Întrebare: Ce este odihna spirituală?

Răspuns: Se spune că nu există odihnă în această lume, nici în cea viitoare. Trebuie să mergem înainte constant, fără întrerupere. Și când atingem corectarea completă, adică atunci când ne ridicăm în sfârșit deasupra egoismului nostru în atingerea absolută și deplină a lumii superioare, atunci totul va ajunge într-adevăr la o stare de odihnă completă, eternă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 19.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul ne face să credem că nu suntem singurii care ne simțim din interior, ci că există alți oameni în jurul nostru care ne percep și ne evaluează. Aceasta este o iluzie, o înșelăciune! Nu există nimic în exterior, totul este doar în interiorul meu.

Cu aceste impresii suplimentare, El extinde Kelim [vasele] noastre, construiește noul nostru nivel și ne ridică deasupra nivelului animalic, la nivelul lui „Adam” [„asemenea Creatorului”] pentru a deveni ca El.

Ni se pare că Creatorul este în exterior și că noi vorbim, interacționăm și cooperăm cu cineva din afara noastră. Îl imaginez în fața mea, apoi Îl aduc înăuntru și ne contopim cu El. Atunci nu există nimic în fața mea, El și eu devenim una.

Dar deocamdată, mi-l imaginez în afara mea. Aceasta este o iluzie înșelătoare, dar din cauza ei, deoarece consider Kelim ale mele ca fiind „exterioare”, câștig Aviut [grosime] suplimentar de dorință, egoism [o dorință în care mă simt pe mine în raport cu ceilalți sau pe ceilalți în raport cu mine), ceea ce mă ajută să ating calitatea superioară și să devin precum Creatorul.

Trebuie doar să aduc această imagine din exterior înăuntru și mă voi contopi cu El!

Ce se întâmplă după această corectare finală numită Gmar Tikkun? Cabaliștii spun că sfârșitul corectării noastre este doar începutul unei noi stări. Odată ce mi-am corectat dorințele, va începe o nouă etapă. Să așteptăm și să vedem.

Din Lecția zilnică de Cabala din 04.01.2010, Baal HaSulam, Articole, „Prefață la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare suflet este conectat la lumea infinitului printr-un lanț, o scară de grade spirituale, cu o slăbire treptată a luminilor și a Kelim (vaselor). În momentul în care stabilesc o conexiune cu infinitul, trezesc acest sistem. De fapt, el există în mine și doar pare a fi exterior mie.

Există doi în univers: omul și Creatorul și este necesar să-i dau cumva omului senzația că există în afara Creatorului, astfel încât să pot înțelege ce este separarea de El, opoziția, distanțarea, apropierea și adeziunea la Creator. Prin urmare, am fost creat în mod deliberat în așa fel încât să percep realitatea ca fiind împărțită în ceea ce este în interiorul meu și ceea ce este în exterior.

Atunci îmi devine mai ușor să înțeleg ce sunt „eu” și Creatorul, ce sunt ruptura și conexiunea, o stare inconștientă și ascunderea sau, dimpotrivă, ce sunt apropierea de El și adeziunea la întreg.

Creatorul aruncă tot ceea ce simt în mine și se dovedește că percepția mea este împărțită în două: cea interioară, care este tot ceea ce primesc, și cea exterioară, ceea ce dau, dar fără intenția corectă. Astfel, lumea exterioară sunt Kelim ale mele care îmi sunt prezentate în mod deliberat ca fiind străine și necunoscute, astfel încât să pot înțelege ce este dăruirea. Dacă încep să mă raportez la ele ca la o parte din mine, atunci voi înțelege cât de îndepărtată de mine este dăruirea și cât de opusă și indezirabilă este!

Încearcă să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți; nu este deloc simplu. Nu pot. Și asta înseamnă că nu pot dărui, nu mă pot apropia de Creator. Nu, stai, Îl vreau pe Creator! Dar cum Îl vrei tu? Trebuie să demonstrezi asta și tocmai aceasta este singura cale corectă.

Din Lecția zilnică de Cabala 04.01.10, Baal HaSulam, Articole, „Prefață la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se combină lumina directă și cea reflectată?

Răspuns: Când lumina directă și cea reflectată se întâlnesc, fiecare Sfira de lumină intră în toate Sfirot, într-un mod similar interferenței undelor, unde multe unde se suprapun. Datorită acestui fapt, pătrundem mai adânc în planul creaţiei, în Creator, atingem dorința Sa originală, din care a apărut această suprapunere de unde și Sfirot individuale.

Trecând de la particular la general, te adâncești în această generalizare superioară și atingi gândul și intenția Sa cu privire la creaturi. La atingerea acțiunii Sale, devii la fel.

Lumina directă și cea reflectată sunt munca ta în relație cu ceilalți. Cele nouă Sfirot de lumină directă care ajung la Malchut al tău apar din includerea ta în mediu. Altfel, nu ai putea revela lumina directă. O revelezi doar dacă ești conectat la grup.

Ai putut să te conectezi cu mediul și să revelezi lumina directă din el, făcând o restricție asupra dorinței tale.

Mai întâi, trebuie să atingi o stare în care vrei să te conectezi cu mediul tău și să descoperi răul din tine, dorința de a-i folosi pe toți. Te rogi pentru o dorință bună, și după mult efort, dobândești forța restricției și neutralizezi egoismul tău față de ceilalți. După aceea, ceri puterea de a dărui altora. Începi să descoperi că există o conexiune între voi.

În conexiunea dintre tine și ceilalți, începi să dezvălui lumina directă care strălucește asupra ta de acolo. Deoarece dorința ta este restricționată, lumina poate străluci asupra ta. Strălucește asupra ta în măsura acestei restricții, în măsura în care poți evita plăcerea egoistă din această conexiune, căldura și iubirea celorlalți și participarea lor.

Pe lângă această restricție, trebuie să construiești un ecran care determină cum te vei comporta cu prietenii tăi și cum vei dărui Creatorului, lui Keter, prin intermediul lor. Așa dezvolți sistemul răspunsului tău către Creator, sistemul luminii reflectate.

Valurile de lumină directă vin la tine de sus, iar lumina reflectată se ridică de jos și se suprapune peste lumina directă ca niște valuri suprapuse, completând-o. Mai mult, fiecare undă capătă propria formă specială, trecând printr-o deschidere specială, dorința. Se pare că tu, cu toate dorințele tale, ești inclus în toate calitățile și dorințele tuturor celorlalți. Și când ajungi în cele din urmă la Keter, creezi o mică aparență a Creatorului din tine însuți. Aceasta se numește lumină reflectată. Și acolo, în Keter, tu și El vă contopiți.

Dar toate acestea, sunt de la început exprimate în legătură cu ceilalți; altfel, nu vei simți nici lumina directă, nici nu vei crea lumină reflectată. Nu suntem capabili să acționăm în relație cu Creatorul. Acționăm în cadrul unei dorințe generale sparte, străduindu-ne să ne unim cu ea, să fim incluși în ea.

Nu avem alt loc unde să acționăm decât prin dorințele noastre sparte, care ne sunt prezentate sub forma societății. Creatorul este o acumulare a tuturor acestor dorințe, o sursă ascunsă care ne controlează. Sarcina noastră este să răspundem guvernării Sale și să venim la El, apoi El va fi revelat. Adică, întreaga sarcină este să pătrundem dorințele altora.

Din Lecția zilnică de Cabala 02.09.12, Baal HaSulam, Articole, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt „lumina reflectată” și „lumina directă” în munca spirituală?

Răspuns: Lumina reflectată este relația reciprocă a creației cu Creatorul atunci când aceasta dorește să devină similară cu El. Este acțiunea efectuată de creație cu intenţia de a semăna cu acțiunile Creatorului. Lumina reflectată este măsura în care creația devine similară cu Creatorul, egală cu El. Este îmbrăcarea luminii directe, vasul în care acestea se contopesc una cu cealaltă.

Lumina reflectată este dăruire. Este ceea ce dezvăluie creației realitatea superioară. În măsura în care omul își dezvoltă lumina reflectată, începe să vadă ce altceva există în lume în afară de propriul egoism, adică în afară de realitatea noastră imaginată.

Percepem toate acestea în lumina reflectată, ca și cum ar fi într-un organ senzorial unificat. Lumina reflectată ne oferă capacitatea de a vedea ce se află în afara noastră. Toate calitățile noastre devin aranjate în funcție de conexiunea lor integrală, în funcție de dăruirea către ceilalți. Începem să asamblăm toate calitățile noastre interioare într-o imagine a dăruirii și să examinăm cum să le conectăm cel mai bine pentru a o atinge.

Lumina reflectată exprimă rezultatul muncii mele interioare. Este atitudinea mea, care exprimă iubire, dăruire, dorința de a mă uni, tânjire și străduință. Și în interiorul acesteia, eu dezvălui lumina directă, atitudinea Creatorului față de mine, iar lumina reflectată este atitudinea mea față de El.

Nu există nimic altceva decât relații. Crezi că vei primi ceva material de la Creator? Vei fi plin chiar de atitudinea pe care dorești să o dăruiești Lui. Iubirea devine împlinirea ta. Ceea ce ni se dezvăluie este doar simţirea măreției Creatorului și dă împlinire completă dorinței noastre de a primi. Lumina NRNHY, lumina infinitului, totul este propria ta atitudine față de Creator.

Din Lecția Zilnică de Cabala 11.07.12, Baal HaSulam, Articole, ,,Studiul Celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și care este scopul pentru care El a inventat întreaga realitate din faţa noastră în lumile superioare și în lumile inferioare?…

Totuși, ar trebui să înțelegem această întrebare a înțelepților noștri, care au pus-o: „Dacă scopul creării lumilor a fost de a încânta ființele Sale create, de ce a creat El această lume trupească, tulbure și chinuită?

Fără aceasta, El ar putea cu siguranță încânta sufletele cât de mult ar fi vrut, așa că de ce a adus El sufletul într-un corp atât de tulbure și murdar? (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot, Vol. 1, Partea 1, „Observaţie interioară”).

Există 125 de grade de atingere a Creatorului. Cinci Sfirot formează un Parţuf, cinci Parţufim formează o lume și există cinci lumi în total. Se pare că cinci Sfirot înmulțite cu cinci Parţufim și cinci lumi fac în total 125 de grade.

Pentru a le atinge, de la zero până la corectarea finală (infinit), am nevoie, ca om în care nu există încă nimic spiritual, să urc pe această scară din exterior.

Prin urcarea la primul grad, încep să dobândesc un vas spiritual, un suflet (Neşama).

Înainte de a intra pe scara spirituală, reprezint o dorință materială (animalică) de a primi, iar după ce intru, o dorință de a primi cu intenție.

Atingând un anumit grad, cad din nou într-o stare animalică pentru a urca la gradul următor. Numai așa! Nu am altă opțiune decât să fac o astfel de „buclă” la fiecare pas.

Întrebare: De ce, pe lângă starea animalică, dorința de a primi, există starea proteică, corpul nostru?

Răspuns: Ți se pare că există pentru că, atât timp cât nu ai realizare spirituală, trebuie să simți dorința ta de a primi. Materia trebuie să existe cumva la nivel mineral, vegetal și animal. Iar ceea ce se referă la tine ca ființă umană sunt doar dorințele tale. Dacă acestea au vreo legătură cu materia, este doar pentru că s-au îmbrăcat în ea. Dar în principiu, acest lucru nu contează.

Întrebare: În ce scop ne aflăm în iluzia că avem corpuri?

Răspuns: Aceasta este o condiție necesară pentru prezența ta constantă în dorință.

Întrebare: Ce înseamnă „a aduce sufletul în trup”?

Răspuns: Sufletul este dorința de a primi cu intenția corectă. Dar uneori sufletul implică lumina care intră în dorință. Și apoi se dovedește că sufletul intră și iese.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 15.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Contribuie suferința cu adevărat la dezvoltarea sufletului?

Răspuns: În mod natural, suferința îndepărtează omul de egoism, purifică și înalță. Dar aceasta nu ar trebui ridicată la rangul de ceva sfânt sau dezirabil, deoarece scopul creaţiei din partea Creatorului este de a încânta ființele create.

El ne-a creat pentru a ne oferi plăcere, nu pentru a ne pedepsi. Prin urmare, trebuie să evităm suferința. Este nedorită atât din partea noastră, cât și din partea Lui. Suferința vine doar pentru că folosim greșit ceea ce ne trimite Creatorul.

Întrebare: Dacă mă raportez corect la suferință, încetez să o mai simt?

Răspuns: Nu. Ea încetează să fie simțită doar dacă o realizezi corect. Dar asta nu înseamnă că stai și suferi și te angajezi în auto-chinuire.

În principiu, munca spirituală ideală spune că suferința ar trebui să fie „suferința iubirii”, nu pentru că nu primesc, ci pentru că nu dăruiesc, nu iubesc suficient.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 21.05.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Hanuka simbolizează granița dintre deșert și Țara Israelului. Unde se află Hanuka exact, pe calea spirituală?

Răspuns: Hanuka este calitatea Bina, nivelul Bina, în timp ce Țara Israelului este calitatea Keter, când Malchut se conectează cu Keter. Prin urmare, Hanuka se află la jumătatea drumului către Keter, către cel mai înalt grad de conexiune, iubire și adeziune cu Creatorul și revelarea Creatorului.

Hanuka simbolizează doar revelarea unei conexiuni corecte între noi, dar nu încă una completă. Și prin urmare, este doar o Hanaya, Hanu-ko, o oprire pe parcurs, la granița dintre revelarea Creatorului, atingerea Creatorului și adeziunea cu Creatorul, care are loc de Purim.

Trecerea de patruzeci de ani prin deșert este o apropiere de sărbătoarea Hanuka, ridicându-se deasupra egoismului. Și după aceea, trebuie să existe o mișcare spre Purim.

Întrebare: Cum are loc tranziția ulterioară de la Hanuka?

Răspuns: Când stăpânim pe deplin calitatea Bina, și Malchut se conectează cu ea, aceasta este complet inclusă în Bina. Această stare se numește starea mică (Katnut). După aceea, începem să ne îndreptăm toate dorințele către calitatea dăruirii și a iubirii; adică nu doar să lucrăm pentru a nu primi, ci să-i umplem pe ceilalți. Această stare se numește Purim.

Urcarea spre Hanuka simbolizează „Nu face altuia ceea ce nu-ți dorești pentru tine”, în timp ce „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este deja intrarea în Țara lui Israel (Purim).

Întrebare: Se spune că în timpul celor 40 de ani de rătăcire în deșert, generația care a trăit în Egipt a murit și s-a născut o nouă generație, care era menită să intre în Țara lui Israel. Cine sărbătorește Hanuka? Noua generație?

Răspuns: Hanuka este sărbătorită de generația care s-a născut în deșert. Pentru că este deja detașată de Malchut, de egoism.

Din KabTV, emisiunea „Semnificația cabalistă a zilelor de Hanuka”, 07.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată suferința care ne este sortită pe calea dezvoltării naturale trebuie dezvăluită. Existăm într-un sistem și trebuie să recunoaștem tot răul nostru pentru a-l corecta și a ajunge la bine. Dar noi putem accelera acest proces și putem transfera suferința la un alt nivel.

Prin urmare, Baal HaSulam scrie că revelarea prematură a Cărţii Zohar a adus multă suferință, dar în același timp a condus la faptul că astăzi lumea se află în pragul răscumpărării.

Așadar, trebuie să ne străduim să mergem înainte și să scurtăm timpul, să ne transformăm pe noi înșine și întreaga lume pe calea luminii, calea accelerării (Ahişena). Nu trebuie să așteptăm să sosească momentul loviturilor, ca acestea să fie revelate de sus, manifestate în această lume și să ne oblige să ne corectăm. La urma urmei, putem accelera dezvoltarea pe cont propriu și să mutăm loviturile pe un alt plan. Și, deși vom suferi în continuare, acestea vor fi suferințe complet diferite.

În loc să suferim pur și simplu la nivel animal, vom suferi într-un mod uman, adică din cauza absenței gustului în viață și a necunoașterii acesteia. Și acestea sunt suferințe care deja chinuie mulți oameni astăzi, îi duc la depresie și uneori chiar la sinucidere.

Oamenii încearcă să înece aceste suferințe cu antidepresive sau medicamente. Dar acestea sunt suferințe din absența unui scop; ele aparțin nivelului uman. Anterior, suferințele erau pur materiale și pământești: din lipsa hranei, a sexului, a familiei, a banilor, a onoarei sau a cunoașterii.

Orice diseminare a metodei Cabala avansează procesul de dezvoltare generală pe calea luminii. Suferințele nu dispar, ci devin umane: din lipsa cunoașterii, a înțelegerii scopului de care omul are nevoie și nu numai a corpului animal.

Astfel, calitatea suferinței crește. Cantitatea de suferință înmulțită cu calitatea sa determină volumul vasului în care creația trebuie să dezvăluie întreaga lumină a infinitului.

m (cantitate) × h (calitate) = V (vas perfect)

Dacă calitatea suferinței crește, atunci cantitatea ei scade și invers. Se pare că avem oportunitatea de a reduce cantitatea de suferință prin creșterea calității acesteia. Însă suntem obligați să atingem volumul necesar, intensitatea necesară a suferinței, pentru ca vasul să fie perfect. Toți existăm conform acestei formule.

De exemplu, un minut de suferință cauzată de distanța față de Creator valorează o lună de suferință cauzată de pierderea loteriei. În esență, suferința provine dintr-o singură sursă, dar o putem ridica la un alt nivel, la o altă „gamă de frecvență”, la o altă calitate, și astfel, îi putem scurta durata.

Acest lucru este similar cu modul în care dispozitivele moderne sunt capabile să transmită instantaneu volume enorme de informații pe unde scurte, la frecvențe înalte. În trecut, când dispozitivele nu puteau funcționa la frecvențe atât de înalte, aceeași acțiune necesita multe ore lungi.

Suferința ne poate împinge din spate dacă noi înșine nu vrem să mergem mai departe, cu lucruri precum faptul că nu avem bani sau nimic de mâncare și suntem obligați să mergem să căutăm de lucru. Dar dacă sunt atras de un scop care strălucește în faţă, atunci eu însumi caut o sursă de putere care să-mi permită să avansez. Aceasta este o diferență uriașă: să simt suferința materială sau să o înlocuiesc cu suferința orientată spre scop. Omul este evaluat în consecință.

Totuși, suntem obligați să lucrăm printr-o anumită intensitate a suferinței: cantitatea înmulțită cu calitatea. Prin urmare, printr-o cale sau alta – dezvoltare naturală, accelerarea timpului sau alternativ ambele – suntem obligați să ajungem la un vas (dorință) perfect.

Din Lecția zilnică de Cabala, 15.07.2016, Rabaş – Art.16, 1985-Dar cu cât îi asupreau mai tare

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când devii complet dezamăgit de căutarea ta în tine însuți, de viață, de scopul vieţii și de Creator și așa mai departe, atunci te apropii de punctul în care Îl vei găsi.

Întrebare: Deci această dezamăgire trebuie să se întâmple?

Răspuns: Da.

Comentariu: Adică trebuie să depun efort în căutare.

Răspunsul meu: Absolut tot ce poți.

Întrebare: Ar trebui ca eforturile mele să se bazeze pe ideea că pot face totul singur?

Răspuns: Da. Și după ce îți dai seama că tu însuți nu poți face nimic, începi să determini unde este posibil să te conectezi cu Creatorul.

Întrebare: Aţi spus: „Nu pot face nimic”. Chiar nu am nicio abilitate? Nimic?

Răspuns: Nimic.

Întrebare: Nici măcar unele lucruri simple?

Răspuns: Nu, nu! Până când omul nu își ridică complet mâinile, încredințându-se pe deplin Forței superioare, nimic nu va funcționa pentru el.

Întrebare: Astăzi, vedem războaie și crize apropiindu-se, dezastre ecologice din ce în ce mai intense și așa mai departe. Ne vor conduce toate acestea la înțelegerea faptului că nu putem face nimic?

Răspuns: Aceasta este o întrebare. Ceea ce vedem astăzi, nu cred că va duce încă la asta. Omenirea încă își înțelege foarte puțin starea și dependența. Crede că încă poate face ceva.

Întrebare: Deci trebuie să dăm jos acest „scaun” de sub noi, adică ideea că eu pot face ceva?

Răspuns: Da. Nu putem face nimic fără Creator.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→