Întrebare: Adevărul ni se dezvăluie doar în perioadele în care lumina dispare, în perioadele de Ahoraim?

Răspuns: Experimentăm două stări: fie lumină, fie întuneric. Când omul este plin de lumină, nu se poate percepe pe sine; omul este sub influența Creatorului, se simte pregătit pentru orice și se simte ca un erou. În această perioadă, este ca și cum el ar fi sub stăpânirea naturii, în special a calităților luminii. Prin urmare, nu el însuși, ci umplerea (lumina) îi determină starea, gradul, calitățile și gândurile.

Când poate omul să-și cunoască adevăratul „Eu”, în ce stare se află și la ce grad? Acest lucru se întâmplă doar în absența luminii. Adevărul este că ecranul, atunci când se află în întuneric, determină în ce măsură poate fi umplut Parţuf cu lumina Hasadim, și pe baza acestui fapt, se poate prezice ce se va întâmpla când va veni lumina și în ce măsură va putea umple Parţuf-ul.

Prin urmare, numai în timpul întunericului omul există într-o stare adevărată. Acest lucru este valabil în perioada de pregătire, momentul în care Kli-ul nu a dobândit încă un ecran (o intenție de dragul dăruirii). Să presupunem că mă aflu în prezent în această fază de pregătire; depinde de experiența mea cu stările trecute, de eforturi, de grup, de toate lucrurile care sunt în jurul meu, în ce măsură acestea împreună îmi dau putere.

Este mai corect să o formulăm astfel: în perioada de ascundere, în ce măsură lumina înconjurătoare (sau Makif) mă menține într-o stare independentă de faptul că sunt sub influența întunericului sau a luminii, într-o stare de ascensiune sau coborâre. Tocmai coborârea este cea pe care o folosesc pentru a-mi construi Kli-ul spiritual, deoarece numai într-o perioadă de întuneric mă pot arăta, pot face eforturi și pot demonstra perseverență. Mi se dă o șansă de Sus.

Și în momentul în care lumina mă influențează, nu am nicio posibilitate să mă manifest, deoarece Creatorul Își împlinește acțiunile asupra mea fără participarea mea. Astfel, avem două stări: în perioada de lumină Creatorul mă influențează, iar în perioada de întuneric mă influențez eu pe mine însumi.

Adevărul este că atunci când Creatorul influențează omul, acesta crede că este un erou, că acțiunile sunt ale sale, că a realizat ceva. Dar nu este așa; înseamnă pur și simplu că Creatorul se apropie în prezent de el. Invers, atunci când Creatorul se îndepărtează, este similar cu o mamă care își învață copilul să meargă. La început, ea ține copilul cu ambele mâini, îl stabilizează între genunchi pentru a-l împiedica să cadă, apoi îl lasă să meargă și face un pas înapoi. Retrăgându-se, Creatorul oferă omului șansa de a face un pas înainte spre El.

Și astfel, iar și iar, Creatorul ne învață să mergem independent. Trebuie să ajungem să realizăm că acestea sunt stări dezirabile și eficiente, care ne aduc beneficiu, deoarece ne apropie de spiritualitate și că trebuie să le folosim făcând un pas înainte, apoi încă unul și încă unul.

Dar nu putem face asta singuri. Trebuie să construim un mediu: un grup, cărți, un profesor, sprijinul prietenilor și un program zilnic. Toate aceste lucruri ne susțin în perioadele de întuneric. Numai cu ajutorul lor vom putea face un pas independent înainte.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaş – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tot ce ne trebuie pentru a ne putea angaja în Tora și Mițvot [porunci] este revelația. Adică, să dezvăluim încântarea și plăcerea ascunse în ele, astfel încât să le vedem deschis (Rabaş, „Despre Hesed [Milă])

Dacă am dezvălui acum că dăruirea conține multe plăceri, atunci, ca un hoț, am alerga după această calitate pentru a obține acele plăceri.

Pe de o parte, suntem împinși spre dăruire de plăcerea anticipată, pe de altă parte, de suferința pe care o simțim în starea noastră. Dar pe măsură ce avansăm pe această cale, vedem oare că este vorba despre o mare plăcere? Ni se dezvăluie beneficiul dăruirii în dorința noastră de a primi? Ardem de dorința de a dărui, care promite plăceri?

Dacă am fi într-o astfel de stare, am urma Klipot. Am fi incluși doar în urmărirea plăcerilor aduse de Klipot și nu am putea niciodată ieși din ele.

Prin urmare, calea noastră se numește: „Căci Tora va ieși din Sion”, adică din „ieșiri” (Yetsiot), din dezamăgiri, din confuzie și nu din plăceri. Dacă ar fi din plăceri, atunci ar fi prin Klipa, care te „cumpără” oferind plăcere: „Lucrează pentru mine”.

La noi, acest lucru nu se întâmplă, iar acesta este un semn că suntem pe calea cea dreaptă, că acțiunile efectuate asupra noastră de Sus sunt într-adevăr menite să ne transforme în cei care dăruiesc.

Nu este simplu, este dificil, deoarece în vasele de primire, în percepția noastră egoistă, este imposibil să discernem cum să facem acest lucru. Calea noastră este lipsită de plăceri. Nu ni se oferă nicio plată pe parcurs, pentru care ar merita să muncim, ci doar o idee abstractă: măreția Creatorului, măreția grupului.

Și vedem asta în noi înșine. Nu avansăm prin intermediul plăcerilor, așa că nu avem de ce să ne facem griji. Numai dacă suntem cu adevărat capabili să îndeplinim un act de dăruire vom putea să ne bucurăm de el. Așa este această „înțelegere vândută de două ori”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aceasta se numește „tristețea Şchina”. Adică, Creatorul nu poate împărtăși încântarea și plăcerea așa cum dorește, căci dorința Lui este să facă bine creațiilor Sale (Rabaş, ,,Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă?”).

Întrebare: De ce spunem „tristețea Şchinei” și nu „tristețea Creatorului”?

Răspuns: Deoarece revelația Creatorului cu privire la ființa creată apare ca o imagine în oglindă a lui Malchut corectată. Aceasta servește drept exemplu pentru Malchut despre cum ar trebui să fie. Dar, desigur, este tristețea Creatorului din incapacitatea de a dărui celor de jos.

Rabaş scrie că lumina se numește Şochen, iar vasul în care este îmbrăcată lumina se numește Şchina. Astfel, Şchina este percepția tristeții Creatorului în interiorul celui de jos, deoarece cel de jos o simte în propriile sale vase.

Creatorul dorește să-i dăruiască. Aceasta nu se referă exact la Creatorul Însuși, ci la atitudinea Creatorului față de noi.

Întrebare: Dar de ce nu este vorba despre relația Creatorului cu Sine Însuși?

Răspuns: Deoarece această revelație are loc în Malchut, care se află într-o stare în care poate simți durerea altuia și poate lucra cu aceasta în dăruire.

În esență, durerea Şchina este durerea lui Malchut. Nu înseamnă că Creatorul regretă sau simte durere; mai degrabă, Malchut descoperă cât de mare este propria sa durere, cât de profund regretă că Creatorul nu îi poate dărui.

Totul aici este concentrat în mod specific asupra vasului celui de jos, deoarece vasul celui de jos este gata să simtă această durere, a trecut deja prin corectarea de Hafeţ Hesed. Altfel, nu ar putea simți durerea altuia.

Hafeţ Hesed înseamnă că nu doresc nimic pentru mine, și prin urmare, sunt capabil să fiu umplut cu dorințele altuia.

Din Lectia zilnica de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că grupul, prietenii și cărțile sunt toate foarte importante. Totuși, în acest cadru trebuie să îndeplinim o mie și una de acțiuni. De ce eșuăm constant? Este imposibil să ieșim din aceste eșecuri?

Răspuns: De ce presupui că lucrând într-un grup în care toată lumea „fierbe ca într-o singură oală”, pierzi constant? Poate că aceasta este forma care ar trebui să fie? Vezi că, copiii lui Israel din Egipt experimentează constant înfrângerea. Când Moise merge la Faraon sau conduce poporul prin deșert, nu a experimentat el eșecuri? El eșuează tot timpul. Dar sunt eșecurile lucruri rele?

Eșuezi și devii mai slab pentru că îți dezvălui ego-ul, descoperi că ești zero, că nu înțelegi nimic și nu ai nici puterea, nici mintea să te ridici la un nivel superior. La urma urmei, cu mintea nivelului anterior, cu forța nivelului anterior, cu siguranță nu poți ajunge la nivelul următor. De fiecare dată când eșuezi, îți descoperi inferioritatea și tocmai asta te conduce la un nivel superior.

Cred că mulți au trecut prin astfel de stări în care, după ce vezi că nu ai nimic, nu înțelegi nimic și ești obosit, dintr-o dată ți se dezvăluie ceva nou. Începi să înțelegi mai mult, să conectezi definițiile; te organizează corect și există un fel de iluminare, niște licăriri de lumină.

Și toate acestea vin prin sentimentul de eșec, neputință și dezamăgire, pentru că aceasta este calea noastră. Mai întâi, omul primește un Kli (vas) gol, un sentiment al lipsei împlinirii sale și al neputinței sale; abia după aceea lumina intră în Kli-ul corectat.

Nu avansăm în conformitate cu mintea animalică, așteptându-ne la o forță mai mare de fiecare dată, ci, dimpotrivă, procesul funcționează exact în sens opus. Acest mod opus ne cere să cheltuim forțe enorme, să exercităm o intensitate extraordinară în toate lucrurile, iar când ajungem la neputință și gol, atunci urcăm la nivelul următor.

Din Lecţia zilnică de Cabala 3/22/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Principiul care exista în Sodoma era: „Ceea ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău; eu nu te ajut și tu nu mă ajuți.” Există vreo logică în asta?

Răspuns: Logica este absolută! Are mulți adepți. Să presupunem că primim totul de la Creator. Dacă Creatorul ți-a dat, dar nu mi-a dat mie, atunci chiar dacă mor, trebuie să primesc de la Creator orice alege El să-mi dea.

Întrebare: Creatorul dă bogăție unei persoane, alteia i-a dat sărăcie și așa ar trebui să fie? Eu nu mă amestec în sărăcia ta și tu nu te amesteci în bogăția mea?

Răspuns: Da.

Comentariu: Există logică în asta.

Răspuns: ☺

Întrebare: Deci, unde este defectul?

Răspuns: Defectul este că oamenii nu acceptă acest lucru în mod corect. Adică, ei nu acceptă domnia absolută a Creatorului, și prin urmare, aceasta se prăbușește.

Trebuie să ne ridicăm deasupra acestei stricteți a Creatorului. Nu poate fi doar „ceea ce este al tău este al tău și ce este al meu este al meu”. Aceasta ne este dată de sus și trebuie să introducem o corectare în ea, astfel încât totul să ne aparțină.

Ceea ce ne-a dat Creatorul: „ceea ce este al tău este al tău și ce este al meu este al meu” există de la început și o păstrăm în interior, totuși o acoperim de sus cu iubire.

Întrebare: Este aceasta ceea ce numim „al nostru”? Adică, construim punți de la unul la altul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este aceasta munca principală? Și apoi dăinuie, nu va fi răsturnată?

Răspuns: Și apoi devenim, ca să spunem așa, parteneri cu Creatorul. El a creat răul și noi construim punți de iubire peste acest rău.

Întrebare: Și răul pe care El l-a creat este că „ceea ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău”? Este aceasta ceea ce numiți rău?

Răspuns: Desigur. Este egoism.

Întrebare: Cum diferă aceasta de faptul că în timpul revoluției au spus și ei: „Acesta este al nostru”. Ce lipsea acolo? Spunem că „ceea ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău” trebuie să se transforme în „al nostru”.

Răspuns: Nu exista un astfel de ideal – „al nostru”. Dacă trebuie să facem totul, atunci totul este în mâinile noastre. Atunci înseamnă că nu există un Creator; acest lucru rezultă prin definiție.

Cred că nimic bun nu va ieși din toate aceste teorii. Sunt sigur că lumea va ajunge totuși la realizarea faptului că aceste întrebări trebuie rezolvate prin metoda cabalistă. Adică, să-l plasăm pe Creator – Unicul, integral – în fruntea întregului proces de dezvoltare a umanității și să ne agățăm de El și să facem totul doar de dragul unei singure propoziții, a unei singure fraze: „Frăție!”

Întrebare: Și vor dori oamenii să se agațe de asta? Asta nu vor să piardă?

Răspuns: Dacă aleg să renunțe la asta, se vor arunca într-o socoteală atât de amară încât în ​​curând nu va mai exista nimeni cu care să se lămurească.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă omul simte că decade, este gol, epuizat, fără nicio dorință; aceasta este ca o sămânță care a putrezit, din care va crește un nou copac în etapa următoare.

Fie dobândim noi Kelim, și apoi ne simțim rău pentru că dezvăluim dorințe fără acoperire, fără împlinire; descoperim neputință și vase goale. Aceasta este ceea ce numim coborâre: dobândirea de vase. Și după aceea, când acestea sunt umplute, spunem că este o ascensiune.

Dar în esență, ceea ce avem nevoie sunt Kelim (vasele). Adică, omul ar trebui să se bucure mai mult de faptul că este incapabil să facă nimic pe cont propriu. În aceasta, i se dezvăluie natura sa, structura sa, ce este și cine este în interior, fără influența Creatorului asupra sa.

Mai târziu, astfel de perioade vin când omul lucrează în cadrul acestor stări de coborâre și le percepe pozitiv și constructiv.

Dar acest lucru vine de-a lungul timpului, odată ce omul începe să evalueze sentimentul de Hisaron (deficiență), o dorință neîmplinită, în mod diferit. De exemplu, iubesc pe cineva, tânjesc după el, iar acest dor trezește o licărire plăcută de emoție în mine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/03/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul își poate extinde punctul din inimă doar prin conexiunea cu un prieten. Eu îi dau măreția scopului, el îmi dă măreţia scopului său și așa devin impresionat de întregul grup. Drept urmare, punctul meu crește și atașează punctele din inima prietenilor de el însuși.

Adevărul este că punctul meu se extinde din interior. Din exterior, primesc o impresie de la prieteni, dar aceasta vine din punctele lor, din structura lor internă, și atât tulburările de la ei, cât și trezirea de la ei vin în funcție de structura lor interioară.

Ei înșiși nu sunt conștienți de unde vine inspirația lor, ce organe există în sufletul lor și nici eu nu știu asta. Dar primind-o, trezesc astfel partea mea.

Cu alte cuvinte, de fiecare dată trebuie să corectez o anumită dorință a mea. Fiecare dorință din mine poate fi trezită doar cu ajutorul unei tulburări speciale corespunzătoare acesteia.

Trebuie să primesc aceste tulburări din exterior. Și datorită faptului că mă aflu într-un mediu potrivit care trezește inspirație în mine, primesc exact inspirația și tulburările care corespund organelor mele interne.

Din Lecţiei zilnice de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De dragul avansării, ar trebui să ne imaginăm artificial suferința Creatorului, că El este atât de nefericit și suferind și că prin atitudinea noastră Îl compătimim și Îl mângâiem?

Răspuns: Aceasta nu este calea noastră. Trebuie să avansăm pe baza aspectelor pozitive, pornind de la măreția Creatorului. Dacă începeți să vă imaginați suferința Creatorului, suferința Şchina, un fel de nenorocire, atunci veți evalua aceste lucruri în vasele voastre de primire.

La urma urmei, conform conceptelor vaselor de primire, cel care suferă vă apare ca nefericit, nefericit, demn de milă. Dar dacă aveți vase de dăruire, atunci veți vedea ceva exaltat și măreț într-o dorință neîmplinită. Cu alte cuvinte, dacă mă aflu în vase de dăruire și vreau să dăruiesc și regret incapacitatea mea de a face acest lucru, asta înseamnă că sunt mai sus.

Pe de altă parte, dacă mă aflu într-un vas de primire și nu-mi pot îndeplini dorințele, atunci sunt mai rău, mai jos. Prin urmare, acum, în timp ce mă aflu în vase de primire, nu suntem capabili să ne imaginăm corect suferința Şchinei. Ni se va părea jalnică și nefericită. Nu ne vom raporta la Creator cu respectul, iubirea și reverența cuvenite, care în cele din urmă ne vor atrage la El. Prin urmare, tot felul de „jocuri” în această direcție sunt nedorite și dăunătoare.

În diferite curente ale iudaismului, se observă astfel de tendințe: ca și cum ar trebui să stăm și să ne plângem, să vărsăm lacrimi și să ne văităm. Dar cabaliștii au o opinie diferită, într-o asemenea măsură încât, în ajunul postului din 9 de Av, ei aranjau mese abundente care includeau chiar și carne.

În Polonia de exemplu, era obișnuit să se mănânce carne în cele nouă zile premergătoare postului din 9 de Av. Și toate aceste obiceiuri sunt îndreptate spre adeziunea la perfecțiune, nu la deficiență. Deficiența este dezvăluită doar în măsura în care omul o poate realiza, iar apoi această dorință neîmplinită devine vasul său.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare poruncă este o corectare a unei dorințe particulare din suflet, în care Îl revelez pe Creator.

Nu există nicio legătură aici cu poruncile pe care un evreu religios le împlinește în această lume. El lucrează pur și simplu cu mâinile și picioarele; pe când noi vorbim despre acțiuni pe care le îndeplinim în cadrul dorinței, chiar dacă nu există corp, ci doar dorința fără corp.

Dacă eu îndeplinesc acțiuni în cadrul acestei dorințe, acestea se numesc spirituale. Dacă eu îndeplinesc acțiuni cu corpul, aceasta este o muncă diferită numită „opinia oamenilor de rând”, care este opusă „opiniei Torei”. Una este complet opusă celeilalte.

Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ajungem la conexiune cu Creatorul și să depunem constant eforturi pentru aceasta. „El și Numele Lui sunt una”, „Nu există nimeni în afară de El” – doar asta. Dacă în ciuda tuturor perturbărilor, încercăm să fim conectați cu aceasta cu ajutorul mediului, al grupului, al cărților prin care studiem, atunci aceasta se numește că împlinim poruncile.

Ce altceva trebuie să facă omul? Ce alte acțiuni externe? Tora nu vorbește despre asta. Vorbește despre dezvoltarea interioară a omului, despre revelarea Creatorului, creaturilor din această lume.

Din Lecţiei zilnice de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Nu înțeleg pe deplin starea în care o persoană simte suferința Şchina.

Răspunsul meu: Un cabalist care atinge simţirea suferinței Şchina dobândește vase prin aceasta. El știe deja ce îi stă în putere să facă.

Să spunem că anterior nu te-am observat deloc; erai doar unul dintre mii pentru mine. Și dintr-o dată, încep să mă interesez de tine, îmi mut atenția către tine: „Acest om este special, există ceva în el. Poate ar trebui să îl ajut cumva. Ce fel de ajutor pot oferi?”

Dintr-o dată, văd că îți dorești ceva, că experimentezi suferință, ai o nevoie. Mă bucur că am descoperit acest lucru. Acum pot veni la tine și să-ți spun: „Uite, vreau să-ți dau ceea ce îți dorești.” Și atunci te vei bucura. Și asta înseamnă că în loc de suferința Şchina, voi simți bucuria Şchina.

Există etape aici: mai întâi, trebuie să descopăr o pregătire pentru corectare în mine, pentru dăruire altruistă. Fac asta și apoi este ca și cum i-aș cere Celui superior: „Dă-mi oportunitatea de a-Ţi dărui Ție”.

Și apoi Cel superior îmi dezvăluie deficiența Sa (o dorință neîmplinită) în măsura în care sunt capabil să o împlinesc. Iau aceste vase și lucrez cu ele.

Dar dacă Cel superior mi-ar dezvălui o deficiență pe care încă nu sunt capabil să o împlinesc, nu mi-ar da nimic; dimpotrivă, asta ar duce la o coborâre.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→