Nu există muncă mai importantă decât diseminarea

Baal HaSulam, garanția reciprocă: Munca în Tora și porunci este exprimată în cuvintele: ”Și veți fi pentru mine o împărăție de preoți”, adică voi toți, de la cel mai tânăr la cel mai bătrân, sunteți precum preoții. La fel, nu au averi în această lume materială, pentru că Domnul este averea lor, atunci întreaga națiune va fi organizată astfel ca întreg pământul și tot ce-i aparține se vor dedica Domnului. Și nici un om pe pământ nu va munci pentru altceva decât pentru a respecta poruncile Domnului și a satisface nevoile aproapelui său, astfel că nici o persoană nu-și va face griji niciodată cu privire la ea.

Astfel, chiar și munca câmpului precum recoltarea, însămânțarea și altele sunt la același nivel de sacrificiu pe care preotul îl efectuează în Templu, pentru că, de ce am nevoie de porunca de a aduce sacrificii Domnului și, de ce să îndeplinesc porunca de ”Iubește aproapele ca pe tine însuți”? Faptul este că, cel care seceră pământul său pentru a hrăni pe aproapele său, seamănă cu cel care aduce sacrificii Domnului. Mai mult, se pare că porunca ”Iubește aproapele ca pe tine însuți” este mai importantă decât a aduce sacrificii, după cum am văzut mai sus.

Cu cât acțiunile omului sunt pregătite pentru a satisface nevoilor fizice ale celorlalți,  cu atât mai înaltă este munca sa. Dacă am cusut sandale pentru un prieten cu loialitate și iubire, ca Rabbi Yohanan, cizmarul, prin asta am făcut o muncă mai mare și mai importantă decât munca pe care Marele Preot o face în Templu, în Sfânta Sfintelor de Yom Kippur (Ziua Judecății). Mai ales că, dacă ies din calea mea, din mediul meu, spre publicul larg pentru a explica oamenilor scopul creației și a-i atrage la el, să le dau un pic de cunoaștere despre aceasta, pentru a le oferi sprijin, pentru a da o mână de ajutor, atunci nu există muncă mai importantă decât asta. Este imposibil să comparăm importanța acestei munci cu restul activităţilor.

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 18.06.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Răpirea băieților este ca un cuțit în inimă

Întrebare: Cum trebuie să începem să corectăm situația? Evenimentul, care este cel mai îngrijorător în aceste zile este răpirea băieților. Ce ar trebui să facem?

Răspuns: Băieții au fost răpiți pentru că nu am realizat rolul nostru și nu suntem conectați ca popor. Acum, după aceste evenimente tragice, oamenii au început să se conecteze. Dar ei se conectează datorită problemelor și nu pentru că doresc să atingă dăruirea reciprocă. Nu este conexiunea corectă.

Baal Hasulam scrie în jurnalul Națiunea că Israel se conectează sub presiunea factorilor externi ca nucile într-un sac. Desigur, asta ajută, dar nu prea mult. Cât timp nu începem să urâm egoismul nostru mai mult decât orice altceva în lume, corectarea nu va începe. Conduceți toată ura voastră pentru răpitori la egoul vostru, atunci aceasta va ajuta. Soluția este doar în faptul că nu avem nimic să urâm decât egoul nostru. Trebuie să învățăm toți oamenii despre asta. Noi nu avem alegere, este singurul lucru care ne va ajuta cu adevărat. Metoda ne-a fost dată pentru asta.

Toți oamenii sunt acum furioși împotriva teroriștilor, dau vina pe săracii băieți care au făcut autostopul. Dar este scris: ”Voi pune peste tine un rege ca Haman și împotriva voinței tale te vei întoarce la bine”
(Sanhedrin 97b). Aceasta este ceea ce se face prin intermediul teroriștilor. Există ceva ce pot face prin propria voință și nu prin dorința Creatorului?

Rabash a povestit cum un profesor de școală a lovit un copil care s-a comportat rău și elevul a sărutat bățul. În acest mod, elevul a recunoscut că problema nu era bățul, ci că totul este în mâinile Creatorului. Dacă blestemați teroriștii este ca și cum blestemați Creatorul, pentru că toate mijloacele sunt făcute prin El.

Ne facem și mai mult rău decât asta, pentru că ne este interzis să urâm oamenii care ne aduc probleme deoarece ei fac, de fapt, voința Creatorului. Trebuie să îndreptăm toată această ură asupra noastră, asupra egoismului nostru.

Așa cum este scris: ”Nici ei, nici răsplata lor” (Berakhot 5b). De ce simțim durerea și încercăm să o vindecăm, dacă nu putem aspira la iubire și să corectăm totul de la început? Toate problemele noastre ar dispărea imediat!

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 18.06.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

Cum putem mulțumi publicul?

Putem satisface dorința publicului, să găsim bunăvoința în ochii lui, doar prin emoție sinceră. Nu vom reuși cu altceva!

Ceea ce avem este ceva unic. Fiecare persoană simte în interiorul ei că exact de asta are nevoie. Trebuie să trezim acest sentiment și această senzație în ea, să o conducem și să o trezim, ca un copil pe care-l educăm: ”Privește, fă asta! Vezi, ai simțit aceasta?”

Întrebare: Cum putem să scăpăm de teama de a nu place publicului?

Răspuns: Este absurd. Dacă știți la ce stare trebuie adus, atunci nu veți avea teamă. Ați activat o cunoaștere precisă a nivelurilor și stărilor, un algoritm, care este un sistem de acțiuni succesive, conform legilor permanente și cu un rezultat final. Trebuie să mestecați pe acest subiect cu ei.

O regulă cabalistă spune: ” Finalul acțiunii este în gândul inițial”. Pentru Creator, începutul și sfârșitul nu există pentru că totul este determinat de la bun început, conducând la finalizare. La același lucru ar trebui să aspriăm în acțiunile noastre. Trebuie să cunosc exact rezultatul final și modul în care conduc oamenii la el și să văd rezultatul în fiecare pas pe care-l fac.

Din congresul de la Sochi, Lecția 1, 09.06.2014

O proprietate necunoscută care transformă Sufletul

Întrebare: Sub ce formă ar trebui să efectuăm o primă întâlnire cu publicul extern astfel incât sa le dăruim căldură?

Răspuns: Gândeşte-te la ceea ce este posibil, nu are nicio importanţă denumirea. Ar putea fi un atelier de lucru sub forma unui joc.

Principalul lucru este ca o persoană să descopere că suntem conectaţi şi uniti, apoi un fel de forță interioară, o căldură, o „minge de zmeură,” apare printre noi. Nu contează cum o denumim. „Wow! Cât de bun este! „Asta e, nu este nevoie de nimic mai mult. Numai cu acest sentiment ar trebui să rămână ei. Aceasta este concluzia de la prima întâlnire!

Cu toate acestea, este necesar ca acest rezultat să fie înregistrat: Așa cum ne-am întâlnit într-un cerc și fiecare nu s-a gândit doar la el, ci cum să fie împreună cu toată lumea, în centrul cercului, unde toate dorinţele noastre sunt adunate și tot ceea ce este personal este lăsat în afara lui; apoi, în cadrul cercului, descoperim ceva nou şi plăcut, copilul nostru comun, sentimentul nostru comun, iar acest lucru a fost atât de bun, atât de cald, încât, atunci când ne-am uitat unul la altul am simțit că toți am fost aproape, iar acest sentiment este revelat numai atunci când suntem conectaţi, în acest mod.

Cred că rezultatul primei runde de ateliere de lucru sau pur și simplu reuniunea ar trebui să fie o minge de zmeură. Trebuie să aducem oamenii la o stare în care ei simt că prin legătura dintre ei o proprietate deosebită este descoperită care  le dă căldură, speranță, încredere și le transformă  sufletul.

Din congresul de la Sochi 6/9/14, Lecția 1

O întrebare complicată

Întrebare: Cum ar trebui să răspundem la întrebarea privind necesitatea de a iubi aproapele ca pe tine însuți?

Răspuns: Pentru că lumea este solidară și solidaritatea reciprocă între toată lumea în limbaj uman este numită ”iubire”, iubire reciprocă pentru celălalt, precum celulele într-un singur corp. Este ceea ce numim ”Și tu să iubești aproapele ca pe tine însuți” . Asta înseamnă că trebuie să existe o astfel de legătură între persoane ca între toate celelalte părți ale creației.

În natură, totul este în conexiune corectă și uniune, cu excepția oamenilor. Oamenii încalcă această unitate și deformează natura mineral, vegetal și animal. Când oamenii încep să se corecteze, natura începe automat să se schimbe. Natura va începe să crească, deoarece toate părțile creației sunt incluse unele în altele, dar în particular la acest nivel numit Adam (om). Astfel, ”iubirea aproapelui” înseamnă îndeplinirea legii esențiale a creației, legătura între toate părțile sale.

De la Congresul din Sochi, Lecția 1

A simți dorințele maselor

Întrebare: Cum este posibil să extragem lipsurile a 99% din omenire în cel mai bun mod posibil?

Răspuns: Dacă muncim corect cu marele public, vom începe să simțim o astfel de lipsă din partea lor că nu vom putea sta în  loc, chiar dacă asta ne va lovi din toate părțile. Va fi neplăcut, incomod, uneori înfricoșător și chiar rușinos. Sunt senzații teribile care vor apărea atunci când muncim sistematic cu publicul.

Sper că grupul va compara și examina dorința de a-l alătura ca fiind cea mai mare oportunitate a sa și, în același timp, să fie atent cu privire la lipsa maselor și cât de mult ne înțeleg și sunt impresionați. Deci, trebuie să le pregătim o broșură foarte clară și simplă, în care să înțeleagă că în metoda noastră este ascuns un adevăr care îi va ajuta la reconstruirea familiei, relațiilor cu copiii, le va permite să fie sănătoși, va clarifica o mulțime de probleme, etc. Aș dori, cu adevărat, să avem această broșură care va echilibra influențele noastre, întâlnirile noastre cu marele public.

Din Congresul de la Sochi, Lecția 1

Potențialul a 99% din omenire

Întrebare: Anumiți prieteni, atunci când merg spre oameni, cu cinism cred că participăm la educație pentru a-i învăța pe ei cum să trăiască. Dar publicul extern simte puternic faptul că, prin aroganța lor, se așază deasupra publicului. Cum poate fi evitat acest lucru astfel încât să putem fi sinceri cu marele public?

Răspuns: Personal, văd marele public ca un public care nu se știe pe sine, dar care are un potenția enorm. În fiecare gospodină sau măturător există un potențial latent mult mai mare decât există în mine. Astfel, am o atitudine foarte prudentă și binevoitoare în ceea ce îi privește.

La urma urmei, în principiu, ei sunt cei care poartă  și nu noi, o imensă dorință și când începe să se manifeste în ei, vedem măturătorul sau gospodina cu astfel de dorințe și astfel de posibilități infinite de adeziune pentru a constitui întreaga masă universală spartă care nu există la noi.

Deci, pe de o parte, există acțiuni în linie (Kav) și, pe de altă parte, acțiuni în cercuri (Igulim). Învățăm asta în partea a doua la ”Studiul celor zece Sefirot”. Dacă acționăm în linie, în acest caz, 99% din publicul larg nu există pentru noi, ci doar cei care au intenția exact în direcția Creatorului. Totuși, dacă vorbim despre un cerc, de Malchut de Ein Sof (lumea Infinitului), de Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare), aceasta aparține a 99% din omenire. Acolo, totul este ascuns în ei.

Astfel, avem nevoie să ne legăm la ei cu intenție pe termen lung, nu astăzi, dar în câțiva ani – dar totul se va descoperi de acolo, așa cum este scris: ” Fiți prudenți cu copiii săraci, deoarece Tora va ieși de acolo” (Nedarim 81a), adică Lumina.

Dacă vreodată am avut o prejudecată, o desconsiderare pentru asiatici, sud-americani sau africani în raport cu europenii și nord-americanii în procesul de a mă familiariza cu ei, opinia mea s-a schimbat radical. Nu sunt doar egali în înțelegerea mea, dar au schimbat poziția. În mod curios, sunt purtătorii unor abilități intelectuale și analitice, un astfel de potențial de analiză și control, care nu există la europeni.

Astfel, Kli-ul circular (vasul), masele, sunt purtătoare a mari posibilități și imense dorințe care vor fi descoperite mai târziu și cu ele, Creatorul se va dezvălui…

De la Congresul din Sochi, Lecția 1, 09.06.2014

Sclavi ai iubirii

Dependența Partzuf superior în Partzuf inferior este mai rea decât sclavia. Există o dependență prin forța răului, a unei forțe străine. Dar poate fi, de asemenea, o sclavie prin forța bună a vieții, atunci când superiorul iubește inferiorul.

Și astfel, el dă inferiorului datorită iubirii sale și face tot ceea ce cere inferiorul, desigur, doar dacă este în interesul inferiorului. Va fi mereu în așteptare pentru a știi cum poate ajuta inferiorul. Este ca o sclavie, sub o formă inversată.

Superiorul nu poate face rău inferiorului. Dar, până nu începem să cerem, pentru a ridica MAN (Mayin Nukvin – ape feminine), pentru a ridica AHP superior (Ozen, Hoten, Peh), superiorul nu va ridica AHP al său. Doar va aștepta.

Este ceea ce numim durerea Schechina, Malchut de Atzilut cere puternic să ridice AHP al său și așteaptă cererea noastră. De la sine, nu este capabilă să ridice acest lucru, ci numai în funcție de cerere, conform trezirii inferiorilor, scânteilor GE (Galgalta ve Eynaim) care sunt lumile Beria, Yetzira, Assiya ce trezesc AHP de Atzilut care au căzut în lumile Beria, Yetzira, Assiya.

Superiorul este cu noi în sclavie, ca un părinte cu copiii săi dragi. Iubirea ne înrobește precum sclavii, la fel ca ura. Totuși, iubirea înrobește superiorul, cel care iubește, și ura transformă inferiorul în sclav, acela care urăște. Dacă superiorul urăște, atunci inferiorul devine sclavul rău, și dacă superiorul iubește, atunci este în sclavie.

Întrebare: În ce situații superiorul răspunde la rugăciunea inferiorului?

Răspuns: Superiorul răspunde rugăciunilor inferiorului cu condiția ca el să fie pregătit să se anuleze în vederea conexiunii și să ceară superiorului forța de a se conecta între ei într-un singur Partzuf. Superiorul realizează conexiunea lor și creează un Partzuf comun în care Lumina se dezvăluie.

Asta înseamnă că, pentru a primi ajutorul superiorului, trebuie să doriți să vă conectați cu ceilalți în Partzuf comun, nu unul individual, ci acela care aparține tuturor, care este numit Malchut. Este ceea ce numim rugăciunea celor mulți.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 08.06.2014

A pune bazele unei lumi noi

Suntem gata să scriem istoria împreună. Zi după zi, trebuie să creăm o broșură cu explicații ce vor fi pertinente pentru o perioadă scurtă, pentru acea zi, apoi trecem la altceva.

Înainte nu a existat așa ceva, și această muncă cu siguranță va continua după noi, dar pe aceeași bază pe care am pus-o noi astăzi. O perioadă unică a început, deoarece suntem gata să facem o tranziție, o inovație și astfel, această tendință nu va face decât să crească. Desigur, o inovație va sosi la fiecare nivel, dar nu există transformări fundamentale și importante decât cele care se întâmplă acum cu oamenii în lume astăzi. Lumea iese dintr-o formă absurdă a existenței în care evoluția sa este gestionată de forțe interne. Programul evoluției naturale (”la timpul său”) vă sâcâie și vă împinge de la spate, și sunteți ca un măgar, ce merge înainte, încercând să scape de loviturile sorții.

Acum, a sosit tranziția în care continui să avansezi mai departe, dar tu, tu pui un sac de cereale în fața măgarului tău, pentru ca el să alerge mai rapid. Este vorba despre o abordare nouă și complet diferită de evoluție, în care ai devenit partener cu Creatorul.

Creatorul nu este obligat să miște și să împungă măgarul tău. În schimb, tu te ridici și stai pe măgar ca o ființă umană, pregătind sacul cu hrană și îl agâți în fața capului său și așa măgarul avansează, aleargă înainte și tu îl călărești.

Întrebare: Cum este posibil să ne asigurăm că în fiecare zi găsim o explicație mai potrivită pentru acea zi?

Răspuns: Dacă sunteți conectați cu prietenii și, de la această conexiune, veți găsi un mod de a aborda oamenii atunci, cu siguranță, nu veți face greșeli. Nu există alt mod de a observa decât acesta. Există doar conexiunea cea mai potrivită între noi pentru națiune și lume, și nimic altceva.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 12.06.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

O forță specială pentru a face un progres

Întrebare: Ce dovadă avem că există o forță specială în conexiune?

Răspuns: Cei care erau în comando sau într-o echipă de sport nu au simțit niciodată această forță?

Întrebare: Dar această forță nu schimbă natura umană.

Răspuns: Forța care se dezvăluie în conexiune poate convinge și poate domina pe cei care sunt conectați. Dacă cinci, zece sau douăzeci de persoane vin să împartă împreună o singură intenție sau înclinație, această înclinație domină toată lumea și nu lasă pe cineva să cadă. Asta se întâmplă într-o conexiune corporală egoistă și obișnuită. Noi suntem construiți astfel că această forță ne susține pe toți. Mai mult, atunci când ne reunim sau adunăm, nimeni nu poate decide sau propune o soluție singur. În schimb, discutăm despre lucruri împreună și ne consultăm reciproc și decizia cea mai clară și cea mai extremă apare. Deși toată lumea se neliniștește și are îndoieli, decizia grupului este acceptată în direcția pe care ideologia noastră o traversează.

Asta se produce deoarece forța conexiunii este dezvăluită în grup, ceea ce ne atrage înainte și estompează toate consecințele negative și extreme. Pentru că forța identifică deja dacă putem continua să progresăm în funcție de conexiunea noastră. Grupul nu se mulțumește să accepte cea mai bună decizie, dar, de asemenea, cea mai decisivă și extremă pentru avansarea noastră, pentru a realiza un progres.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 06.06.2014, Scrierile lui Rabash