Întrebare: Lângă drum era trunchiul unui copac uscat. Noaptea, un hoț a trecut și s-a speriat; a crezut că este un polițist. Un tânăr îndrăgostit a trecut, iar inima lui a tresărit cu bucurie; a confundat copacul cu iubitul lui. Un copil speriat, influențat de povești înfricoșătoare, a văzut copacul și a izbucnit în lacrimi. Dar în toate cazurile, copacul era doar un copac. „Vedem lumea așa cum suntem.”

Îmi puteți spune, vă rog, ce spune despre noi dacă astăzi vedem lumea în războaie, suferințe, necazuri și așa mai departe?

Raspuns: Suntem o reflectare a lumii. În esență, dacă percepem lumea ca fiind plină de suferinţă, înseamnă că noi înșine suntem fundamental așa. Și în adâncul sufletului nu ne dorim de fapt să vedem lumea altfel. De fapt, vrem să rămână așa. Nu ne putem ridica deasupra a ceea ce simțim. Aceasta este problema.

Întrebare: Deci vrem această suferință?

Raspuns: Da, ne-am obișnuit; noi existăm în ea. Și asta este problema.

Comentariu: Dar asta este în esență anti-viață.

Răspunsul meu: Acolo suntem.

Întrebare: Deci nu trăim cu adevărat?

Raspuns: Nu trăim.

Comentariu: Este o întoarcere completă: că vrem suferință.

Răspunsul meu: Întreaga noastră istorie, istoria întregii omeniri, este doar un flux continuu de suferință.

Comentariu: Dar credem că am fost pregătiți pentru asta. Și chiar și în Tora se spune: „Du-te și suferi”.

În esență, se spune că vei suferi. Deci nu suntem responsabili, nu o purtăm cu noi, am fost puși în această poziție. Și spuneţi că există în noi.

Răspunsul meu: Cred că este vina noastră. Nu dorim să ne ridicăm peste acest grad. Nu vrem!

Întrebare: Deci întreaga sarcină este să vrei?

Raspuns: Să vrei să răstorni toate acestea, să te eliberezi de această încrengătură de suferințe.

Întrebare: Ce trebuie să facă o persoană pentru asta?

Raspuns: O persoană trebuie să înceteze să-i mai urască pe ceilalți, să se apropie de ceilalți. Și atunci totul se va schimba.

Întrebare: Are nevoie să înțeleagă că vrea să sufere, vrea suferință?

Raspuns: Da, cred că trebuie doar să ne interzicem să suferim pentru că prin suferință provoci suferință în lume. Trezește-te și cântă!

Întrebare: Deci, dacă te doare, trezește-te și cântă. Ca melodia aceea: „Trezește-te și cântă, încearcă în viață măcar o dată…”?

Raspuns: Da.

Întrebare: Acum, iată o întrebare. Mai târziu, toți – copilul, iubitul, hoțul – au aflat până la urmă că de ceea ce le era frică este doar un copac,. Ce trebuie să aflăm? Ce este în fața noastră?

Raspuns: Creatorul! Nimic altceva! Și El creează în mod constant aceste scene, viziuni, ca nouă să ne fie frică și să ajungem treptat la înțelegerea acestor miraje.

Întrebare: Deci, dorința mea de suferință ar trebui să se transforme în ceea ce am în fața mea…?

Raspuns: Mirage.

Întrebare: Și nu am dreptul să sufăr, spuneţi?

Raspuns: Nu! De îndată ce începi să suferi, acest miraj se transformă în acțiuni, scene materialiste.

Comentariu: Războaie și așa mai departe.

Răspunsul meu: Da, dar dacă nu permiteți suferința, chiar dacă pare că există, atunci totul este corectat.

Întrebare: Și apoi încep încet să-L văd pe Creator?

Raspuns: Da.

Întrebare: Când spuneţi „Creator”, ce vreţi să spuneţi? Ce este în fața mea, în fața noastră?

Raspuns: Forța care guvernează lumea, pe noi, și care vrea să ne conducă la realizarea stării corecte a naturii și a noastră.

Întrebare: Care este starea aceea?

Raspuns: Bucuria!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/1/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →