Nu contează cât de strâmtă este poarta,

Cât de încărcat de pedepse sulul,

Sunt stăpânul sorții mele

Sunt căpitanul sufletului meu.

(William Ernst Henley, Invictus)

Întrebare: Viața și destinul acestui poet au fost foarte grele! La 12 ani a făcut tuberculoză osoasă, iar piciorul a trebuit să-i fie amputat, iar mai târziu au fost nevoiți să-l amputeze pe celălalt. A fost mereu bolnav. Dar în același timp, a fost întotdeauna un luptător. Se spune că Robert Louis Stevenson l-a făcut pe piratul Long John Silver din Insula comorilor după imaginea lui. Așa era el.

De ce există în noi această dorință de a lupta cu soarta, de a lupta cu Creatorul, și ne conduce prin viață?

Răspuns: Da, există suflete atât de speciale, oameni atât de speciali. Ce poti face? Trebuie să încercăm să luptăm. Și vedem din exemple istorice că asta încă dă unele rezultate. Dar depinde de persoană și de modul în care se dezvoltă.

Întrebare: Este personajul, cel cu care se naște? Este deja încorporat în el?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce admirăm atât de mult o astfel de luptă?

Răspuns: Nu aș spune că o admir, dar sunt impresionat că există oameni născuți cu astfel de funcții setate și astfel de calități prestabilite.

Întrebare: Vorbim despre o luptă cu soarta și cu Dumnezeu?

Răspuns: Da, cu soarta.

Întrebare: Dar el nu este de acord cu soarta lui, se luptă cu ea. Brumel și Vlasov erau așa. După boli cumplite, s-au întors pe picioare. Pe cont propriu. Aceasta se numește „Tu te construiești pe tine însuți”. Este admirabil?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când Creatorul testează hotărârea cuiva, ce vrea El de la noi? Pentru ce face asta?

Răspuns: Toate acestea se adaugă la pușculița sufletului comun al întregii omeniri, iar astfel de oameni contribuie mult la umanitate prin soarta lor.

Întrebare: Ce fac ei să înțeleagă omenirea?

Răspuns: Ei aduc omenirea mai aproape de Creator.

Întrebare: În ciuda faptului că sunt ca…

Răspuns: Nu contează ce simt ei despre asta. Nu spun că sunt un fel de sfinți. Ei pur și simplu ridică nivelul omului mai sus spre Creator.

Dar nu sunt în favoarea suferinței. Există multe exemple similare în care oamenii aleg suferința și cred că în acest fel se ridică. Nu este adevarat.

Întrebare: Atunci întrebarea firească în acest caz și în alte cazuri este cum să nu suferi?

Răspuns: Dacă înțelegi clar, și ai astfel de condiții când suferința ta îl ajută pe om să se corecteze, mergi înainte, atunci da. Dar dacă este doar în fanteziile tale…

Întrebare: Acum ați ridicat ștacheta. Aţi spus: „Dacă suferința mea ușurează viața, soarta sau sufletul cuiva”; nu aţi spus „al meu”, ci „al cuiva”.

Răspuns: Pentru alții, desigur.

Întrebare: Este grozav! Adică, dacă sunt un exemplu pentru cineva și fac asta de dragul unui astfel de exemplu, pentru a arăta un exemplu, ce poți încerca?

Adică, dacă sunt un exemplu pentru cineva, și fac asta de dragul unui astfel de exemplu, pentru a da un exemplu de ceea ce este posibil, încerc?

Răspuns: Da.

Întrebare: Acest lucru este măreţ! Continuați să vorbiți despre anulare în faţa sorţii, în faţa deciziei Creatorului. Când spuneţi asta, ce vrei să spuneţi?

Răspuns: Adică, sunt de acord în mod conștient cu ceea ce văd în fața mea.

Întrebare: Chiar și cu bolile tale și așa mai departe?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Adică vine de la Tine și este necesar pentru mine. Cam așa?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce se întâmplă cu durerea mea, cu suferința mea?

Răspuns: Când suntem de acord cu asta, se creează pacea în noi. O persoană este de acord cu soarta sa, cu Creatorul, este de acord să accepte tot ce îi vine în funcție de soarta lui.

Întrebare: Este ca un anestezic?

Răspuns: Da.

Întrebare: Asta numiți „anulare”?

Răspuns: Corect.

Întrebare: Și trebuie să ajungem la asta?

Răspuns: Eu cred că da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 11/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →