Societatea umana este divizata in doua parti. Oamenii in care punctul din inima a fost trezit reprezinta o mica parte a umanitatii; acestia suntem noi. Restul oamenilor nu au punctul din inima, insa o puternica dorinta egoista este concentrata inca in ei.

Doua forte, una pozitiva si alta negativa, actioneaza in noi. Noi inaintam creand o conexiune intre ego-ul nostru si dorinta de a atinge lumea spirituala, pe care o dezvoltam prin studiu si prin fortele primite din mediu. Conexiunea construita prin combinarea acestor doua forte este numita linia de mijloc.

Restul oamenilor; asa cum explica stiinta Cabalei, ni se alatura treptat, simtind ca nu exista alta alternativa: Egoismul lor, care cere permanenta satisfactie, ii va face sa sufere. Pe parcursul dezvoltarii umane,  egoismul uman a fost in constanta crestere si s-a luptat sa se umple cat a putut de mult. Astazi, cand egou-ul uman a pierdut speranta de a obtine satisfactia, se confrunta cu o  criza.

Asta incurajeaza oamenii sa ni se alature, desi nu stiu cui si cum. Pentru a le usura drumul, trebuie sa le transmitem intelepciunea Cabalei si sa le explicam ca exista o metoda de corectare a crizei. Atunci cand ei ni se vor alatura, vom incepe sa lucram impreuna pe linia de mijloc si astfel vom ajunge la lumea Inifinitatii.

Ce vom castiga in schimb? Vom ajunge la eternitate si perfectiune. Ne vom ridica deasupra realitatii noastre, deasupra punctului creatiei Universului si intregii noastre lumi, la realitatea superioara.

Astazi, in multi oameni se trezeste punctul din inima: Sunt deja milioane. Si oamenii in care punctul din inima nu a fost inca revelat simt pe langa egoismul lor si criza. Ei simt ca le lipseste forta pozitiva fara de care nu pot trai. Ei stiu ca trebuie sa solutioneze criza, simt ca solutia este ascunsa in unitate, insa nu inteleg cum sa realizeze asta.

Intr-o lume globala si integrata, totul trebuie sa fie unificat; natura ne arata asta. Astazi, ne arata ca trebuie sa ajungem la lumea Inifinitatii, ca suntem un intreg. Exact catre asta ne indreapta criza.

In oamenii care conduc umanitatea catre acest scop, criza reveleaza punctul din inima, forta pozitiva, pe care o pot obtine din grup si studiu. Cu acest ajutor ei se pot misca independent spre lumea Infinitatii. Si cei carora criza nu le da forta unificarii insa simt ca le lipseste aceasta forta, vor primi gradat explicatii de la aceia in care punctul din inima a fost trezit si impreuna  se vor indrepta spre scop.

Din Lectia 2, Conventia  din Spania, 6/4/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Singura creatie este dorinta care apare “din absenta” in virtutea Luminii si ajunge gradat la conditia sa. La inceput vrea pur si simplu sa se bucure, insa mai tarziu incepe sa inteleaga ca este sub completa guvenare a acestei dorinte.

In acest fel, dorinta creste gradat pana cand realizeaza completa opozitie a Luminii. Prima data, are loc in timpul fazei 4 a expansiunii Luminii Directe, in starea numita Malchut a Lumii Inifinitatii.

Creatura nu poate sustine conditia si se limiteaza ea insasi. Asta o forteaza sa stabileasca o relatie noua cu Creatorul. O obliga sa devina ca El  si se straduieste sa faca asta, pana cand toate eforturile sale duc la contopirea reciproca unul in celalalt, care este numita “ spargerea dorintelor”.

Pare ca spargerea este ceva negativ. In realitate insa, este invers. Din aceasta cauza, creatura intelege totala sa incapacitate de a fi asemenea Creatorului.

Pentru a deveni o persoana care daruie si similara cu Creatorul in starea spargerii, lipsesc doar eforturile. Mai tarziu, va fi capabila sa ajunga la daruire si sa se ridice din o stare mult mai rea. Insa, in primul rand, trebuie sa experimenteze realizarea raului, rugaciunea, munca, faptele bune, si pana cand nu are toate acestea, nu va fi capabila sa devina egala cu Creatorul si sa fie ca El.

Pana cand creatura nu a obtinut vasul spiritual, adica intelegerea, senzatia, efortul propriu, realizarea dorintei, este imposibil de spus ca aceasta creatura este similara Creatorului. Cel mic nu poate fi persoana care daruieste. El poate face ceva mic, sa se joace cu jucariile sale. Insa daca el vrea cu adevarat sa devina adult, el trebuie sa dezvolte o varietate de senzatii in sine insusi.

In acest fel, dupa evolutia istorica si spirituala data noua de Sus ca o pregatire, descoperim ca doua dorinte co-exista in noi: a noastra si una aditionala. Omul din noi incepe cu asta. Dorinta naturala a unei persoane o impinge pe aceasta catre placerile pe care le vede in fata sa. Acesta dorinta aditionala il impinge catre o placere speciala, un fel de placere spirituala; insa, el nu poate simti nimic in afara de placere.

Noi vedem intr-o persoana din lumea noastra, corpul sau material, fizic. Nu este vorba despre acesta, ci despre dorinta care il trage in doua directii. Una este dirijata catre ceea ce ii este revelat prin intermediul celor cinci oragane de simt. Cealalta este numita “ punctul din inima” si ii este inca neclar persoanei unde il trage dorinta sa si daca  merita sa o foloseasca.

Din momentul in care aceste doua dorinte sunt manifestate in persoana, el este numit om. Datorita acestor doua stari, el poate deveni similar cu Creatorul (Edome), adica, de a fi numit om (Adam de la cuvantul “Domeh” sau similar). Persoana trebuie doar sa afle mijloacele, sa invete cum sa foloseasca aceste doua dorinte trezite in el sau ea.

O dorinta este veche si este numita “rege batran si necugetat”, cealalta este noua si creste asemeni unui “copil destept”. Daca omul doreste sa le foloseasca in mod corect, acest lucru este posibil doar cu ajutorul fortei superioare. Asadar, el nu poate avansa singur si are nevoie de un mentor.

Totul este dat de Sus: Oamenii sunt condusi spre locul potrivit de studiu; sunt create pentru ei toate conditiile necesare astfel incat sa accepte acesta calauzire si sa beneficieze de ea. Totul este dat de Sus cu exceptia efortului pe care trebuie sa il adaugam noi insine! Aceste eforturi construiesc omul.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 6/7/2011, Shamati #161

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Pot persoanele care nu au un punct in inima sa se asocieze mesajelor noastre de unitate?

Raspuns: Da, pot. Exista un volum mare de informatii care vorbesc despre necesitatea unirii. Oamenii care gandesc, inteleg ca egoismul distruge rasa umana, in timp ce umanitatea distruge in mod egoist Pamantul, si de aceea trebuie sa schimbam egoismul cu unitatea si sa ne ridicam spre altruism. Doar atunci vom invata  sa fim alaturi unii de ceilalti si sa salvam planeta noastra, singura casa pe care o avem. La urma urmelor, nu ne putem muta in alt “apartament”. Multi autori din intreaga lume descriu aceasta imagine cu claritate si precizie.

Problema este cum sa facem tranzitia. Este evident ca umanitatea este in pragul razboiului si se confrunta cu un viitor intunecat spre care o indreapta egoismul lacom. Solutia este de asemenea evidenta: sa fiti “copii buni”, “prieteni unii cu altii”, sa reduceti cosumul, si sa invatati cum sa gestionati corect resursele. Insa cum ne miscam de la punctul A la punctul B daca natura umana este aceea de a cauta distractie? Cum reformam aceasta? Cum o transformam in daruire?

Una este cand discutam despre instinctele de baza, ca de exemplu iubirea materna. Insa oamenii nu simt astfel; iubirea apare doar atunci cand apar problemele, adica la nevoie. Prin urmare, incercati sa le deschideti ochii astfel incat ei sa poata vedea cat este de serioasa situatia si faceti-le cunoscuta si conditia: Lumea va scapa de colaps doar pe calea unitatii si participarii reciproce. Atunci, in lipsa altei solutii, vor fi de accord.

Totusi, aceasta tranzitie cere ca in fiecare moment, in fiecare detaliu, fiecare mica particula, fiecare farama de paine si picatura de apa, persoana sa simta in mod clar: Daca nu impart asta cu ceilalti, sunt mort. Aceasta atitudine ar trebuie sa patrunda fiecare sentiment, actiune, si alegere. Acesta este modul in care ar trebui sa fie.

Si motivul este unul singur: In dorinta sa egoista, care este in cautarea constanta de satisfactie, omul simte ca va muri daca cedeaza in fata egoismului. Daca situatia este un pic diferita si moartea nu vine instantaneu, atunci va fura. Astfel este natura umana. Nu putem cere de la oameni ceva peste puterile lor, care le depaseste natura.

Pare deci ca toti se tem de asta? Este imposibil. In “Introducere la TES” Baal HaSulam scrie ca in antichitate, Cabalistii au apelat la ascetism, dupa cum este scris:” Traieste cu paine si apa, dormi pe pamant, si lucreaza la Tora. Daca faci asta, vei fi un om norocos”. Rezulta ca, desi esti pe calea unei asemenea suferinte, ai nevoie de puterea Torei. Altfel, va trebui sa simti in mod constant ca nenorocirea planeaza asupra ta: Te unesti sau pieri.

De aceea Cabalistii explica faptul ca in timp ce trece prin asemenea stari dureroase, omul ar trebui sa “ munceasca la Tora”. La urma urmelor, trebuie sa atrageti Lumina care Reformeaza. Daca nu, atunci nu exista viata si nu exista solutie. Orice erou al acestei lumi poate fi pacalit usor. Traim ghidati de senzatii egoiste si oricine poate fi facut sa reactioneze in felul in care se doreste. In fond, omul este dorinta de a primi, nu un erou.

Asadar, este in puterea noastra sa le dam solutia. Oamenii vor crede ca au gasit ei insisi solutia, pe cand in realitate, aceasta vine de Sus. Si cu cat avansam mai repede, cu atat mai usor va fi pentru noi sa prevenim ca ei sa fie pacaliti.

Trebuie sa ne bazam pe logica si sa explicam ca am folosit forta interioara a naturii, puterea unitatii, forta datatoare de viata care insufleteste tot ceea ce exista. Toate definitiile noastre trebuie sa fie formulate pe intelesul oamenilor, astfel incat ei sa nu creada ca noi vorbim despre niste forte supranaturale care actioneaza dincolo de natura lucrurilor. Nu, ea sta la baza naturii insasi, si este acolo pentru a ne ajuta.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Cabala 5/26/2011, “Prefata la Intelepciunea Cabalei”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Criza globală si-a anunţat deja public aparitia. Când va începe publicul să pună întrebări despre ce se întâmplă? Când va veni furtuna?

Răspuns: Asta depinde de noi. Noi trebuie să facem tot ce putem mai bine ca să diseminăm metoda noastră de corecţie. Mesajul nostru e simplu, air noi îl putem oferi guvernelor statelor care au deja probleme.

Cheia problemei este ce să facem cu egoismul uriaş. Un om are o dorinţă normală, pământeană, să-i fie furnizate toate cele necesare existenţei sale. Are nevoie de mâncare, familie şi altele fără de care nu poate trăi. În afară de astea, dorinţa lui egoistă de a primi cât mai mult, continuă să crească. Este atât de evident în fiecare din noi că nu putem nici măcar defini ce înseamnă necesitate de bază.

Poate un om să fie satisfăcut dacă-şi primeşte să zicem, pâinea zilnică? Nu, nu va fi! Ce facem cu egoismul atunci? Cu ce să umplem această gaură neagră?

Răspunsul la asta este următorul: egoismul creşte şi astfel noi îl putem transforma în dorinţă spirituală, un vas spiritual plin de realizări, dăruire, iubire, iar, în final, plin cu Lumina Superioară. Cum aşa? Cum să facem o tranziţie de la societatea de primitori, nesătulă în cererea ei de bunăstare materială, la o societate de consum minim, dezvoltată pe nevoile de bază?

Altfel, lumea nu va fi capabilă să existe din cauza scurgerii rapide a resurselor. Consumul nu va mai fi capabil să ne satisfacă egoismul nostru. Lumea nu va mai putea să bată magazin după magazin umplând cărţile de credit la maxim. Petrecerea s-a terminat, de acum în colo, fiecare primeşte numai cât are nevoie.

Atunci, cum vor ajunge oamenii împlinţi? Trebuie să trimitem toate aceste milioane la şcoală. Vor primi toate bunurile necesare în schimbul studiului lor. Altfel, nu vor fi îndreptăţiţi nici la atât. Şi într-adevăr, de ce ar fi? Necazul e necaz şi toţi sunt în el. Guvernul le furnizează necesităţile de bază, fiecare continuă să locuiască unde deja locuieşte, stabilitatea este asigurată, iar în acelaşi timp, toţi încep să studieze.

Ce studiază exact? Studiază legile vieţii într-un sistem integral. În realitate sunt legile grupului, dar Cabala nu este menţionată în timpul lecţiilor. Subiectul este despre sisteme şi mecanisme referitoare la o societate unificată. Primind ceea ce au nevoie, cel puţin în timpul cursurilor, oamenii aud şi studiază faptele care dovedesc că nu avem un alt drum de supravieţuire decât prin unitate.

Avem de a face cu „sălbatici” care au venit să înveţe, care vor numai să facă bani şi să obţină beneficii. Dar treptat, vor începe să înţeleagă că nu există o altă opţiune, că am intrat într-un nou sistem şi lumea se va dezvolta diferit de acum încolo. Societatea de consum e terminată, este pe cale de dispariţie. Ea nu a trăit atât de mult oricum, maxim o sută de ani de la sfârşitul secolului 19 până în anii 70 – 90 din secolul 20. Şi şi în acea perioadă au fost crize, inclusiv crahul economic din anii 30.

De aceea, oamenii încep să înveţe, între timp guvernele le asigură necesarul care-i va costa oricum mai puţin decât să le creeze locuri de muncă, fiindcă nimeni nu va cumpăra ceea ce ei produc. În plus, resursele de materiale şi energie sunt aproape epuizate.

De aceea, soluţia cea mai concisă şi ieftină este să trimită oamenii la şcoală, nu contează unde va fi, acasă, pe internet, în teatre sau oriunde în altă parte. Cheia este să-i plasezi pe toţi în reţeaua de învăţământ. În acest fel, studiul urmează să-l facă pe om mai înţelept şi îl face să înţeleagă că el intră într-o lume nouă, unde legile anterioare nu mai merg. Baal HaSulam a scris asta clar: „noi, trebuie toţi să mergem la şcoală şi să învăţăm din nou cum să trăim în viitor”.

Eventual, datorită studiilor, oamenii vor dobândi o nouă dorinţă şi vor începe să perceapă schimbările în ea până când ajung să înţeleagă că împlinirea poate veni de la un alt grad, mai înalt. Procesul va fi gradat, fiindcă avem de-a face cu o masă gigantică de oameni care începe să se „coacă”. Aceasta ne va transforma la fel de bine şi pe noi.

Aşa că de azi, noi nu avem alte opţiuni. De aceea nimeni nu poate găsi nimic. Dar numai imaginaţi-vă cât de multă Lumină pot atrage aceste sute de milioane prin simpla ascultare la ce li se predă. Aceasta este soluţia spre care s-a orientat Baal HaSulam, soluţia care ne sugerează ea însăşi, logic, că nu există niciun alt mijloc în afara aducerii oamenilor un pic mai aproape de Lumină.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Baal Ha Sulam, „Pacea”: Profetul conditioneaza pacea din lume de umplerea intregii lumi cu cunoasterea lui Dumnezeu.

Asadar, solutia problemelor din lume este „cunoasterea Creatorului”. Pana cand intreaga lume, de la cel mai mic la cel mai mare, in functie de dorintele lor pe deplin dezvaluite, nu este umpluta de cunoasterea Creatoului, nu poate ajunge perfectiunea, pacea si multumirea. Pana atunci, vor fi intotdeauna forte care se agita, zdruncina lumea si o imping sa fie umpluta de cunoasterea Creatorului, o stare in care Creatorul umple Creatia sa.

Ochii nostrii pot vedea cum bolnavi saraci se afla la o cotitura ingrozitoare, dureri intolerabile, si umanitatea s-a aruncat deja pe sine in extrema dreapta, ca in Germania, sau in extrema stanga, ca in Rusia. Insa nu numai ca ei nu si-au usurat situatia lor, ei au agravat maladia si agonia, si vocile se inalta catre ceruri, asa cum stim.

Ce ne sfatuieste mintea nu este de natura sa ne ajute in acest punct deoarece  noi deviem mereu catre dreapta sau stanga. Din cand in cand, ne mentinem pe linia de mijloc, insa de obicei doar in momentele in care ne miscam de la o extrema la alta. In consecinta, sfarsim prin a intra dintr-o problema in alta, si nu exista cale de iesire pana cand nu il vom cunoaste pe Creator.

„Cunoasterea Creatorului” tinde catre corectia dorintelor astfel incat sa fie potrivite sa devina vasul conoasterii (Daat), ceea ce inseamna a deveni umluti cu Lumina Hassadim (Mila) cu iluminarea Hochma (Intelepciunea), ca Sefirot Hochma(„intelepciunea”), Bina („intelegerea”), si Daat („cunoasterea”), HBD.

Intrebare: Cum va putea lumea sa fie umpluta de cunoasterea Creatorului?

Raspuns: Oamenii vor incepe sa invete cum sa altora, in timp ce se afla impreuna cu ceilalti, intr-un sistem global, analog si integral, in care acordam prioritate celorlalti, suntem legati si integrati unii cu altii, in care guverneaza interesul reciproc si chiar iubirea.

Pana in momentul in care ne unim in acest fel de sistem in care fiecare simte dorinta colectiva a tuturor si se straduieste sa o realizeze, sa o serveasca, asa cum face celula din corp, nu vom ajunge la perfectiune. Pana atunci, ghinioanele vor continua sa se acumuleze si sa ne impinga catre perfectiune.

Aceasta o vom numi „cnoasterea Creatorului”. Fiecare dintre noi devine un vas al cunoasterii. Zeir Anpin si Nukva se inalta la Hochma si Bina si primesc de la ele umplerea, in concordanta cu dorinta cu care ele s-au  inaltat. Prin urmare, ele sunt considerate „vase ale cunoasterii”. Ele ajung la gradul „ maturitatii”, iar impreuna cu Partzuf-ul de origine al Aba ve Ima, se transforma in HBD.
Din partea 4  Lectia Zilnica de Cabala 5/30/2011, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Singurul lucru pe care trebuie sa il facem in mod constant este de a curata spatiul din inimile noastre pentru ceilalti. Inima mea este o bucata de carne. Si trebuie sa gasesc un punct in ea pe care sa il golesc, astfe incat sa creez un loc. Acesta este punctul din care universul nostru pare sa se fi dezvoltat.

In realitate, universul nostru nu exista si nu exista alte lumi. Toate acestea exista doar in senzatiile noastre.

Asadar, daca acest gol incepe sa se extinda in inima noastra, va duce la manifestarea unei noi lumi, in mod similar cu felul in care universul nostru a fost creat in dorinta. Asta trebuie sa facem.

Lasati fiecare persoana sa simta acest punct in sine, in inima sa, incercand sa creeze un gol in jurul acestuia astfel incat oricine va putea intra

Din ceremonia de inchidere la  Conventia de la Moscova 6/12/11

Filed under: Congrese, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Tema Conventiei noastre este “Unitate- Viitorul Lumii.” Sunt foarte miscat pentru ca dupa multi ani de studiu al Cabalei, unitatea lumii si nevoia pentru aceasta incep sa devina in sfarsit  aparente.

De-a lungul a miliarde de ani de dezvoltare a lumii noastre, la fel de bine ca si in procesul multor evenimente inainte de conceperea ei totul a progresat precis spre acest punct – punctul realizarii nevoii de unitate. Abia acum incepe sa se trezeasca, sa fie exprimata si sa arate necesitatea sa. Iar tu si cu mine suntem in centrul acestei realizari.

Totul a inceput cand singura forta a naturii, forta daruirii, sau Creatorul, care sunt acelasi lucru, au inceput sa actioneze, emanand si creand materia. La inceput a facut materia spirituala, insemnand dorinta: dorinta de a fi umplut, dorinta de dezvoltare, dorinta de a se simti pe sine si totul din jur.

Aceasta dorinta s-a dezvoltat sub influenta fortei initiale, forta naturii. Fazele dezvoltarii sale sunt numite “Cele patru faze ale expansiunii Luminii Directe.”

Intregul scop al dezvoltarii creatiei, sau dorintei, se afla in a il face similar intregii naturii, a se ajunge la o buna armonie, sau in alte cuvinte, sa atinga echivalenta si adeziunea cu Creatorul pentru ca adeziunea este atinsa prin echivalenta de forma. Este necesar pentru materie, insemand dorinta care este opusa Luminii, opusa calitatii daruirii, ca eventual sa treaca prin toate fazele dezvoltarii sale si sa realizeze ca cea mai inalta si mai buna stare este similaritatea cu Lumina, similaritatea cu natura perfecta, armonizarea cu ea si unirea cu ea.

Oricum, pentru a obtine aceasta stare, este necesar ca la inceput sa simti ca esti total opus ei, insemnand sa te  exeprimentezi pe tine intr-o calitate care este complet opusa Luminii, sa experimentezi egoismul, cruzimea, dorinta de a te gandi doar la tine insuti, senzatia sinelui tau, incapacitatea de a simti pe altcineva sau sa te gandesti la altcineva decat daca este pentru binele tau, decat daca iti aduce un beneficiu personal, decat daca inseamna sa ii folosesti pe ceilalti. Acesta este felul cum calitatile care sunt cele mai opuse Luminii trebuie sa fie exprimate in creatie.

In lumea noastra aceasta creatie este omul, care trece printr-un numar enorm de faze de dezvoltare prin cursul istoriei, pana cand atinge senzatia, si cel mai important, realizarea ca este total opus fortei naturii. Acesta este un proces foarte dificil si intins. De-a lungul a sute de mii de ani ne-am miscat mai departe si egoismul gradual  a crescut mai  puternic in interiorul nostru. Extern vedem cum omul s-a dezvoltat in forma sa sociala pana cand a atins starea actuala. Precum un intreg, acest egoism, aceasta dorinta, constant ne-a impuns inainte pana un momentul prezent.

Si acum, intr-un tarziu, incepem sa fim convinsi ca acest egoism, aceasta natura pe care o avem este de fapt dusmanul nostru, singurul nostru dusman. Separandu-ne unul de celalalt,literar, ne privam de oportunitatea de a exista normal, chiar si la nivelul acestei lumi materiale.

Am devenit din ce in ce mai mult inchisi in ea, cruzi, separati, inspaimantati, si luam o atitudine defensiva, privandu-ne astfel pe noi insine de o viata normala si pierzand sensul existentei. Si intr-adevar:  De ce sa traim? Doar pentru a ne apara si proteja pe noi insine? Doar pentru a ne plasa pe noi insine intr-un fel de granite si sa traim intre ele pentru o oarecare durata de timp cu un oarecare nivel de confort si siguranta? Si asta e tot?

In acest fel omul simte in aceasta lume cum, cu timpul, devine din ce in ce mai rau prin natura sa. Noi il facem in acest fel. Egoismul nostru ne impinge la asta.

In final, toate acestea sunt exprimate ca o criza imensa. In unele tari criza este simtita mai mult, iar in altele – mai putin dar se indreapta spre varf. Indiferent cat de mult o mascam, nu putem face nimic in legatura cu asta. Devine exprimata in economie, in structura sociala, in scaderea rolului familiei si in toate problemele care se ivesc in societatea noastra, precum criza in educatie, droguri, terorism si asa mai departe.

In toate campurile de activitate ale omului se infrunta numeroase crize, dar in final e doar o criza a opozitiei noastre la natura. Si natural poate fi corectata doar la aceasta esenta.

Nu o putem corecta in alt fel. Observam cum liderii guvernamentali incearca, cum autoritatile sunt incapabile sa faca ceva si chiar tiranii care folosesc banii si armatele care sunt la dispozitia lor, sunt incapabili sa schimbe ceva. Lumea se indreapta cu asprime spre o mare divizare. Forta si puterea incearca inca sa pastreze lumea intre granitele anteriaore, dar nu mai sunt capabile sa faca asta.

Din prima lectia a Conventiei de la Moscova 6/10/11

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Poţi să descrii mai în detaliu direcţia corectă care este menţionată în versetul, „Dacă dorinţa este direcţionată corect, aceasta este cheia spre succes”?

Răspuns: Omul în lumea noastră este în permanentă mişcare. În fiecare moment dorim ceva, suntem direcţionaţi undeva şi facem ceva.

Dacă direcţia mea, în fiecare moment al existenţei mele, corespunde mişcării naturii, dacă nu mă abat într-o parte, ci mă mişc exact în aceeaşi direcţie, fără nicio abatere unghiulară, atunci mişcarea mea e optimă şi ating scopul pe drumul cel mai bun şi mai scurt posibil.

De aceea, să mă controlez constant verificând dacă mă mişc corect în gânduri, dorinţe şi acţiuni, raportându-mă la direcţia în care forţa superioară, natura, doreşte să mă mişc. Aceasta este cheia către succes.

Lecţia 2 de la Convenţia de la Moscova 6/10/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Nu ar trebui sa percepem relatia dintre barbati si femei ca antagonista. Dimpotriva, trebuie sa ne vedem intre noi ca ajutoare. daca vorbim despre unitatea in lume, atunci prima data vedem suportul reciproc al acestor doua parti – barbati si femei.

Aceste parti vin de la radacina comuna a creatiei: Creatorul sau Lumina, si dorinta sau vasul umplut cu Lumina. Suplimentar, acest vas trece prin tot felul de forme pe masura ce se schimba. Iar in interiorul acestui vas, ambele parti – partile masculine si feminine – trebuie sa lucreze impreuna complet, ca o familie ideala.

Imaginea comuna, colectiva a barbatului, trebuie sa lucreze cu imaginea comuna, colectiva a femeii. Trebuie sa lucreze impreuna, reciproc, sa inteleaga natura fiecaruia din noi. Barbatul se intelege pe sine si natura femeii, in timp ce femeia se intelege pe sine si natura barbatului, iar impreuna actionam sensibil si inteligent, ca si adulti seriosi, educati, care aspira la un scop comun.

Scopul este atins prin conectarea dintre noi. Este scris “Barbatul si femeia si Creatorul dintre ei”. Ca sa spunem asa, revelatia Creatorului are loc anume in conectarea corecta dintre ei, pe ecranul care apare intre Lumina si dorinta. In acest fel trebuie sa ne completam unii pe ceilalti, reciproc si constant. Nu exista parte, sau detaliu mic, sau fenomen al naturii in relatia noastra, in lumea noastra si in lumea spirituala, care nu are suplimentarea reciproca, unificarea si adeziunea partilor masculine si feminine.

In lumea noastra nu este deloc asa. Nici macar nu ne imaginam aceasta suplimentare reciproca, unificarea si adeziunea. dar pentru lumea spirituala asta este o conditie necesara. Si in functie de nivelul la care ne aflam, aceste nivele sunt determinate mai cu seama de suplimentarea reciproca si unificare, pana cand ne unim impreuna.

De aceea, intelegerea corecta a muncii noastre reciproce este cea mai importanta conditie a succesului nostru. As spune ca nu este nici o problema care sa poata fi rezolvata separate de barbati si femei. Intodeauna sunt rezolvate intre ei, insemnand ca problemele femeilor sunt rezolvate datorita barbatilor, iar problemele barbatilor sunt rezolvate datorita femeilor. Aceasta lipsa de intelegere, convingerea ca este posibil sa existam separat, “de ce sa-mi pese de ele!” (de obicei asa gandesc barbatii despre femei), si “vom rezolva totul in felul nostru si vom face totul singuri!” Aceasta atitudine pe care barbatii inclina sa o aibe este total gresita. Evident, din partea femeilor este de asemenea incorect sa gandeasca ca “barbatii vor face ceva, vor rezolva totul, si totul va fi ok, iar noi vom primi ceva pentru ca stam alaturi de ei”.

Initial, chiar de la primul pas, trebuie sa fie un contact interior clar. Nu ar trebui sa fie extern, fizic, vizual sau chiar verbal, ci doar un contact intern, care are loc datorita fortelor superioare, datorita nivelului urmator, in locul conectarii dintre noi. Apoi acest grad superior va fi exprimat inauntrul acestei unitati. Este ca un minus si un plus si o rezistenta intre, care incepe sa lucreze in felul asta datorita celor doi poli care sunt conectati la ea.

From the 2nd lesson at the Moscow Convention 6/10/11

Filed under: Congrese, Femeia, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Cabala explica cum la inceput a fost creata doar dorinta, a fost umpluta cu placere, cu Lumina. Apoi, pentru a face baza pentru viitorul om, aceasta dorinta a fost sparta in bucati. A ramas aceeasi dorinta dar sparta in numeroase bucati care nu seamana intre ele. Aceste parti sunt complet diferite si nu se percep intre ele ca fiind impreuna, nu se simt una pe cealalta. Ceea ce doreste una este de neinteles pentru cealalta.

Prima stare este numita “lumea infinitului” (∞), iar a doua “spargerea veselor”. Ca rezultat avem sapte miliarde de bucati sparte, imprastiate. Ca imagine par apropiate, dar in realitate sunt separate intern, separate de niste ziduri care nu le permit sa se tolereze unele pe celelalte. Fiecare se simte pe sine, si nimeni nu-si mai aminteste ca mai demult a existat o singura dorinta. Suntem noi in lumea noastra, in diviziunea la care am fost adusi intentionat.

Vasele care odata erau un intreg sunt complet instrainate unele de altele; nici macar nu se ating unele pe altele in senzatiile lor. Unul din vase sunt eu, celalalt esti tu. Si daca dorim sa formam un suflet intre noi (este contruit exact intre noi), trebuie sa creem rezistenta (R) in mijloc.

De ce este nevoie? Deoarece toti doresc sa se bucure pe ei insisi, nimeni nu se gandeste la ceilalti, iar respingerea stapaneste intre noi. Dar daca incepem sa extindem firele unitatii intre noi, daca cel putin nu ne-am dori raul unii altora, atunci ne-am ridica de la gradul nostru egoist la cel de Bina, unde nu imi mai doresc sa te ranesc. Aceasta este neutralizarea egoismului. Daca imi doresc de asemenea sa iti fac bine conform egoului tau, atunci incep sa lucrez la egoul tau pentru a-l umple. Acesta este gradul Keter, gradul iubirii.

Acesta este procesul prin care trebuie sa trecem, sa ne ridicam de la prima treapta a egoismului la gradul Bina, pentru a nu ne mai face rau unii altora, iar mai apoi la gradul de iubire.

From Lesson 1, Convention in Spain, 6/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→