Întrebare: În ce etapă a căii se află omul care trece de la o ascensiune la alta?

Răspuns: Omul se apropie de o stare în care se simte pe deplin în Creator.

Întrebare: Credeam că cele mai mari coborâri au loc înainte de Gmar Tikkun, cum a fost cu Baal Şem Tov sau cu Şimon „de la piață”. Dar aici se dovedește că există o etapă de ascensiune după ascensiune, fără coborâri. Vreau să înțeleg unde se află această etapă a muncii.

Răspuns: Să ne uităm la locul de unde începe omul. El începe cu dorința de a se apropia de Creator, de a-L atrage în viața sa, de a nu se detașa de acesta și de a rămâne constant în adeziune cu această stare.

Ce trebuie să facă omul pentru aceasta? Trebuie să-și simtă stările, să aleagă dintre ele pe cele în care se poate ridica la Creator, ș, prin aceasta, să se întărească și să se agațe de Creator. Asta înseamnă că se străduiește să-l facă pe Creator martor, aşa încât Creatorul să dea mărturie pentru el.

Din Lecţia zilnica de Cabala, 11/12/25, Baal HaSulam, Introducere la studiul celor zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o zicală clasică, ce spune că în viața sa, omul ar trebui să planteze un copac, să construiască o casă și să aibă un fiu. Să presupunem că și-a construit căsuța, și-a plantat grădina și așa mai departe. Care este sensul tuturor acestor lucruri? Nepoții aleargă de colo colo, îl urăsc pe bunicul; copiii așteaptă să moară în sfârșit. Și nimic bun nu se întâmplă la sfârșitul vieții, cu excepția dezamăgirii.

Trebuie neapărat ca omul să ajungă la dezamăgire la sfârșitul vieții?

Răspuns: Nu trebuie; nu trebuie să fii dezamăgit. Depinde de tine. De regulă, oamenii care mor de moarte naturală sunt de acord că trebuie să moară. Pur și simplu mor de epuizare.

Întrebare: Dar nu de bucurie, nu cu un zâmbet?

Răspuns: Nu, nu aș spune asta pentru că este un fel de eliberare. Omul nu se gândește la moarte ca la ceva teribil. Îi apare ca o eliberare de diverse probleme, în special de cele care nu pot fi rezolvate, care încă planează asupra sa și de care s-a săturat.

Comentariu: Am văzut mulți oameni de vârsta dvs. care au renunțat la ei înșiși.

Răspunsul meu: Pur și simplu nu le mai rămâne nimic. Mai ales când omul se pensionează, nu-i mai rămâne nimic altceva decât să-și continue existența animalică, atât timp cât îi ține corpul. Atunci, desigur, nu se mai poate face nimic; trăiești involuntar pentru că trupul trăiește.

Comentariu: Dar în același timp, ei nu vor să perceapă nimic. Este ca și cum s-ar fi închis în mica lor lume.

Răspunsul meu: Obosit! Obosit.

Comentariu: Odată, era pregătit pentru orice! Îi explici…

Răspunsul meu: Nu-i poți explica nimic, pentru că în interiorul nostru operează dorința care provoacă toate acțiunile noastre.

În jurul vârstei de 50 de ani și mai departe, dorința unui om începe să se estompeze. Până la 40 de ani trăiește cu ochii deschiși. De la 40 la 50 de ani, omul începe să se stabilizeze, iar apoi, dorințele încep să-i scadă. Și când aceste dorințe dispar complet, trupul moare.

Dorințele aduc viață, înflorire sau moartea trupului. Asta este tot! Trupul de sine stătător ar putea trăi mii de ani. Dorința este cea care pleacă.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Scopul vieții”, 19.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Îi ucidem constant pe ceilalți cu vorbe. Iar cei mai deștepți ucid treptat, nu imediat. Ca să nu devină dușmani, ucid treptat, pornind zvonuri care se răspândesc printre ceilalți. Este în natura noastră să-l înăbușim pe celălalt.

De ce nu mă doare că umilesc încet o altă persoană, o dau la o parte din calea mea și o ucid?

Răspuns: Cred că cealaltă persoană nu mă lasă să trăiesc, că este dușmanul meu care mă vede stând în calea lui și trebuie să mă distrugă.

Întrebare: De ce ni s-a dat o astfel de natură, să trăim așa?

Răspuns: Totul este din același motiv, pentru a ne corecta egoismul, pentru a ne putea convinge că „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este legea principală a lumii.

Comentariu: În acest caz, la un moment dat, ar trebui să mă facă să mă simt prost că sunt așa.

Răspunsul meu: Da, desigur.

Întrebare: Văd toate aceste războaie acum, toate aceste crime, direct, indirect și așa mai departe. În ce moment îmi vine în minte: „Ce fac eu? Totul este în mine. Cum pot scăpa de asta?”

Răspuns: În momentul revelației.

Întrebare: Și când se întâmplă asta? Poate fi accelerat sau se poate face ceva? Înțeleg că acesta este cu adevărat cel mai important moment din viața mea. Că totul este în mine, că totul este din cauza mea, că eu sunt ucigașul. Oare omul se confruntă cu asta?

Răspuns: Când se convinge că este plin de rău, atunci adevărata sa natură este dezvăluită în el și nu mai poate tolera asta și se întoarce către Creator.

Întrebare: Se întâmplă asta pe neașteptate pentru om? Sau este ca și cum și-ar dori deja asta?

Răspuns: Nu, această revelație vine de obicei cu un imbold serios.

Întrebare: Deci există ceva înainte de asta; există un fel de impuls până la urmă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când acest lucru este revelat unui om, devine naturală rugăciunea către Creator, pentru că el înțelege că totul depinde doar de El?

Răspuns: Da, atunci omul se întoarce către Creator, se judecă pe sine și, corectându-se, corectează lumea din jurul său.

Din KabTV, „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 3.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul depune mărturie pentru om. Se întâmplă acest lucru la începutul gradului de recompensă și pedeapsă, sau atunci când a finalizat această măsură de efort și a trecut acest grad?

Răspuns: Se întâmplă la început.

Întrebare: Lucrează omul cu corectarea dorințelor în legătură directă cu Creatorul, adică vede rezultatul acțiunilor sale?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă omul a fost răsplătit cu revelația feței, atunci din acest moment încolo, în ce constă libertatea sa de alegere?

Răspuns: Trebuie să se ridice constant la un nivel care este deasupra dorințelor sale personale. Asta este tot.

Din Lecţia zilnica de Cabala 11/12/25, Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când va fi omul sigur că i s-a acordat pocăință completă? Pentru aceasta, i se dă un semn clar: „Când Cel care cunoaște misterele mărturisește că nu se va întoarce la nebunie”. Aceasta înseamnă că va atinge revelația feței, moment în care însăși mântuirea Lui va mărturisi că nu se va întoarce la nebunie (Baal HaSulam „Introducere în studiul celor Zece Sefirot”).

Întrebare: Ce înseamnă că omul nu se va mai întoarce niciodată la nebunie?

Răspuns: Este o stare în care omul discerne clar gradul relației sale cu revelarea Creatorului, cu conexiunea sa cu El. Această conștientizare îl protejează de cădere. Creatorul îi dezvăluie atitudinea Sa față de e,l ș, prin urmare, nu va mai cădea.

Din Lecţia zilnica de Cabala 11/12/25, Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Eu mă schimb, iar lumea se schimbă. Aceasta este formula?

Răspuns: Aceasta este formula. Dar cine mă schimbă pe mine?

Întrebare: Aceasta este întrebarea importantă. Este Creatorul cel care mă schimbă? Ca răspuns la ce? Sau este pur și simplu voința Lui?

Răspuns: Este ca eu să determin treptat că sunt sub autoritatea Lui și că El guvernează lumea pe care numai El a creat-o. Și Îi sunt recunoscător pentru că m-a purtat prin toate aceste metamorfoze.

Comentariu: Dar până când se întâmplă asta…

Răspunsul meu: Nu contează. Omul ajunge în cele din urmă la o astfel de stare când moare. Apoi înțelege și realizează.

Comentariu: Vă voi întreba cu atenție: „Cine este el?” Ați spus: „Omul moare”, iar apoi spuneți: „înțelege și realizează”.

Răspunsul meu: Omul, în sufletul său.

Comentariu: Dar este mort.

Răspunsul meu: Și ce înseamnă „mort”?

Comentariu: Este interesant. Ce înseamnă „mort”? Ați spus: „Omul moare și apoi înțelege”.

Răspunsul meu: Și apoi înțelege, își dă seama că Creatorul l-a condus prin toate stările acestei vieți.

Întrebare: Dar cine este el? Cine înțelege?

Răspuns: Omul.

Comentariu: Dar nu mai este aici. A murit.

Răspunsul meu: A fost îngropat sau ars? Și ce dacă?

Întrebare: Și unde este el, omul?

Răspuns: Spiritul. Aceea este omul.

Întrebare: Deci, este acest spirit nemuritor?

Răspuns: Desigur. Ce crezi, este doar o bucată de carne?

Întrebare: Deci, spuneţi că există ceva etern într-un om, care simte totul, trece prin totul și numai asta există?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și această coajă exterioară, trupul, ce este?

Răspuns: Ceva ce poți îngropa.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Puteți da un exemplu despre cum să te ridici deasupra unei stări egoiste?

Răspuns: Cea mai frecventă stare prin care trece omul este atunci când ceva „neplăcut” este orchestrat de sus, un fel de incident negativ, și apoi este manipulat, chipurile dezvăluindu-l întregii lumi. Din această cauză, omul se află într-o stare constrânsă, intens anxioasă, stresantă, teribil de speriată pentru numele său bun.

Omul este presat de sus să arate cât de mult se iubește pe sine și cât de dispus este să-și sacrifice egoul pentru orice gând despre spiritualitate, cum este gata chiar să fugă de munca spirituală doar pentru a nu fi expusă sau dezvăluită în vreun fel, pentru ca insignifianța sa să nu fie arătată. Acestea sunt exercițiile obișnuite efectuate de sus asupra egoismului nostru.

Dar este ușor să vorbești despre asta, iar când te afli de fapt în astfel de stări, a trăi prin asta este aproape imposibil. Omul oscilează constant pe această linie de graniță, înainte și înapoi: fie spiritualitatea este importantă pentru mine, fie egoul meu, rușinea mea. El continuă să examineze și să reexamineze acest lucru. Această condiție este dată pentru ca oamenii să încerce constant să înțeleagă că trebuie să urmeze calea dăruirii și să se ridice deasupra rușinii lor. Acest lucru nu poate fi ignorat.

Cred că într-o zi se vor crea filme și cărți pe această temă și va veni momentul în care acestea vor fi publicate, nu doar într-un format pur instructiv, așa cum este astăzi, ci și în stiluri mai populare, accesibile multora.

Știm că astăzi sursele noastre sunt înțelese doar de un mic procent din populație. Prin urmare, (așa cum a visat Baal HaSulam) va trebui să scriem cărți noi, să creăm filme noi și instrumente media noi care să aducă emoțional omul în aceste stări, deoarece rațiunea singură nu poate realiza prea multe. Aceste instrumente ar trebui să pregătească omul prin sentimente, definiții interioare și analize interioare pentru percepția influențelor spirituale.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Peste Machsom”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Ziua și noaptea pot fi definite prin răsăritul soarelui datorită rotației Pământului. Dar ce este ziua Creatorului și noaptea Creatorului? Cum verific unde sunt ziua și noaptea? Desigur, acest lucru nu are nicio legătură cu astronomia sau lumea fizică, deoarece în ea operează forțe de nivel mineral.

Ziua și noaptea Creatorului se referă la stările prin care trece omul. Cu cât el avansează și se identifică cu Creatorul, cu atât omul se apropie mai mult de El, și în consecință, simte ce este ziua și ce este noaptea pentru Creator. Omul simte schimbările de stări care însoțesc acest proces. În Creator nu există schimbări; omul este cel care decide dacă este noaptea sau ziua Creatorului.

Nu există zi fără noapte și nicio noapte fără zi. Tora, desigur, vorbește despre zile și nopți în sens spiritual, despre ziua și noaptea Creatorului. Trebuie să aprofundăm aceste concepte și să începem să trăim conform zilelor și nopților spirituale și să realizăm întregul proces al dezvoltării noastre și evoluția nesfârșită a naturii spirituale eterne.

În munca noastră spirituală, omul trebuie să ajungă la punctul în care întunericul strălucește ca lumina, iar seara și dimineața devin o singură zi.

În timpul zilei Creatorului, toate rugăciunile primesc răspuns, deoarece în acel moment sunt aproape de Creator și în conexiune directă cu El: eu sunt pentru El, iar El este pentru mine. Aceasta se numește ziua Creatorului. Atunci Creatorul îmi acceptă rugăciunile și înțeleg cu ce mi se adresează Creatorul. De fapt, suntem mereu în conexiune cu Creatorul, dar eu nu înțeleg și nici nu-mi dau seama că sunt în contact cu El.

Așteptarea zilei Creatorului înseamnă să te străduieşti pentru credință mai presus de rațiune, pentru calitățile dăruirii. Credința trebuie să devină atât de puternică încât să putem vedea clar guvernarea binevoitoare a Creatorului faţă de lume.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.06.2020, Baal HaSulam, Şamati 1-„Ce este Ziua Domnului și Noaptea Domnului, în muncă?”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tot ceea ce facem în perioada de pregătire are ca scop dezamăgirea față de abilitățile noastre?

Răspuns: Desigur! Prima fază este necesară pentru a confirma că întreaga mea ființă este doar egoistă în toate gândurile, acțiunile și dorințele mele.

Acest egoism mă deconectează de Creator; acesta este punctul principal. Nu sunt doar un egoist, nu. Egoismul mă deconectează atât de mult de Creator încât încep să mă enervez pe mine, pe ceilalți și pe El și să mă întreb de ce se întâmplă asta. Sunt într-o luptă, între El și mine și nu știu dacă să-L justific sau nu, pentru ceea ce mi se întâmplă.

Cele mai neplăcute, teribile lucruri mi se întâmplă cu o asemenea examinare și analiză interioară, cu care omul obișnuit nu se confruntă. Pentru a-mi arăta umilința egoismului, mi se dau situații în care sunt teribil de jenat în fața societății și mi-e foarte frică să „expun” gândurile și dorințele mele rele, pentru a nu fi judecat sau marginalizat.

Astfel de simțiri sunt trimise în mod deliberat de sus pentru a zgudui omul, astfel încât acesta să se ridice deasupra stărilor sale, să nu le trateze cu neglijență și să realizeze că sunt toate produse ale egoismului său. Adică, pentru a fi în calitatea dăruirii, trebuie să te gândești nu la tine însuți, ci trebuie să fii deasupra ta, nu pentru a evita rușinea, ci pentru a dezvălui cu adevărat că proprietatea dăruirii merită să plătești orice pentru ea.

Astfel, există astfel de analize interne pe care nu le poți descrie. Cred că în viitor, vor exista opere de artă care vor descrie ceea ce discută cabaliștii în articolele lor, dar într-o formă mai artistică, mai detaliată din punct de vedere psihologic.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Peste Machsom”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Copiii noștri sunt constrânși de hainele Lumii Vechi

De ce este tânăra generație atât de problematică?

Este aşa, pentru că suntem meniți să ne ridicăm la următorul nivel de dezvoltare umană.

Și sincer, chiar dacă toți părinții, guvernul, ONU și UNESCO s-ar angaja într-un program educațional, nimic nu va ieși din el. Vă spun asta ca un cabalist.

Trebuie să înțelegem că următoarea generație este obligată să se afle la un alt nivel de dezvoltare. Și asta nu înseamnă să fie mai educați, mai informați sau mai de succes. Înseamnă să dezvolte noi instrumente de percepție.

Tipul de comunicare care există astăzi între oameni ne distruge. Copiii se conectează unii cu alții prin intermediul computerelor; nu au nevoie să știe nimic, ei extrag liber orice informație de acolo. Umanitatea este obligată să se ridice deasupra tuturor acestora și să dezvăluie o lume nouă.

Și ca întotdeauna, atunci când trecem de la un grad la altul, fiecare generație devine dezamăgită de tot ceea ce a realizat, de ceea ce nu o mai poate satisface și dorește să se ridice deasupra lor. Și apoi călcăm în picioare tot ce avem și trecem la nivelul următor.

Așadar și acum, trebuie să ne ridicăm la un grad foarte important și special, la revelarea unei lumi noi. Prin urmare, în primul rând, suntem forțați să fim dezamăgiți de tot ceea ce avem în această lume. Ceea ce este cel mai prețios pentru noi – copiii noștri, nepoții, generația următoare – vedem cât de goi sunt iar noi nu avem nimic de oferit.

Le-am pregătit moartea. Tot ce am construit pentru generația viitoare – acum 10, 20, 30 de ani – a transformat lumea într-un loc impropriu pentru a fi trăit. Și de aceea copiii noștri sunt așa cum sunt.

Acest declin va continua din ce în ce mai mult până când omenirea va înțelege că nu există altă opțiune decât să se ridice la un alt nivel de percepere a realității și la un alt nivel de existență. Și atunci vor distruge întreaga lume veche; nu o vor mai putea suporta sau trăi în ea.

Vor arunca toate computerele, ecranele și telefoanele mobile atunci când vor simți că nimic din toate acestea nu îi poate împlini. Deocamdată, încă li se pare că îi împlinesc, dar treptat, încep să se sature de aceste jocuri care le sunt impuse. Această durere, suferință și dezamăgire, lipsa de speranță a stării actuale trebuie să se acumuleze până la limită, iar apoi această generație va rupe toate valorile anterioare și va dori să dezvăluie o lume nouă.

Iar revelarea noii lumi este exact despre ceea ce vorbește înţelepciunea Cabala. Sper din tot sufletul că acest lucru se va întâmpla curând și că voi fi martor la asta în viața mea. Fac apel la toți părinții: trebuie să ne gândim la acest lucru și să pregătim această lume, această fundație, de la care va fi mai ușor pentru tânăra generație să se ridice la nivelul următor!

De la postul de radio Kab 103FM, 08.01.2016

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→