Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Punctul 21: Dar, cum am spus, întreaga substanţă a creaţiei, atât substanţa obiectelor spirituale cât şi substanţa obiectelor corporale, nu este nici mai mult, nici mai puţin decât dorinţa de primire.

Studiind realitatea, vedem că toate elementele au tendinţa să atragă tot ceea ce este util şi să respingă ceea ce este nociv. Este dorinţa de primire care acţionează în acest mod la toate nivelurile, începând de la particulele elementare şi molecule. Totul se înclină spre cea mai comodă din toate stările posibile.

În lumea care ne înconjoară, observăm diverse forme ale dorinţei de primire ce urmăresc profitul în fiecare moment. Piatra care a fost aruncată în jos, apa care curge, vântul ce echilibrează presiunea, totul atinge astfel o stare de repaus.

Fiecare particulă din univers, fiecare ansamblu de particule, totul la nivelurile mineral, vegetal şi animal ale naturii, la fel şi persoanele, totul în acest sistem integral şi fiecare din părţile sale, toate vor să ajungă în starea cea mai confortabilă.

Este scopul dorinţei de primire. Fiecare alege mereu cel mai mare bine sau cel mai mic dintre două rele. În acelaşi timp, în natură, la primele trei grade ce provin de la rădăcină, această lege se manifestă instinctiv şi al patrulea grad se caracterizează prin propriile sale iniţiative specifice.

În primele faze ale sale, se dezvoltă instinctiv într-un mod diferit, fără liberă alegere, ci prin sentimente. Fără alegere, dorinţa merge mereu înainte, se lansează într-o căutare, încurajează ştiinţa, educaţia, industria, comerţul, etc. Astăzi, intră în a patra fază, ceea ce face epoca noastră atât de specială.

Deci, vedem numai dorinţa de primire, în grosimea ei, în secţiunile de-a lungul axelor, de-a lungul istoriei sale. Nu există nimic decât dorinţa şi acţiunea sa. Totuşi, în general, nu ne punem întrebări cu privire la dorinţa de primire, nu mergem în principiile acţiunilor sale. Dorim numai să profităm. De ce o persoană ar trebui să investigheze cauzele, mecanismele şi consecinţele? Lucrul principal este plăcerea aşa cum este.

 Totuşi, când plăcerea dispare, când nu se mai poate realiza, când necazurile şi suferinţa sosesc, suntem obligaţi să începem să studiem: De ce ne simţim rău? Ce putem face? Cum putem profita? În disperare, mintea începe să acţioneze şi să caute soluţii. Este spus: Mai multă înţelepciune, mai multă suferinţă. Pe de altă parte, nu putem obţine cunoaştere fără aceste dureri.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, Introducere în cartea Zohar, Art. 21: …deoarece întreaga esenţă creează nevoi şi nevoile creează gânduri şi concepte pentru a obţine aceste nevoi, pe care dorinţa de primire le cere.

Şi, cum dorinţele umane diferă unele de altele, la fel nevoile, gândurile şi ideile.

Mintea noastră serveşte dorinţa. Reshimot (amintiri) care se trezesc şi urcă ne umplu cu diferite dorinţe şi mintea începe să satisfacă aceste dorinţe, pentru a le realiza.

Putem crede că suntem foarte inteligenţi şi că mintea noastră include întreaga realitate, dar dacă nu suntem interesaţi în ceva, dacă nu ne priveşte, la fel şi mintea noastră trece peste asta.  Şi asta pentru că mintea este un sclav. Dacă dorim ceva pe plan corporal, acţionează pentru a satisface dorinţa de hrană, sex sau familie. Dacă se trezeşte o dorinţă de respect, este atras de această problemă şi nu ţine cont de alte nevoi. Este acelaşi lucru când vine vorba despre dominare sau bani şi, în general, toate combinaţiile diferite ale cererilor noastre.

O persoană este motivată de o combinaţie de diferite dorinţe şi mintea funcţionează mereu conform spectrului de dorinţe diferite.

În general, nu avem mintea cu adevărat liberă. Nu poate fi în întregime rece şi obiectivă, detaşată de sentimente aşa cum o dorim sau credem. Pur şi simplu este un servitor al dorinţei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În cele din urmă, a venit timpul pentru noi să înţelegem şi să admitem. În măsura în care există rău, există şi bine şi, în măsura în care există bine există şi rău.

Trebuie să le respectăm şi să le apreciem pe cele două, să le acceptăm cu recunoştinţă şi să îmbrăţişăm băţul care ne loveşte şi pe cei care ne urăsc. Trebuie doar să ştim cum să echilibrăm stările noastre şi să aspirăm mereu spre o direcţie mai echilibrată, pentru conexiunea cu Creatorul.

Cineva care nu înţelege acest principiu este pe o singură linie. Sunt cei care trăiesc în lumea noastră, în care toată lumea este atrasă de bine şi fuge şi se ascunde de rău. Şi, viaţa cabaliştilor este de a accepta răul ca bine, ca o componentă obligatorie şi să se comporte cu cele două ca provenind de la Creator. Noi trebuie doar să le echilibrăm astfel că, binele şi răul să fie complet echivalente pentru noi.

O persoană trebuie să fie recunoscătoare şi să binecuvânteze răul ca binele, deoarece înţelege că cele două sunt doar pentru a o ridica la un nivel spiritual superior. Şi, nu există nici un alt motiv pentru existenţa răului, ci doar pentru a permite creaturii să existe. Deoarece, dacă nu exista decât bine, nu am fi putut să-l discernem, deoarece binele este Creatorul. Pentru a-l simţi, trebuie să fie compus dintr-un caracter opus, forţa care este în faţa lui, adică răul.

Apoi, între răul meu şi binele Lui, asamblez un punct pe care-l numim punctul de adeziune. Astfel vom ajunge la o stare de echilibru. Şi echilibrul este realizat tocmai prin legătura dintre noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Articol 21: Nu fiţi dezorientaţi de filozofi care spun că esenţa sufletului este o substanţă intelectuală şi că ea nu există decât prin conceptele pe care le învaţă, prin care creşte şi că ele sunt chiar esenţa sa.

Conform filozofilor, nevăzând decât această lume, vom atinge şi ceva spiritual. Pe ce bază gândesc astfel? Pe baza raţionamentului. Ei nu cunosc şi nu studiază natura, ci doar scolastica din propria lor minte şi deci, evident, nu au o cunoaştere reală. Domeniul lor este imaginar, nu se bazează pe nici un studiu empiric şi în limitele teoriei.

Prin urmare, punctul de vedere filozofic asupra sufletului uman este: ”Dacă vom reflecta şi vom dezbate asupra sufletului, suntem în contact cu el”.

Pe de altă parte, cabaliştii explică faptul că totul este o mare minciună. Nimeni în lumea noastră nu are suflet. Pentru a obţine sufletul, trebuie să obţinem proprietatea dăruirii care este deasupra dorinţei noastre, deasupra naturii noastre. Cel care a înţeles asta posedă suflet, cel care nu, nu are.

În continuare, noi trebuie să înţelegem ce este existenţa actuală pe care o numim “viaţă”. Oricum, nu există nici o legătură între dorinţele noastre actuale şi suflet. La urma urmei, sufletul este dorinţa de a dărui şi nu se poate raporta la noi. În percepţia noastră, trebuie să separăm cele două părţi printr-un adevărat “zid de fier”.

Fie totul într-o persoană se bazează pe cele pământeşti, dorinţele “animalice”, fie ea se găseşte de cealaltă parte şi le controlează.

În acest caz, toate acţiunile lor nu sunt comparabile cu dorinţa de a dărui, cu posibilitatea de a dărui. Această dorinţă, această acţiune este numită suflet, care creşte urcând cele 125 de trepte ale scării spirituale.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Din nefericire, o persoană implicată în educaţia integrală nu primeşte o viziune globală imediat. Pe de o parte, ea are un grup care nu poate să o schimbe imediat, pe de altă parte, există lumea exterioară care dictează regulile ei. Ce poate face într-o astfel de situaţie?

Răspuns: Lumea noastră nu a dictat reguli care contrazic metoda integrală. O persoană se realizează în deplină siguranţă în educaţia integrală. În lumea noastră, există numeroase exerciţii care relaxează o persoană, o formează, îi lărgesc sau îngustează orizonturile, în conformitate cu ceea ce este proiectată fiecare metodă.

Noi nu prezentăm şi nu comparăm contrariile, dimpotrivă, noi spunem că lumea noastră este bună şi nu trebuie să aşteptăm ca ea să se deterioreze. Este necesar doar să includem în ea o forţă suplimentară şi apoi va deveni chiar mai minunată, o putem gestiona.

Mereu am avansat sub influenţa unei atracţii care a fost egoistă. Egoismul ne loveşte din spate ca un bici şi ne-am dezvoltat. Acum, o nouă forţă începe să apară, care este altruistă şi, prin urmare, am pierdut controlul, am pierdut reperele în această lume deoarece, conform noii structuri interne, nu suntem deloc adaptaţi la ceea ce este descoperit în lume.

Noi propunem metoda de conştientizare, metoda pentru a descoperi acest sistem de forţe care ne conduce, în scopul de a găsi reperele noastre în noua noastră lume, de a înţelege unde suntem, unde este acest sistem, cum putem să ne integrăm în acesta şi să ne asigurăm viitorul.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Existe nişte măsurători sau revelaţii care să ne arate puritatea intenţiilor noastre?

Răspuns: Adevăratele tale intenţii nu sunt cunoscute, nici măcar ţie, iar alţii cu siguranţă nu le cunosc. Astfel, înţelepciunea Cabala se numeşte înţelepciunea ascunsă, partea interioară a lumii, deoarece ea vorbeşte despre ceva ce nu este revelat în lumea noastră.

Cum putem să ne determinăm intenţiile? Încearcă să faci totul în grup, cu intenţii bune şi, gradual, vei începe să simţi cum îi minţi pe ceilalţi şi pe tine însuţi, şi te vei bucura de asta, pentru că este revelarea adevărului.

Mai mult, asta îţi spune că nu numai că ai avut şi anterior intenţii rele, iar acum se descoperă adevărată lor esenţă, dar şi în viitor ele vor rămâne la fel. Aşadar, ce este de făcut? Trebuie să cerem să avem intenţii bune.

Astfel, începem să facem acţiuni bune pentru grup, încercăm să muncim cu intenţia corectă. Ca rezultat, ajungi la concluzia că tot ce faci este în propriul interes.

Acesta este rezultatul corect, descoperi adevărul. Şi chiar dacă nu te simţi confortabil, trebuie să îi mulţumeşti Creatorului şi să ceri ca de acum El să îţi dea oportunitatea să faci lucrurile corect. Apoi, ţi se dă intenţia corectă.

Data viitoare când faci ceva pentru grup, ţi se va arăta din nou că ai avut o intenţie greşită şi, din nou, la fel, avansezi. În această avansare în cicluri, descoperi constant în tine incorectitudinea intenţiilor, dar le descoperi de fiecare dată la un alt nivel.

Desigur, nu este o situaţie plăcută. Totuşi, datorită sprijinului general, prin inspiraţia comună, prin înţelegerea că numai aşa avansăm, vei vedea că aceasta este o minunată bătălie internă. În final, din toate aceste senzaţii conflictuale, omul începe să se înţeleagă, să înţeleagă lumea şi să îl înţeleagă pe Creator.

Din Congresul virtual de la Mosova 12/13/13, Lecţia 2

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Scopul nostru este de a atinge echivalenţa de formă şi armonia cu Lumina, în alte cuvinte de a realiza completarea corecţiei, către iubire eternă şi dăruire. Această stare necesită ca noi să fim conştienţi, să simţim asta şi să ne creştem toate caracteristicile necesare pentru a înţelege ce ne lipseşte ca să semănăm Luminii, prin ce schimbări interioare trebuie să trecem.

Adică, toată muncă noastră constă în a înţelege ce simt acum şi ce voi simţi în starea corectată. În fiecare stare, eu trebuie să reacţionez ca şi Lumina.

În fiecare moment al vieţii mele, trebuie să tânjesc după echilibrul cu ea, adică la echivalenţa de formă. Pentru asta, mai întâi, este necesar să fiu conştient de proprietăţile Luminii. Totuşi, în acest timp, noi suntem în ascundere şi nu simţim Lumina, atâta timp cât nu am ajuns la echivalenţă de formă cu ea. Cum putem să ne asemănam Luminii, dacă nu o simţim?
Aici ne salvează o condiţie care a fost creată special pentru noi: această lume. Este o minune care nu există în nicio altă lume. Aici, în această lume, chiar dacă sunt complet spart, complet opus Luminii, în ciuda a tot, am posibilitatea să descopăr dorinţe care, ca şi mine, caută echivalenţa cu Lumina. Ca şi mine, acestea primesc aspiraţia de Sus, această picătură de spermă, acest „punct în inimă”, fără de care această aspiraţie nu ar fi trezită.

Din acel moment, putem deja să începem cu acţiuni similare cu cele ale Luminii. Adică, atunci când interacţionăm unul cu celălalt, putem crea din noi înşine un exemplu a ceea ce se numeşte o acţiune a Luminii: dăruire, iubire, ajutor reciproc, cooperare reciprocă şi trezire. Avem oportunitatea să facem acele acţiuni pe care le face Lumina, pentru a ne încălzi pe fiecare un pic, a ne agita, adică a trezi dorinţa şi invidia în prieteni.

În loc de Lumină, de Creator, primim un grup. Creatorul îndreaptă omul către o soartă bună şi îi spune: „Ia-o!” În alte cuvinte, El ne duce într-un laborator, ne pune într-un model prin care avansăm cu ajutorul prietenilor, în ciuda stării sparte, ruinate. Creatorul te duce la ei, iar acum tu începi să acţionezi.

Restul depinde de tine, de maniera în care faci munca şi te relaţionezi la grup ca şi la Creatorul care îţi dăruieşte totul. Atunci când începi dialogul, munca reciprocă, cu grupul, vei începe să clarifici cum te influenţează grupul şi cum influenţezi tu grupul. Apoi, este posibil să vă ridicaţi împreună.

Aşadar, trebuie să atingem o stare care se numeşte Arvut (garanţie reciprocă), care asigură ajutor reciproc şi influenţa reciprocă pentru fiecare membru al grupului. Ne prezentăm în faţa fiecărui prieten ca dăruirea din partea Luminii, ca şi Creatorul, iar el trebuie să reacţioneze ca şi creatura care vrea să se corecteze şi să semene cu Lumina.

În alte cuvinte, fiecare vrea să se identifice cu grupul, să fie conectat, să adere la el, să devină un singur om cu o singură inimă, cu o singură minte. Adică, trebuie să mă topesc total în prieteni, astfel încât să nu rămână nimic din mine. Vreau să mă scufund în grup. Asta trebuie să facă fiecare şi, prin asta, toată lumea ajută pe toată lumea.

Ca rezultat, după ultima picătură de efort, devenim cu adevărat un singur om cu o singură inimă. Această picătură este la fel ca ultima muşcătură pe care o înghiţim la o masă, după care ajungem la saţietate şi simţim că ne-am umplut. În acest fel, completăm întreaga HaVaYaH, cele zece Sefirot. Vedeţi, numai ultima fază, Malchut de Malchut, simte, înţelege şi ştie cu cine are de a face, cum şi de ce trebuie să se comporte aşa, cum este construită, cum este construit Creatorul şi ce trebuie să facă ca răspuns dacă primeşte totul de la El: atât Lumina cât şi dorinţa.

Aşadar Arvut este prima etapă – conexiunea într-un singur întreg – şi pare că nu este nimic mai mult. Totuşi, înţelegem că, între timp, acestea sunt doar cuvinte, aşa cum este spus: „sfârşitul acţiunii este în gândul iniţial.” În gânduri, vrem deja să atingem realizarea finală, dar trebuie să mergem pe un drum care poate fi lung. Vedeţi, eu trebuie să mă construiesc singur şi numai aşa îl voi recunoaşte pe Creator.

Totul este creat de Sus într-o formă perfectă, dar creatura trebuie să realizeze această perfecţiune, să fie conştientă de Creator, să devină ca El, să Îl înţeleagă în întreaga Lui adâncime şi să îi semene în toate acţiunile. Vedeţi, dacă starea creaturii este mai mică decât echivalenţa completă cu Creatorul, nu se consideră că Creatorul a fost benefic cu ea.

Trebuie să trecem prin toate aceste etape şi, atâta timp cât nu am terminat etapa anterioară, nu putem trece la următoarea. De aceea, de la început, vorbim de Arvut, de obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, despre armonia cu natura: cuplarea, îmbrăţişarea, sărutul, toate expresiile ale echivalenţei de formă cu Creatorul şi, în ciuda tuturor acestea, ele sunt doar cuvinte şi acum începem să construim această starea; adică întrăm în etapa a doua şi ai departe. Per ansamblu, este posibil să descoperim nouă etape pe drumul către descoperirea spiritualităţii.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala din 1/7/14, Topicul lecţiei: “Pregătire pentru congres”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De fiecare dată când mă simt confortabil, sunt aruncat undeva, ca într-un leagăn: într-o stare bună sau într-o stare rea. Cum pot găsi linia de mijloc în mişcările de la stânga la dreapta?

Răspuns: Suntem aruncaţi din punctul de echilibru în stânga şi dreapta deoarece este singurul loc de unde putem progresa. Dacă vreau să ader la un grup, la profesor, la cărţi, la obiectiv, atunci mă realizez.

În general, centrul este opus dorinţei şi minţii mele. Punctul de echilibru este mereu deasupra liniei din stânga sau din dreapta, în linia mediană. Este credinţa deasupra raţiunii, deasupra a ceea ce inima şi mintea îmi spun. Deci, ce pot păstra pentru a nu conta pe şansă? Singurul lucru care mă poate ghida este ceea ce grupul, profesorul şi cărţile mă obligă să fac.

Trebuie doar să ne asigurăm că înţelegem şi că am ascultat sfaturile corecte. Ne simţim atât de încrezători că ar trebui să fie ceea ce noi credeam şi discutăm, de fapt, despre asta unul cu celălalt.

Toată lumea aude ceva diferit, deci cum pot să fiu sigur că ceea ce aud este corect?

Dacă mă anulez pentru a adera la grup, încep să aud sfatul potrivit. Cu cât o persoană este mai mare, cu atât ar trebui să fie mai smerită.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Un sistem social obişnuit se dezvoltă mereu în sensul diferenţierii, complexităţii, atunci când un anumit număr de subsisteme se dezvoltă, în fiecare situaţie devine autonom.

Acest sistem devine atât de complex şi se dezvoltă atât de bine încât sfârşeşte prin a se destrăma şi ceva nou se formează, luând astfel o nouă turnură de dezvoltare, la un nivel diferit.

Răspuns: Un sistem integral se dezvoltă în interior nu în exterior, deoarece dezvoltarea nu se face în mod egoist, apare printr-o conexiune universală de cea mai mare calitate, prin garanţie reciprocă, includerea noastră reciprocă.

Nu este mişcarea browniană, deoarece se întâmplă într-un mod total diferit atunci când se prezintă altora. Nu există intruziune haotică dezorganizată, dimpotrivă, ne oferim tuturor şi de aceea, sistemul creşte mereu în calitate.

Întrebare: Întreaga dezvoltare include astăzi o anumită luptă a contrariilor. Asta priveşte, în egală măsură, nivelul precedent?

Răspuns: Asta depinde de nivelul la care vă referiţi.

Dacă te referi la creşterea deasupra egoismului nostru, care a pierdut deja opoziţia sa şi se află sub altruism pentru a-l ajuta şi a-l susţine, atunci egoismul nu mai poate avea funcţia pe care a efectuat-o înainte. Bătălia se termină.

Din kab.tv, „Lumea integrală”, 27.11.2012

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Să presupunem că societatea integrală este formată ca o nouă entitate. Totuşi, nu putem vorbi de structura Adam ha Rishon deoarece nu este, încă, o structură spirituală.

Răspuns: Este vorba despre o structură sprituală, deoarece oamenii sunt adunaţi în unitate deasupra ego-ului lor. Ei vor deveni nu numai purtătorii unei idei, ci sunt întruchiparea forţei superioare care-i trezeşte. Ei înţeleg că, pentru a supravieţui, pentru a atinge o nouă lume, o nouă societate, o nouă înţelegere, trebuie să se ridice deasupra ego-ului lor, care-i omoară şi-i împinge astăzi spre abisul negru.

Astfel, un nou tip de societate prinde formă cu noi, ce nu constituie numai un întreg social, politic şi aconomic, ci un întreg spiritual, ceva ce nu a existat niciodată în istoria omenirii. Interesant, micile puncte integrate în structura generală globală a omenirii vor creşte şi vor umple întreaga suprafaţă rămasă. Aceste comunităţi ce sunt situate în diverse locuri din lume şi care sunt conduse de principii identice se vor putea înţelege, pe deplin, reciproc şi vor coopera reciproc.

Deoarece sunt un tot colectiv de persoane conectate în ciuda distanţei, printr-o conexiune virtuală, cu o singură idee, într-un câmp de forţă unic ce îi menţine împreună. Tot mai mult, ei simt nevoia şi cerinţa de celălalt, se simt mai aproape unii de alţii, vor desfăşura programe comune şi vor lucra într-un mod coerent şi corect.

Cu asta, distanţa nu va juca nici un rol, dimpotrivă, chiar va dezvolta o nevoie de conexiune între ei.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 27.11.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→