Întrebare: Dacă ating scopul creaţiei, există o diferență dacă îl ating pe o cale lungă sau una scurtă?

Răspuns: Există calea Torei și calea suferinței. Avansez fie primind lovituri, fie străduindu-mă să devin asemenea Creatorului. În ambele cazuri, scopul este același. Se spune că magazinul este deschis și negustorul ține contul. Luați din acest magazin în orice caz, fie că vreți, fie că nu. Trebuie să luați, trebuie să trăiți, trebuie să primiți plăceri.

Omul este taxat pentru ceea ce ia, fie că este conștient de acest lucru, fie că nu. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în articolul „Pacea”. „Ce diferență face dacă un om este conștient sau nu?”, întreabă el acolo. Nu văd eu negustorul și pur și simplu iau din magazin, din această viață (din moment ce așa sunt construit)? Sau știu că există un negustor și că ceea ce iau, iau pe credit și trebuie în cele din urmă să rambursez?

Diferența este că negustorului nu-i pasă cât luați; magazinul este pentru tine, totul este pentru tine. Nu este fără motiv că la sfârșitul articolului se spune că totul este gata pentru ospăț. Totul a fost creat pentru tine de la început și, bineînțeles, la final vei primi totul.

Dar ceea ce contează pentru negustor este ca tu să te raportezi la toate „achizițiile” tale din această lume, din acest magazin, în mod intenționat. Pentru că în acest fel, te vei raporta la creație așa cum o face El și vei atinge gradul Său. Aceasta este adevărata plăcere: să fii în poziția Creatorului; El vrea să o atingi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ridic moralul unui prieten, nu adaug satisfacție dorinței sale de a primi? Și trebuie el cumva să-mi returneze această muncă?

Răspuns: Ideea este că totul depinde de aceea cu care învăluiți cuvintele voastre chiar acum, de intenţia  voastră atunci când lăudați un prieten. Nu îl înalț pe el personal. Înalț ideea de dăruire reciprocă care există în grupul nostru. Făcând acest lucru, educ întregul grup și pe mine însumi despre cât de special și spiritual este actul de dăruire.

Cu intenția de a lăuda un prieten, mulțumindu-i în fața grupului, trebuie să trezesc o anumită atitudine față de actul de dăruire, nu față de el personal. Acest lucru ar trebui să ne ridice pe toți la nivelul de a aprecia importanța dăruirii.

Aceasta este o problemă pe care o putem observa în viața noastră de zi cu zi obișnuită. Îți pot oferi ceva, iar tu îl vei accepta cu dragoste pentru că ți se pare bun. Dar îți pot oferi același dar într-o astfel de formă sau cu o astfel de atitudine încât vei dori să scapi de el cu orice preț. Te vei simți foarte rău. Cu alte cuvinte, pot trezi tot felul de simțiri în tine prin chiar faptul că îți ofer ceva.

Trebuie să îmbrăcăm lauda unui prieten într-o astfel de intenție încât să înălț nu prietenul, ci Creatorul care ne-a dat puterea de a acționa. Pentru că, dacă nu ai fi primit aceste forțe de la Creator, nu ai fi putut face nici măcar ceva nesemnificativ care să fie bun față de mine.

Rezultă că de dragul unor relații bune între noi, ne îndreptăm nu unii către alții, ci către Forța superioară care ne dăruiește capacitatea de a face acest lucru.

În primul rând, combustibilul, intenția din fiecare dintre noi îndreptată spre dăruire, poate fi dată doar de sus, dacă suntem demni de ea. Prin aceasta, glorificăm Forța superioară, nu pe noi înșine.

În al doilea rând, totul se aranjează în așa fel încât, indiferent cât de mult lăudați pe cineva din grup, nu putem deveni mândri de asta, deoarece atmosfera generală este de așa natură încât acest lucru pur și simplu nu se poate întâmpla. Suntem preocupați de avansare, nu de privirile unora spre ceilalți.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/02/26, Rabaș – Art.1 part.2, 1984-Scopul Societăţii – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astfel, înțelepții au găsit fără probleme un limbaj adecvat, prin care și-au putut transmite reciproc realizările, prin viu grai și în scris, din generație în generație. Au luat numele ramurilor din această lume, unde fiecare nume este autoexplicativ, ca și cum ar indica rădăcina sa superioară în sistemul lumilor superioare…

Din acest motiv, înțelepții Cabalei au ales un limbaj special pe care îl putem numi „limbajul ramurilor” (Baal HaSulam, „Studiul celor Zece Sfirot”, Vol. 1, Partea 1, Observație interioară).

Limbajul ramurilor este un limbaj pentru comunicare, nu pentru atingere.

De exemplu, atunci când ascult medici, pot înțelege anumiți termeni acceptați în mod obișnuit, dar nu și sensul lor intern, deoarece nu sunt medic. Nu știu exact ce spun despre funcționarea organelor, parametrii medicali, teste și așa mai departe. Adică, limbajul medicilor poate consta în cuvinte familiare mie, totuși îmi lipsesc cunoștințele necesare pentru a le înțelege și evalua.

Același lucru este valabil și pentru Cabala: pot citi cărți cabaliste în orice limbă, și în același timp, să nu înțeleg nimic din ele. Prin urmare, există o diferență între a cunoaște cuvintele și a le înțelege sensul.

Limbajul ramurilor nu vorbește despre sensul mecanic al unor cuvinte precum „ecran”, „restricție”, „lumină reflectată”, „lumină directă”, Hasadim, Hochma și așa mai departe. Mai degrabă, vorbește despre faptul că un cuvânt din lumea noastră desemnează o ramură care provine din rădăcina sa din lumea spirituală.

Când percep un anumit cuvânt, aud numele unei ramuri din lumea noastră și îmi imaginez instantaneu rădăcina sa din lumea superioară: calitatea dăruirii, apropierii, separării, conexiunii și așa mai departe, adică tot ce are legătură cu interacțiunea părților din cadrul sistemului unic de creație.

Întrebare: Poate un cabalist să nu știe cărei rădăcini spirituale îi corespunde o anumită ramură?

Răspuns: Este complet posibil. Depinde de nivelul cabalistului.

În general, sistemul HaVaYaH este revelat relativ repede, iar după aceea încep să apară tot felul de nuanțe, un discernământ secundar și terțiar și așa mai departe. Aceste armonice adaugă o mulțime de sentimente, și unele foarte importante, deoarece calitatea percepţiei proprietăților și acțiunilor spirituale depinde de ele. Prin urmare, chiar și cele mai mici nuanțe produc un efect extraordinar și adaugă profunzime informațiilor spirituale.

Întrebare: Să presupunem că Zohar-ul descrie oameni, animale, grădini, fructele copacilor. De ce a fost necesar să se transmită totul în mod specific în acest fel?

Răspuns: Pentru că acesta este limbajul ramurilor. Autorii Cărții Zohar nu puteau scrie altfel, deoarece acestea sunt numele unor părți ale sufletului nostru.

Întrebare: De ce atunci Baal HaSulam a scris diferit, folosind termeni cabalişti precum Zeir Anpin, Malchut și așa mai departe?

Răspuns: Problema este că în descrierea calităților spirituale există patru limbi. Baal HaSulam a folosit limbajul Cabalei, nu limbajul ramurilor.

Din Lecția zilnică de Cabala în limba rusă, 01.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este chiar adevărat că toate stările mele viitoare există déjà, până la sfârșitul dezvoltării?

Răspuns: Desigur, pentru că timpul nu există. Acum, poți decide doar dacă vrei să fii în acea stare sau nu și te miști de-a lungul axei stărilor. Și apoi timpul tău poate merge înapoi sau înainte, oricum dorești.

Întrebare: Atunci cum diferă starea mea prezentă de toate cele viitoare?

Răspuns: Dacă avansezi de-a lungul axei timpului (mai precis, axei stărilor), descoperi din ce în ce mai mult că ai de-a face cu lumina superioară, cu Creatorul. Începi să-L simți, adică forța care te guvernează pe tine și întreaga ta realitate. Aceasta este forța dăruirii și a iubirii care vrea să te dezvolte astfel încât să o poți percepe și să te ridici la nivelul ei.

Întrebare: Și cum este legată aceasta de viitorul meu?

Răspuns: Acesta este viitorul tău! Fie că vrei sau nu, trebuie să ajungi la asta.

Există Forța dăruirii și a iubirii, „Creatorul”, care ne-a creat din „nimic” și ne dă toate aceste stări să le simțim până când Îl vom simțim și vom începem să acționăm în același mod ca această Forță. Creatorul ne ajută să ne dezvoltăm la nivelul Lui. Acesta este viitorul nostru: „Să devenim precum Creatorul, cunoscând binele și răul”. Trebuie să devenim similari cu El în calitățile noastre, în egală măsură dăruind și iubind.

Întrebare: Și cum ne mișcăm între timp?

Răspuns: Ne mișcăm prin timp dorind să devenim ca Forța superioară. Avansăm; „sfințim” timpurile, adică noi înșine vrem să progresăm de-a lungul axei stărilor, axei timpului.

Întrebare: Deci se pare că viitorul nu vine la mine; eu însumi pășesc în viitor? Cum fac asta?

Răspuns: Îți imaginezi următoarele stări pe axa timpului și te schimbi astfel încât să te potrivești exact cu ele. În acest fel, avansezi.

Întrebare: Sunt stările viitoare cunoscute dinainte sau există alternative?

Răspuns: Nu există alternative! Întreaga axă a dezvoltării este deja stabilită și trebuie să treci prin toate stările de pe ea.

Totuși, se poate trece de la o stare la alta prin propria dorință sau se poate să fii împins prin forță, prin suferință. Avem doar două opțiuni: fie să avansăm la următoarea stare pe calea corectă și bună, cunoscând starea viitoare și lucrând la noi înșine pentru a o atinge mai repede, fie refuzăm să facem acest lucru pentru că merge împotriva egoismului nostru și suntem leneși. Atunci sistemul tot te împinge înainte, dar numai prin lovituri.

Întrebare: Este posibil să trăim fără simțirea timpului?

Răspuns: Este posibil. Dacă ne luăm dezvoltarea în propriile mâini, ne ridicăm deasupra timpului și acordăm atenție doar stărilor prin care trecem. Și când se întâmplă acest lucru? Dincolo de timp. Chiar acum, pot trece prin multe stări cu orice viteză doresc și mă pot îndrepta spre starea perfectă.

Întrebare: Și ce mă așteaptă în această stare perfectă finală?

Răspuns: Bunătatea absolută, astfel încât nici măcar nu poate fi imaginată. Așa cum un copil nu își poate imagina ce îl așteaptă în viața de adult.

Din KabTV, emisiunea Viaţă Nouă 934 – Ce este viitorul, 19.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În procesul de construire a grupului, fiecare dintre membrii săi și grupul în ansamblu primesc obstacole. Scopul acestor obstacole este de a spori aspirația către Creator și sentimentul nevoii de El?

Răspuns: Trebuie să vă imaginați că un anumit vas este suspendat în aer, iar acest vas este cel mai important lucru pentru noi. În el Îl vom revela pe Creator— mai întâi ca și cum ar fi în afara noastră, iar mai târziu, poate într-o formă mai interioară, când simțim că toate inimile noastre împreună construiesc acest vas. De ce vorbesc despre o formă exterioară? Pentru că trebuie să-ți îndrepți atenția spre exterior, dincolo de tine însuți. În niciun caz nu ar trebui să ne raportăm unii la alții ca la o societate închisă, care nu are nevoie de niciun scop dincolo de ea însăși.

Întrebare: Mă refer la instrumentul numit grup. În construirea lui, omul primește obstacole. Care este scopul lor?

Răspuns: Scopul obstacolelor pe care le primește omul în timp ce construiește grupul sau în timp ce își modelează atitudinea față de acesta este tocmai acela de a-și stabili atitudinea corectă. Cum știu care ar trebui să fie acea atitudine? Cu alte cuvinte, cum ar trebui să arate vasul final? Ajung la aceasta prin obstacolele pe care le primesc și le corectez în mod constant.

A depăși obstacolele înseamnă a le dobândi și a le integra în sine ca forță benefică. Prin aceasta, devin mai înțelept și mai experimentat, iar data viitoare voi primi un obstacol mai mare. Fiecare obstacol, odată corectat, devine în mine o forță activă și eficientă.

Problema noastră este că abia simțim că data viitoare vom fi mai puternici, deoarece data viitoare cădem și mai adânc. Și totuși, fiecare detaliu se alătură întregului. De aceea cad mai adânc.

Fără aceste obstacole, cum m-aș construi pe mine însumi? La fel se întâmplă și în viața noastră materială: un alt examen, o altă probă, o altă sarcină și așa mai departe. Prin aceasta, omul crește.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că este imposibil să renunți la propria satisfacție, imposibil să-ți iubeşti semenii și imposibil să dăruiești altuia. Imposibil!

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Dacă omul ajunge la o realizare atât de tăioasă și amară în interiorul lui, este acesta un bine?

Răspuns: Aceasta este recunoașterea răului, a naturii sale! Și de acolo trebuie să-ţi spui în continuare că trebuie să mă ridic deasupra răului, deasupra acestei naturi. Ce trebuie să fac pentru asta? Unde pot găsi un astfel de remediu?

Oamenii nu l-au găsit încă. Au încetat deja să mai spere, pe de o parte. Dar pe de altă parte, ei înțeleg treptat din ce în ce mai mult, că dacă un astfel de remediu nu există, atunci nu există fericire, nimic bun, nici viitor.

Comentariu: Deci, iată o dilemă. Înțeleg că nu se poate trăi așa, că sunt așa, natura mea este așa, și în același timp, înțeleg că nu pot merge mai departe.

Răspunsul meu: Nu pot.

Întrebare: Am ajuns în punctul în care nu există cale de întoarcere și nici mers înainte. Ce ar trebui făcut în acest caz?

Răspuns: Când ajungem la o astfel de stare, începem să înțelegem, că dacă natura ne-a stabilit această sarcină, atunci evident că natura are și o soluție.

Întrebare: Este logic. Deci soluția nu este în jurul meu, nu este în prietenii mei, nu este nicăieri aici, ci în natura însăși. Și astfel, încet, încet, încep să comunic cu natura?

Răspuns: Da. Aceasta este comunicarea cu natura.

Întrebare: Deci, spun: „Soluția este în tine. Dă-mi această soluție.”

Răspuns: Da. Trebuie să se ajungă la punctul în care omul este cu adevărat obligat să se îndrepte către natură într-un astfel de mod.

Întrebare: Și în ce moment va da natura soluţii și va răspunde?

Răspuns: Când omul este în disperare completă, când are nevoie cu adevărat doar de asta.

Întrebare: Dacă generalizăm toate acestea, suntem conduși acum exact către această stare? Nu o putem ocoli, nu o putem evita?

Răspuns: În niciun caz.

Întrebare: Deci aveți un sentiment clar că suntem conduși tocmai spre asta?

Răspuns: Da. Trebuie doar să înțelegem și să simțim că inversiunea interioară se bazează pe acest punct. Este necesară; altfel nu veți trece la un alt mod de existență.

Întrebare: Și spuneți-mi, dacă vă aude un om, care sunt acțiunile sale în acel moment? Chiar dacă începe să comunice mecanic cu natura, cu Creatorul.

Răspuns: Doar să se întărească în această paradigmă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.02.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu există nimeni în afară de El, atunci cui dăruiește Creatorul?

Răspuns: Este un sistem închis, unei părți din care i s-a dat intenționat un adaos egoist opus Creatorului pentru a-L revela mai clar. Această parte joacă totul în interiorul ei.

Imaginați-vă că aveți o orchestră fără tonuri minore sau majore. Ce ați face? Armonia este necesară.

Pentru a crea această armonie și a sublinia unitatea și perfecțiunea Sa, Creatorul a creat un sistem opus, unul care Îl contrazice. Din acesta Îl puteți investiga liber și, cel mai important, Îl puteți încorona.

Tocmai datorită egoismului pe care El l-a creat și asupra căruia lucrați, îl descifrați pe Creatorul care se ascunde în acest sistem, Îl revelați, și descoperiți că El este Unicul și Cel perfect.

Din Lecția zilnică de Cabala în limba rusă, 02.09.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Studiem că atingerea adeziunii cu Creatorul este scopul. Mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt construirea unui vas (Kli)). Adeziunea cu Creatorul este un vas umplut cu lumină, starea finală în care calitățile vasului devin aceleași cu calitățile Creatorului. Apoi, omul umple acest vas cu lumină reflectată, cu atitudinea sa față de Creator, iar Creatorul umple vasul cu atitudinea Sa față de om, cu lumină directă.

Omul poate construi acest vas doar cu ajutorul grupului, deoarece părțile din interiorul vasului pot fi legate între ele doar prin intenția „iubește-ți prietenul ca pe tine însuți”.

Intenția comună pe care omul trebuie să o atingă poate fi obținută doar în grup.

Aceasta nu înseamnă că grupul îi dă forța dăruirii în sine. Mai degrabă, îi dă dorința de a atinge forța dăruirii și înțelegerea faptului că este incapabil să o atingă singur.

Îi dă conștientizarea faptului că Creatorul dorește, așteaptă și este gata să îl corecteze. Omul primește toate acestea de la grup în măsura în care se raportează la prieteni și le cere aceste forțe.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În percepţia sa, un om împarte timpul în trei noțiuni: trecut, prezent și viitor. Ce sunt acestea?

Răspuns: Prezentul este senzația care vine din influența luminii interioare. Aceasta este mai complexă decât teoria relativității a lui Einstein.

Einstein a descris o percepție specială a lumii exterioare, în timp ce Cabala descrie o percepție specială a lumii interioare a unui om, care este mult mai greu de înțeles. La urma urmei, trebuie să ne răsturnăm întregul sine pentru a o înțelege, în timp ce pentru a înțelege teoria relativității trebuie doar să răsturnăm mintea.

Simțirea trecutului este determinată de lumină – adică de împlinirea care a fost în dorință și a părăsit-o. Împlinirea care este în interiorul sufletului este prezentul. Iar împlinirea care stă în fața sufletului, gata să intre în el în momentul următor, se numește viitor.

Întrebare: Și ce este „sufletul”?

Răspuns: Sufletul este sistemul prin care simțim că existăm și care se umple cu lumina superioară.. Dacă ne dezvoltăm prin metoda Cabala, începem să simțim aceste împliniri, precum și trecutul, prezentul și viitorul care sunt asociate cu ele.

Trecutul, prezentul și viitorul sunt influența luminii care a fost, este și va fi asupra mea. Dorința mea de a mă bucura devine umplută de lumina superioară, numită Creator.

Senzația de trecut, prezent și viitor depinde de nivelul de dezvoltare al omului. Unii oameni nu sunt deloc preocupați de viitor, iar alții uită imediat trecutul. Mulți percep doar o porțiune îngustă a prezentului. Simțul timpului este individual pentru fiecare om.

Întrebare: Și unde exist eu, în trecut, prezent sau viitor?

Răspuns: Exiști în trecut, prezent și viitor, deoarece timpul nu există de la sine; există doar în simțirea ta. Toate stările tale viitoare există deja, până la ultima, în care tu și Creatorul vă contopiți în echivalență de formă și descoperi cum te umple Forța superioară, lumina care anterior rămânea în exterior.

La atingerea acestei stări finale, care se numește sfârșitul corectării, devenim umpluți de toată lumina care este încă în afara noastră.

Din KabTV, emisiunea Viaţă nouă 934 – Ce este viitprul?”, 19.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se spune că bărbații schimbă lumea, iar femeile o îmbunătățesc.

Răspunsul meu: Există ceva în asta; sunt de acord. O femeie organizează lumea. Ea tinde să o conecteze, să o facă mai convenabilă, mai confortabilă, la fel cum dorește să-și amenajeze un apartament. Așa vede ea lumea.

Un bărbat, nu. El avansează. Are nevoie de schimbări în lume, de salturi, poate chiar de „metode chirurgicale” destul de extreme.

Femeile în general, nu merg pe această cale, și prin urmare, sunt mai potrivite pentru a guverna lumea.

În general, guvernarea ar trebui să fie în pereche. Știm că în fiecare familie soția comandă în liniște, iar soțul execută. Și dacă nu o face, atunci nu este o familie. De obicei, așa este întotdeauna. Dacă un bărbat înțelege acest lucru, este bine. În Tora i se spune lui Avraam: „Fă ce îți spune Sara”. Acest lucru este corect. Cred că așa ar trebui educat un om.

Comentariu: Acum patruzeci de ani, compania Xerox a efectuat cercetări la scară largă în departamentul său de vânzări despre cine vinde mai bine. S-a dovedit că femeile sunt vânzătoare mai bune decât bărbații. De atunci, atitudinea conducerii față de femei a devenit mai favorabilă.

Într-un studiu care a implicat aproximativ 3.000 de manageri, au fost identificate mai multe calități caracteristice care disting bărbații și femeile: diferențele, avantajele și dezavantajele acestora.

Prima este puterea și leadershipul ca puncte forte. Bărbații sunt interesați de recunoașterea oficială a autorității lor. Ei avansează cu forță, și prin urmare, ating adesea culmi de carieră și niveluri salariale mai mari în comparație cu femeile.

Femeile sunt mai concentrate pe procesele interne. Este important pentru ele ca munca să fie structurată așa cum și-au imaginat-o și nu contează cine se află oficial la cârmă.

Dezavantajul: bărbații, care se străduiesc să-și satisfacă ambițiile personale, sunt mai puțin loiali companiei.

Femeile pot să nu-și dorească puterea mai puțin decât bărbații, dar sunt adesea înclinate spre indecizie în lupta pentru scaunul de conducere.

Răspunsul meu: Acest lucru este natural. O femeie, prin natura ei, nu este înclinată spre conflict; este înclinată spre pace, gata să cedeze pentru a păstra mediul, compania în care lucrează, locul ei și așa mai departe. Un bărbat poate distruge totul pentru a-și obține autoritatea. Pentru o femeie, acest lucru poate fi complet străin. Firește, femeile sunt pregătite pentru tot felul de sacrificii, în timp ce bărbații nu.

În general, în majoritatea cazurilor, femeile sunt preferabile. Poate singurul domeniu în care acest lucru este mai puțin semnificativ este armata, și chiar și acolo nu în planificare. În dezvoltarea planurilor militare, aș implica și femeile. Absența lor mi se pare necesar să o analizăm.

În cele din urmă, nu văd unde un bărbat are un avantaj față de o femeie, cu excepția implementării precise.

Comentariu: Al doilea factor este poziţia de control în funcție de sex.

Cercetătorii au concluzionat că, pe măsură ce bărbații îmbătrânesc, se bazează din ce în ce mai mult pe propria experiență și abilități. Bărbații au o poziţie de control interior, și prin urmare, adesea o stimă de sine mai mare decât femeile, care acordă o importanță mai mare imaginii și opiniilor celorlalți.

De exemplu, atunci când apar probleme într-o școală, o directoare reunește profesori și părinți pentru a discuta și a găsi o soluție împreună.

Da. Bărbații tind să folosească o metodă mai puternică.

Dezavantajul: bazarea pe sine îl face pe bărbat mai puțin flexibil și poate duce la o încredere excesivă în sine.

O femeie poate fi mai vulnerabilă din cauza unei poziţii de control externe. Afacerile necesită adesea rigiditate, și prin urmare, femeile aflate în poziții înalte adoptă uneori calități masculine și echilibrează constant viața personală și îndatoririle profesionale.

Răspuns: Principalul lucru este colectivul. Dacă colectivul înțelege că în principiu, este mai bine cu o femeie lider decât cu un bărbat, atunci întregul colectiv beneficiază. Unde este întrebarea pentru acest răspuns?

Întrebare: Următorul factor îl reprezintă procesele interne ale companiei. Un om de afaceri creează o echipă. Bărbații sunt mai orientați spre rezultate. Ei apreciază angajații care sunt mai eficienți și produc rezultate mai bune.

O femeie șef creează o familie. Ea simte starea de spirit din colectiv, se concentrează pe confortul general. Femeile tind să aibă o inteligență emoțională mai dezvoltată pentru a crea o astfel de atmosferă.

Dezavantajul este că un bărbat poate reduce eficiența din cauza unei abordări individuale slabe față de fiecare membru. O femeie poate deveni prea preocupată de ceea ce se întâmplă în colectiv. Cum poate fi echilibrat acest lucru?

Răspuns: Nu reușim să facem acest lucru nici măcar în relațiile de familie, cu atât mai puțin în colectivele mixte de astăzi.

Acest lucru necesită un colectiv cu adevărat înțelept, unde toată lumea înțelege natura bărbaților și femeilor. Discutând totul împreună, ei se ridică deasupra egoismului lor.

Aici nu există relații personale de gen în sensul obișnuit. Ei raționează ca niște psihologi clari: cum se pot conecta pe linia de mijloc, nu feminină și nu masculină, ci tocmai la mijloc. Iar linia de mijloc este cea mai eficientă, corectă și posibilă combinație a acestor două linii.

Acest lucru este foarte dificil. Trebuie să lucrăm constant la asta. Nu se poate face o dată pentru totdeauna. Prin urmare, în cadrul unui colectiv ar trebui să existe o astfel de persoană, sau poate chiar o pereche, care să susțină constant complementaritatea reciprocă a aspirațiilor interioare, deciziilor și viziunilor părților masculine și feminine. Altfel, colectivul nu va fi cu adevărat eficient.

Comentariu: Următorul factor este strategia de a câștiga bani.

Un lider bărbat este în mod natural mai puțin răbdător și își dorește profit rapid „aici și acum”. Prin urmare, este gata să își asume riscuri, să folosească abordări creative care împing afacerile înainte.

O femeie lider ia adesea decizii mai atent și mai conservator. Ea gândește mai mult pe termen lung și strategic.

Dezavantajul: bărbații, din cauza nevoii lor de a-și asuma riscuri, sunt înclinați să ia decizii pripite și să suporte pierderi financiare grave.

Răspunsul meu: Dar le place riscul. Pentru ei, riscul în sine este un fel de recompensă: „Poate că pierd, dar mi-am asumat riscul! Am fost implicat!”

O femeie, prin natura sa, trebuie să acționeze cu grijă. Trebuie să-i pese; stabilitatea este primordială la ea – menținerea stabilității acum și în viitor. Un bărbat nu are acest lucru în același mod. Pentru el, principalul lucru este să sară înainte.

Ambele mișcări sunt absolut corecte; doar complementaritatea lor reciprocă este problematică pentru societatea noastră.

Comentariu: Al cincilea factor este stilul de comunicare.

Bărbații sunt oratori excelenți care inspiră masele. O femeie câștigă în comunicarea de la distanță. Femeile sunt în mod natural mai bune la citirea comportamentului nonverbal, posedă abilități puternice de ascultare și sunt mai sensibile la propriile experiențe.

Dezavantajul: bărbații adesea nu acordă atenție detaliilor și pot pierde negocierile pe teme evidente. Femeile, cu o poziţie de control extern, cheltuiesc o energie considerabilă analizând modul în care ceilalți le percep.

Răspunsul meu: Un bărbat nu vede ce este aproape. El nu citește fețe sau acțiuni subtile – lucrurile pe care o femeie le observă, le absoarbe și după care se orientează. Un bărbat nu le vede.

În viața de zi cu zi, aceasta este o abilitate uimitoare a femeilor, de a simți mediul. Asemenea unui animal care iese la vânătoare și simte tot ce-l înconjoară cu întregul său corp, așa este și o femeie. Un bărbat nu este așa. El este orientat spre scopuri; principalul său scop este să ajungă la un anumit punct, nu vede nimic altceva.

Suntem creați diferit; nimic nu se poate face în privința asta. Omul și calitățile sale nu pot fi refăcute. Corectăm egoismul, ajutăm omul să se ridice deasupra naturii sale egoiste, dar nu deasupra calităților sale inerente. Un bărbat rămâne bărbat, o femeie, femeie. Trebuie doar să înțelegem cum să le combinăm corect.

Prin urmare, trebuie să alegem combinația potrivită a acțiunilor noastre.

Întrebare: Ce ar trebui să ia în considerare liderii, bărbații și femeile, în munca lor?

Răspuns: Un lider adecvat trebuie să adune un colectiv de mai mulți bărbați și femei, precum un consiliu de administrație, care vor înțelege corect colectivul în sine, prin discuții vor înțelege corect sarcinile sale, își vor înțelege corect propria natură și vor determina cum să le combine astfel încât să dezvolte linia de mijloc, care să țină cont în mod optim de ambele abordări și să producă cel mai bun rezultat.

Și totuși, acest rezultat nu va fi în mod natural nici feminin, nici masculin, ci intermediar. Va fi întotdeauna un fel de compromis.

Trebuie să învățăm să trăim exact pe linia de mijloc.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 26.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→