Comentariu: Orice sistem, orice ierarhie, este construită pe un lider.

Răspunsul meu: Nu. În Cabala, liderii sunt diferiți. Liderul nostru va fi cel care se anulează complet în raport cu mine. Oamenii încă nu înțeleg cât de strictă este ierarhia în lumea spirituală.

.În orice ştiinţe corporale sau în orice realizări corporale, îți poți depăși profesorul, poți merge mai departe și mai departe, ca de exemplu, în dezvoltarea științelor. Același lucru este valabil și pentru copii: Vrem ca ei să se dezvolte și mai mult și mai profund.

Dar în Cabala are loc un proces foarte interesant. Există două căi în el – de sus în jos și de jos în sus, din lumea infinitului la noi și din lumea noastră la lumea infinitului.

Primirea informațiilor și a instrucțiunilor spirituale are loc de sus în jos, și prin urmare, trece prin Adam, Avraam, Isaac, Iacov, Moise, Aaron, Iosif, David și așa mai departe, adică prin toți cabaliștii, și în cele din urmă, prin profesorul meu și prin mine către cei care sunt elevii mei și chiar și cei care nu sunt.

Să presupunem că oamenii ne-au ascultat puțin, au preluat acest contact și au dispărut cine știe unde; nu contează. Chiar dacă locuiesc în altă parte și studiază cu altcineva, nu este important. Drept urmare, vor ajunge la același rezultat și apoi, parcă, se vor întoarce înapoi.

Ce vreau să spun? Primind informații de sus, un student trebuie să se anuleze în fața mea. Aceasta se numește condiția de a învăța de la mine „gură la gură” („pe el pe”) la nivelul comun al ecranului. Acest lucru este foarte important! Baal HaSulam scrie despre asta în multe dintre lucrările sale.

Nu le pot spune asta studenților, pentru că în primul rând, există cei care vor crede că am nevoie de venerarea lor sau că ar trebui să se „șteargă pe sine complet”. Studentul trebuie să înțeleagă treptat ce înseamnă să te agăți de superior, și pe de altă parte, trebuie să încerce să fie independent tot timpul.

Orice stare spirituală constă din două opusuri, iar problema constă în adaptarea noastră la ea. Prin urmare, îmi pare foarte rău că uneori apar astfel de respingeri ale studenților din partea mea. Dar nu se poate face nimic.

Fie ei înșiși fac lucruri atât de stupide, care pot fi compensate ulterior doar prin mulți ani de căutări și prin alte acțiuni alternative de corectare în locul celor pe care ar fi trebuit să le facă mai devreme.

La fel a fost și pentru mine cu profesorul meu. Nu există așa ceva ca să treci prin asta absolut lin. Au fost multe distanțări față de el mici, stupide: neascultare, chiar neglijare, în funcție de nivelul la care toate acestea sunt evaluate, măsurate, cântărite.

Sunt absolut sigur că nu a existat niciodată în istorie un elev care să se poată anula complet, din primul moment până în ultimul, în fața profesorului, astfel încât informațiile să curgă în el de sus în jos în același mod ca un făt în pântecele mamei, când se anulează complet, și prin urmare, devine parte integrantă a corpului ei și astfel se dezvoltă.

Văd că ceea ce mi s-a întâmplat mie li se întâmplă foarte des elevilor mei. Nu am fost cel mai docil elev; dimpotrivă, era ceva în mine…

Întrebare: Este mai bine pentru avansarea unui elev când este docil sau rebel?

Răspuns: Depinde de rădăcina sufletului.

Comentariu: Știți că există studenți care fac totul, fără să pună întrebări. Pe de altă parte, există și cei care rezistă.

Răspunsul meu: Acesta nu este genul de rezistență și acesta nu este genul de supunere. Supunerea poate proveni din mândrie, în timp ce rezistența, dimpotrivă, din dorința de a se simți cât mai repede posibil la joncțiunea de contact, în contradicții, unde omul trebuie să se schimbe pe sine.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Piramida”, 18.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Tendințele globale ale secetei arată o frecvență, o severitate și suprafețe de teren afectate în creștere.

Răspunsul meu: Am desfigurat atât de mult natura încât pur și simplu nu mai poate compensa tot ce am făcut în ea. Există o limită a ceea ce poate omul face fără să simtă ceea ce face. Este ca într-o mașină când există probleme, dar poți totuși să conduci și cumva să mergi mai departe, și există probleme și când totul s-a terminat.

Comentariu: Se pare că natura ne învață lecții dure.

Răspunsul meu: Nu, nu aș spune asta. Natura se protejează foarte bine, încearcă să înmoaie totul. Există o marjă de siguranță foarte mare în ea. Dar am depăşit deja toate limitele imaginabile.

Întrebare: Știm că apa este foarte importantă în viața oricărui organism, și în special a oamenilor. Nouăzeci la sută din elementele chimice sunt solubile în apă; corpul uman este complet irigat și saturat cu apă.

Ce este apa în viața omului?

Răspuns: Apa este fundamentul. Din punctul de vedere al Cabalei, este lumina Hasadim, fără de care omul nu poate exista. Ea ține totul laolaltă. Nu doar apa, ci însăși calitatea de a comunica, de a se dizolva și de a permite trecerea de la o stare la alta. Calitățile speciale ale apei, punctul de îngheț și punctul de rouă, sunt proprietăți foarte importante.

Apa este practic ceea ce dă viață planetei noastre. Desigur, nimic nu se va întâmpla fără ea.

Ne aflăm deja într-o stare care poate fi numită ireversibilă. Trebuie să așteptăm până când acest „pacient” își va termina chinul și asta este tot.

Oricum nu putem face nimic. Nu ne putem înfrâna egoismul; nu ne putem înfrâna poftele. Să apucăm tot mai mult – pentru ce? Nu contează pentru ce. Nu putem! Egoismul ne face doar să o facem, asta e tot. Ne obligă să facem lucruri absolut iraționale. Și ca urmare, ajungem…

Întrebare: Dacă ne întoarcem la apă, la proprietățile ei fizice și spirituale. Ați spus că ajută la trecerea de la o stare la alta, la descompunere și la dizolvare. Cum poate omul să învețe această calitate de curgere a apei?

Răspuns: Acest lucru este posibil numai dacă omul se ridică deasupra sa, numai dacă nu își folosește dorința egoistă, ci cultivă calitatea apei. Aceasta este o dorință altruistă.

Calitatea dăruirii, calitatea iubirii, calitatea conexiunii cu ceilalți, este calitatea apei. De aceea este atât de importantă și totul se bazează pe ea. Natura minerală, vegetală și animală există doar datorită acestui fapt. Omul trebuie să facă ceva cu sine însuși pentru a se potrivi cu lumea din jurul său. El este opusul acesteia.

Întrebare: Știm că în vremurile străvechi oamenii cereau ploaie și se rugau zeului ploii. Și ce ar trebui să facă acum, astfel încât natura să devină milostivă cu oamenii și să le dea apă?

Răspuns: Nu cred că rugăciunea poate face să plouă. Să încerce.

Doar că natura trebuie să reacționeze normal. Un act al omului împotriva unui act al naturii. Adică, dacă omul distruge natura prin acțiunile sale, atunci natura îl va distruge pe om prin acțiunile ei. Asta este tot ce se va întâmpla.

Comentariu: Vedem că astfel de cazuri anormale apar în țările din sud. Însă acum și Europa suferă de căldură; temperaturile ating peste 40 de grade Celsius.

Răspunsul meu: Europa, Rusia și Siberia vor suferi toate de căldură, chiar mai mult decât țările din sud.

Întrebare: Și ce se întâmplă în lumea spirituală? Există o lipsă de lumină Hasadim, calitățile dăruirii și iubirii?

Răspuns: Oamenii care intră în lumea spirituală trebuie să creeze ei înșiși lumina Hasadim din acțiunile lor altruiste, din lucrul asupra egoismului lor. Altfel, nu vor reuși.

Întrebare: Când sunt organizați în acest fel, ce poate face acest echivalent al apei în spiritualitate?

Răspuns: Dacă organizează lumina Hasadim, atunci vor putea primi orice abundență pe baza acesteia. Apoi, viața se dezvoltă pe baza acesteia.

Întrebare: Cum se întâmplă acest lucru? De unde provine?

Răspuns: Lumea spirituală are totul din abundență. Depinde doar de o om cum să dezvăluie lumina Hasadim și apoi să atragă lumina Hochma  către ea.

Depinde doar de om, de atitudinea sa bună față de ceilalți și față de natură.

Întrebare: Cum putem conecta aceste două entități: componenta spirituală, unde există multă apă, totul este saturat și hrănit, și relațiile epuizate, Pământul epuizat fără apă, fără lumina Hasadim în această lume?

Răspuns: Nu poți face nimic cu lumea noastră. Este o consecință a ceea ce producem în lumea spirituală. Prin urmare, dacă nu putem fi buni, buni și să corespundem lumii superioare, atunci asta ar trebui să facem în lumea noastră. Nu văd nicio perspectivă. Nu.

Dacă oamenii nu își dau seama în cele din urmă că trebuie să asculte apelurile Cabaliștilor și să se angajeze cu adevărat în relații unii cu alții pentru a deveni cu adevărat o familie binevoitoare, atunci globul nostru pur și simplu nu ne poate suporta și va duce la dispariția noastră de pe fața pământului.

Întrebare: Există o rețetă pentru o situație atât de acută?

Răspuns: Există. Spuneți tuturor oamenilor că totul depinde doar de atitudinea lor bună unul față de celălalt. Altfel vom muri.

Întrebare: Dacă toată lumea se întoarce acum unul față de celălalt, va ploua și seceta va dispărea?

Răspuns: Da, viața adevărată va începe.

Altfel vom fi forțați să fim fericiți cu bățul. Altfel nu vom ajunge nicăieri. Există un anumit moment, o anumită atmosferă, un anumit comportament al oamenilor în care este posibil să facem toate acestea. Dar dacă nu putem profita de asta, atunci apar alte probleme și vin vremuri rele.

Întrebare: Care sunt urările dumneavoastră pentru oamenii care suferă de căldură?

Răspuns: Să devină mai deștepți. Trebuie să înțelegem că nu trebuie să ne rugăm pentru ploaie. Nu trebuie să facem nimic cu natura sau cu altceva. Trebuie să-I cerem Creatorului să ne ajute să devenim mai înțelepți și să începem să aplicăm relații altruiste între noi. Asta este tot.

Totul va depinde de asta, deoarece calitatea ploii, calitatea de Hasadim, este buna dependență a oamenilor unii de alții.

Din KabTV’s “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 23/0 6/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Au fost efectuate mai multe studii despre căutarea sensului vieţii, cu concluzii variate despre modul în care este benefică sau stresantă.

Răspunsul meu: Principalul lucru este să găsești punctul tău natural în care trăiești deja. Poate că este încă în dezvoltare, dar tu ești în el, nu te zbați, ci nu știi încotro să mergi.

Comentariu: Dar dvs. spuneţi mereu că a căuta sensul vieții este bine.

Răspunsul meu: Nu vorbesc despre o stare în care omul nu înțelege care este sensul vieții. Trebuie să determine care este acest sens și să se îndrepte spre el. A te îndrepta spre sensul vieții – atunci când înțelegi și știi cum și ce, acest lucru îți oferă o împlinire, o plăcere și un calm enorm, împreună cu o nemulțumire enormă, un dezechilibru interior.

Comentariu: Cu căderi și ridicări…

Răspunsul meu: Da! Dar primești o încântare extraordinară din toate acestea. Te bucuri de proces. Acesta este „mândrul Petruş cel furtunos”.

Întrebare: Și dacă ai o cădere, disperare, când te gândești brusc: „Am ales punctul potrivit?”

Răspuns: Dar asta e totuși mai bine decât să fii un element neviu, lucrând într-un birou și stând acasă uitându-te la fotbal. Sau nu? Depinde de om.

Întrebare: Aveţi încredere doar în cercetările pe care le-aţi parcurs și le-aţi verificat dvs. înşivă?

Răspuns: În primul rând, nu am încredere în nimeni din lume. Pentru că nu există nimeni în care să ai încredere. Vedem ce se întâmplă în lume. Prin urmare, mă bazez doar pe mine. Pe propriile mele experimente. Pe universitățile mele.

Întrebare: Și se spune că după lungi căutări găsești sensul vieții, te ții de profesorul tău și mergi? Cu căderi și urcări.

Răspuns: Doar așa.

Comentariu: Îmi amintesc că aţi spus odată că aţi avut astfel de coborâri încât nici măcar nu vă puteaţi da jos din pat.

Răspunsul meu: Este firesc. Aceasta este calea căutării. Nu există nicio cale, de ocolit.

Întrebare: Și numiţi asta o cale fericită?

Răspuns: Desigur! Absolut! „Euforia bătăliei”, în cădere.

Întrebare: Ce le-ați dori oamenilor care intră pe calea căutării sensului vieții?

Răspuns: Îmi doresc ca oamenii să se bucure de metamorfozele care au loc în ei. Tot ce se întâmplă în interiorul lor, tot ce fierbe – aceasta este viața! Nu îmbătrâniți înainte de vreme. Sau cel puțin încercați să nu îmbătrâniți, intern.

Nu pot urca munți, nu mă pot lupta cu valurile într-o mare furioasă. Nu. Dar în interiorul meu toate acestea există și toate acestea dau senzația de viață.

Întrebare: Și atunci omul rămâne tânăr, indiferent de vârstă?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Vă simțiți tânăr în acest sens?

Răspuns: În două moduri. Pe de o parte, totul în mine fierbe. Pe de altă parte, știu cum să echilibrez totul. Adică, corabia mea încă se menține stabilă pe toate valurile.

Comentariu: Da. Pot să mărturisesc despre asta.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.12.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Care sunt acțiunile din grupul de zece pe care le percepem ca recompensă și pedeapsă?

Răspuns: A ne apropia unii de alții în ciuda alienării reciproce este recompensa noastră. Și invers: a nu ne apropia unii de alții este pedeapsa noastră.

O recompensă este apropierea de Creator, înțelegerea Creatorului și simțirea faptului că El este printre noi.

Din Lecţia zilnica de Cabala, 07/12/25, Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Ați spus odată că 99,9% dintre oamenii care studiază Cabala părăsesc calea înainte de a ajunge la starea inițială.

Răspunsul meu: De obicei, în încercările lor de a se ridica, mulți cad de pe această cale. Apoi, în ciclul următor, sau după câțiva ani, încearcă din nou. Este foarte dificil.

În principiu, 99% părăsesc această cale, pentru că nu înțeleg sau nu își dau seama că 99% din efortul lor este efortul luminii superioare. Lumina lucrează asupra lor și ei trebuie să contribuie doar cu 1%.

Dar această participare trebuie să fie foarte subtilă, delicată și selectivă. Trebuie să fie exact așa încât să atragă influența luminii superioare asupra sa. Omul, atunci când efectuează anumite acțiuni, ar trebui să presupună că prin aceste acțiuni atrage lumina superioară asupra sa și să-și vadă viitorul și împlinirea numai în asta. Este ca și cum ai aștepta aerul, ceva ce nu depinde de tine, va veni, și asta este!

Aceasta este starea pe care trebuie să o avem, în care acționăm cu toată puterea noastră – studiem, încercăm să ne unim, să diseminăm orice – și în interior există acest sentiment de așteptare. Acesta este conceptul de „a-l aștepta pe Mesia”.

De aceea, evreii erau numiți „zidy” – de la cuvântul „a aștepta” – cei care așteaptă răscumpărarea. Aceasta este răscumpărarea.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Suflet fără trup”, 05.10.2010

Filed under: Fara categorie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă să dezvălui atitudinea Creatorului față de tine însuți? Cum pot influența acest lucru?

Răspuns: Trebuie să te aduci într-o stare în care îți devine clar ce vrea Creatorul de la tine și să dorești să realizezi atitudinea Lui față de tine.

Întrebare: Cum ar trebui cineva să se raporteze corect la ascundere?

Răspuns: O persoană trebuie să tindă spre o stare în care să fie cât mai aproape de Creator.

Întrebare: Dacă o persoană nu găsește contactul cu Creatorul, înseamnă asta că nu este conectată cu prietenii săi?

Răspuns: Nu, o persoană trebuie să se examineze constant și să clarifice de ce i se pare că nu este suficient conectată cu prietenii și cu Creatorul.

Întrebare: Cum se poate reduce cineva la „punctul din inimă” complet?

Răspuns: Punctul din inimă este singura dorință pe care o am față de Creator. Dacă mă reduc la o astfel de dorință, dincolo de care nu am nimic altceva, atunci mă aflu în punctul din inimă.

Din Lecţia zilnica de Cabala, 07/12/25, Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă că îl dezvăluim pe Creator printr-un prieten?

Răspuns: Înseamnă că prin atitudinea mea față de prietenul meu descopăr măsura propriei mele dorințe de a-L atinge pe Creator.

Întrebare: Și cine este acest prieten pe care îl caut în permanență?

Răspuns: Este Însuși Creatorul.

Trebuie să ne străduim să-L atingem pe Creator ca pe marele nostru prieten, cel în fața căruia ne putem deschide complet, în ceea ce se numește „față în față”.

Nu ascunde nimic de El. Pur și simplu, doriți ca fiecare ascundere să fie ridicată și dezvăluită.

Din Lecţia zilnica de Cabala, 07/12/25, Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Sunt copiii noștri mai puțin umani?

Întrebare: Săptămâna trecută, au fost publicate mai multe articole și emisiuni TV despre adolescenți, care au provocat o furtună de reacții. O emisiune descria adolescenți care organizau orgii în vile cu camere speciale pentru sex.

Un alt articol spunea că adolescenții sunt pasionați de pornografie începând cu vârsta de nouă ani. Și apoi a existat un articol al unui antropolog renumit care susținea că, copiii noștri sunt mai puțin umani decât noi, dar noi nu observăm. Există într-adevăr ceva special la generația modernă?

Răspuns: Același lucru a fost scris acum două mii de ani: că tineretul nu mai este la fel și că, copiii obișnuiau să-și asculte părinții, dar astăzi nu mai sunt.

Întrebare: Este un fapt binecunoscut că bătrânii îi ceartă mereu pe tineri. Dar trăim într-o eră a revoluției tehnologice și ne dezvoltăm într-un ritm fără precedent. Chiar diferă ultima generație de toate celelalte?

Răspuns: Cred că nu există așa ceva ca o „generație rea” sau o „generație bună”. Totul depinde de educație. Dacă astăzi descoperim brusc că ceva este în neregulă cu copiii noștri, atunci trebuie să ne întrebăm: „Unde am fost noi până acum? Cum le-am permis să ajungă în această stare?”

De ce nu am fost atenți în timp ce copiii creșteau? Pentru că noi înșine eram ocupați cu tot felul de preocupări și dorințe banale și încercam să ne facem viața cât mai plăcută posibil. I-am dat pe copii școlii și am lăsat școala să-i crească.

Dar nici școala nu s-a gândit niciodată la educație. Programa școlară este concepută pentru a umple un copil cu cunoștințe. O școală nu este un loc unde se formează caracterul; ea oferă pur și simplu anumite informații despre lume pentru a-i pregăti pe elevi pentru universitate.

Nu a existat o educație adevărată, ci doar transfer de informații. Așadar, nu ar trebui să ne surprindă că, copiii au ajuns așa. Și chiar și acum, când vedem rezultatele, nu vrem să schimbăm nimic. Nu suntem deloc părinți. Chiar și animalele își cresc puii mai bine decât noi.

Comentariu: Un articol spune că părinții comunică cu copiii lor prin mesaje text. Părintele nu este niciodată acasă și îi trimite copilului doar mesaje de genul: „Ai mâncat? Ți-ai făcut temele?” Dar, în realitate, părintele nu vede copilul, nu vorbește cu el și nu participă la creșterea lui.

Răspunsul meu: Este adevărat. Problema este că în trecut, oamenii locuiau în case personale cu curți, iar copiii se jucau lângă casă. Nu erau expuși întregii lumi. Se jucau cu pisici și câini, dădeau lovituri cu mingea și mergeau cu bicicleta. Băieții jucau fotbal, fetele se jucau cu păpuși. Totul se întâmpla în aer liber, iar părinții puteau vedea ce făceau copiii lor. Era un fel de scenă pastorală.

Astăzi, toate acestea au dispărut. Copiii nu ies afară; fiecare este lipit de ecranul unui computer.

Întrebare: Un copil petrece mai mult de nouă ore pe zi uitându-se la ecranul unui computer sau al unui telefon. Acesta este un fapt. Ce soluție poate exista?

Răspuns: Acesta este rezultatul neglijenței noastre și al ignorării creșterii adecvate. Nimic nu apare de la sine; fiecare fenomen are o cauză. Iar cauza aici este foarte clară: comportamentul uman. Ființa umană este cea care strică natura și mediul înconjurător și ființa umană este cea care creează o societate umană deteriorată.

Nimeni altcineva nu este de vină. Suntem singurele creaturi din natură cărora li s-a dat libertatea de a modela lumea așa cum ne place. Și dacă decidem că nu ne pasă de copiii noștri sau de felul de oameni care vor deveni, atunci rezultatul este inevitabil.

Natura umană este egoistă și dăunătoare de la naștere, iar dacă omul nu este îndrumat și educat, este evident unde va ajunge. Același lucru s-ar fi întâmplat și cu generația noastră dacă am fi crescut în condițiile cu care se confruntă copiii de astăzi.

Din KabTV la postul de radio 103FM, 08.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare: Dacă nu-L simţim pe Creator, cum putem primi calitățile Sale și deveni asemenea Lui?

Răspuns: Omul nu simte nimic în afara sa, în afara corpului său, fie că este vorba de Creator, un prieten sau grupul. Prin urmare, trebuie mai întâi să lucrăm la dăruirea noastră către celălalt, să-l iubim pe celălalt ca pe noi înșine. Și dacă pot obține dăruirea către celălalt, atunci voi putea să dăruiesc și Creatorului.

Dacă sunt de acord să lucrez doar pentru Creator, dar nu și pentru celălalt, acesta este un semn că eu nu sunt pregătit să lucrez nici pentru Creator. La urma urmei, tot nu fac un calcul independent „în afara propriului meu interes”. Rămân în mine și primesc rezultatele muncii, recompensa.

Adică, toată munca este doar în relație cu grupul, în cadrul căruia creăm locul pentru revelarea Creatorului.

Nu primim nicio lumină; suntem umpluți cu propria noastră dăruire! „Generez” această calitate din interiorul meu cu ajutorul forței care vine la mine și îmi dăruiește capacitatea de a fi în dăruire, iar în aceasta simt forța Creatorului îmbrăcându-se în mine. Aceasta servește drept împlinire a mea.

Nu voi dezvălui niciodată nimic „în afara mea”, chiar dacă se spune că „ieșim din noi înșine” și ne conectăm cu ceilalți. Aceasta toată, este imaginația mea, percepția mea, ca și cum aș ieși din mine.

Se spune că Malchut din lumea Aţilut este numită „imaginea Creatorului”.

Și se mai spune că trebuie să aduc bucurie Creatorului prin toate stările pe care le primesc de la El. Dar ce înseamnă să primești stări de la El; la urma urmei, ele depind de dorința trezită în mine: mai mult sau mai puțin, în funcție de depășirea dorinței mele egoiste și corectarea ei. Cum se leagă acest lucru de Creator, care nu se schimbă?

Și ce pot eu să-I dau? Nu există nimeni căruia să-i dăruiesc, nimeni care să primească munca mea.

În cele din urmă, dezvăluim că ne corectăm doar propriile calități și nu le părăsim niciodată. Și însăși calitatea dăruirii este o calitate pură; nu pot lucra pentru niciun fel de „beneficiu” al acesteia. O pot prețui doar ca pe o calitate specială, înaltă, în funcție de atitudinea mea de venerație față de lumină și față de celălalt, care inspiră în mine simţirea măreției dăruirii și iubirii.

Din Lecția de Cabala 27.04.2011, Baal HaSulam, Şamati 1, „Nu există nimeni în afară de El”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: În psihologie, caracterul unui om este împărțit în mod convențional în sfere, una dintre acestea fiind motivațională. Să presupunem că îmi stabilesc un obiectiv care mi se pare corect și bun, cum ar fi să învăț să conduc o mașină. Dar nu am nicio motivație, nicio plăcere interioară din cauza asta. Cu toate acestea, în procesul depunerii eforturilor, acest obiectiv se răstoarnă și devine o motivație interioară. Încep să simt plăcere, iar aceasta devine o parte din mine.

Şi sistemul de educaţie integrală se bazează pe acest aspect? La un moment dat, totul se schimbă, iar obiectivul devine lumea interioară a omului?

Răspuns: Adevărul este că dați un exemplu de obiective care la început, nu par importante sau necesare omului.

Începem prin a explica faptul că obiectivul este obligatoriu. Poate fi indezirabil, dar este necesar. Nu se poate face nimic în privința lui; trebuie implementat în același mod în care mă trezesc în fiecare zi pentru muncă, cresc copii etc. Întreaga mea viață constă în lucruri pe care trebuie să le fac pentru că datorez cuiva ceva tot timpul.

Și aici avem același calcul; am un obiectiv obligatoriu impus de natură. Pentru prima dată în dezvoltarea noastră, ajungem la un punct în care putem vedea un scop în avans. Acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată.

Am avut revoluții, războaie, tot felul de răsturnări – tehnologice, științifice, sociale, care au trecut prin diverse forme – orice am făcut de-a lungul istoriei, dar niciodată nu am știut ce scop ne stabilește natura. Am strigat la baricade: „Mergeți înainte!” „Libertate, egalitate, fraternitate!” Dar în general, nu ne-am imaginat ce va urma. Nimeni nu ar fi putut prezice că va fi într-un fel și nu în altul.

Omenirea nu poate ști nimic în avans; este pur și simplu împinsă înainte de forțele convingătoare ale naturii, „motivația” (tradus din greacă, „motiv, stimul” este un băț ascuțit folosit pentru a mâna animalele).

Așa ne-am dezvoltat, fără a avea în față o imagine specifică a viitorului. Viitorul luminos pe care ni l-am imaginat a fost odată un sistem sclavagist, un sistem feudal, un sistem capitalist și un sistem socialist. Și toate aceste imagini ale viitorului s-au dovedit a fi iluzorii.

Acum, pentru prima dată vedem clar imaginea pe care ne-o arată natura – în toate crizele noastre. Putem studia, înțelege, clasifica și diferenția aceste crize. Vedem cum se manifestă crizele în educație și creștere, în familie, în boli și depresii, în finanțe și economie, în știință și cultură – peste tot. Le putem contura clar.

Dar nu vrem să facem asta, este neplăcut pentru umanitate. Închidem ochii pentru că nu vedem o cale de ieșire. Dar în fiecare zi viitorul pe care natura ni-l impune se profilează din ce în ce mai clar – o combinație globală, integrală a întregii omeniri ca un singur întreg. În aceasta, obținem asemănarea cu natura – legea generală a naturii ne conduce la ea, legea asemănării cu natura. O puteți numi entropie, energie, orice ar fi.

Prin urmare, în educația integrală, începem chiar din prima zi să clarificăm treptat acest lucru, să-l arătăm omului, pe baza a tot felul de descoperiri științifice. Nu trebuie să invităm oameni de știință la întâlniri, deoarece avem înregistrări ale prezentărilor, videoclipurilor etc. ale lor, toate fiind deja pregătite și fiind în vigoare. „Oamenii sunt construiți în așa fel încât nimeni nu are nevoie sau nu vrea să meargă mai departe; este indezirabil. Suntem leneși (asta este natura noastră) și nu vrem nimic altceva decât să facem doar ceea ce ne face plăcere. Unora le place să creeze și să construiască, celuilalt îi place să se scalde la soare. Dar să ne unim într-un singur întreg?

Acest lucru este neplăcut chiar și pentru cei 10% dintre altruiști care se nasc așa din fire, pentru că aici vorbim despre o combinație complet diferită a oamenilor între ei, împreună cu egoismul nostru, în interacțiune cu acesta.

Prin urmare, facem ceva complet indezirabil, dar începem să o facem pe baza nevoii. Discutăm despre ce se va întâmpla dacă nu facem acest lucru, la ce consecințe va duce ciocnirea noastră cu natura, ce cataclisme va provoca în mediu. În natura minerală va provoca cutremure, erupții vulcanice, tsunami-uri, uragane, schimbări climatice generale, erupții solare etc. În lumea vegetală, vedem ce se întâmplă cu suprafața pământului. În regnul animal, specii întregi dispar.” Iar în om…

Ne aflăm acum într-o stare în care natura ne amenință cu foametea absolută. Plante, animale, pești, păsări – toate acestea dispar catastrofal. Prin dezechilibrul nostru cu natura, noi înșine facem Pământul nostru, suprafața lui, nepotrivită pentru existența tuturor celorlalte specii, pentru că așa suntem, și pentru că numai noi putem aduce totul în armonie. Totul depinde de noi.

Treptat, o astfel de revelație a imaginii integrale îl conduce pe om la realizarea nevoii de a se schimba pe sine și societatea; după aceea, poți deja lucra cu un astfel de om.

Din KabTV, emisiunea „Educație integrală. Conversația nr. 13”, 18.12.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→