Extinzând orizonturile dăruirii

Ascunderea feței devine un Kli pentru descoperirea Creatorului. În lipsa acestei perioade de pregătire, o persoană nu ar avea cu ce să simtă această descoperire. Este imposibil să-L descoperi pe Creator doar pentru că vrei acest lucru acum. Cum poți avea o dorință dacă nu treci prin stadiile de căutare, clarificare, presiune și neputință în încercarea de a-L descoperi pe Creator; adică să descoperi caracteristica dăruirii și iubirii, pe care vrei să o dobândești dar nu poți.

Este imposibil fără o căutare ca aceasta și chestiunea principală este că trebuie să fii într-un mediu care te îndreaptă spre scop tot timpul. Și chiar dacă nu te conectezi la scopul corect, nu-l vezi și ești confuz, totuși ești în mod constant și permanent în căutarea lui. Și astfel calea se stabilizează din ce în ce mai mult; este stabilizată din mai multe căi și cărări și restrânsă din ce în ce mai mult într-o singură cale. În cele din urmă, scopul începe să fie mai clar, să se reveleze ca imperativ. Astfel ajungi la o stare în care există un scop în fața ta; este o misiune clară. Scopul mai înalt devine mai clar, și același lucru se întâmplă și cu scopul tău. Muncești deja printr-un acord să te apropii de el, să-l descoperi și să-l conștientizezi.

Este imposibil să te descurci fără acest stadiu pentru că anume prin el noi adunăm Kli-ul pentru a-L simți pe Creator, pentru a simți spiritualitatea. Există 125 de trepte pe această cale și fiecare treaptă include multe căi, stări, urcări și căderi, integrări infinite de Sefirot unele în altele.

Nu simțim schimbările care au loc în noi atât de mult acum deși, împreună cu acest lucru, trecem printr-o multitudine de stări. Ca un copil care se joacă și aleargă după părinții lui, care nu vede și nu simte că există o lume mai mare în jurul lui cu o multitudine de activități și evenimente unde se întâmplă mereu ceva. El trăiește în mica lui lume.

La fel și noi ne aflăm într-un fel de Klipa  care ascunde de noi adevărata realitate. Dar când acumulăm experiență, adică învățăm să facem acțiuni care sunt din ce în ce mai mult direcționate către scop, potrivit posibilităților care sunt invocate pentru noi de o supraveghere superioară, atunci ne mărim din ce în ce mai mult orizonturile noastre, adică ne mărim Kli-ul care absoarbe, și atunci începem să simțim o lume mai largă cu toate sistemele care se află în ea.

Astfel apare maturizarea în viața materială, și este fix la fel în viața spirituală. Numai în viața spirituală expansiunea depinde de abilitatea și disponibiltatea noastră de a tolera dăruirea, Lishma, adică, abilitatea de a acționa nu pentru mine, ci pentru toți. Și apoi, de la acest pentru toți trecem la pentru Creator, așa cum este spus: De la iubirea creației la iubirea Creatorului. Astfel trecem prin stadiile dezvoltării.

Din pregătirea Lecției Zilnice de Cabala, 05.12.2013

Gradele garanţiei mutuale

Tot ce ne trebuie este să îndeplinim condiţiile garanţiei reciproce dintre noi. În momentul în care vom începe să facem asta, vom începe să ne apropiem de scop.

Toate cele 125 de trepte ale scării spirituale, de la lumea Assya la lumea Infinitului, sunt nivelurile garanţiei noastre reciproce, a conexiunii noastre tot mai puternice cu ceilalţi.

Intrarea noastră în prima etapă, primul nivel spiritual, depinde în întregime de garanţia noastră reciprocă realizată la Muntele Sinai. Dăruirea Torei vine de sus şi garanţia reciprocă trebuie să vină de jos, de la noi. Apoi, au loc împreună “trezirea de sus” şi “trezirea de jos”, iar Creatorul şi creaţia încep să se apropie. Creatorul apropie creaţiile Sale şi creaţia se deplasează spre Creator până ce se contopesc într-un întreg numit starea corecţiei finale (Gmar Tikkun).

Prin urmare, sarcina noastră este de a realiza garanţia reciprocă. Dacă dorim Lumina care Reformează, adică să ne influenţeze Tora , trebuie să ştim că ea se manifestă doar în măsura garanţiei reciproce între noi.

Până ce nu începem să creăm o presiune internă pentru a deveni o parte din celălalt, să ne conectăm şi să accedem la garanţia mutuală, Lumina nu va începe să ne influenţeze sau să ne corecteze. Lumina nu modifică decât dorinţa noastră de a ne conecta şi a ajunge la starea garanţiei reciproce, în măsura în care noi dorim asta.

Tot ce avem nevoie este să încercăm să împingem (să urnim). Aceasta se numeşte “o rugăciune”, “o dorinţă”, o cerere, o cerere pentru a ajunge la o conexiune specială numită “garanţia reciprocă”. Cu cât dorim mai mult să fim mai aproape unii de alţii, cu atât mai mult vom simţi că suntem incapabili să realizăm unitatea.

Lumina ne influenţează prin partea sa opusă: ea ne dă o primă dorinţă, o şansă pe care o numim “pune mâna noastră pe soarta bună şi ne spune să o luăm”. Ea ne dă un profesor, cărţi şi ne împinge să ne conectăm. În acelaşi timp, Lumina ne îndepărtează unul de celălalt, realizând o tensiune între noi. Pe de o parte, ni se spune că trebuie să ne conectăm; chiar dacă nu este interesant pentru noi trebuie să ne jucăm ca şi cum am încerca să ne unim. Un grup poate progresa numai dacă înţelege acest principiu şi înţelege că această etapă este esenţială.

Este nevoie de timp. Uneori este nevoie de ani pentru a lua în considerare această condiţie ca o condiţie prealabilă foarte serioasă. Este condiţia cea mai dificilă, deoarece ea este opusă naturii noastre. Dacă avansăm în jurul noţiunii de „garanţie reciprocă” înseamnă că, în final, am prins capătul unui fir, punctul unui fascicul care se propagă din lumea Infinitului în această lume.

Începem să realizăm că, numai prin conexiunea noastră şi gradul garanţiei noastre reciproce putem extinde un vas spiritual în care vom descoperi, în cele din urmă, lumea superioară, eternitatea şi Creatorul. Toate aceste lucruri ne sunt revelate în această viaţă. aici şi acum.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Pregătire pentru Congres

Forţa Cărţii Zohar

Întrebare: De ce trebuie să citim Cartea Zohar?

Răspuns: O folosim ca un mijloc de progres spiritual în grup. Mai întâi, dorinţele de primire se manifestă într-un anumit grup de persoane. Dorinţele sparte, se uită una la cealaltă în forma lor fizică, ceea ce permite stabilirea unui prim contact. Ei se adună într-un grup şi studiază Cartea Zohar.

Un fel de dorinţă spartă “aspiră” la cele care sunt superioare. Studiile şi analiza comună corectă a nivelului superior, sub îndrumarea unui profesor, declanşează schimbări viitoare în prieteni. Ei încearcă să obţină vasele liniei drepte, apoi Luminile vaselor circulare vor fi gata să intre în ele. Până acum, Lumina iese din cercuri şi merge departe în golul dorinţelor lor, sub forma Luminii Înconjurătoare, până ce ele se transformă într-o linie dreaptă.

Acesta este, de fapt, obiectul studiului nostru. Când se întâmplă, vom studia aceleaşi texte şi Luminile care trec din stările externe în cele interne şi se schimbă din  vasele circulare în vase în linie dreaptă, în vasele noastre corectate modificate.

Astfel, Cartea Zohar este un remediu special pe care-l folosim fără să avem o idee clară despre modul în care ne influenţează. Totuşi, nu este important deoarece funcţionează mereu.

Întrebare: De ce Zohar este mai puternic, în acest context, decât Tora?

Răspuns: Cartea Zohar este mai puternică decât Tora, deoarece stilul său şi forma sa sunt din perioada care a urmat distrugerii Templului. Înainte, poporul din Israel era la nivelul de Mochin de Haya, adică la finele corecţiei personale. Apoi, au căzut de la această înălţime în ascundere. În consecinţă, cabaliştii erau în starea spartă şi, în acelaşi timp, ei s-au ridicat mai presus de toate.

Ei au descoperit această diferenţă între cele două “extremităţi” ale realităţii, între lumea Infinitului şi lumea noastră. Copiii lui Israel au căzut  adânc în egoismul cel mai dur atunci când cabaliştii grupului Rabbi Shimon erau în vârf. Prin urmare, diferenţa dintre ei şi poporul lui Israel s-a extins de la minus infinit la plus infinit.

Mai târziu, de-a lungul exilului până la realizarea sa completă, vasele poporului Israel au trebuit să se amestece cu celelalte naţiuni şi le-au adus scântei spirituale.

Tora este diferită. Moise a scris Pentateuh plecând de la nivelul corecţiei finale. El era deasupra întregii lumi, dar restul naţiunilor nu era în aceeaşi stare ca el în acel moment. Oamenii doar părăsiseră Egiptul, starea numită „Egipt” nu este încă spargerea. În Egipt se revelează, pur şi simplu, o mică stare nu toată distrugerea în timpul căreia sfinţenia se amestecă cu impuritatea, „întoarcerea” în sus, permiţând astfel oamenilor să-şi corecteze defectele şi „să se umfle ca drojdia”. Datorită faptului că oamenii nu au atins aceste stări, Moise nu putea revela, nici explica, întregul proces de corectare în Pentateuh. El a arătat doar ce s-a întâmplat până atunci.

În general, fiecare etapă le include pe celelalte. O parte şi întregul sunt egale. De aceea, Tora include totul, dar ea este prezentată într-un mod care este imposibil de folosit într-o măsură deplină pentru corecţia sufletelor. Nu se poate extrage din Pentateuh Lumina care Reformează sufletele sparte, deoarece exodul din Egipt s-a întâmplat înainte de spargere. Doar o mică parte din aceasta este revelată, ea a permis conectarea „strămoşilor” (GAR) apoi inima lor a fost îngreunată şi, în final, a dat naştere „fiilor” (triburile lui Israel) numai după ce exodul din Egipt a avut loc.

După aceste evenimente au urmat perioadele celor două Temple şi ultimul exil.

Astfel, Cartea Zohar este scrisă pornind de la o stare total diferită cu diferenţa maximă între înălţimea celor 125 de etape şi ruptura finală a fiilor lui Israel. Nu intrăm în detalii, nici în condiţiile spirituale ale acestei epoci. Tot ceea ce este important acum, este că această carte corespunde, în totalitate, cu ceea ce este încorporat în natură.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Un instrument pentru a detecta Creatorul

Întrebare: Cum putem să stabilim aceeaşi  atitudine faţă de Cartea Zohar, ca atitudinea pe care încercăm să o stabilim în atelierele noastre? Problema este că, în educaţia integrală simţim brusc, că ne lipseşte o sursă şi, dacă adăugăm Cartea Zohar la atelier, ar putea să ne ridice la un alt nivel…

Răspuns: Se va întâmpla. Ar trebui să vedem Cartea Zohar ca adaptorul între Creator şi noi. Creatorul inserează această carte în noi, cartea se deschide şi ne construieşte şi, cu ajutorul ei, El este revelat.

Cartea Zohar este un instrument. Nu este o carte în sens obişnuit, ci o colecţie de mijloace pentru a descoperi Creatorul în fiinţa creată.

Dar, cartea poate fi revelată într-un grup care este pregătit. Zohar ne construieşte, dar trebuie să existe o bună pregătire pentru Cartea Zohar, pentru ca să înceapă să acţioneze.

Întrebare: Există o anumită iluzie, că studiul Zohar este un studiu individual, atunci când stai în faţa cărţii şi nu într-un cerc de prieteni,. Cum putem depăşi asta pentru a simţi că suntem într-un cerc, în jurul Cărţii Zohar, cu întregul vas mondial?

Răspuns: Ar trebui să vorbim despre asta înainte de lecţie. Este ceea ce numim o intenţie înaintea studiului şi, de asemenea, în timpul studiului. Aceasta trebuie să vină din interior. Luminile şi vasele sunt clarificate din interior. Nici un sfat extern nu va ajuta aici. Este clar.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.01.2014, Cartea Zohar – Extracte, Paracha, ”VaYikahel

O zonă neutră

Întrebare: Conexiunea este realizată prin anularea totală a fiecărui individ la un zero complet. Dar, care este diferenţa dintre această situaţie şi psihologia obişnuită?

Răspuns: Diferenţa este foarte simplă: În faţa cui ne anulăm? Eu mă anulez în faţa celorlalţi şi ei se anulează în faţa mea şi apoi? Este singura condiţie pentru a revela forţa Luminii.

Auto-anularea tuturor înaintea tuturor creează un loc neutru în centrul cercului, în care nu mai funcţionează nici o forţă egoistă. Este locul dorinţei noastre mutuale generale, deoarece ea ne conectează şi neutralizează ego-ul nostru. Stabilim noua realitate în acest loc, un nou spaţiu în care descoperim forţa superioară.

Toate dorinţele noastre sunt concentrate în centrul cercului, unde există forţa dorinţei, conexiunea, auto-anularea, unitatea şi garanţia reciprocă. Pe de o parte, este spus că nu există spaţiu gol şi că există, mereu, o anumită calitate, o anumită forţă. Dar aici, în centru, nu este nimic.

Un loc este numit dorinţă. Aici este concentrată dorinţa noastră colectivă, dar este ca şi cum ar fi anulată, deoarece nici unul dintre noi nu vrea să folosească propria lui dorinţă, vrea doar să dăruiască celorlalţi. Astfel, creăm un nou loc special, într-o dimensiune diferită, o înălţime diferită.

Începem din Malchut, apoi Zeir Anpin, Bina, Hochma până ce vom atinge Keter, vârful lui Yod. Aceasta înseamnă că, prin cele zece eforturi pe care le-am făcut (Yod înseamnă şi numărul zece în ebraică), ajungem la punctul lui Yod în care se dezvăluie Creatorul. Aici este esenţa centrului grupului, unde construim, prin eforturile şi anularea noastră, un nou spaţiu, o nouă dimensiune cu atribute speciale. Acesta este locul unde se poate revela forţa superioară.

Aşadar, doar după spargere şi corectare primim un mijloc, un vas, în care Creatorul se dezvăluie. Altfel, este imposibil să-L revelăm, deoarece nu avem un senzor pentru a-L descoperi, nu avem niciun simţ natural pentru a-L simţi.

El apare doar atunci când Îl vom stabiliza în acest fel: suntem toţi egoişti, dar vrem să mergem dincolo de ego-ul nostru şi ne anulăm înaintea tuturor. Noi toţi dorim ca, în scopul de a fi asemenea Creatorului, să dobândim forma Sa şi atributele Sale. Astfel, noi creăm o nouă stare în centrul grupului numită uter, Shechina. Doar prin anularea noastră reciprocă putem crea un spaţiu nou, cu atribute noi, într-o nouă dimensiune care nu exista înainte în Malchut de Ein Sof (Infinit). Acest loc necesar pentru revelarea Creatorului nu apare decât acum, graţie eforturilor noastre.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţie pe tema: “9 etape”

Linia mediană: cheia păcii între noi

Cartea Zohar, VaYakhel (Şi Moise a unit), Articolul 131: Este astfel deoarece, după ruptură a fost stabilită ZA ca Hassadim întreg pe linia din dreapta şi Malchut ca toate Gevurot, pe linia din stânga.

Prin urmare, ele se dispută  ca în cele două linii (dreapta şi stânga de Bina) până ce ZA urcă în linia mediană şi stabileşte pacea între ele, unindu-se unele cu altele, astfel că ZA şi Malchut, care sunt, de asemenea, două linii (dreapta şi stânga) să aibă nevoie de o linie mediană pentru a stabili pacea între ele şi a le uni.

Este dificil de explicat de ce avem nevoie de linia mediană şi de ce Malchut nu se poate agăţa de Zeir Anpin. Întâlnim o problemă similară în această viaţă când dorim să atragem alte persoane la noi, ca şi cum ar fi „cusute” de noi sau ne-ar aparţine. Asta se întâmplă în familii sau în altă parte.

Pin urmare, trebuie să înţelegem care este abordarea corectă: aceasta se produce pe linia mediană unde nimeni nu anulează calităţile sale personale; Zeir Anpin şi Malchut rămân ele însele, dar se completează reciproc. Şi apoi, ele construiesc şi adaugă între ele o a treia componentă: linia mediană.

Linia mediană le include pe cele două în acelaşi timp, într-un mod în care se completează reciproc. În nici un caz ele nu se suprimă unele pe altele, ci mai degrabă acţionează foarte diferit. Ele se completează reciproc, deoarece fiecare dintre ele permite celeilalte să domnească asupra ei. Ele se bat pentru a şti care ar trebui să dea mai mult şi care ar trebui să permită celeilalte părţi să domnească asupra ei, deci să-i aducă plăcere. În acelaşi timp, fiecare dintre ele este obligată să se exprime deoarece altfel, nu va exista o stare de iubire şi fuziune reciprocă.

Este vorba despre un sistem complicat în care totul este constituit din două părţi, masculin şi feminin. Atunci când studiem această structură, maniera în care oamenii în viitor vor construi viaţa lor de familie, prieteniile şi relaţiile, în general, va fi mai clară pentru noi. Nu este grav dacă acest lucru se aplică la interacţiunile dintre bărbaţi şi femei, deoarece fiecare dintre noi joacă fie un rol masculin, fie feminin în raport cu ceilalţi: fie dăm, fie primim. Este corect, deoarece aceasta nu există în natură.

O înţelegere corectă a sistemului va fi o anexă bună la metoda educaţiei integrale. Ea va ajuta la stabilirea păcii în această lume, în toate domeniile sale: politică, muncă, acasă, în relaţiile în familie…Toate tipurile de conexiune între oameni pot fi înţelese pornind de la linia de mijloc.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.12.2013, Pregătire pentru Congres

Demenţa – flagelul secolului 21

În Ştiri, France24: Miniştrii Sănătăţii ai G8 s-au reunit miercuri la Londra pentru a aborda ceea ce experţii avertizează spunând că demenţa este o bombă cu ceas, cu cazuri prevăzute ce cresc cu îmbătrânirea populaţiei lumii.

„Miniştrii Grupului celor opt ţări bogate s-au reunit pentru prima lor conferinţă privind boala incurabilă, care afectează aproximativ 44 de milioane de persoane în lume – cele mai multe dintre ele fiind persoane în vârstă.

Ei speră că, prin formarea unui front comun, summit-ul se va dovedi punctul de cotitură în lupta împotriva bolii.

Persoanele atinse de demenţă, din care boala Alzheimer este forma cea mai comună, ajung să aibă nevoie de asistenţă full-time, deoarece le atacă memoria, capacitatea de înţelegere şi alte funcţii cerebrale.

Alzheimer Sidease International a avertizat într-un raport săptămâna trecută că numărul de pacienţi este prevăzut să crească, se va tripla la 135 de milioane până în 2050, speranţa de viaţă crescând în lumea întreagă.

Confruntarea cu demenţa costă în jur de 604 miliarde dolari (440 milarde de euro) în 2010, conform Organizaţiei mondiale a Sănătăţii.

Comisarul pentru sănătate a Uniunii Europene Tonio Borg a anunţat un buget de 1,2 miliarde de euro pentru cercetare în sănătate în 2014-2015, inclusiv demenţa şi bolile neurodegenerative.

Demenţa provoacă schimbări şi probleme de raţionament şi comunicare, precum şi pierderi de memorie.

Cele mai multe cazuri se agravează progresiv şi nu pot fi vindecate. Medicamentele şi terapia sunt utilizate pentru a ameliora simptomele…

Cum speranţa de viaţă creşte, generaţia noastră are o provocare unică: aceşti ani în plus la finalul vieţii noastre vor fi cei pe care îi putem aştepta sau vor fi cei de care ar trebui să ne temem? a spus Ministrul britanic al Sănătăţii, Jeremz Hunt.

O persoană din trei va suferi de demenţă. Şi, dacă nu facem mai bine, pentru unul din trei aceşti ultimi ani ar putea să fie anii de agonie, durere şi disperare – şi nu doar pentru cei dintre noi care sunt sănătoşi, dar şi pentru familiile noastre, prieteni şi apropiaţi.”

Comentariul meu: Natura este un sistem global, integral, închis şi, dacă dorim să primim mai mult decât ar trebui pentru o existenţă raţională, vom plăti cu altceva. Doar mergând spre o formă integrală – cu consum raţional în loc de consum lacom şi bune conexiuni  reciproce – va conduce întregul sistem al creaţiei în echilibru şi va eradica problema tuturor bolilor.

A fi sau a nu fi împreună, asta-i întrebarea

Există o luptă constantă în grup: a fi sau a nu fi împreună. Un membru poate fi într-o stare de urcare şi un altul într-o stare de coborâre şi unul îl influenţează mutual pe celălalt. Dar, trebuie să rămânem conectaţi, să ne strângem şi să ne întărim, indiferent de ce, în ciuda tuturor obstacolelor, interne sau externe, care constituie „carnea” nivelului următor.

Obstacolele externe provin de la persoanele care ne sunt aproape sau departe şi din lumea întreagă. În general, este vorba despre tot ceea ce se întâmplă la nivelurile mineral, vegetal şi animal ale naturii şi fiinţele umane. Totul funcţionează asupra noastră ca vasele noastre externe şi totul ne aparţine.

Pentru a adera la punctul nostru din inimă, îndepărtăm hainele, carnea, caracteristicile individuale şi lăsăm doar punctele goale în inimă, ignorând restul şi aşa aderăm la celălalt. Apoi, vom câştiga formele pe care le-am respins anterior: această lume.

Nu este altă alegere. Este vasul nostru şi noi trebuie să-l folosim. La finalul corecţiei, lumea întreagă, tot ceea ce percep, simt şi văd, va deveni un corp. Toate acestea se întorc la mine sub forma diferitelor obstacole şi trebuie să mă conectez, în ciuda interferenţelor.

Într-o stare de coborâre, adică ascundere, prietenii par nepoliticoşi şi severi şi nu am nici un chef de a mă conecta. Într-o stare de urcare, adică dezvăluire, ei îmi par perfecţi şi vreau să-i îmbrăţişez şi să nu-i mai las. Apoi, cad din nou în ascundere şi îmi este teamă: În ce fel de grup am căzut? Trebuie să fug cât mai curând posibil.

Astfel, urc şi cobor constant. Astfel îl văd prin atributele mele din interiorul vaselor. Mişcarea între urcări şi coborâri determină nivelul meu superior. Dacă accept urcările şi coborârile în acelaşi mod şi nu îmi fac griji de starea în care sunt, cât timp ader, sunt conectat în garanţie reciprocă, încercând să mă menţin cât mai mult timp posibil atât în urcare, cât şi în coborâre, eforturile mele vor construi următorul nivel în această amplitudine.

Când vreau să rămân conectat la prieteni în timpul urcării şi coborârii, este o stare numită dorinţă arzătoare sau întărire deoarece vreau, cu adevărat, să mă conectez. Atunci când vom termina măsura eforturilor noastre şi vom depăşi toate obstacolele, acţiunea luminii va avea loc în faza finală care va umple conexiunea dintre noi şi va comprima garanţia noastră reciprocă.

Aici, va trebui să luăm în calcul problema distanţei: există un motiv pentru a continua munca şi pentru a fi dezorientat. Toate acţiunile în această lume sunt foarte speciale. Trebuie să înţelegem şi să realizăm că, garanţia reciprocă este punctul de conexiune în care ne aflăm deja pe aceeaşi scară care vine din şi urcă în lumea Infinitului.

Ne dezbrăcăm de tot prin eforturile noastre reciproce şi nu lăsăm decât punctele noastre din inimă şi începem să ne conectăm. Acum, încercăm să facem asta deasupra tuturor obstacolelor, atunci când suntem împreună şi mai ales atunci când ne îndepărtăm unii de alţii şi simţim că suntem împrăştiaţi peste tot, separaţi de distanţă şi lipsa conexiunii.

Trebuie să facem tot posibilul pentru a depăşi toate aceste interferenţe. Deci, ne reunim în congrese şi evenimente speciale pentru a resimţi ce înseamnă să fii împreună atunci când nu există distanţă între noi. Se pare că testăm în ce măsură distanţa fizică acţionează asupra noastră şi cum putem stabili starea care nu produce schimbări în sentimentul nostru şi în conexiunea reciprocă dintre noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie pe tema: Pregătire pentru Congres

O sferă care fuzionează

Modalitatea de a ieşi din criză (ego-ul nostru) înseamnă că metoda educaţiei integrale este alcătuită din nouă faze, etape sau lecţii.

Faza 1: Introducerea noţiunii de garanţie reciprocă, atunci când înţelegem că unitatea este un lucru minunat

Faza 2: Depăşirea rezistenţei ego-ului cu ajutorul unui mediu solid.

Faza 3: Clarificarea centrului grupului, „sfera de zmeură”. Centrul grupului nu este doar o atitudine pozitivă faţă de prieteni şi dorinţa de a se ajuta reciproc. Sfera de zmeură înseamnă că încetez să mă comport cu alţii în mod personal. Asta înseamnă că, părem a fi liberi de înfăţişarea noastră exterioară, de piele, corp, oase, toate caracteristicile noastre interioare înnăscute, lăsând numai scânteia, Reshimo (reminiscenţa spirituală). Nu rămâne din fiecare decât Reshimo, adică spiritualitatea interioară a fiecăruia, dorinţa sa de conexiune.

Nu mai văd chipuri. Dacă le văd, trebuie să muncesc asupra mea pentru a nu le mai vedea. Prietenii mei sunt determinarea şi eforturile lor pentru a ajunge la conexiune. Este singura parte spirituală, Reshimo spart care este dezvăluit şi eforturile prietenului pentru a realiza conexiunea, adică pentru a-l aduce la starea corectată în ciuda acestui Reshimo.

Deci, noi nu vedem nici un chip acum, nici un caracter personal, nici sex, comportament sau obiceiurile pe care oamenii le pot avea. Dacă mă identific mereu cu diferenţe în relaţiile dintre prieteni unul faţă de altul, atunci nu este grup. În grup, toată lumea este egală, adică nu văd diferenţe între ei. Toţi prietenii par ca Reshimot şi eforturile pentru a ajunge la conexiune.

Acolo începe a treia lecţie a sferei de zmeură. Ea se termină atunci când lumea se conectează într-un singur concept, se ridică deasupra lor, atingând conexiunea şi descoperind în ea soluţia pe care nimeni înainte nu a avut-o. Este ceea ce numim „întreg” superior. Deja este un pas înainte în care Keter inferior devine Malchut superior.

Această stare este numită sfera de zmeură în care toate scânteile, Reshimot s-au topit şi au fuzionat precum picăturile de apă care se contopesc într-o mare picătură.

Am văzut un reportaj despre o staţie spaţială unde nu era gravitaţie şi unde era o scurgere. Astronautul a pus o găleată acolo şi când a scuturat lichidul, a căzut ca o enormă picătură cosmică, o rază de o jumătate de metru, care a fost menţinută împreună de tensiunea suprafeţei şi forţele de cooperare mutuală moleculară care unesc toate moleculele. Noi suntem în spaţiu, anulând toate forţele noastre şi construind o sferă de unitate. Desigur, noi trebuie să ne susţinem în permanenţă, deoarece există interferenţe care vin, constant, pe drumul spre unitate.

Noi luptăm pentru unitatea noastră, deoarece dorim să continuăm să trăim, deoarece sfera noastră de zmeură este la începutul scării spirituale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţie pe tema: „9 etape”

O „sferă de zmeură”: un embrion al unităţii

Începem să construim imaginea unei fiinţe umane în „sfera de zmeură” şi nu ne oprim. Este corecţia noastră. Centrul grupului care este stabilit prin eforturile noastre şi participarea noastră reciprocă şi care este numit garanţia reciprocă, devine punctul final pe scara spirituală pe care vom începe să urcăm.

Din momentul în care devenim mai puternici, vom fi în măsură să înţelegem şi să facem mai mult. Apoi, vom avea mai multe oportunităţi pentru a efectua munca corporală şi spirituală în umanitate, adică să fim „lumina pentru naţiunile lumii”. Lucrul cel mai dificil este să ajungem la această extremitate a scării de la care vom începe ascensiunea noastră spirituală. Este punctul în care se produce lupta. La fiecare nivel cădem în starea „Shimon de la piaţă”, adică nivelul corporal, nivelul animal şi din acest punct trebuie să ne naştem.

Această stare nu este opusă ascensiunii spirituale, care este o stare benefică, starea Faraonului care vă dă o senzaţie de sclavie şi răscumpărare. Este vorba, mai degrabă, despre o cădere în asemenea profunzime, încât ne simţim total deconectaţi de liniile de dreapta şi stânga, bine şi rău şi deteriorăm tot drumul la baza scării. Este starea prin care începem mereu şi astfel revenim la noţiunea de sferă de zmeură, de unitate a grupului. Putem urca la cel mai înalt nivel şi să cădem sub sfera de zmeură şi trebuie să ne ridicăm din nou la ea.

Este primul nostru punct de unitate care va exista mereu în orice stare, chiar în starea cea mai de sus. De la mingea de zmeură, vom intra în starea Ibur (concepţie), starea Yenika (alăptare) şi Mochin (minte).

Întrebare: Cum putem să ne imaginăm sfera de zmeură?

Răspuns: Singurul lucru pe care ar trebui să-l ştim este că ea se referă la faptul de a fi împreună, în garanţie reciprocă, condiţia pentru a primi Tora, adică pentru a chema Lumina care Reformează, în scopul de a deveni ca un singur om într-o singură inimă. Asta înseamnă că ar trebui, mereu, să o dorim şi să o cerem şi Lumina va veni.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, lecţia privind:”9 etape”