Întrebare: Oamenii se străduiesc constant să găsească noi simțiri; ei încearcă un lucru, apoi altul, apoi un al treilea. De exemplu, eu nu am înțeles ce înseamnă să-ți faci un tatuaj și am decis să încerc. Evident, este un semn al unei anumite exprimări de sine. Dar abia după ce mi l-am făcut am înțeles ce este cu adevărat un tatuaj.

La fel este și cu lucrurile spirituale. Până nu încerci, nu poți explica. Mulți oameni care vin să studieze Cabala încep să cultive un principiu al egalității între ei, astfel încât toți devin similari. În ce măsură poate mediul înconjurător să influențeze în acest sens omul, în mod pozitiv sau negativ?

Răspuns: Vorbești despre un om care este ca vântul pe câmp. Are un scop sau nu? Mai întâi trebuie să-l găsească singur. Ce vreau să ating? Care este scopul meu? Există sau nu? Dacă nu, atunci ce? Ar trebui să mă uit în jur? Acești oameni se comportă așa, alții au un scop sau altul, iar alții se joacă în felul lor. Așa că aleg ceea ce este mai aproape, mai bun și mai ușor pentru mine. Urmăresc masele sau anumite grupuri, și prin urmare, mă alătur lor.

Dar dacă vorbim despre individualitate, atunci trebuie să-mi găsesc propriul scop personal. După ce îl găsesc, trebuie să clarific cum poate fi realizat: unde, cu cine și prin ce mijloace. Apoi voi căuta: dacă de dragul scopului, trebuie să spunem, să-mi fac același tatuaj, atunci îl voi face; dacă trebuie să învăț ceva, îl voi învăța.

Cu alte cuvinte, scopul trebuie să justifice mijloacele. Starea finală trebuie să determine calea către ea. Starea mea prezentă este lipsită de sens dacă nu o cunosc pe cea finală și sunt ca vântul pe câmp: oriunde mă împinge, acolo mă duc. Adică, voi acționa nu cu propria mea minte, ci cu a altcuiva, orice mi se anunță în acel moment devine important. Și astfel omul se învârte toată viața, până când slăbește, este de acord că „asta e” și moare.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Toată lumea ar trebui să fie la fel”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avem nevoie de suferință fizică? Este vorba despre trezirea punctului din inimă?

Răspuns: Esența noastră materială este un corp căruia dorim să-i oferim confort maxim.

Trăim într-o familie și dorim ca totul să fie bine acolo: casă, copii, sănătate, pensie, odihnă etc. Adică, dorim să trăim confortabil în această lume.

Totuși, dacă omul realizează acest lucru și totul este bine în viața lui, devine un animal, pentru că deja nu aspiră la nimic; nu face nimic. Dă-i tot ce există și vei vedea că nimic nu se va schimba. Vedem cum, fără lupi, oile încep să se îmbolnăvească și să decadă.

La fel este și cu poporul evreu. Fără antisemiți, nu ar exista sioniști, nu ar exista un cămin evreiesc și o națiune evreiască. Înseamnă că trebuie să-i respectăm pe antisemiți și să înțelegem că ei există ca o anumită forță a naturii care ne susține. Altfel, am fugi în toate direcțiile.

La fel este și cu omul în general; el nu poate exista fără suferință. Suferința ne călăuzește pentru că suntem egoiști. Dorința noastră este absolut egoistă: să ne împlinim, să nu facem nimic și să avem totul în același timp.

Cum este posibil să realizăm acest lucru? Este imposibil! La urma urmei, sarcina unei ființe umane în natură este să atingă cea mai înaltă dezvoltare a sa. Dar dacă mă bucur și mă simt bine în legătură cu toate, atunci nu voi împlini niciodată această sarcină.

Nu trebuie să uităm că „iubirea și foamea conduc lumea”. Prin urmare, doar suferința ne împinge înainte. „Un om învins valorează cât doi neînvinși”. Acest lucru este într-adevăr adevărat. Prin urmare, „prin spini spre stele”. Ne lipsesc tocmai acești spini.

Înțelepciunea Cabala spune că un „punct în inimă” care s-a trezit într-un om declanșează în noi depresia, întrebarea despre scopul vieții și inutilitatea ei. Dacă nu ar fi așa, cum am merge mai departe? Astfel, doar suferința ne conduce.

Mai mult, trebuie să fie o suferință îndreptată spre atingerea scopului, anticiparea și aspirația spre acesta – suferința din iubire. Cu toate acestea, dacă ea ne lipsește, suntem îndemnați de alte suferințe. Așa este structurat întregul sistem al naturii și chiar o face.

Dacă vrei să mergi înainte corect și de bunăvoie, nicio problemă; există înțelepciunea Cabala pentru tine. Îți arată întregul sistem și direcția corectă către scopul predestinat. Scopul este definit dinainte. Nu există nimic de inventat.

Totuși, dacă nu ne îndreptăm spre el, atunci natura ne provoacă suferință prin diverse căi alternative. Ne conduce totuși către acest scop, dar deja pe calea lungă și încâlcită.

Întrebare: Se dovedește că suferința noastră pământească (animalică) ne conduce la suferința din iubire?

Răspuns: Nu imediat și nu direct, dar ne conduce. Orice mică suferință din viața noastră ne împinge înainte. Dacă omul ar fi înțeles acest lucru, ar aspira el însuși către scop și nu ar mai fi nevoie să „se miște cu un băț spre fericire”. Ar merge înainte mai repede decât l-ar putea ajunge bățul.

Aceasta este dezvoltarea sensibilă și asta ne arată Cabala: scopul și cea mai scurtă cale pentru a-l atinge, astfel încât să nu fiți împinși din spate de suferință.

Veniți și alăturați-vă dezvoltării blânde, bune și corecte. Așteptăm cu nerăbdare să vă vedem!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.11.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Suferinta - Niciun comentariu→

Rabi Elazar a spus: „Creatorul a spus: «Întreaga lume a fost creată doar pentru asta». Aceasta înseamnă că întreaga lume a fost creată pentru frica de Dumnezeu” (Rabaş, „Scopul Societăţii – 1”).

Există un scop înalt, care nu este perceput în simțirile noastre egoiste, în aspirația de a lua totul „în sine”. Ieșirea „din sine” și grija pentru ceea ce este „în afara mea” se numește frică spirituală (Yirat HaŞem).

În prezent, sunt anxios în legătură cu modul în care să mă umplu și să mă protejez. Aceasta se numește frică pentru sine.

În mod subconștient, suntem constant preocupați să atragem ceea ce este benefic și să ne distanțăm de ceea ce este dăunător pentru noi înșine, pentru egoismul nostru.

Frica spirituală înseamnă că experimentez frică pentru ceea ce este în afara mea. Îmi fac griji pentru ceilalți și pentru Creator așa cum o mamă își face griji pentru copilul ei mic, când toate gândurile ei sunt în el și despre el.

În această frică, în această grijă pentru celălalt, în afara mea, în afara egoismului meu, simt realitatea superioară.

Din Lecția nr. 1 Mega Congres, 24.07.2010

Filed under: Frica spirituala, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Spiritualitatea are doar forma pe care o construiești singur prin dorințele tale. De sus, ni se dă doar o înregistrare informațională (Reşimo), iar noi trebuie să construim singuri forma. De sus, din gradul superior, ni se dau și putere și minte pentru realizare, dar conform cererii noastre.

Nouă ni se pare că o lume gata făcută va cădea brusc peste noi de sus. Nu este nimic de așteptat. O construiesc eu însumi prin eforturile mele. Eu însumi imaginez această lume pe fundalul luminii.

Desenez imaginea celui superior, și în măsura eforturilor mele, imaginea devine din ce în ce mai adevărată. Fac tot ce sunt capabil. Desenez tot felul de forme. Uneori iese mai bine, alteori mai rău, iar alteori greșesc. Le creez și le șterg până când reușesc.

Și în procesul muncii mele, văd brusc că cel superior începe să mă ajute! El mă îmbracă ca o mână într-o mănușă și lucrează. Mă ajută ca o mamă care se joacă împreună cu un copil și îl ajută să construiască o casă din blocuri. Când încerc să fac ceva și nu funcționează, simt brusc că El este cel care mă ajută să înțeleg că nu ar trebui să fie așa, ci invers.

Dar toate acestea se datorează eforturilor mele, pentru că am încercat să construiesc ceva. Iar El trezește de asemenea, începutul acestui efort în mine, dar trebuie să-l continui eu însumi, să-i găsesc vlăstarul și să încep să lucrez pornind de la el. Aceasta se numește: „Eu, Creatorul, sunt primul și ultimul.”

Noi înșine trebuie să construim conexiunea dintre noi, această „casă”, locul unde Creatorul va fi revelat, „imaginea Creatorului” folosind propriul nostru material. Fără aceasta, El nu are nicio imagine. Îl proiectez asupra mea, asupra dorințelor mele, asupra acelei părți pe care o pot face similară cu El.

Și pe această dorință, ca pe o fundație, ca pe un ecran (și în spiritualitate se numește într-adevăr ecran), încep să văd imaginea Lui. Ea începe să apară pe acest ecran ca o fotografie pusă într-o soluție de developare. Această imagine care se manifestă pe ecranul meu se numește lumină reflectată. Și astfel primesc două forțe spirituale: ecranul și lumina reflectată.

Toate acestea trebuie să vină de la mine însumi. De aceea este nevoie de timpul necesar de pregătire pentru intrarea în lumea spirituală – „de la trei la cinci ani”. Timpul de ascundere este timpul încercărilor mele de a construi această imagine. Și după aceea, lumea spirituală este dezvăluită; iar ceea ce se dovedește a fi realitate, pentru noi este greu chiar şi să ne-o imaginăm.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Resimot, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce beneficii ne aduce știința Cabala în viața de zi cu zi? Face ea viața mai împlinită și mai fericită?

Răspuns: Acum cincizeci de ani, oamenii credeau că lumea se dezvoltă spre o viață mai bună și că toate țările vor atinge aceeași prosperitate ca Statele Unite și Europa. Și de fapt, odată cu dezvoltarea modernă, omul este capabil să-și organizeze o viață cerească pe acest pământ.

Dar există ceva în noi care ne strică toate planurile și ne împiedică să realizăm acest vis. Vedem că astăzi există toate condițiile pentru a crea o viață minunată pentru toată lumea, dar în schimb noi ne risipim fără sens banii, energia și viața pe orice altceva decât pe dezvoltarea armonioasă, atingerea perfecțiunii, sănătatea și creșterea următoarei generații.

Omenirea pare să-și fi pierdut mințile și nu înțelege deloc ce face. Iar acei oameni care fac toată această harababură în lume încearcă de asemenea, să arate tuturor cât de inteligenți, puternici și înțelegători sunt ei. Dar dintr-un anumit motiv, lumea aflată sub controlul lor are un aspect atât de urăcios.

Pare că suntem la mila forțelor naturii, pe care nu le înțelegem. Cum putem explica faptul că țările sunt în conflict între ele și cheltuiesc sume uriașe de bani pe arme, pe lucruri complet inutile, iar între timp oamenii mor de foame și suferă de boli?

Oamenii obișnuiți primesc firimituri jalnice alocate asistenței medicale, securității și serviciilor sociale, în comparație cu tot capitalul, resursele și puterea pe care le posedă omenirea. Adică, vedem că lumea este guvernată de forțe care nu pot fi controlate de noi. Nu noi ne controlăm viețile, ci aceste forțe egoiste ne controlează pe noi.

Cum putem depăși natura umană rea, egoismul, care ne împinge la acțiuni fără sens, nerezonabile, care sfidează orice logică sănătoasă? De ce nu suntem de acord între noi că nu avem nevoie de războaie sau de competiție nesfârșită? La urma urmei, noi ne-am putea asigura o viață minunată pe acest glob; este în puterea noastră! De ce nu funcționează?

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, oamenii sperau că în sfârșit a sosit o viață bună și pașnică. Dar a trecut o jumătate de secol și ne aflăm din nou în pragul unui război mult mai teribil și mai periculos, un război care este capabil să arunce în aer întreaga noastră planetă.

Prin urmare, trebuie să înțelegem puterea care ne controlează și ne face oameni atât de proști, îngusti la minte, care nu au niciun control asupra soartei lor. Egoismul ne împinge să ne unim, forțându-ne să luptăm ca niște copii mici care nu vor să cedeze unii în faţa altora. Fiecare vrea să le demonstreze celorlalți că este mai mare, mai puternic, ca un bebeluș naiv și încăpățânat. Unde este atitudinea noastră serioasă față de viață, rațiunea, logica și echilibrul?

Există multe femei în poziții de conducere în zilele noastre. S-ar părea că femeile sunt mai rezonabile în acest sens și vor putea gestiona mai bine lumea punând-o în ordine. Dar vedem că în generația noastră, femeile, odată ajunse la guvernare, încep să acționeze la fel de iresponsabil ca bărbații din jurul lor. Se pare că ele cad sub influența mediului înconjurător, așa că nu există nicio înmuiere în relațiile internaționale pe care ar putea-o aduce.

Suntem complet la mila unei forțe malefice, egoismul nostru, și nu suntem capabili să-l combatem. Nu avem cum să-i ținem piept, pentru că egoismul este deasupra noastră; este o putere superioară. Acest egoism este gata să ne conducă în abis, până când ne vom distruge singuri, vom arunca în aer globul și îl vom despica în bucăți. Un om este gata să moară pentru egoismul său. Egoismul este mai puternic decât frica de moarte, este mai presus de viețile noastre.

Dacă este așa, atunci situația noastră pare complet fără speranță și suntem condamnați. Dar aici este dezvăluită știința Cabala și explică faptul că această forță malefică ne controlează în mod deliberat, astfel încât să înțelegem că avem nevoie de o altă forță, care să fie capabilă să-i reziste.

Această a doua forță este, de asemenea, cea mai înaltă, dar este opusul forței egoismului și va putea să îl echilibreze. Acum, în întreaga lume – minerală, vegetală, animală și umană – există o singură forță malefică în exerciţiu.

Și dacă vrem să scăpăm de ea, astfel încât toată lumea să nu piară și să distrugă Pământul, atunci trebuie să găsim a doua forță disponibilă în natură, forța binelui. Știința Cabala ajută la dezvăluirea acestei puteri bune.

Din KabTV, emisiunea „Viață nouă 477 – Crearea echilibrului cu forța pozitivă”, 18.12.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi lucrăm constant cu dorința noastră egoistă, care acționează conform calității sale naturale, dorința de a primi împlinire, singura noastră materie. Așteptăm ca lumina corectării să vină și să adăugăm o intenție de dragul dăruirii acestei dorințe.

Trebuie să separăm dorința și intenția. Cu dorința de a mă bucura, am întotdeauna oportunitatea de a lucra și de a progresa. După cum se spune: „Fă tot ce îți stă în putere”. Dar intenția de a dărui altora sau Creatorului vine ca urmare a influenței luminii înconjurătoare. Asta trebuie să cerem.

Adică, am deja jumătate din vasul spiritual, dorința de a mă bucura. Nu o neglijez și nu o anulez, vreau doar să-i schimb intenția. Dacă omul își separă corect atitudinea față de acțiune și intenție, va fi întotdeauna capabil să efectueze unele acțiuni și să lucreze, atât atunci când spiritualitatea îl atrage, cât și atunci când nu. Dar forța unității care s-a format în trecut o ajută.

El va fi întotdeauna capabil să înalțe o rugăciune, o cerere pentru intenția corectă, astfel încât aceasta să se alăture acțiunii sale și să-i determine calitatea spirituală. Așa avansează omul.

Odată ce începe să înțeleagă mai mult, să simtă mai mult și să intre în lumea spirituală, el vede că nu există o mare diferență între spiritual și material. Este nevoie doar de o schimbare psihologică la om pentru a experimenta spiritualul.

Nu ni se cere să ștergem întreaga noastră viață trecută sau să anulăm toate bazele noastre. Trebuie doar să extragem intenția din toate acestea și să încercăm să o aducem la corectare.

Prin urmare, omul este fericit că a ieșit din Egipt și a adus cu el multe vase, dorințe și multă putere. Pe de altă parte, este plin de intenții egoiste și simte că acestea sunt opusul adevărului. La asta începe să lucreze acum. Din această stare, el începe munca. Prin urmare, este considerat punctul nașterii spirituale.

Ne simțim ca „Stăm astăzi, noi toţi” în fața Creatorului, cu dorințele noastre corupte, pe care I le putem prezenta ca fiind gata pentru corectare.

Din Lecția zilnică de Cabala, 26.10.2011, Rabaş – Art.19, 1984-Stați astăzi, voi toţi

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Abia după ce slujitorii Creatorului s-au extins, posteritatea agnosticilor a devenit idealistă. (Baal HaSulam, „Scrierile ultimei generații”).

Știința Cabala ne învață că, pe măsură ce oamenii se unesc, trebuie să realizeze o astfel de unitate, în care o singură forță a naturii ar fi revelată conform principiului similarității de formă. În natură, această forță coboară în lumea noastră de sus în jos, iar noi trebuie să devenim ca ea, ridicându-ne de jos în sus.

Dacă ne transformăm într-un sistem unificat de dorințe, aspirații și ajutor reciproc, vom începe să simțim Forța superioară.

Dar dacă folosim pur și simplu ideea de a uni corect oamenii, fără a o asocia cu Forța superioară, ajutorul reciproc frățesc, „omul este prietenul, camaradul și fratele omului” și așa mai departe, atunci alunecăm imediat în comunism, socialism și alte „isme”.

Toate filozofiile au apărut în cele din urmă din Cabala. Filosofii medievali au scris despre acest lucru, precum și Mirandola, filozofii germani și alții.

În plus, toate așa-numitele „religii” și tot felul de mișcări au apărut din Cabala. Din ideea de a consolida oamenii și de a construi comunitatea potrivită, a apărut psihologia socială, împreună cu metode de unificare și abordări conexe.

Din KabTV, emisiunea „Ultima generație”, 03.07.2017

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Conform spuselor dumneavoastră, se pare că oamenii sunt creați pentru a conduce această lume? Aceste ființe umile, cum spuneți dumneavoastră?

Răspuns: Da. Sunt creați pentru a fi coroana creației, pentru a guverna lumea, pentru a-L implora pe Creator să influențeze lumea noastră cu calitatea binelui, pe care din partea ființei umane, din partea oamenilor, a umanității, o vor susține cu toată puterea lor. Trebuie să permită ca iubirea și dăruirea, bunătatea și compasiunea să fie revelate în lume.

Întrebare: Trebuie așadar, ca ei să treacă prin această umilință?

Răspuns: Da, să-și recunoască natura, să o suprime în ei înșiși și să ajungă să aibă nevoie de natura opusă – natura Creatorului.

Întrebare: Și aceasta este calea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum ajunge omul să realizeze că aceasta este calea?

Răspuns: Prin suferință. Nu este nimic de făcut. Prin conștientizarea insignifianței propriilor forțe, calități și abilități.

Creatorul așteaptă să ne întoarcem către El pentru ajutor, să-I cerem calitatea bunătății, a dăruirii și a iubirii, și prin aceasta, să ne ridicăm la nivelul Său.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum te comporți atunci când îți dai seama și te simți lipsit de valoare?

Răspuns: Trebuie să realizezi că starea vine de la Creator și să-I mulțumești pentru că ți-a revelat acest lucru, că acum în sfârșit, înțelegi cine ești.

Din această stare, poți avansa corect. Nu îți va permite să stai pe loc. Prin urmare, stările noastre cele mai proaste sunt de fapt cele mai productive.

Din Lecția nr. 7 Congresul din Moldova, 08.09.19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astăzi, am ajuns într-o stare în care milioane de oameni din întreaga lume au început să-și pună întrebări: „De ce suferim? De ce trăim? Care este scopul vieții noastre? Are natura un fel de program cu privire la noi?”

De aceea, știința Cabala este revelată acum; tocmai această știință poate oferi răspunsuri la aceste întrebări. Per total, toate aceste răspunsuri se reduc la un singur lucru: Cabala ne dezvăluie o realitate diferită.

Știința Cabala este o metodă de dezvăluire a realității superioare, adică o realitate dincolo de noi înșine, dincolo de ceea ce simțim în prezent. Din aceasta, fiecare dintre noi trebuie să treacă printr-o anumită barieră interioară care ne ascunde acea a doua jumătate a realității, în care existăm deja chiar și acum.

Este ca și cum o lumină se aprinde brusc și vedem că există altceva aici. Și într-adevăr așa este. Doar că nu se aprinde lumina cu care suntem obișnuiți, ci lumina superioară, și în ea începem să vedem o altă realitate, care anterior era întunecată, invizibilă și imperceptibilă, și anume realitatea lumii superioare. Numai atunci vom înțelege ce se întâmplă în ea și toate motivele pentru ceea ce se întâmplă, adică ce este esența noastră. Și deja aici, în lumea superioară, vom vedea că suntem suflete, nu corpuri fizice, nu partea însuflețită care există în noi. Suntem partea umană din noi care este eternă, perfectă și este o particulă divină de sus.

Suntem creații eterne, perfecte, trăind într-o realitate diferită și într-o formă diferită de existență. Scopul nostru este să ne înălțăm și să trăim în lumea superioară, spirituală, eternă, dincolo de limitele timpului, mișcării și spațiului, precum și ale percepției noastre asupra realității.

Și ce se va întâmpla cu această lume? Pentru o vreme, această lume va continua să existe, până când vom atinge realitatea superioară. Și în funcție de măsura atingerii gradului superior al lumii spirituale, realitatea gradului inferior se va estompa și va deveni din ce în ce mai puțin perceptibilă până când va dispărea complet.

Cabaliștii spun că trebuie să ajungem la aceasta aici și acum, în această viață, în lumea noastră. În același timp, nimic nu ar trebui să se schimbe, cu excepția dezvăluirii lumii superioare pentru noi.

Dintr-o prelegere „Cabala pentru oameni” 04.01.2011

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→