Nu trebuie să fiu de acord cu tot ce se întâmplă în jurul meu, deoarece tot ce văd este perceput prin simțirile mele egoiste. Totuși, vreau să folosesc totul corect pentru a mă îndrepta în direcția corectă.

Nu caut să schimb realitatea sau să o las așa cum este; vreau să-mi schimb percepția, senzațiile, astfel încât să pot vedea imaginea adevărată în care este revelată o singură forță, o energie, o intenție, o singură sursă.

Nu mă străduiesc să-L dezvălui pe Creator direct, ci mai degrabă să dobândesc vasul (Kli) pentru revelarea Sa. Căci, cum pot vedea ceva ce se află la zece kilometri distanță de mine? Am nevoie de binoclu, adică de un instrument. Iar instrumentul pentru revelarea Creatorului este conexiunea dintre noi. Aici ne punem toate eforturile.

În măsura în care ne unim și ne concentrăm împreună, claritatea vederii noastre crește. Apoi, în loc de o imagine neclară, în loc de miliarde de oameni, animale și plante, încep să văd din ce în ce mai clar singura forță și singura sursă.

Lumina superioară este în repaus absolut; Ceea ce ne trebuie este doar vasul (Kli) pentru revelarea sa, un instrument ale cărui calități seamănă cu cele ale luminii însăși.

Grupul de zece și grupul mondial protejează omul care se află în interiorul lor, acționând ca un tampon, un absorbant, care înmoaie trepidațiile externe, precum cele zece Sfirot ascunse.

Cum ar trebui să reacționăm corect la fiecare situație? Nu înțeleg ce se întâmplă și nici nu știu ce să fac. Principalul lucru este să ne integrăm în grup cât mai mult posibil și să folosim acest instrument și să ne acordăm constant în raport cu ceilalți.

Deși sunt doar o Sfira individuală în cadrul grupului de zece, o acordez în raport cu întreaga structură și apoi înțeleg ce se cere de la mine. Așa cum o coardă de chitară este acordată comparând sunetul ei cu celelalte, tot așa, eu trebuie să mă acordez constant în raport cu grupul; altfel, starea mea nu se va schimba.

Și după ce prietenii mei m-au ajutat să mă acordez corect în raport cu ei, eu trebuie să-i ridic. Aici începe adevărata mea muncă. Acesta este un sistem viu în care are loc un proces constant de schimb și interacțiune.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/02/20, „Munca în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când stabilește omul prima dată o conexiune cu Creatorul?

Răspuns: Crezi că nu ai această conexiune chiar acum? Un nou-născut care nu știe nimic despre asta are cea mai puternică legătură cu mama sa. Și mai târziu va trebui să construim ecrane deasupra dorinței noastre de a primi plăcere.

Cu cât suntem mai tineri spiritual, cu cât suntem mai mici, cu cât suntem mai aproape de începutul căii, cu atât conexiunea noastră cu Creatorul este mai puternică. La urma urmei, deocamdată nu suntem deranjați de diversele înțelepciuni și dorințe egoiste care se desfășoară și care ne separă de Creator.

Punctul de adeziune este construit de omul care separă de Creator dorința de a se bucura care se revelează în el, și se contopește cu Creatorul deasupra acestei dorințe. Dar acum suntem contopiți cu Creatorul prin dorințele noastre într-un mod natural.

Cu alte cuvinte, omul este întotdeauna în adeziune cu Creatorul; singura diferență este ce procent din această adeziune este atribuit Creatorului și cât este atribuit omului însuși. Să presupunem că este 40/60 acum, așa se numește gradul meu spiritual. Dacă 125 de pași sunt parcurși ca 100%, atunci mă aflu în prezent la două treimi din înălțimea scării.

Cu cât îmi sunt revelate mai multe dorințe și le corectez, cu atât este mai mare adeziunea obținută prin puterea superiorului, pe care o pot prelua acum și susține cu propria mea putere.

Dar nu părăsim niciodată adeziunea cu Creatorul. Nimic nu se schimbă în afară de înțelegerea, conștientizarea și atingerea unei singure stări constante, neschimbate.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala din 26.12.2012, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Întrebare: În Introducere la TES, este scris: „Vei vedea lumea ta în viața ta.”

Percep acest lucru ca pe o recompensă pentru unificarea noastră; adică, primim lumina, iar aceasta ne corectează. Cum putem evita folosirea acestei cunoașteri în mod egoist?

Răspuns: Dacă mă gândesc doar la apropierea spirituală de Creator, adică la calitatea dăruirii, atunci voi avansa în mod natural corect. La asta trebuie să mă gândesc constant.

Întrebare: Când intrăm în munca din Tora, încă nu avem o înțelegere clară a ceea ce este Lişma sau unde se află dorințele noastre. Intrarea este ușoară, dar este foarte dificil să menținem precizia și puterea în a ne întoarce către Creator. Cum putem câștiga încrederea că posedăm chiar acea credință care ne va conduce la aceasta?

Răspuns: Acesta este un lucru la care trebuie să lucrăm.

Întrebare: Avem capacitatea de a simți și de a direcționa puterea Torei către locul defectului și al corupției? Sau ar fi mai corect să ne bazăm pe acțiunile luminii asupra noastră?

Răspuns: Acestea sunt două direcții complet diferite. Le vom studia mai târziu.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala din 11.10.2025, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să trecem prin suferință pentru a atinge stări înalte?

Răspuns: Desigur, nu este necesar. Trebuie doar să înțelegem prin ce etape trebuie să trecem în cadrul dorinței noastre și să încercăm să o facem cât mai repede posibil. Principalul lucru este să depășim faza actuală prin care trecem, când nu înțelegem pe deplin unde ne aflăm, și să ieșim din ea cât mai curând posibil. Dar trebuie să ieșim din ea corect.

Întrebare: Deci, pentru a ieși corect, trebuie să accelerăm prin conexiunea dintre noi?

Răspuns: Totul se întâmplă prin conexiune.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala 10/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că Natura, cu „N” majusculă, este echivalentă cu conceptul de Creator. Gematria (valoarea numerică) a acestor două cuvinte ebraice este aceeași. Deci, vorbim despre Creator, nu-i așa?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și spuneți, că dacă suntem buni cu Creatorul, atunci El va fi bun cu noi.

Răspunsul meu: Firește. Îndepliniți poruncile Sale și veți vedea cum El se raportează la voi în același mod! Poruncile sunt legile Naturii.

Legile Naturii nu sunt fizica, matematica și așa mai departe, ceea ce știm din știință. Legile Naturii se referă la nivelul atitudinii omului față de lume: cum se raportează oamenii unii la alții, cum se raportează omul la natura mineral, vegetală și animală, cum se raportează omul la univers, la tot. Asta se înțelege prin atitudinea unui om față de Creator.

În general, aceasta ar trebui să fie pur și simplu iubire, o atitudine corectă și sinceră față de tot ce este în afara voastră.

Comentariu: Deci, am deja iubire pentru mine însumi, nu există nicio scăpare de asta.

Răspunsul meu: Acesta este egoismul tău.

Întrebare: Și iubirea pentru ceilalți, pentru ceea ce este în afara mea, spuneţi că nu există?

Răspuns: Nu, desigur că nu.

Întrebare: Sau poate este insuficientă?

Răspuns: Nu! Nu există deloc.

Întrebare: Cum poate să iasă omul din sine și să iubească ceva din jurul său? Există pași pe care trebuie să îi facă omul? Practic, vorbim acum despre cum să reziste sau să oprească acest război pe care Natura ni l-a declarat. Dacă este posibil, vă rog să oferiţi câteva sfaturi concrete. Cum poate omul să iasă din sine și să iubească ceva din afara lui?

Răspuns: Exact asta înseamnă „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Aceasta este porunca principală și generală a întregii Tore.

Întrebare: Când spuneţi „aproapele”, vă referiţi la o altă persoană?

Răspuns: În general, se referă la tot ceea ce te înconjoară. Trebuie să dezvolți această iubire în tine și să începi să o oferi. Nu doar rațional „iubește-l pe acesta puțin mai mult, pe acela puțin mai puțin” și așa mai departe. Iubește! A iubi înseamnă că inima îți spune cum să te raportezi la el.

Comentariu: Exact asta e problema. Nu înțelegem cu adevărat ce înseamnă să iubești cu inima.

Răspunsul meu: Trebuie să lucrezi la asta. Nu e ca și cum ai apăsa un întrerupător. Este un întreg proces să iubești pe cineva din afara ta.

Întrebare: Ce înseamnă să iubești?

Răspuns: A iubi înseamnă să te raportezi la celălalt ca la tine însuți. Ce ar putea fi mai simplu?

Comentariu: Este adevărat. Și nu putem face acest pas.

Răspunsul meu: Nu, nici măcar nu înțelegem cum.

Întrebare: Deci cum putem face asta atunci?

Răspuns: Nu știu. Poate ar trebui să mă uit mai întâi la un film despre cum o persoană se iubește pe sine, ca să pot învăța cum ar trebui să-i iubesc pe ceilalți.

Întrebare: Vreţi să-l copiaţi?

Răspuns: Da. Arată-mi într-un film, cum mă iubesc pe mine însumi fără filtre. Și pornind de acolo, voi vedea cum ar trebui să-i iubesc pe ceilalți, astfel încât să am mereu acest exemplu în față.

Comentariu: Deci, trăiesc constant dorind să primesc ceva dulce, bun, cald, amabil, sincer, așa vreau să mă trateze ceilalți.

Răspunsul meu: În principal, vrei mereu să ai dreptate.

Întrebare: Trebuie să renunț brusc la asta și să spun: „Ai dreptate”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Aceasta este o muncă serioasă. Se va calma Natura, atunci?

Răspuns: Desigur că se va calma! Pentru că tu, principalul inițiator al întregii negativități, pur și simplu te vei elimina din imagine. Natura ne corectează și ne conduce tocmai la această realizare.

Întrebare: Chiar este Natura așa?

Răspuns: Da. Natura ne răspunde. A dat lumea, acest Pământ, în mâinile oamenilor: „Fă cum vrei.”

Comentariu: Dar în esență, Natura însăși dăruiește, ea dăruiește.

Răspunsul meu: Dăruiește și dăruiește în măsura în care tu dăruiești și dăruiești.

Comentariu: Deci, puneţi un semn egal aici, dacă devin ca el, totul va fi bine.

Răspunsul meu: Omul trebuie să ajungă la echivalență cu Creatorul. De aceea, Natura nu va ceda în această privință.

Întrebare: Deci pe scurt, trebuie să corespundem Creatorului, asta este?

Răspuns: Da. Ce altceva?

Întrebare: Numai, cum putem face asta de fapt!? Nu se va calma Natura până nu vom ajunge la asta?

Răspuns: Nu! Exact asta este scris: „Ridicați-vă la nivelul Creatorului.”

Comentariu: Am înțeles. Dar știți, seismologii deja prevăd că acest lucru nu se va opri, că va continua să se cutremure, să se cutremure și să se cutremure. Ceva se întâmplă cu miezul Pământului. Nu voi intra în detalii tehnice, dar spun că se vor deschide din ce în ce mai multe locuri unde se va cutremura serios. Asta spun ei.

Răspunsul meu: Creatorul pare să se joace cu Pământul nostru ca şi cu o minge.

Întrebare: Deci, va continua acest lucru, așa cum spuneţi, până când vom lua această decizie și vom începe să ne îndreptăm spre Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Trebuie doar ca noi să luăm decizia? Asta este tot ce ni se cere?

Răspuns: Să fii de acord! A accepta înseamnă a fi de acord. Nu este ca la o întâlnire unde se ajunge la o decizie unanimă, iar apoi toată lumea merge acasă. Aici trebuie să existe un acord unanim între toți oamenii pentru a trăi după principiul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Întrebare: Putem spune că toate cele 613 sau 620 de porunci sunt incluse în aceasta?

Răspuns: Desigur.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aşa cum au scris înţelepţii noştri (Brachot 32), „Rabi Şamlai a spus, ‘Omul trebuie totdeauna să laude Creatorul şi apoi să se roage’. De unde am primit asta? De la Moise, aşa cum este scris, ‘Şi L-am implorat atunci pe Domnul‘. Este de asemenea scris, ‘O Doamne Dumnezeule, Tu ai început’ şi este scris, ‘Lasă-mă să trec peste, mă rog Ţie, şi să văd Ţara cea bună’”.

Şi motivul pentru care noi trebuie să începem cu slăvirea Creatorului este acela că în mod natural, când cineva îi cere ceva celuilalt, trebuie să existe două condiţii:

1. Ca el să aibă ceea ce îi cer, precum bogăţie, putere şi renumele de a fi bogat şi prosper.
2. Ca el să aibă o inimă bună, adică o dorinţă de a le face bine celorlalţi.

 (Rabaş – Art.17, Part.2, 1984-Agenda Adunării 1”).

Întrebare: De ce trebuie mai întâi ca omul să-L laude pe Creator?

Răspuns: Pentru că nu vreau să simt nimic altceva în viață sau în lume în afară de măreția Creatorului. Nu am nevoie de nimic mai mult.

Acest lucru dictează toate gândurile, dorințele, acțiunile și viziunea mea asupra lumii. Îmi modelează viziunea asupra lumii și creează o imagine corectă a realității. Măreția Creatorului este mai presus de orice.

Dacă apare o inconsecvență, o problemă sau o amenințare, măreția Creatorului acoperă totul. Înțeleg că El Însuși este Cel care pune acest lucru înaintea mea, astfel încât să-L pot înălța și mai mult în ochii mei. Aceasta este singura muncă pe care trebuie să o fac.

Am nevoie de măreția Creatorului pentru a-I dărui, pentru a acționa de dragul Lui și pentru a nu mă gândi la mine, astfel încât importanța Lui să-mi umbrească egoismul.

Întrebare: Și Creatorul mă ajută în acest sens?

Răspuns: El este gata să mă ajute dacă Îl cer. Dar de fiecare dată, devine mai greu pentru mine să cer și să-L conving că trebuie să simt măreția Lui; altfel, nu voi putea rămâne constant îndreptat către El.

Întrebare: Se întâmplă acest lucru deoarece Creatorul dorește să mă întorc continuu către El?

Răspuns: Creatorul vrea cu siguranță să ne întoarcem către El, dar El nu ne atrage niciodată către Sine, pentru a nu ne priva de liberul arbitru.

Întrebare: Și de aceea avem nevoie de mediu (grupul de zece, grupul, învățătorul), pentru a lovi în acest unic punct?

Răspuns: Da, doar pentru a dezvălui măreția Creatorului. Singur, nu o pot dezvălui. Trebuie să muncesc cu alții. Creatorul îmi este revelat doar prin grupul de zece. Grupul de zece este prisma prin care El acționează asupra mea.

Întrebare: Ce este în acest caz, rugăciunea pentru prieteni?

Răspuns: Aici nu există prieteni și nici „eu”. Există întreaga creație, tot ceea ce a fost creat de Creator, eu și El. Vreau să devin un canal al luminii Creatorului către întreaga creație. Asta înseamnă să devii un slujitor al Creatorului.

Din KabTV „Ultima generație”, 06.06.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să căutăm fericirea sau nu? Sau ea este tot în mâinile Creatorului?

Răspuns: Nu cred că este posibil să o găsim. Nu cred că fericirea poate fi găsită. Fericirea trebuie creată. Adică, trebuie să te pui într-o stare în care știi exact cum să o forțezi să fie dezvăluită, apoi o vei vedea.

Întrebare: O întrebare foarte importantă este: „Ce înțelegeţi prin cuvântul «fericire» când îl spuneţi acum?”

Răspuns: Prin fericire înțeleg sentimentul că viața cuiva a fost un succes.

Întrebare: Are omul un astfel de sentiment spre sfârșitul vieții sale sau de-a lungul vieții sale: „Trăiesc viața corectă; viața mea este un succes”? Cum este?

Răspuns: Nu, cred că se întâmplă spre sfârșit.

Întrebare: Deci este întotdeauna o muncă în desfășurare? Rezultă că viața noastră este o muncă constantă în desfășurare?

Răspuns: Da, atunci când omul caută încă, tot mai mult, să-și reconstruiască viața iar și iar, astfel încât să-i aducă fericirea pe care o imaginează. Să presupunem că eu îi fac pe oameni fericiți, îmi fac familia fericită, orice își poate imagina omul.

Întrebare: Deci, direcționezi acum vectorul „departe de mine” – pentru a-i face pe alții fericiți. Despre asta vorbiţi mereu. Așa descopăr eu sensul vieții? Deci, într-un fel, ajung la concluzia că asta îmi aduce fericire?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este aceasta o muncă constantă?

Răspuns: Este o muncă constantă care nu se poate opri niciodată. Și omul ar trebui să înțeleagă clar cum să facă asta.

Comentariu: Dar pe parcurs, el este dezamăgit, urcă din nou și așa mai departe.

Răspunsul meu: Nu știu ce înseamnă să fii dezamăgit. Trebuie doar să-ţi imaginezi calea. Și apoi „călătorul va stăpâni calea”.

Comentariu: Adică, pentru ca fericirea să te urmeze, nu înseamnă că ești fericit; trebuie să muncești tot timpul pentru a-i face pe ceilalți fericiți. Și nu este ușor, așa cum o înțelegem noi.

Răspunsul meu: Nu contează că nu este ușor. Există ceva ușor în viață? Nimic nu este ușor.

Întrebare: Dar este aceasta calea? Această cale anume?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când spuneţi „calea luminii” și „calea întunericului”, ce vreţi să spuneţi prin asta?

Răspuns: Calea luminii este atunci când aduci lumină oamenilor. Iar calea întunericului este atunci când nu poți face asta.

Întrebare: Nu poți, sau nu vrei?

Răspuns: Cred că „nu pot” și „nu vreau” sunt același lucru.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 31.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 „Și înțelepții vor străluci ca strălucirea firmamentului.”

Astfel, odată cu corectarea firmamentului, Parsa, KHB TM de Ațilut au fost divizate și împărțite, și doisprezece Parţufim au ieșit din ele:

1. Keter a fost împărțit în patru Parţufim: Atik și Nukva, Arich Anpin și Nukva.
2. Hochma și Bina au fost împărțite în patru Parţufim: AVI superior și YEŞSUT.
3. Tiferet și Malchut au fost împărțite în patru Parţufim: marele ZON și micul ZON.

Prin urmare, acești doisprezece Parţufim sunt numiți „strălucirea firmamentului”, deoarece au fost creați și au ieșit la iveală prin forța firmamentului.

Prima strălucire este strălucirea celor care strălucesc în iluminarea strălucirii.

A doua strălucire este strălucirea care strălucește și sclipește pe mai multe părți.

Prima strălucire este Parţuf Atik, iar a doua strălucire este Nukva sa. Atik însuși provine din Malchut neîndulcit, deasupra firmamentului, care este materia nefisurată. Totuși, această Malchut este rădăcina lui Malchut îndulcită și ea aprinde luminile lui Bina după ce acestea au fost stinse (RAŞBI, Zohar pentru Toți, Vol. 3, VaYera „Și iată, Trei Bărbați – 1”).

Zohar-ul este totalitatea luminii care trece prin Atik și Arich Anpin către ZON și intră în Nukva.

Sufletele care urcă din lumile BYA (Bria, Yeţira, Asia) și intră în Malchut al lumii Aţilut dezvăluie această lumină acolo, și prin urmare, se numește Zohar (strălucire).

Întregul sistem este activat de dorința, intenția și rugăciunea noastră (MAN) atunci când ne implicăm în studiul Zoharului.

Cererea noastră se ridică în sus, ajunge la Atik, iar de acolo lumina începe să coboare spre noi. Această lumină se numește Zohar.

Această lumină ne corectează și ne umple.

De asemenea, susține și animă întregul sistem, îl pune în mișcare și readuce toate părțile sale la scopul creației.

Din a doua parte a Lecţiei zilnice de Cabala 19/03/10, Cartea Zohar

Filed under: Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credința mai presus de rațiune este intrarea în lumea spirituală, deoarece tocmai aceasta ne determină locul. Este ca o carte de identitate care atestă cine este omul, unde se află în relație cu umanitatea, cu egoismul său, cu Creatorul și cu întreaga realitate. Acest parametru unic – credința mai presus de rațiune – definește întregul om.

Zi de zi, lucrăm din nou și din nou la credința mai presus de rațiune până când treptat, intrăm în ea. Acest lucru poate dura mult timp, dar de fiecare dată facem încă un pas înainte.

Și trebuie să credem de asemenea, cu credință mai presus de rațiune că în fiecare zi avansăm spre acest concept până când devine o parte a omului, determinând gradul său spiritual: omul care se află  deja în lumea adevărului, adică în lumea spirituală, în adeziune cu prietenii și cu Creatorul și urcând pe scara spirituală.

Se spune că sarcina noastră este să depunem eforturi, iar mântuirea Creatorului vine într-o clipă. Aceasta înseamnă că începem să simțim o dorință de a-i iubi pe toți prietenii. Toate aceste fețe diferite de pe ecran trezesc iubire în mine, pentru că sunt cei mai apropiați oameni de mine, mai apropiați chiar decât propria mea familie, pentru că suntem cei mai apropiați unul de celălalt în cadrul sistemului sufletului comun, Adam HaRişon.

Și nu contează că unul este din Africa, altul din Italia și un al treilea din Orientul Îndepărtat; acest lucru nu are nicio semnificație, deoarece nu judecăm după calitățile materiale ale acestei lumi, ci după cele spirituale. În acest sens, suntem cei mai apropiați oameni unii de alții, părți vecine ale unui singur suflet.

Conexiunea dintre noi este posibilă doar prin sentimentul de iubire, atunci când fiecare vrea să se agațe de celălalt, să-l ajute. Iubirea acoperă toate greșelile, și în ciuda tuturor dificultăților, îmi doresc să mă unesc cu prietenii mei.

Prin urmare, dorința de corectare este o dorință de iubire. Înțelepciunea Cabala vorbește doar despre simțăminte, deoarece Creatorul a creat dorința de a te bucura, dorința de a simți împlinirea. Prin urmare, trebuie să clarificăm ce vrem să simțim și în ce organe de percepție.

Din Lecția zilnică de Cabala din 07/06/20, „Munca în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă încă nu înțeleg ce este credința mai presus de rațiune sau cum să o ating, nu este vina mea; acest lucru provine din însăși natura creației. Există egoism în fiecare dintre noi, care nu ne permite să ne ridicăm deasupra sinelui și să înțelegem cum este posibil să existăm deasupra dorinței de a primi plăcere și să ne îndreptăm spre exterior, dincolo de ego. Chiar această stare se numește credință mai presus de rațiune.

Trebuie să impun o restricție (Ţimţum) dorinței mele de a primi și să mă ridic deasupra ei, spre dăruire.

A acționa de dragul dăruirii înseamnă:

• Ceea ce este în afara mea îmi devine mai drag decât mine însumi.
• Accept acest lucru ca fiind definitoriu și decisiv.
• Întreaga mea viață depinde de grup și de Creator.
• Mă predau lor, mă dizolv în ei și nu doresc să păstrez nimic pentru mine, cu excepția unui singur punct – punctul meu rădăcină din sistemul lui Adam HaRişon.
• Cu acel punct unic, doresc să exist în prieteni, să fiu inclus în tot ceea ce este în ei. Asta înseamnă că am credință mai presus de rațiune, puterea dăruirii pe care o accesez și prin care încep să mă construiesc treptat și în mod repetat.

În cele din urmă, fiecare om trebuie să îndeplinească această muncă interioară, deoarece asta înseamnă spiritualitatea: gradul de Bina este mai înalt decât Malchut atunci când ne străduim să gândim, să simțim, să înțelegem și să percepem conform gradului superior, deasupra noastră.

Nu urc abandonându-mi locul, ci construind un nivel suplimentar de percepție pe el. Nu este vorba despre a deveni mai inteligent sau mai sensibil; aceasta ar fi doar o dezvoltare interioară, egoistă.

Dezvoltarea spirituală înseamnă că mă ridic deasupra percepției mele naturale și doresc să percep totul prin importanța prietenilor.

Trebuie să ne amintim că toate gradele și toate stările există deja în realitate; trebuie doar să facem efortul de a le accesa.

Mă aduc la gradul de credință, gradul de Bina, ceea ce înseamnă că cei care sunt în afara mea, a grupului și a Creatorului, devin mai importanți decât mine. În această formă, încep să văd, să simt și să aud ceea ce se întâmplă în interiorul prietenilor și nu în interiorul meu. Și această relație, această orientare către ceea ce se întâmplă în ceilalți și nu în mine, îmi oferă o simțire spirituală.

Dacă aș simți doar ceea ce se întâmplă în prieteni, aș fi un înger.

Dar dacă mă simt pe mine însumi și sunt și în interiorul prietenilor și în interiorul Creatorului, percepând și înțelegând ceea ce se întâmplă cu ei, atunci sunt numit cabalist, ceea ce este un grad mult mai înalt decât cel al unui înger.

Aici, omul începe să atingă adevăratele calități spirituale.

Deasupra rațiunii înseamnă a acționa conform dorinței de a dărui, de dragul conexiunii, conform definițiilor spirituale – nu celor corporale. În lumea materială, fiecare există separat; nu există conexiune. Fiecare acționează pentru sine și nu pentru dăruire.

Dar mă străduiesc să stabilesc starea de unitate și dăruire reciprocă, să încep să simt o astfel de realitate și să văd întreaga lume prin ea.

Vreau să văd pe fiecare prin ochi diferiți, nu ai mei, ci prin ochii grupului de zece.

Și același lucru este valabil și pentru simțirile mele, inima mea, mintea mea; În tot ceea ce fac, mă străduiesc să ating percepția colectivă, să văd lumea nu ca pe un singur om, ci ca pe un grup de zece.

Pentru că grupul de zece este o structură spirituală, un Parţuf, și tot ceea ce este revelat în el este o stare spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala din 08/09/20, „Munca în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→