Mintea unui Cabalist

Comentariu: Aveţi o minte foarte largă, dar creierul uman nu poate percepe și simți întregul univers atât de larg. Există înțelepciune în dvs..

Răspunsul meu: Aceasta este o consecință a realizării spirituale, nu pentru că la nivel pământesc sunt inteligent. La nivel pământesc, nu sunt Newton sau Einstein.

Întrebare: Atunci de unde provine vasta dvs. cunoaștere?

Răspuns: Adevărul este că am un volum complet diferit de dorință. În dorința mea, privesc tot ce se întâmplă în această lume ca pe un joc de copii mici. Văd lumea noastră la un nivel pe care îl pot înțelege cu ușurință, o pot înțelege complet de sus în jos și de jos în sus în întregul său volum, în toate conexiunile sale. Pentru mine, este ca un sandviș.

O văd formată din patru părți: nivelurile materiei minerale, vegetale, animale și umane și văd cum interacționează între ele și se dezvoltă treptat, astfel încât nivelul uman să se ridice în cele din urmă în sus, la lumea spirituală, și să tragă toate celelalte niveluri după el.

Văd asta pur speculativ, vizual, dar tocmai pentru că am dezvoltat un Kli spiritual, o dorință spirituală, în mine. Altfel, nu aș fi capabil să văd cu atâta volum și cu atâta claritate de sus în jos, și ca să spunem așa, să-l manipulez.

Am vorbit cu oameni de știință din lumea noastră cu minți mărețe care dețin atât de multe informații bazate pe faptul că „cineva a spus”, „cineva crede”, „conform cu asta”, „conform cu aia”. Ei se îneacă într-o masă enormă de informații, incapabili să le mestece. Pentru că se bazează pe cunoaștere, și prin urmare, le este dificil.

Întrebare: Dar nu puteți vedea prin toate stările altor oameni, nu-i așa? Nu sunteţi omniprezent să vedeţi totul ca pe o farfurie.

Răspuns: Da, văd natura în general. Desigur, nu cunosc toate stările, toate metamorfozele, tot ce se întâmplă și tot ce trece prin fiecare. Pur și simplu cunosc planul general de dezvoltare. Am trecut prin el eu însumi, și prin urmare, înțeleg prin ce trebuie să treacă ceilalți, deoarece calea individului și calea întregului sunt absolut identice.

Cunosc natura tuturor transformărilor și schimbărilor, și prin urmare, nu este un secret pentru mine. Nu cunosc stările personale ale unui om; nu sunt un clarvăzător care poate privi o altă persoană și spune ce gândește, precum Wolf Messing.

Cabala, apropo, nu oferă deloc astfel de abilități (să faci un fel de trucuri extrasenzoriale în lumea noastră, să execuți diverse cascadorii, să aduni fracții de douăzeci de cifre, numere și așa mai departe). Cabala nu permite să vezi trecutul sau să vezi viitorul într-un sens privat; pur și simplu oferă sistemul general al întregii dezvoltări. Simți cum treci prin acest sistem și înțelegi, din ceea ce experimentezi acum, cum trebuie să se dezvolte în continuare.

Nu intri în suflete personale. Și de ce ar fi nevoie de asta? Ce diferență face ce aș putea vedea la alții?

Întrebare: Deci, vă amintiţi stările prin care aţi trecut și numai datorită acestui fapt puteți înțelege ce se întâmplă cu un om?

Răspuns: Desigur, numai din propria mea experiență și numai până la gradul la care mă aflu astăzi. Dacă mă întrebați ce este peste acest grad, pot doar să ghicesc, nu sunt sigur, nu sunt sigur deloc.

Mai mult, toată experiența mea îmi spune că toate acestea sunt absolut greșite. Dimpotrivă, dacă îmi spuneți: „Ce părere aveți: va fi așa sau așa?”, vă pot spune orice, și tot va fi imprevizibil.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Rațiune și sentimente”, 05.10.2010

Natura a început să-și îndepărteze ecranul protector, partea a 4-a

Natura ne protejează prin crearea unei restricții, adică impactul nostru asupra naturii se manifestă doar în măsura dezvoltării noastre interioare. Ca un judecător milostiv care aplică pedepse, aceasta ia în considerare nu doar crimele, ci și capacitatea noastră de a le înțelege și realiza.

Natura, cum s-ar spune, filtrează influențele noastre negative și le reduce treptat de miliarde de ori. Drept urmare, exercităm doar cea mai mică influență asupra naturii, și într-o anumită formă doar pentru a învăța de la ea și a înțelege că o influențăm de fapt.

În primul rând, omul trebuie să ia parte integrantă la natură la nivel uman, adică în relație cu semenii săi, fiecare dintre aceștia trebuind să înțeleagă că toți sunt un singur corp. Omul trebuie să se corecteze și nu să spere că simpla protejare a mediului (mineral, vegetal și animal) îl va ajuta. Acesta este punctul fundamental.

Chiar dacă punem toate deșeurile la „reciclare”, adică în utilizare secundară, și chiar dacă vom curăța întregul Ocean Atlantic de deșeuri, acest lucru nu ne va ajuta să salvăm natura. Relația integrală a omului cu natura se exprimă la nivelul gândirii și dorinței – acesta este principalul nostru impact asupra naturii.

Legea conexiunii integrale universale operează în natură, deoarece natura este Creatorul! Chiar dacă un lup ucide o oaie și o mănâncă, o face la ordinul naturii, care îl instruiește să ucidă indivizi bolnavi.

Dacă distrugi toți lupii din pădure, toate animalele se vor îmbolnăvi și întreaga pădure va dispărea. În natură, fiecare trăiește de dragul altora. O face instinctiv, fără să știe. Lupul nu știe că trăiește pentru a mânca animale bolnave.

Dar oamenii nu trebuie să se mănânce unii pe alții pentru a supraviețui. Își fac rău unii altora doar din cauza egoismului lor.

În loc să „protejăm” natura la nivel fizic, trebuie să învățăm din ea conexiunea instinctivă corectă în care există toate părțile naturii. Trebuie să ne bazăm societatea umană pe aceleași legi. Ceea ce fac animalele în acțiunile fizice, trebuie să examinăm și să împlinim în acțiunile noastre spirituale.

Gândurile și dorințele oamenilor sunt proiectate la niveluri inferioare, ca o includere la lumea minerală, vegetală și animală. Prin urmare, trebuie să construim o societate umană într-o formă integrală și să tratăm natura ca pe un sistem general din care facem parte.

În loc să privim natura de sus sau din lateral, trebuie să simțim că întreaga natură este Forța superioară, Creatorul, iar umanitatea trebuie să devină o parte integrantă a acesteia. Cu participarea noastră corectă, întreaga natură va ajunge în echilibru.

Toate dezechilibrele din natură sunt arătate omului pentru a reveni el însuși la echilibru. Apoi, el va vedea, în includerea sa în natură, cum totul revine la echilibru. Pământul se va transforma într-o Grădină a Edenului, într-un sistem perfect, dacă omul se corectează.

Dacă nu facem acest lucru, natura ne va învăța fără milă, lucru pe care l-am văzut recent.

Din Conversația din 9/6/17, „Cataclisme climatice”

Totul depinde de puterea conexiunii

Întrebare: Dacă știu că în cele din urmă voi revela guvernarea deschisă a Creatorului, cum pot folosi această cunoaștere fără egoism? Cred că mai devreme sau mai târziu Îl voi atinge pe Creator și se pare că pot deja aplica starea mea viitoare acum.

Răspuns: Cum o poți aplica?

Comentariu: Prin credință, Îl voi revela pe Creator.

Răspunsul meu: Încă nu ai calitatea credinței. Pur și simplu crezi că într-o zi în viitor o vei atinge. Dacă o vei atinge acum sau altă dată, îţi este necunoscut.

Prin urmare, concentrează-te pe avansarea ulterioară împreună cu grupul de prieteni către revelarea Creatorului printr-o unitate din ce în ce mai mare. Totul depinde de puterea conexiunii voastre.

Din Lecția zilnică de Cabala din 29.11.2025, Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Trăind cu sens, partea a 2-a

Întrebare: Este dificil să acceptăm că există un singur sens al vieţii, comun tuturor. Nu își caută fiecare om propriul sens?

Răspuns: Se pare că în fiecare zi, fiecare om caută un sens nou, adică ceva din care să-și găsească plăcere astăzi. Dar adevăratul sens al vieții nu poate fi temporar: Dacă sensul a secat, atunci nu există sens. Viața mea se va sfârși într-o zi, și chiar dacă mi-ar păsa de alții, nici viețile lor nu sunt eterne.

Sensul vieții nu poate fi decât etern. Și dacă acesta nu există și este limitat de durata vieții noastre, atunci rămânem fie să ne încurcăm găsind un sens imaginar în anumite hobby-uri, fie să nu căutăm deloc sens, ci pur și simplu să trăim în momentul prezent.

Întrebare: Când ajunge omul la nevoia de a găsi sensul etern al vieții?

Răspuns: Depinde de dezvoltarea interioară și de măsura suferinței. Omul trebuie să sufere din cauza faptului că viața sa trece fără sens. Viața sa poate fi foarte prosperă, pur și simplu regală, unde nu-i lipsește nimic altceva decât un singur lucru: „Dar pentru ce trăiesc?” Poate că are totul în această lume, dar acest lucru nu îl împlinește. Depinde de nevoile interioare ale omului.

Dacă nu ne umplem cu sensul etern, adevărat al vieții, atunci aceasta este viața la nivel trupesc până când acest corp moare. Dar dacă vrem să ne ridicăm la adevăratul sens, trebuie să fim întotdeauna conectați cu scopul care răspunde la această întrebare. Trebuie să ne conectăm cu Forța superioară a naturii care guvernează întregul univers. Ajunși la ea, vom dezvălui sensul vieții.

Din conexiunea cu o Forță superioară, omul începe să înțeleagă că aceasta a creat totul cu un scop special. Și dacă omul conectat la un scop atinge o rădăcină în această lume, atunci știe cum să o folosească corect pentru a da sens acțiunilor sale. Va putea folosi corect fiecare detaliu al acestei lumi pentru a se conecta cu sensul superior prin intermediul ei.

În acest fel, el sfințește întreaga lume și o readuce la rădăcina superioară din care această lume s-a extins odinioară. Se dovedește că el învață să folosească corect această lume. Deși aceste acțiuni nu sunt vizibile din exterior, deoarece totul depinde de intenția omului.

Din KabTV „Viaţă nouă 945 – Scopul vieţii,”, 09.01.2018

O lume mai umană pentru copiii noștri

Întrebare: Toți părinții vor să-și crească copiii astfel încât să devină oameni buni, de succes și educați. Dar dumneavoastră spuneți că vechea metodă de educație nu funcționează și avem nevoie de instrumente noi. Ce este această nouă educație?

Răspuns: În primul rând, avem nevoie nu de o educație „nouă”, ci pur și simplu de „creştere”, deoarece vechea educație nu există. În prezent, nu avem nicio educație; nu formăm un om. Prin urmare, nu putem numi educaţia care există în prezent în Israel și în întreaga lume un system, de educație.

Ne amăgim singuri crezând că ne trimitem copiii la școală pentru a le oferi o educație. Școala nu îi crește. La școală, copiii primesc exemple dăunătoare, iar școala se preocupă doar de note, în timp ce profesorii nu sunt preocupați de cum se va comporta un copil.

Toată lumea va fi de acord că acasă, copiii nu primesc de obicei exemple rele, cu rarele excepții ale familiilor disfuncționale. De unde își iau adolescenții obiceiurile proaste? Fie de pe internet, fie de la școală, adică de la o influență externă. Prin urmare, trebuie să avem grijă de influențele externe, astfel încât acestea să fie pozitive, nu negative.

Școala nu este deloc implicată în creșterea copiilor. Avem nevoie de noi instrumente de educație pentru a transforma școala într-un loc în care un om primește educație și nu doar un loc care îi oferă cunoștințe. Atunci vom vedea cum copiii noștri se vor schimba în bine și vor putea să se conecteze unii cu alții și să construiască o lume mai bună, mai umană.

Vor putea să-și construiască o familie și să aibă acces la orice informație de pe internet. Trebuie să le oferim mai multe cunoștințe despre ființa umană, despre corpul uman, despre gen, dar într-o formă corectă și deschisă.

În același timp în care copilul primește informații din exterior, este necesar să adăugăm explicații, astfel încât să înțeleagă de ce are astfel de dorințe și gânduri.

Nu ar trebui să-i facem de rușine, ci să vorbim cu ei într-un mod ușor, fără jenă, corect și deschis, astfel încât copilul să nu se retragă în sine, neștiind cum să-și controleze natura. Aici este necesară munca comună a părinților, psihologilor și specialiștilor.

Întrebare: Departamentul de educație are toate resursele: psihologi, profesori, sprijinul părinților și un buget uriaș. De ce nu există rezultate bune?

Răspuns: Astăzi nu văd în școală astfel de specialiști care ar putea forma oameni buni în generația de astăzi. Unde putem vedea rezultatele educației școlare?

Comentariu: Fiica mea este în clasa a XI-a și în fiecare zi o țin la școală până la ora 16:00 și ocazional până la ora 18:00. Costă guvernul mulți bani.

Răspunsul meu: Dar nu este nevoie de toate acestea. Am nevoie ca fiica mea, în clasa a XI-a, să petreacă jumătate din timpul petrecut la școală studiind cum să formeze un om în interiorul ei, cum să-și construiască mediul, familia și cum să devină o persoană care se simte bine într-o lume bună.

Școala nu se ocupă deloc de acest lucru. Predă doar matematică, fizică, biologie, adică pregătește un copil pentru facultate, cu alte cuvinte, cum să câștige bani. De aceea obținem astfel de rezultate.

Din programul de la postul de radio 103FM, 08.01.2016

Dacă experimentezi suferință

Întrebare: Dacă merg prin credinţă deasupra raţiunii și Îl justific pe Creator, dar tot experimentez suferință – este aceasta o faptă corectă?

Răspuns: Dacă experimentezi suferință, atunci este aceasta într-adevăr fapta corectă?

La început, ești de acord cu Creatorul, intenționând să te corectezi conform a ceea ce este scris în surse. Dar apoi se dovedește a fi opusul.

Sper că înțelegi ce vreau să spun.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 02/12/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Tânjind după prieteni

laitman_281_01.jpg (100×100)Întrebare: Ce sentiment există atunci când, după o lecție, începi să-ți fie dor de prietenii tăi, simțindu-i ca părți ale corpului tău, fără de care nu poți exista; adică, vrei în mod constant să fii una cu ei?

Răspuns: Acesta este sentimentul corect. Continuă să studiezi, împlinește toate sarcinile atribuite grupurilor și te vei vedea ridicându-te din această stare spre înalt.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/12/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Dezvăluiţi atitudinea Creatorului

laitman_239.jpg (100×100)Întrebare: Cum are loc revelarea feței Creatorului ca fiind binevoitor în guvernarea Sa? La urma urmei, tot ceea ce atingem este atins în credință mai presus de rațiune, ca și cum nu am vrea să-l dezvăluim direct.

Răspuns: Dacă omul se adaptează cu adevărat la dorința de a dezvălui atitudinea Creatorului față de el, și nu numai față de el, atunci în funcție de presiunea pe care o aplică, în funcție de dorința sa, el obține un răspuns din partea Creatorului.

Rezultă că se adresează Creatorului cu o întrebare pentru a cunoaște atitudinea Creatorului față de el și primește un răspuns.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/12/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Dacă nu-l simți pe Creator

laitman_219_01.jpg (100×100)Intrebare: Ce este această stare atunci când simți că întreaga lume este plină de calitatea dăruirii, dar nu-l simți pe Creator în ea?

Răspuns: Aceasta este o stare incorectă. În lumea ta, în percepția ta asupra spiritualității, Creatorul Însuși nu există.

Acest lucru necesită o reflecție serioasă din partea ta și o cerere ca El să înceapă să se ocupe de tine, ca tu să-ți dorești să fii împreună cu El și să faci ceea ce Îi este plăcut. Apoi aștepți ca El să împlinească această cerință.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/12/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Să trăieşti cu scop, Partea 1

Laitman_200_02.jpg (100×100)Întrebare: Este foarte important ca omul să simtă că viața sa are sens. Este sensul vieţii universal pentru toată lumea sau fiecare om trebuie să-și găsească propriul sens?

Răspuns: Cu toții avem un singur sens al vieții: să atingem vârful dezvoltării umane și să dobândim Forța superioară care ne-a creat și ne guvernează. Ne putem apropia de ea, o putem înțelege, o putem cunoaște și deveni partenerii ei. Sensul vieții noastre constă în atingerea acestei Forțe. Conform modului în care este aranjată creația, nu există alt sens.

Nu noi am creat natura, această lume sau pe noi înșine. Existăm într-un sistem de legi fără a determina ce ni se va întâmpla la un moment dat și nici reacțiile noastre. Absolut nimic nu depinde de noi. Deci, ce ne rămâne în cadrul acestui întreg sistem în care suntem ca peștii prinși în plasă?

Suntem încorporați într-un sistem de forțe care acționează în toate formele și combinațiile posibile unele cu altele la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal și uman și în toate timpurile – trecut, prezent și viitor – care mă conectează cu toate generațiile care au fost, sunt și vor fi. Simt că le aparțin, pentru că, în esență, sunt unul dintre miliardele de oameni de-a lungul miilor de ani de istorie.

Prin urmare, în căutarea sensului vieții, analizez mai întâi ziua pe care o trăiesc acum și imediat descopăr că nu-i înțeleg sensul. Dacă aș ști întregul proces pe care eu și natura îl parcurgem! Dar cum poate un om mic să cunoască lucruri atât de înalte?

În acest caz, trebuie să te limitezi la căutarea sensului în această viață scurtă și trecătoare. Asta înseamnă că nu mă mai întreb despre cauzele și rezultatele ei dincolo de viață și moarte, ci privesc doar în interiorul vieții însăși.

Și așa trăiesc oamenii: vor să obțină succes, să-și întemeieze o familie, să crească copii buni, să călătorească prin lume, să devină oameni de știință sau muzicieni renumiți etc. Fiecare om găsește sens în ceea ce îi este cel mai aproape.

Poate că pur și simplu vreau să mă distrez sau să muncesc doar cât este necesar, iar seara să vin acasă și să mă uit la televizor fără să mă dau jos de pe canapea. Și acesta poate fi considerat un sens al vieții.

Dar problema este că nu trăim conform propriilor noastre planuri. Motorul dezvoltării ne rotește și ne împinge încontinuu și ne împinge înainte în toate simţirile și calitățile, în dezvoltarea intelectuală, emoțională și interioară. Prin urmare, ne schimbăm, iar sensul vieții de ieri își pierde sensul astăzi. Visele mele din copilărie de odinioară s-au evaporat deja.

De exemplu, nepotul meu, la vârsta de trei ani, visa să devină șofer de mașină de gunoi. I se părea culmea fericirii: să fie persoana care controlează o mașină atât de mare și face un zgomot atât de enorm. Astăzi, nepotul meu împlinește zece ani și, bineînțeles, nu mai visează la o mașină de gunoi.

Cu alte cuvinte, sensul vieții crește constant. Dar oare, înțelege omul care trăiește în această lume care este sensul vieții sau pur și simplu el sau ea, sub greutatea problemelor, este de acord cu ceea ce există? Omul nu este preocupat dacă există sens sau nu. Ceea ce contează pentru el sau ea este să se simtă bine.

Îmi amintesc că l-am întrebat pe profesorul meu la școală despre sensul vieții și am primit acest răspuns: sensul vieții este să citești o carte bună, să vizionezi un film interesant…

Și un prieten de-al meu, de la vârsta de paisprezece ani, s-a dedicat studierii Războiului de Treizeci de Ani din Franța. A făcut din asta opera vieții sale și a devenit cu adevărat un specialist major în acest subiect. Așa și-a găsit sensul vieții, deși mai târziu această pasiune s-a estompat.

Așadar, toată lumea găsește un sens în viață – în familie, în copii. Dar dacă îi întrebi pe oameni care este sensul vieții lor de zi cu zi, nu vor ști ce să răspundă sau vor spune că sensul vieții este pur și simplu să trăiești. Dacă ne-am născut, atunci acum nu mai avem unde să mergem; trebuie să trăim. Dar în ce scop să trăim, nimeni nu știe. Și astfel viața continuă fără niciun sens.

Din KabTV „Viaţă nouă 945 – Scopul vieţii”, 09.01.2018