Întrebare: Dacă sufletul este calitatea dăruirii și a iubirii, atunci ce legătură au toate aceste cunoștințe despre natura sistemului lumilor spirituale cu el? Sunt ele condiții pentru existența calității dăruirii?

Răspuns: Ideea este că lumea noastră este construită pe primire și ură. Lumea spirituală este complet opusul ei; este construită pe calitățile dăruirii și iubirii. Dacă înlocuim calitățile noastre de la ură și primire la dăruire și iubire, atunci vom începe să simțim fenomene și procese complet diferite în noi înșine. Toate acestea vor fi numite lumea superioară.

Comentariu: Dar unii oameni au anumite impulsuri altruiste.

Răspunsul meu: De dragul a ce? Pentru propriul lor beneficiu. Atunci nu este vorba de bunătate, ci de interes personal. Dacă nu ar fi benefic, omul le-ar face rău altora.

Egoismul (răul) este natura fundamentală a lumii noastre și trebuie să o schimbăm în noi înșine. Lumea sunt eu, și dacă mă schimb pe mine însumi, voi exista într-o altă dimensiune. Chiar acum, tot ceea ce percep este în interiorul meu, în interiorul egoismului meu.

Întrebare: Unde poate cineva găsi o forță bună pentru a echilibra înclinația rea?

Răspuns: Dacă vrei cu adevărat să o dobândești, trebuie să studiezi Cabala. Atunci o forță bună se va forma treptat în tine și vei vedea că dobândești brusc calități care prin definiție, nu ar putea exista în tine, dar începi să le primești.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 4 martie 2018

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omenirea a intrat într-o perioadă atât de turbulentă încât nu mai rămâne nimic de făcut decât să ținem pasul. Și trebuie să ne ținem unii de alții. În acest fel, omenirea va fi adusă la unitate și forțată să înțeleagă că trăim într-o lume globală. Aceasta nu este un fel de politică globală; pur și simplu suntem obligați să ne unim.

Globalismul nu înseamnă că trebuie să iau în considerare pe toată lumea pentru a-mi urma propria politică sau pentru a manipula cumva lumea. Globalismul înseamnă să înțeleg că această lume este comună și, dacă nu-mi pasă de altcineva, atunci, în cele din urmă, nu-mi pasă de mine. Chiar și din punctul de vedere al egoismului, sunt obligat involuntar să includ întreaga lume în limitele interesului meu binevoitor.

Natura ne va obliga să facem asta. Vom vedea ce se va întâmpla. În principal, acestea vor fi probleme de mediu. În plus, nu am terminat încă cu criza economică; totul este încă în față. Oricât am încerca să o mușamalizăm, va exploda.

Comentariu: Egoismul este atât de adaptabil! După un timp, omul se obișnuiește cu totul și nu se mai teme.

Răspunsul meu: Nu, egoismul nu se „obișnuiește” cu lucrurile; se dezvoltă. Omul nu se obișnuiește cu nimic. Aceasta este o înțelegere greșită a ceea ce li se întâmplă oamenilor. Ei nu se adaptează; pur și simplu împlinesc comenzile egoismului lor. Ei nu se pot întoarce în trecut.

Dacă s-ar întoarce cu adevărat în trecut și am îngheța la un nivel anterior, chiar și cu un nou egoism, atunci aceasta ar fi adaptare. Dar noi nu ne adaptăm; urmăm dictatele egoismului, devenim diferiți, ne schimbăm pe noi înșine, natura noastră, societatea noastră, relațiile noastre, peste tot și în toate.

Deci, cu ce ne obișnuim, se presupune? Familiile se destramă. Copiii își părăsesc părinții. Întregul sistem anterior de relații se schimbă. Măreția științei, măreția culturii – toate acestea sunt în declin.

Omenirea (și în special cei aflați la putere, împreună cu mass-media, oricât de mult încearcă să o treacă cu vederea) trece încă printr-o reînnoire foarte furtunoasă a lumii. Nu ne obișnuim cu ea. Vrei să spui că oamenii continuă să acționeze egoist? Așa este. Dar și acest lucru este planificat de natură pentru a aduce umanitatea, ca să spunem așa, la limită. Și vor fi lovituri, lovituri puternice. Tocmai acestea ne conduc treptat la conștientizare.

Ideea nu este să lovești. Ideea este ca loviturile mici să provoace dezvoltarea gândirii, a conștientizării, a înțelegerii și a sentimentelor: „De unde sunt acestea, pentru ce și de ce? Ce se cere de la mine? Cine le cere? Natura? Are ea propria autoritate, propria putere, propria opinie, propriul scop, propriul plan? Sunt obligat să răspund la asta? Sunt obligat să țin cont de asta? Eu? Cine sunt eu? O ființă umană! Sunt deasupra tuturor!”

Nu, ești mic. Cine ești? Ce poți face? Sate întregi ard. Câteva uragane vor mătura și vor întrerupe toată electricitatea, sau râuri care nu au secat încă își vor revărsa malurile. Și apoi va veni un frig atât de mare încât toate țevile se vor sparge și oamenii vor îngheța. Ce poți face?

Vei începe să te gândești și vei realiza brusc că este cu adevărat necesar să te ajuți cumva unul pe celălalt. Nu vei mai umbla cu nasul pe sus, ca și cum ai spune că nu-ți pasă de întreaga lume.

În niciun caz nu vreau să vorbesc cu dispreț despre nimeni. Spun că loviturile naturii ne vor obliga să fim diferiți. Când omul suferă, devine om. Când o boală gravă este descoperită brusc, nu mai este timp pentru conversații politicoase; el se gândește deja cum să supraviețuiască. Așa ne obligă natura, Creatorul.

Comentariu: Oamenii se unesc doar atunci când există nenorociri.

Răspunsul meu: Dar vor fi nenorociri tot timpul! Asta nu va mai fi o problemă. De acum înainte, va continua să se intensifice.

Întrebare: Dar fiecare, în primul rând își salvează pielea, nu-i așa?

Răspuns: Oamenii nu vor avea unde să se ducă; nu vor avea unde să se salveze! Nici în America, nici în Rusia, nici în Europa nu vor avea unde să scape. Și asiaticii se vor alătura. Așteaptă.

Comentariu: Dar cu siguranță, există o limită pe care omul o trece în cele din urmă.

Răspunsul meu: Până unde trece? Îl vor doborî până la punctul în care va vrea să moară și nu va mai putea.

Nu-i vor permite! Guvernarea superioară nu va permite. Vă puteți imagina cât de greu poate fi?

Și pe de altă parte, trebuie să dezvoltăm și să răspândim Cabala astfel încât oamenii să vadă că există mântuire; există o metodă de a se schimba pe sine. Atunci îți schimbi imediat întreaga percepție asupra naturii.

Creatorul, natura, nu mai devine ostilă față de tine. Începi să intri la unison, în armonie cu El și simți bunătatea, paradisul în locul iadului.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel: 2012”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel care lucrează în întuneric fără să simtă niciun gust ar trebui să înțeleagă că acest lucru este foarte benefic pentru avansare, deoarece avansezi spre dăruire într-o asemenea măsură încât nu îți dorești alte stări, deoarece eforturile sunt răsplata, dacă ai iubire pentru cel care creează aceste condiții pentru tine.

Ți se oferă oportunitatea de a depune eforturi și tu nu simți niciun gust în această muncă, nu ai nimic cu care să-ți însuflețești egoul, înclinația rea, mândria, înțelegerea, rațiunea și simțirea, dar tocmai în aceste condiții, ai oportunitatea de a-ți aduna toată puterea și cu eforturi uriaşe să avansezi cel puțin către ceva, spre dăruire, fără recompensă.

Recompensa este oportunitatea de a intra în contact cu sfințenia în întuneric. Atunci este clar că nu ai fost mituit de dorința ta de plăcere. Prin urmare, este necesar să te bucuri tocmai de aceste stări în care nu există deloc gust. Omul crește din ele.

Și aici, sprijinul grupului este esențial, inspirația comună a întregii comunități cabaliste globale. Un astfel de sprijin reciproc ajută.

Tocmai atunci când nu o primești nici de la Creator, nici din interior (care vine tot de la El) și tu te străduiești să primești sprijin din partea grupului, acesta este cel mai bun și mai fiabil ghid către scop.

Mai exact, aici este ideea de a depune eforturile corecte și oportunitatea pentru o rugăciune comună.

Din Lecția Zilnică de Cabala din 20.12.2009, Cartea Zohar, „VaYişlah”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum se formează o stare de odihnă în spiritualitate? Ce ar trebui să facem în aceste stări?

Răspuns: Trebuie să fiți conectați unii cu alții prin calitatea dăruirii reciproce, astfel încât fiecare persoană să simtă grija care vine către ea de la întregul grup de zece, de la întregul grup. Asta este tot.

Veți simți că aveți puterea de a vă apropia unul de celălalt și o înțelegere a scopului apropierii voastre. Aceasta constă în faptul că veți simți dorința voastră unică și veți dori să o îndreptați către Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.12.2025, „Hanuka”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne sfătuiți să-I cerem Creatorului să ne corecteze și să ne împlinească. Cum ar trebui să cerem în mod corespunzător împlinirea?

Răspuns: Inima voastră trebuie să dorească calitatea dăruirii și a conexiunii cu Creatorul, iar mintea voastră trebuie să înțeleagă această stare și să se unească cu El, astfel încât această stare să intre în inima voastră ca o dorință pasională: „Acesta este singurul lucru pe care mi-l doresc.”

Întrebare: Dar învățăm că nu ar trebui să cerem pentru noi înșine. Aici se pare că este amestecat egoismul. Cum ar trebui să procesăm în mod corespunzător acest lucru?

Răspuns: Puteți procesa corect acest lucru doar dacă vă gândiți la el dintr-o stare de iubire.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.12.2025, „Hanuka”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este lașitatea atât de disprețuită?

Răspuns: Este disprețuită, dar trebuie să înțelegeți că este un sentiment uman și unul foarte puternic. Apropo, ne protejează de multe probleme pe care le-am putea cauza nouă înșine și altora.

Întrebare: Deci nu disprețuiți omul care recunoaște că este laș?

Răspuns: Nu, nu-l disprețuiesc. Trebuie doar să știi cum să echilibrezi această forță și să te protejezi într-un mod echilibrat, în măsura în care este necesar.

Întrebare: Există curaj fără lașitate? Există așa ceva?

Răspuns: Nu, numai dacă este o afecțiune patologică.

Întrebare: Deci numiți boală atunci când un om este complet nesăbuit?

Răspuns: Desigur. Uitați-vă la animale și la cum se comportă. Nu atacă pe cineva în mod nesăbuit. Verifică, înconjoară și așa mai departe. Și abia după aceea, dacă decid să atace, se grăbesc înainte.

Comentariu: Da, este adevărat. Dar la câinii turbați acest mecanism pare să fie dezactivat.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Deci, dacă un om este pur și simplu nesăbuit, „curajos”, cum se spune, este de fapt o boală.

Răspunsul meu: Acesta nu este curaj.

Întrebare: Apare o întrebare importantă: cum ar trebui să creștem copiii? I se spune unui copil: „Nu fi laș; fii curajos”.

Răspuns: Ar trebui să cântărești totul.

Întrebare: Cui spuneţi asta acum?

Răspuns: Copilului. Cântărește toate argumentele pro și contra. Și numai dacă ești convins că nu există altă opțiune, atunci atacă.

Comentariu: Vă adresaţi acum copilului ca unui adult, ca unui om care posedă înțelepciune.

Răspuns: Ce poți face? La fel este și cu adulții.

Întrebare: Dar ar trebui aplicată o astfel de atitudine unui copil? Să cântărești toate argumentele pro și contra, și abia după aceea…?

Răspuns: Da.

Întrebare: Asta se numește educație?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Poate un copil să facă asta?

Răspuns: Poate, pentru că tocmai această precauție, această lașitate, îl poate ajuta.

Întrebare: La ce vârstă vă referiți când vorbiți despre această creștere a unui copil?

Răspuns: La o vârstă fragedă, de la trei ani.

Întrebare: De la trei ani puteți spune: „Cântărește opțiunile”? Stați în fața unui copil și îi spuneți în mod adult: „Cântărește opțiunile”? Poate omul să identifice un copil, deja ca un adult la această vârstă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă un părinte se raportează la un copil în acest fel, ce spune acest lucru despre părinte?

Răspuns: Că părintele îl învață pe copil o atitudine echilibrată față de lume.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 05.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă mergem cu credință mai presus de rațiune, este posibil un miracol?

Răspuns: Nu știu. Dacă ai un Kli și acesta conține energia ta, lumina ta, atunci este foarte posibil ca lumina superioară să vină la acea lumină și să o aprindă.

Cum putem trezi lumina superioară astfel încât să aprindă lumina din noi este exact ceea ce studiem. Asta trebuie să căutăm în noi înșine, deoarece lumina superioară trebuie să fie lumina dăruirii, lumina iubirii, chiar dacă nu este reciprocă. Și atunci vom începe să înțelegem cum funcționează.

Din Lecția zilnică de Cabala, 20.12.2025, „Hanuka”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum vede omul că vasele sale de dăruire nu sunt corectate? În ce se exprimă acest lucru?

Răspuns: Acest lucru se exprimă prin faptul că omul îi cere Creatorului corectarea. Și Creatorul înțelege că aceasta este partea Lui în corectarea întregii creații, și prin urmare, îl corectează.

Atunci omul se ridică deja la o treaptă mai înaltă. Așa se întâmplă.

Din Lecția zilnică de Cabala 20.12.2025, „Hanuka”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când sunt pe deplin de acord cu Creatorul, de unde pot obține o cerere pentru lumina care se întoarce la sursă? La urma urmei, sunt de acord chiar cu faptul că nu am această cerere.

Răspuns: Este absolut corect. Acesta este tocmai începutul dorinței pe care trebuie să o atingem.

Începeți să o dezvoltați din acest punct. Adică, vreau să fiu conectat cu prietenii, cu Creatorul, cu toate stările noastre și conectat în așa fel încât să mă simt detașat de toate celelalte dorințe și obiective.

Atunci ne putem ridica ochii spre El și putem cere: „Salvează-ne!”

La urma urmei, ceea ce trebuie să facem, cea mai importantă sarcină, nu este să primim orice se află pe un raft, ci să ne dăm seama că toate acestea sunt în puterea Creatorului.

Calitatea dăruirii, calitatea iubirii, calitatea conexiunii sunt în puterea Lui și suntem obligați să-L implorăm să ne ajute. Tocmai aceasta constituie revelarea Creatorului către om.

Din Lecția zilnică de Cabala, 20.12.2025, „Hanuka”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am crescut în Israel, iar pentru mine Hanuka este o sărbătoare foarte copilărească, cu gogoși și dreidel. Și dintr-o dată aud de la dvs. că Hanuka are o semnificație spirituală. Cum ar trebui să mă raportez la aprinderea lumânărilor, astfel încât această acțiune să nu fie doar exterioară?

Răspuns: Aceasta este o acțiune spirituală. Nu există nimic în sărbătorile israeliene care să nu fie legat de spiritual. La urma urmei, existăm doar pentru a ne atinge sufletul, ceea ce se numește lumea viitoare, lumea superioară, dimensiunea superioară, pe care trebuie să o atingem.

În prezent, vedem imaginea acestei lumi: case, cer, mare, oameni, tot ce mă înconjoară. În spatele acestei imagini trebuie să găsim o crăpătură spre lumea superioară, să o lărgim, să deschidem orizonturile și să vedem că doar suntem situați într-o sferă foarte mică, într-o mică parte a unei lumi mult mai mari, mai spațioase, infinite.

Întregul nostru univers se află și în lumea noastră actuală. Dar trebuie să dezvăluim și lumea de dincolo de ea. Pentru asta suntem meniți noi, ființele umane. Căci nu aparținem nivelurilor mineral, vegetal și animal care sunt legate de natură, ci nivelului uman.

O „ființă umană” în ebraică este „Adam”, de la cuvântul „domeh”, asemănător Creatorului. Nu suntem doar capabili să atingem o astfel de stare, ci suntem pur și simplu obligați să o atingem, să dezvăluim întreaga realitate adevărată care se află dincolo de ceea ce ni se pare acum ca fiind această lume.

Atunci vom dezvălui nu doar spații infinite, ci și pe noi înșine ca existând într-o formă infinită, perfectă, în cadrul acestei realități vaste, expansive, pline de lumină, care ne este revelată.

Înțelepciunea Cabala este destinată acestui scop. Toate sărbătorile ne vorbesc despre acest lucru, inclusiv Hanuka, despre cum începem să deschidem lumea superioară pentru noi înșine, să ne extindem organele de percepție și realitate și apoi să ieșim din toate aceste limitări înguste și amare.

Toate acestea se află în fața noastră. Dar totul depinde de unitatea dintre noi, deoarece unitatea este tocmai acțiunea care începe să deschidă granițele realității prezente. Iar presiunile pe care le simțim astăzi sunt menite să ne împingă să accelerăm și să dezvăluim lumea adevărată.

Prin urmare, atunci când aprindem lumânările de Hanuka – împreună cu cântece de Hanuka, jocuri cu copiii folosind dreidel și gogoși gustoase – să ne gândim că adevărata Hanuka este ca o casă nouă, căci deschidem o lume nouă prin unirea unul cu altul.

De la postul de radio 103FM 06.12.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→