Acum trebuie să clarificăm problemele care trebuie să fie rezolvate înainte şi în timpul congresului. Altfel, nu se va numi „un congres”, o adunare, o conexiune.

Întrebare: Este de înţeles că ar trebui să fim fericiţi apropo de conexiune. De asemenea, ar trebui să fim speriaţi că nu atingem o conexiune?

Răspuns: Este o anumită vârstă sub care copilul este scutit de porunci (Mitzvot), deoarece este mic. Apoi, începem să-l educăm şi să-i spunem ce este permis să mănânce şi ce este interzis să mănânce sau ce se poate face într-un mod şi este interzis în altul. Prima poruncă este numită „frica” în prezenţa Creatorului. Mă tem dacă voi fi capabil să-I aduc Lui mulţumire, dacă această acţiune Îl va face fericit, ce Îl va face mai puţin fericit? Pentru asta, trebuie să ating o vârstă de maturitate, „Bar Mitzvah”, care înseamnă un nivel în care o persoană este conştientă că este responsabilă de gândurile sale, de intenţiile sale şi de acţiunile sale de corectare. O „Mitzva” este corecţia.  Întrebarea este: am atins această vârstă?

Dacă astăzi aş fi fost deja aşa, aş fi resimţit teama, neliniştea: „Prieteni, obiectivul din faţa noastră este de a da satisfacţie Creatorului! Dacă nu facem asta, va fi foarte rău”. Va fi foarte rău nu pentru noi, ci pentru celălalt, pentru ceilalţi; altfel, nu este numită „o Mitzva” dacă mă gândesc la mine. Dar, dacă ajungem să aducem mulţumire Creatorului, va fi bine pentru lumea întreagă! Ce ni se va întâmpla, nu are importanţă pentru noi!

Asta înseamnă că trebuie să facem numeroase corecţii preliminare înainte să atingem realizarea acestei prime porunci de teamă, de frică, a gândului: „Dau eu satisfacţie Creatorului sau nu?” Vă este interzis să obţineţi un oarecare beneficiu în schimb, deoarece nu va mai fi o poruncă, nu va fi dăruire, nu va fi a da satisfacţie Creatorului. Este posibil de a aduce mulţumire Creatorului numai atunci când nu există interes personal, dacă Îl facem fericit fără să ţinem cont de pierdere sau câştig personal. Încă trebuie să atingem acest nivel făcând o restricţie asupra egoului nostru, pentru ca rezultatul să nu fie considerat în raport cu noi înşine.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Convenţia de Educaţie Integrală, Atelierul 1: Nu trebuie să uităm că în fiecare secundă, fiecare dintre noi va experimenta ieşiri din starea de unitate şi se va întoarce la această stare din nou.

Şi de fapt, datorită acestor ieşiri şi întoarceri, fiecare dintre noi şi cu toţi împreună, vom începe treptat să simţim spaţiul nostru comun, până când acesta devine permanent, până când vom locui în el permanent. Trebuie să facem acest lucru cât mai repede posibil.

Trebuie să atingem un nou statut în grupul nostru, în conexiunea dintre noi, ridicându-ne deasupra ego-ului, conectându-ne în garanţie reciprocă, ca şi cum ne-am sacrifica pentru asta. Dar, de fapt, nu este deloc sacrificiul de sine.

Reiese pur şi simplu că preferăm dorinţele şi scopul grupului faţă de cele personale, deşi înţelegem că nu e nimic personal aici. Sunt de fapt toate sfaturile şi instrucţiunile Creatorului pentru fiecare dintre noi: El ne dă diferite îngreunări ale inimii, obstacole, probleme, etc., astfel încât să fim capabili să ne înălţăm deasupra lor.
Toată lumea are propriile sale probleme şi toată lumea le experimentează în felul său, dar trebuie să le adunăm, să le respingem, şi să urcă la nivelul garanţiei reciproce.
Acolo ne conectăm şi atingem conexiunea corectă. Vom începe să simţim nevoia de a urca la un nivel superior, la Creator. Nivelul nostru următor este Creatorul .
Astfel, trebuie să avansăm. Atunci când cineva cade, trebuie să răspundem imediat şi să-l ridicăm. Trebuie să păstrăm în mod constant toată lumea la nivelul de plutire cu capul deasupra apei, până când vom deveni ca o plută, şi astfel urcăm în mod constant, urcăm, urcăm. Acest lucru se referă atât la femei cât şi la bărbaţi, pentru fiecare în parte. În această stare vom finaliza de fapt, întreaga lucrare .

Există trei părţi în Partzuf spiritual : HBD , HGT şi NHY . Deci, pe nivelurile inferioare sunt îndeplinite în detalii mai mari, dar nu este nimic nou, numai revelaţii mai mari, în creştere, ale aceloraşi principii .
Din Zohar Week World ” Convenţia pentru Educaţie Integrală” 2/02/14 , Workshop1

Filed under: Ateliere, Congrese, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce trebuie ca drumul nostru spre dobândirea binelui, frumosului, să treacă prin descoperirea răului naturii noastre? Și, pe lângă asta, la început, nici nu ne dăm seama că răul se află în noi, îl vedem mai degrabă în ceilalți, până când îl transformăm în al nostru la final.

Toate defectele pe care le vedem în ceilalți sunt rezultatul propriilor mele defecte. Dacă văd caracteristici rele în ceilalți, asta arată că acest rău a fost mereu în mine și acum îmi este revelat. Și trebuie să transfer vina spre mine, să-mi dau seama că este deficiența mea și să o corectez în interiorul meu. Dar de ce îmi revelează Creatorul răul în această formă?

Răspuns: Dacă mă pregătesc cu ajutorul mediului, studiului, profesorului, surselor pentru faptul că Nu este nimeni în afară de El, atunci toate deficiențele și răul pe care le văd în ceilalți mi le pot atribui imediat mie. Pentru că este spus Fiecare judecă potrivit propriilor defecte. De aceea voi fi în stare să mă bucur de tot răul care este revelat în mine. Dacă este revelat, atunci acesta este un semn că sunt gata să-l corectez și să-l transform în caracteristici bune prin conexiunea cu prietenii și prin Rugăciunea celor mulți.

Astfel voi fi fericit cu tot răul care este descoperit în mine și în ceilalți. Nu mă macin legat de orice eveniment sau greșeală pe care am făcut-o în trecut sau în prezent, mai degrabă voi înțelege imediat că este revelat pentru a corecta răul.

Totul depinde de conexiunea dintre noi care face posibil să fim unul lângă celălalt cu pregătirea corectă și intenția corectă, în starea corectă, asfel încât voi fi imediat gata să accept tot răul care este descoperit în forma corectă. Rezultă că toate problemele, descoperirile răului în mine sau în ceilalți, greșelile care sunt făcute și clarificarea spargerii, toate sunt mijloace pentru a avansa.

Greșelile nu sunt vina mea, mai degrabă mi-au fost trimise cu intenția de mă ajuta să avansez. Creatorul a creat tot răul, înclinația rea. Și eu doar trebuie să o descopăr, să învăț de la ea, să cer corectarea și să văd cum Creatorul o corectează. Și din toate aceste forme opuse al răului dinaintea corectării mele și ale binelui după corectare, în aceste goluri, învăț despre Lumină din interiorul Întunericului.

Totul depinde de gradul în care ne pregătim pentru a accepta toate descoperirile răurilor într-o formă bună și corectă. Este necesar numai să nu uit niciodată că totul vine de la Creator și numai pentru a ne ajuta să ajungem la senzația că Nu este nimeni în afară de El.

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Cabala, 19.01.2014, Atelier

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: În ce fel suntem incluşi în ascensiunile şi coborârile prietenilor?

Răspuns: Vrem să fim uniţi şi incluşi în sentimentele prietenilor prin faptul că ne anulăm unul în faţa celuilalt cât de mult este pregătită inima noastră să facă asta. Vrem să o şlefuim şi să o modelăm, astfel încât aceasta să va fi mai sensibilă la ceilalţi, vrem să facem ceva astfel încât inima noastră să nu mai fie atât de opacă. Dacă eu sunt legat de inima unui prieten,  înseamnă că am dobândit tot ceea ce este în inima lui: toate ascensiunile lui şi coborârile lui, tot ce a făcut în trecut, atât lucrurile bune cât şi lucrurile rele .
De fapt  nu este important dacă acestea sunt bune sau rele, pentru că eu dobândesc intensitatea acestora. Creatorul aranjează de la început lucrurile rele pentru un prieten. Lucrurile bune i se pot întâmpla fie prin suferinţă fie prin Tora, şi el trece peste ele. Eu pot primi toată această experienţă. Exact pentru asta a avut loc spargerea dorinţelor, astfel încât toată lumea să îşi poată face câte partea sa mică de muncă şi asta ne-am putea îmbogăţi reciproc prin integrarea mutuală.

Nu înţelegem ce reprezintă un nivel spiritual. Acesta nu este atât de mare încât să nu-l putem atinge, dar reuşim numai dacă luăm întreaga istorie a fiecăruia unul de la altul. Prin includerea mea cu un prieten, am dobândit toate încarnările prin care a trecut, tot drumul prin care a trecut sufletul său, în care el a coborât din lumea Infinitului (Olam Ein Sof ) şi a fost spart împreună cu sufletul meu. Şi după aceasta, am suferit o multitudine de încarnări împreună, iar acum ne-am întâlnit, în scopul de a fi legaţi unul de altul.

După spargerea sufletului colectiv, sufletele s-au împărţit şi distanţat unul de altul. Ele au trecut printr-un lung proces de schimbare, care trece prin Babilon şi restul încercărilor. Şi acum, când au ajuns în cele din urmă la conexiune, eu pot primi tot ceea ce au experimentat restul, prin toate istoria şi astfel devin un Kli complet care include toată lumea în el. Şi acesta este modul în care se întâmplă la fel pentru fiecare dintre noi, şi nimeni nu deranjează pe celălalt! Aceasta este unificarea integrală a Kli-ului .

Este complet lipsit de importanţă dacă prietenul simte acest lucru sau nu. Dacă m-am anulat în faţa lui şi m-am conectat cu el, am primit efortul său, conexiune lui, tot ceea ce este în el.
De la lecţie de pregătire pentru Convenţia Arava , 1/30/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Pregătire pentru Convenţia Integrală: Două Contrarii (Legea Echivalenţei De Formă)

Legea fundamentală a realităţii este legea echivalenţei de formă. Conform legii echivalenţei de formă, fiinţa a fost creată ca ceva din nimic şi a fost creată din realitatea a ceva din ceva.

Aceşti doi poli – ceva din nimic şi ceva din ceva – sunt total opuşi în realitatea noastră. Cu toate astea, în planul Creatorului care este deasupra acestei realităţi, aceşti poli sunt conectaţi într-unul singur.

Ca rezultat, legea echivalenţei de formă obligă creaţia să caute unitatea până când va revela independent gândul creaţiei, unde totul este unificat.

Prin obţinerea ”boabei de zmeură” şi a importanţei scopului, vedem că nu suntem în stare să atingem conceptul de unitate. Ne lipsesc forţele interioare pentru a ne concentra gândurile şi eforturile pentru a dărui, pentru Creator.

Vrem să verificăm cu exactitate aceste două concepte: a dărui şi Creatorul. Asta înseamnă să ne imaginăm Creatorul ca fiind calitatea dăruirii. Dar calitatea dăruirii poate fi revelată doar dacă este îmbrăcată  în dorinţa de a primi. În alte cuvinte, noi descoperim Creatorul doar în materia pe care El a creat-o.

Când este revelată în cineva, calitatea dăruirii îndreaptă acţiunile şi gândurile sale. Asta înseamnă faptul că Creatorul este „îmbrăcat” în acea persoană, în calităţile sale, şi atunci acţionează ca dăruire.

Această formă este denumită Creator. Doar atunci când ne vom vedea pe noi şi pe Creator îmbrăcat în noi, vom putea să revelăm Creatorul.

De fapt ne putem vedea pe noi tot timpul. Când ne uităm la lume, ne vedem de asemenea  pe noi, cu toate că ne vedem în forma opusă, dar suntem tot noi.  Aşadar, conform revelării calităţii de dăruire, o vom vedea cum este îmbrăcată în întreaga lume. Descoperim că atributul dăruirii domină lumea iar această formă este denumită Shechina (Divinitate).

Aşa înţelegem noi de ce trebuie să ne forţăm atunci când trebuie să ne facem griji pentru mediul exterior.  Ne putem ridica până la revelarea Creatorului şi să atingem unitatea cu Creatorul prin „balonul de zmeură”, doar în măsura în care descoperim calitatea dăruirii în întreaga lume.

Lumea devine vasul nostru, întreaga realitate devine vasul, sufletul meu, tot ceea ce îmi este extern sunt eu de fapt. Dar privesc din afară pentru a descoperi calitatea dăruirii mai clar, de 620 de ori mai puternic, pentru a amplifica sentimentul de Nefesh de Nefesh în lumea Ein Sof (Infinitul) deasupra puterii forţelor impure. Aşa încep să înţeleg că întreaga lume a fost destinată pentru mine, pentru munca mea.

Trebuie să recunoaştem şi să înţelegem că forţele de separare sunt necesare şi trebuie să le înţelegem corect. Intrăm într-o stare în care acceptăm sentimentul de respingere ca fiind linia stânga. De aici, din linia stângă, a respingerii, linia dreaptă este chemată prin forţa grupului. Nu vedem asta ca un obstacol ci ca o oportunitate de a conecta cele două linii şi de crea linia de mijloc cu scopul de a avansa şi mai mult spre Creator.

Pregătire pentru Convenţia Integrală, Nouă Etape pe drumul către Unitate, Punctul 5.

Filed under: Congrese, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

Înălţarea Inimii pe Căile Creatorului.

Pentru a atinge unitatea adevărată, noi trebuie să atragem Lumina care Reformează. Este posibil să o atragem doar dacă respectăm măreția scopului, a grupului, a prietenilor și a forței superioare care are grijă de noi și spre care ne îndreptăm. Așa ajungem să relaţionăm cu Divinitatea.

Atunci când obținem unitatea, noi acționăm împreună ca trupele de comando (ca acelea din lumea noastră care se unesc în grupuri) și din acest punct începem să avem aspiraţii din ce în ce mai mari către Creator. Ca să ajungem la Creator trebuie să creştem importanța pe care o dăm nouă.

Nu există o altă șansă, și asta nu pentru că vrem să fim cu nasu pe sus şi aroganţi în faţa celorlalți, ci pentru că e necesar. Avem nevoie de forţe pentru a ne conecta și mai adânc, avem nevoie de un stimul care să ne dea energie și dorințe urgente pentru compromisuri și unitate.

De unde luăm toți acești stimuli? Răspunsul este „înălţarea inimii pe căile Creatorului.” Asta înseamnă că trebuie să ne ridicăm desupra tuturor, cu siguranță nu deasupra grupului, ci deasupra întregii lumi, deasupa tuturor timpurilor și generaţiilor. Trebuie să fim mândri că suntem pionierii, ultima generație care construiește drumul pentru întreaga umanitate. Trebuie să dezvoltăm mândria de grup, o mândrie pozitivă și cu scop.

Această mândrie trebuie creată cu forța; Nu sunt mulțumit de ea și nici nu sunt din toată inima mândru. Doar că nu am altă șansa decât să măresc această mândrie.  Este mult de lucru aici.

Ar trebui să ne uităm după oportunităţi de a maximiza și a întări garanţia reciprocă. De unde am putea lua „apetitul” pentru asta? Ca o regulă, apetitul pentru garanţia reciprocă vine de la un mediu înconjurător lărgit. Pentru asta trebuie să muncim cu exactitate la importanța conştientizării diferenţei dintre un mediu înconjurător și un mediu înconjurător lărgit.

Cu alte cuvinte, lucrăm în grup și creştem importanța grupului deasupra fiecăruia din noi. După asta, trebuie să creştem importanța grupului deasupra unui mediu înconjurător mai extern.  Doar atunci putem să integrăm dorinţele umanităţii și să întărim garanţia reciprocă.

Nu putem întări garanţia reciprocă dacă ne închidem în grup. Este posibilă garanţia reciprocă doar dacă conectăm vasele externe și deschidem vasele interne. „Nebunul își pune mâinile pe piept și nu face nimic”; și aici nu vorbim despre cineva care nu face nimic ci despre cineva căruia nu-i păsa să își extindă vasele (Kelim). De aceea este un nebun.

Filed under: Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

Depăşirea Egoului Cu Ajutorul Mediului Înconjurător

Odată atins un anumit punct al garanţiei reciproce, mă prind de acest punct, îi dau valoare, mă bucur de el şi vreau să mă dezvolt în el. Dar ca rezultat al chemării Luminii care Reformează, acest punct începe să se dezvolte într-un mod care nu este plăcut.

Lumina nu a acţionat niciodată în aşa fel încât pur şi simplu să mă aducă în Ein Sof (Infinit), către corectare. Din contră, conform planului Ei, în relaţie Ei cu vasele, trebuie să-mi arate cât de opus sunt faţă de Lumină.  Aşadar, în măsura în care fac eforturi pentru unitate, munca şi eforturile şi dorinţa mea se transformă în întuneric.

În momentul în care accept garanţia mutuală ca unitatea reciprocă ce trebuie să locuiască între noi în spiritualitate, locul unde noi simţim că suntem împreună şi nu separat, se vor revela obstacolele numite egoism. Egoismul nu mai este o parte a acestei lumi ci este chiar egoismul real  care este revelat în contrast cu unitatea dintre noi, cu garanţia reciprocă.

Toate discernămintele din timpul căderilor sunt indicii pentru cât de slabi suntem când vine vorba de garanţie reciprocă şi nimic altceva. Aici este revelată garanţia reciprocă de la nivelul următor: Care este conexiunea dintre garanţia reciprocă şi Creator? Care este atitudinea Lui faţă de asta? Cum se îmbrăca El în asta? Cum poate garanţia reciprocă dintre noi să îl descrie pe El? Şi aşa mai departe.

Sunt două tipuri de garanţie reciprocă care acţionează în timpul ascensiunilor şi coborârilor, golul dintre ele determinând înălţimea nivelului la care ai ajuns.

Astfel avansăm. Pe de o parte, ar trebui să simt influenţa Luminii asupra mea  cât se poate de mult, pe de altă parte ar trebui să clarific acest sentiment: “De unde vine şi de ce?  Cum o pot transforma în forma sa opusă şi să avansez la starea dorită”? Mai târziu aceste două discernăminte devin capul şi corpul Partzufului.  Capul determină ce se întâmplă cu corpul şi cum ar trebui să acţioneze. Asta doar dacă controlezi dorinţa.

Între timp vei încerca constant să te priveşti din exterior: Ce se întâmplă cu tine? Ce face Lumina cu tine? Cum te schimbi şi cum ar trebui să te schimbi? Cum ar trebui să reacţionezi la fiecare stare?

Pe de o parte îţi ocupă toată mintea şi toate sentimentele şi experimentezi asemenea stări încât nu mai ştii cum să ieşi din asta. Dar pe de altă parte ar trebui să ştii că Creatorul îţi trimite aceste stări cu scopul de a le rezolva doar în conexiune cu El şi cu scopul. Soluţia la probleme începe cu faptul că scopul  este asemănarea şi echivalenţa de formă cu Creatorul iar acest lucru este mai important decât problemele. Per total, totul este mai lipsit de importanţă decât garanţia reciprocă.

Cheia către garanţia reciprocă este recunoaşterea importanţei scopului. Asta deoarece garanţia reciprocă este un sentiment interior care trebuie atins. Eu determin starea interioară şi felul cum  ea descrie noua realitate. Nu este vorba doar de punctul de unitate dintre noi; el se măreşte şi devine punctul noii realităţi. Este vorba despre recunoaşterea importanţei scopului care îl susţine şi îl dezvoltă.

Trebuie constant să clarificăm ceea ce avem sau nu nevoie, pentru a creşte importanţa ideii de garanţie reciprocă.

Din acest punct, ne întoarcem către măreţia grupului şi influenţa lui asupra noastră. Influenţa trebuie să fie schimbătoare; ar trebui să folosim invidie, pofte, onoare, ambiţie, tot ce ar putea să ne mişte să pună presiune pe noi. Aşa ar trebuie să acţioneze fiecare asupra celorlalţi.

Filed under: Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

Tu B’Shevat este numit Noul An al copacilor, adică Noul An al cuiva care începe să se dezvolte în aceste zile. Este foarte simbolic că noi ne-am mutat într-o nouă clădire în acest moment şi că noi vom găzdui un congres atât de mare care îmbrăţişează trei congrese într-unul singur şi noi trecem printr-un proces foarte special structural, în acest moment.

Tot ceea ce trebuie să facem acum este de a aştepta ca fructul să-şi facă apariţia pentru ca arborele nostru să nu fie unul obişnuit, ci mai degrabă unul care va fi rodnic.

Rabash explică în Scrisoarea 29 cum să faci un pom fructifer dintr-un om. Tu B’Shevat este numit “Rosh Hashanah al copacilor” deoarece, în acest moment, un om a terminat autoexaminarea şi a decis deja dacă este cazul pentru  el să continue munca sau, mai degrabă (Doamne fereşte) dacă doreşte să acţioneze în altă direcţie.

În acest moment, ştim deja din ce sursă trage energia vieţii; fie din dorinţa de primire pentru binele propriu, fie din dorinţa de dăruire Creatorului său.

Cu adevărat sunt zile foarte speciale. Uneori, un om este recompensat prin sincronizarea vieţilor sale, spirituală şi materială; deci, simţim că sărbătorile şi zilele săptămânii sunt îmbrăcate în stările interne ale cuiva. În aceste zile, trebuie să decidem ce direcţie alegem în viaţă: de a trăi pentru binele corpului sau binele sufletului. Acestea sunt zilele în care trebuie să alegem una sau alta. Dacă luăm decizia de a avansa pentru binele sufletului, atunci munca începe.

Este spus:” Un om este un copac pe câmp”. Asta înseamnă că, toată munca ce este făcută cu copacii pentru a-i face rodnici se aplică şi la un om.  Fructul este lucrul principal aici! “Fructul de sfinţenie” implică faptul că, o persoană merită o dezvăluire a Creatorului şi se transformă într-un râu curgător, trecând de la un grad la altul până ce spune: “Lăsaţi Creatorul să fie plin de veselie în mine, deoarece El mă vrea; lăsaţi-L să fie coroana de frumuseţe”.

Cu alte cuvinte, o persoană începe să-şi dea seama că tot ceea ce i se întâmplă şi care stabileşte alegerea între corpul şi sufletul său, este făcut de Creator. Este El care a creat toate condiţiile care ne conduc la această decizie. Dacă Creatorul aduce o persoană la “un punct de decizie”, asta înseamnă că ea are suficientă putere, un mediu corect şi o susţinere adecvată care-i permit să ia decizia coreactă. Din acest punct, destinul său va fi redirecţionat în mod corect.

Aş dori să urez fiecăruia dintre noi să înţeleagă mereu că “Nu există nimeni în afară de El” şi că există o singură forţă care produce tot ceea ce există. Este forţa care ne trimite momentele cele mai dificile în viaţă, atunci când trebuie să facem o alegere decisivă. Să luăm mereu decizia corectă!

Din discuţie în timpul mesei, 17.01.2014

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

“Introducere la  Cartea Zohar,” “Torah si o rugaciune” paragraful 184: Si doar dupa ce el este inclus in toate cele trei corectii ale sfintilor nostri parinti, va incepe sa corecteze Divinitatea, din locul pe care patriarhul Jacob l-a lasat pentru noi: elevarea fricii pana la calitatea exaltarii, deoarece El este mare si  guverneaza peste toate. In final, el va intra in casa adunarii si isi va face rugaciunea. Adica, el ar trebui sa se roage si sa extinda luminile sale superioare in ea, cu teama exaltarii, pentru a o aduce la finalul corectiei. Apoi este scris: „iar El mi-a spus, `Tu esti servitorul meu, Israel, in care Eu voi arata gloria Mea`”.  

Incepem corectiile noastre de la Abraham, proprietatea lui Hesed, de la Isaac, proprietatea lui Gevura, si de la Jacob, proprietatea lui Tifferet. Aceste stadii sunt numire patriarhi: Abraham, Isaac si Jacob, iar apoi atingem nivelul fiilor: Netzach, Hod si Yesod. Este imposibil sa atingem corectiile fiilor, fara sa corectam intai nivelul parintilor, de la care atingem o rugaciune care ne umple cu puterile de a a avea grija de fii. De aceea, transferam toate atributele daruirii, de la  HGT la NHY.

Aceasta este munca asupra conectarii noastre. De aceea, se spune ca o persoana atinge un loc numit casa adunarii (sinagoga), unde incearca sa fie incorporat in dorintele tuturor si vede pana la ce limita nu poate face asta. Si atunci, inalta o rugaciune.

O rugaciune este corecta daca provine din dorinta de conectare. Toate dorintele noastre, deficientele si cererile de conectare, vin impreuna si cer conexiune. Aceasta se numeste rugaciunea celor multi, iar ca replica la aceasta, vine Lumina ce Reformeaza de Sus si ne conecteaza. O astfel de conexiune intre toti, devine un vas care este numit o casa a adunarii, de la care primim un raspuns la rugaciunea noastra.

O casa a adunarii (congres) nu este o cladire fizica sau un loc anume, ci mai degraba un grup in care conexiunea noastra si unitatea, sunt implinite. Jacob este linia de mijloc, stalpul central. Daca atingem linia de mijloc, inseamna ca ne rugam in fata stalpului, adica cerem corectia din conexiunea noastra. Aceasta se numeste a fi un conducator al rugaciunii (faza lui Jacob), faza care este incorporata in toata lumea si se roaga sa fie implinita conexiunea noastra, sa fim incorporati unii in altii, dizolvati unul in celalalt, si sa fim precum unul.

Si atunci, acest loc devine o casa a adunarii. Conexiunea dintre noi este numita Shechina, iar noi suntem umpluti de corectiile Luminii care Reformeaza si Creatorul este revelat in dorintele noastre corectate. Nu ar trebui sa incercam sa scapam nicaieri, in schimb ar trebui doar sa clarificam acest stadiu si sa-l implinim.

Din a 4-a parte a  Lectiei de dimineata 1/21/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar,” Paragraful 35: In faza Unu a vointei de a primi, numita “nemiscata”, care este manifestarea initiala a vointei de a primi in aceasta lume corporala, exista doar o forta de miscare colectiva pentru intreaga categorie nemiscata. Dar nici o miscare nu este aparenta in elementele sale particulare. Aceasta deoarece vointa de a primi genereaza nevoi si nevoile genereaza suficiente miscari, destule pentru a satisface nevoia. 

De aici, ne este foarte clar ca dorinta este motivatia pentru orice, chiar si la nivelul nemiscat.

Intrebare: Electronul este gasit in miscarea constanta. Ce ne spune acest lucru despre dorinta?

Raspuns: Toate particulele primordiale exista deoarece se gasesc intr-o miscare continua. In mod ipotetic, daca ar fi sa se opreasca, ele ar disparea. Inceputul a fost in „Big Bang”, in scanteia de energie spirituala care a dat viata intregului nostru univers. De aici, sunt derivate natura nemiscata, vegetativa, animata si vorbitoare, iar aceasta furnizeaza miscarea nelimitata, neincetata pe care o vedem. Toate particulele fundamentale exista tocmai pentru ca se gasesc in miscare continua. Ipotetic, daca ar fi sa isi opreasca miscarea , ele ar disparea. Inceputul a fost in „Big Bang”, in scanteia energiei spirituale care a dat viata intregului nostru univers. De acolo, au derivat natura nemiscata, cea vegetala, cea animata si natura vorbitoare, iar acest lucru determina pentru miscarea continua, nelimitata, tot ceea ce vedem. Totul este derivat din acea scanteie care a erupt in planul acestei lumi, a „spatiului” creat si l-a umplut.

La baza materiei, pierdere de energie nu exista. Expansiunea sa nu inseamna disparitie, deoarece scanteia ramane si actioneaza in interiorul a orice. Acesta este motivul pentru care nu putem opri o particula elementara.

Intrebare: Deci care este diferenta dintre corectia unei simple dorinte si a unei dorinte complexe.?

Raspuns: Este imposibila corectarea unei simple dorinte. Aceasta deoarece dorintele aflate la nivelul nemiscat, vegetal si animat, nu sunt gata sa isi inteleaga deficientele. Dorinta nemiscatului, care se gaseste intr-un stadiu static, nu are nevoie de nimic. Daca o mutam din locul sau, intr-un loc unde sa se simta incomfortabil, atunci va reactiona; haideti sa spunem ca este intocmai ca o piatra care se rostogoleste. Dar in acelasi timp, aceasta nu este o actiune, ci mai degraba este natura sa care activeaza miscarea.

Nivelul vegetal produce actiuni independente, ale caror scop este de a furniza conditii optime pentru crestere. Planta deja face o calculatie independenta, dar intr-o singura directie, aceea de a atinge o anumita inaltime si de a realiza un program intern. Daca acest program intra in conflict cu ceva, atunci este necesar sa ocoleasca perturbarea. Si de aceea, plantele evita tot ceea ce le deranjeaza cresterea.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→