem mai departe, în care nu le dorim și nu căutăm o cale care să ne conducă spre lumină, suferința noastră crește. Este aşa, pentru că scopul suferinței este de a ne trezi să căutăm sursa ei.

Dacă primesc o singură lovitură, nu este atât de rău. Dar dacă sunt lovit iar și iar, încep să reflectez: De ce se întâmplă asta, de unde vine, cine îmi provoacă durere și cum pot rezista? Toate aceste lovituri îmi afectează cumva dorința de a primi, care vrea să se bucure. Prin aceasta, devin mai înțelept, dobândesc înțelegere și ajung să recunosc răul egoismului. Conștientizarea răului este mintea care stă lângă inimă.

Încep să învăț, să acumulez experiență și să studiez ce sunt aceste lovituri, de ce le-am primit și ce schimbă ele în mine. Devin ca un pacient care își studiază boala.

Există pacienți care își cunosc boala mai bine decât medicul lor. Un medic trebuie să se specializeze în mii de boli, dintre care pe majoritatea nu le-a experimentat niciodată. Dar un pacient are o singură boală și poate citi mii de cărți despre ea. Un astfel de om te poate sfătui uneori mai bine decât orice medic.

Ce se poate face? Este imposibil să ajuți un om oarecare de pe stradă. În acest moment, el se află sub focul suferinței. Acest foc trebuie să-l lovească de mai multe ori până când formează nu doar dorința de a scăpa de suferință, ci și dorința de a căuta o cale de ieșire din durere și lovituri.

La început, nu sunt capabil de asta; vreau doar să fug de suferință, să mă ascund de lovituri. Dar apoi încep să văd că nu pot scăpa de ele, că nu există nicio modalitate de a mă retrage. Și astfel, în perioadele de suferință și mai ales în momentele de ușurare, încep să caut cum să evit aceste situații în viitor.

Pe lângă sentimentul teribil de suferință, încep să devin mai înțelept. Este ca și cum aș dobândi o minte prin care caut modalități de a mă elibera de suferință pentru a nu mai experimenta astfel de chinuri. Loviturile se intensifică și fiecare este mai grea decât precedenta. Este la fel ca Cele Zece Plăgi ale Egiptului, unde fiecare plagă a fost mai rea decât precedenta.

Acest lucru continuă până când descopăr adevărata cauză din spatele loviturilor în sine. Și în suferință, încep să-L simt pe cel care le trimite. Aceasta este o conexiune cu Divinul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă mă bucur lucrând pentru prietenii din grup, are vreun rost să încerc să suprim această bucurie, ca și cum aș spune: „Mă bucur pentru mine, dar nu vreau să mă bucur de asta”?

Răspuns: Nu trebuie să suprimi bucuria, oricare ar fi ea, mai ales cea care vine pe calea muncii spirituale. În loc să te bucuri pur și simplu de ceea ce ai, ar trebui să examinezi de unde vine această bucurie și să te străduiești să obții bucurie de pe calea în sine, de asemănarea calităților cu cel cu care dorești să semeni, de care te apropii.

Bucuria este scopul, dar întrebarea este ce fel de bucurie este. Gândul „să încânți ființele create” este atât începutul, cât și sfârșitul creației.

Dacă vrei să-L atingi pe Creator, trebuie să ajungi la sentimentul că Tora este știința vieții. Baal HaSulam explică acest lucru în Studiul celor Zece Sfirot. Nu este suficient doar să îndeplinești acte de dăruire; trebuie să te bucuri de ele și să primești împlinire din cea mai înaltă lumină. Dacă omul suferă în timp ce merge pe această cale, înseamnă că el se află sub controlul Klipot și nu sub controlul sfințeniei.

În fiecare moment în care omul suferă, este deconectat de Creator. La urma urmei, dacă Creatorul este sursa plăcerii, cum poți suferi și totuși să fii conectat la acea sursă? Nu se poate.

Orice stare corectată trebuie să fie plină de bucurie.

Din Lecția zilnică de Cabala din 21.03.2026, Rabaş – Art.21, 1985-Trebuie să discernem întotdeauna între Tora şi Muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dorința de a primi constituie întreaga chestiune a creației. Dar până când nu este corectată de calitatea Bina și transformată într-o intenţie de dragul dăruirii, ea nu poate fi folosită corect și adusă la perfecțiune și eternitate.

Prin urmare, Avraam, care a fost primul care a realizat această corectare, este numit „tatăl poporului”. El a primit o literă suplimentară „Hey” („H”) la numele „Avram”, ceea ce indică faptul că a primit calitatea de Bina.

Calitatea sa se numește milă (Hesed). Când Bina, care se referă la cele trei Sfirot superioare (GAR), își transmite calitatea către cele șapte Sfirot inferioare (ZAT), către vasele primitoare ale celui de jos, atunci calitatea sa este definită ca milă. Aceasta este ceea ce trebuie să dobândească omul pentru a corecta Kli-ul [vasul] sufletului său.

Măsurăm nivelul spiritual al unui om și capacitatea sa de a primi de dragul dăruirii prin măsura în care atinge corectarea Bina asupra Malchut a sa. Cu alte cuvinte, totul este măsurat, nu prin Malchut, ci prin cât de mult poate fi folosit în conformitate cu corectarea Bina asupra lui.

Pentru a aduce creația la starea sa de corectare, vasele au fost sparte (spargerea vaselor); ca urmare, toate calitățile Bina au fost încorporate în calitățile Malchut și amestecate. În fiecare parte a lui Malchut, atributul Bina este prezent în măsura în care Malchut este capabil să perceapă și să dobândească această calitate într-un mod benefic.

Această amestecare trebuie să atingă cel mai scăzut grad, deoarece aceasta este singura modalitate de a identifica și corecta Malchut, astfel încât în fiecare dintre stările și dorințele sale, să folosească calitatea Bina pentru a-și dobândi caracterul.

Prin urmare, în loc să considere Bina ca fiind a sa (acționând ca o Klipa și folosind sfințenia pentru a primi), Malchut face ceva diferit, aderă la Bina folosind inițial doar forțele Bina și abia ulterior asimilează calitățile Bina, dăruind de dragul de a dărui și apoi primind de dragul de a dărui.

Astfel, omul trebuie să dezvăluie și să implementeze utilizarea corectă a lui Bina. Cu alte cuvinte, trebuie să dobândească calitatea milei și să o facă mai importantă, mai presus de toate celelalte calități, atribute și caracteristici distinctive. Aceasta, în esență, este întreaga muncă a omului.

Apoi devine evident că dorința de a primi a fost creată ca mijloc pentru a atinge nivelul Creatorului, deoarece cu toată puterea sa se unește cu calitatea milei, calitatea Bina, cu calitatea Creatorului, dăruirea. Malchut, prin adeziunea la Bina, ajunge la Keter folosind calitatea Bina la capacitate maximă.

Observăm că procesul de includere a lui Malchut în Bina, dincolo de a fi întreaga noastră cale și suma muncii noastre, se referă și la instrucțiunea pe care Creatorul i-o dă lui Avraam: „Ieși mai departe”. Omul care primește adăugarea Bina la natura sa, are acum oportunitatea de a lucra, deoarece are ambele mijloace și numai lucrând corect cu ele poate atinge scopul creației.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce caracterizează această lume distinctă în comparație cu lumea spirituală? De la Mahsom în sus, există revelație, lumină. De la Mahsom în jos, există opusul: întuneric, ascundere. Prin urmare, chiar dacă experimentez o coborâre deasupra Mahsom, o percep diferit, deoarece această coborâre are loc în lumini, în revelație.

În schimb, în ​​lumea noastră, dacă te afli acum în întuneric, lipsit de orice simţire spirituală, poți totuși să fii bine dispus și plin de dorința de a studia și de a avansa sau poți dimpotrivă, să fii într-o stare de absență a dorințelor, când totul este fad și nu îți dorești nimic.

Într-un astfel de caz, poți aștepta poate până când trece suficient timp pentru ca un ajutor să vină de sus, astfel încât să fii tras înapoi în sus și să ți se acorde o trezire. Dar acest lucru este de nedorit, deoarece te poate îndepărta și prelungi calea de nenumărate ori.

Este posibil ca unui om să i se trimită o coborâre nu pentru a aștepta până când aceasta se termină, ci pentru a se supune prin forță influenței societății aflate la un nivel superior, iar atunci munca se va face rapid asupra lui și va ieși din coborâre. Societatea îl va salva.

Așadar aici, în întuneric, avem două stări: dubla ascundere și ascundere simplă.

În timp ce suntem în ascundere simplă, simțim că există ceva deasupra noastră. Aparent, există Creatorul care este cauza a toate. Chiar și nenorocirile îmi sunt trimise de El, iar acest lucru mă susține: depind de ceva și, într-un fel sau altul, justific totuși realitatea. Eu, într-un fel justific loviturile: dacă cineva le trimite, înseamnă că cineva aranjează toate acestea.

În schimb, când sunt în dublă ascundere, nu simt nimic altceva decât natura. Nu există stăpân și nu există nicio justificare pentru existența mea. Nu mi se permite simpla uitare a unui animal, care nu reflectă asupra vieții. Eu reflectez asupra vieții, și prin urmare, sunt în dublă ascundere.

Ascunderea simplă sau dublă este o simțire interioară a omului, nu un fenomen natural. Prin urmare, coborârile și urcările în stările noastre cât timp suntem „în Egipt”, înainte de Mahsom, și „geamătul din cauza muncii” deoarece povara este într-adevăr grea pentru noi, nu persistă în aceeași formă odată ce am traversat Mahsom.

Acolo, chiar și în întuneric, în Klipot, omul știe și percepe că acestea sunt într-adevăr Klipot care se opun sfințeniei, și că prin ele se ajunge la nivel superior. Prin Klipot se stabilește constant contactul cu Creatorul, folosindu-le ca mijloace auxiliare.

Acolo, Klipot sunt intenții, gânduri de dragul primirii, în timp ce sfințenia este intenția de dragul dăruirii. Între aceste două stări polare, există un război constant. Aici, înainte de Mahsom, suntem cu toții în dorința de a primi de dragul nostru.

După Mahsom, totul este diferit. Dar până atunci, fă tot ce ești capabil să faci. Și tot ceea ce organizăm aici provine dintr-o simplă necesitate: singur, fără a se include în rândul celorlalți, omul poate cădea și nimeni nu îl va salva. Prin urmare, omul trebuie să se supună imediat influenței grupului. Altfel, călătoria nu se va întinde pe ani de zile, ci pe încarnări.

De aceea, este necesar să te integrezi rapid în grup, într-un anumit program, în niște obligații, să recurgi la tot felul de trucuri, astfel încât, în caz de cădere, acestea să pună presiune pe mine și să mă oblige să continui calea. Aceasta este o datorie.

O coborâre spiritual, care altfel ar putea dura câteva luni, poate cu ajutorul societății să fie redusă la câteva ore sau minute. Mai mult, nu este doar o chestiune de timp, deoarece atunci când ieși dintr-o cădere cu ajutorul grupului, dobândești astfel de calități și atribute interne care îți vor permite să ocolești mai multe căderi.

Dacă însă, ieși pe cont propriu, tot nu dobândești experiența necesară și va trebui să cobori iar și iar. Ieșirea la suprafață cu ajutorul colectivului îți adaugă experiența prietenilor tăi, deoarece te unești cu ei și asta înlocuiește multe căderi suplimentare. Aceasta este o economie foarte mare în ceea ce privește timpul și numărul de căderi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că punctul din inimă nu face parte din Kli? Simte Kli-ul acest lucru? Se pare că acest punct are o conexiune cu superiorul, totuși creația nu poate atinge superiorul până nu traversează Mahsom. Cum este posibil acest lucru?

Răspuns: Cum se face că stai aici și te străduiești spre lumea superioară? Aceasta nu este în niciun caz atingerea lumii superioare. Printre toate calitățile tale există o calitate, printre toate dorințele tale există o dorință specifică, ce simte că va fi împlinită din lumea superioară.

Celelalte dorințe ale tale pot fi împlinite din această lume, și de-a lungul reîncarnărilor, le-ai epuizat pe toate: dorințe de onoare, bani, plăceri corporale și cunoaștere s-au dezvoltat deja mai mult sau mai puțin.

Acum se trezește în tine o dorință pentru spiritualitate, o dorință care poate fi împlinită doar de lumină și tocmai această dorință te obligă să lucrezi acum, să vii aici și așa mai departe. Acum lucrezi cu acest punct; îl simți ca pe cea mai mare lipsă de împlinire sau cel puțin o lipsă mai presantă decât nevoia de somn, odihnă și altele asemenea.

Avem sarcina de a dezvolta acest punct prin intermediul luminii înconjurătoare, nu prin suferință. Dacă iei dorința de a primi pentru tine însuți și îi oferi suferință, atunci ea începe să caute o cale de ieșire, și în căutarea sa, se îndreaptă către punctul din inimă, care îi apare ca singurul lucru pe care suferințele nu l-au atins. Apoi se identifică cu acest punct și vrea, ca și cum ar fi sub protecția lui, să scape de suferință în lumea spirituală.

Calea suferinței este foarte lungă și dureroasă. Dacă însă, eu însumi dezvolt acest punct astfel încât să devină mai mare și mai important decât toate celelalte dorințe, atunci nu voi avea nevoie de suferință. Aceasta este în esență, ceea ce se întâmplă de fapt cu noi, cu întreaga națiune.

Dacă recurgem la abordarea numită „calea Torei” și dezvoltăm acest punct din inimă, atunci nu vom avea nevoie de toate suferințele pe care ni le trimite Creatorul.

Din partea Lui nu există nicio altă intenție în afară de planul creației: să ne aducă la perfecțiune și eternitate. Dacă noi înșine vrem să facem acest lucru, atunci nevoia de lovituri dispare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate omul care a atins dubla și simpla ascundere să regreseze până la nivelul animalului?

Răspuns: Nu. Atunci când un om i se pare că după câțiva ani, se întoarce la o stare anterioară și chiar mai rea, acesta coboară într-adevăr sub starea anterioară, dar numai pentru a lua Kelim suplimentare de la egipteni, pentru a primi o nouă porțiune din dorințele lor necorectate.

Este imposibil să te afli într-o stare inferioară celei de astăzi, cu excepția scurtului interval necesar pentru a te cufunda în această murdărie. Drept urmare, vei vedea unde te afli de fapt și acest lucru te va forța să te ridici mai repede. Asta ni se întâmplă astăzi: suferințele se intensifică, și ele se intensifică până când se acumulează suficiente pentru a începe să gândim.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este starea animalică și cum diferă aceasta de dubla ascundere?

Răspuns: Un „animal” este un om obișnuit, cu cinci simțuri și o dorință de a se bucura, care sunt împărțite în dorințe pentru plăceri animalice, bani, onoare și cunoaștere. În starea animalică, tu cauți să te bucuri de tot ceea ce vezi în lumea materială.

Dubla ascundere diferă de starea animalică prin faptul că tu însuți determini că te afli în dublă ascundere, că nu ai nicio legătură cu spiritualitatea, că te afli într-o stare de întuneric, iar Creatorul nu te privește și nu te bucură în niciun fel. Astfel, în dubla ascundere există totuși o oarecare măsură de revelație.

Lumina care strălucește de Sus nu strălucește asupra noastră mai puternic sau mai slab fără niciun motiv. Poate străluci într-un mod care definește forma prezenței sale sau a absenței sale, care se manifestă ca un „Creator ascuns” atunci când eu simt că El se ascunde.

Dacă lumina pur și simplu vine, aceasta se numește „fața” ei (Panim). Când îți arată că nu este acolo, aceasta se numește „partea din spate” (Ahoraim). În aceasta constă diferența dintre calea Torei și calea suferinței. Dacă îți arată că nu este acolo, aceasta trezește în tine calea suferințelor grele; dacă strălucește într-o formă directă, aceasta este calea Torei, calea luminii. Totul depinde de reacțiile tale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→