Intrebare: La un moment dat dezvoltarea lumilor pare sa se ramifice in doua directii. Dupa spargerea Kelim, lumea Atzilut se naste de acolo prin conditia celei de-a Doua Restrictii (Tzimtzum Bet), dar Partzufim al lumii Adam Kadmon continua sa vina unul dupa altul peste Tabur Galgalta datorita conditiilor Primei Restrictii (Tzimtzum Aleph). Este neclar: cum sunt sincronizate aceste procese unul cu celalalt?

Raspuns: Urmarind Partzufim Galgalta, AB, si SAG (Keter, Hochma, Bina) deasupra Tabur Galgalta, Partzufim ZA si Malchut (MA si BON) trebuie sa vina afara. Toate cele cinci Partzufim s-au nascut pentru ca ciclul trebuie sa fie complet, Asta pentru ca acolo este un ecran si Reshimot, si trebuie sa fie realizat. Daca exista dorinta, Lumina si un ecran intre, atunci este imposibil sa se opreasca la jumatatea drumului.

Daca esti ingrijorat despre felul in care este sincronizat, atunci fi sigur ca totul se intampla simultan si un lucru nu interfereaza cu altul. Gandeste-te cum aerul este strabatut de tot felul de unde radio, unele pentru radio, unele pentru televizor, altele pentru internet sau telefoane mobile. Interfereaza unele cu celelalte?

Fiecare tara are un registru al tuturor semnalelor radio. Exista un detector enorm si extrem de sensibil care capteaza toate undele si inregistreaza tot acest zgomot radio. Daca mai tarziu cineva doreste sa stie daca ai vorbit la telefon intr-o anumita perioada, ia banda cu  inregistrarea milioanelor de unde radio si plaseaza un filtru ca sa extraga doar vocea ta. Nici o banda nu interfereaza cu alta.

In acest fel Partzufim al lumii Adam Kadmon nu sta in calea nasterii lumii Atzilut. Cand Baal HaSulam descrie asta in Talmud Eser Sefirot, el nu specifica ca acolo au loc in acelasi timp milioane de alte actiuni in paralel. Dar toate sunt impreuna. In lumea spirituala nu exista timp. Este construit ca un sistem analog unde totul se intampla simultan si nu este divizat de notiunea de timp.Nu trebuie sa astepte ca un grad sa se dezvolte dupa urmatorul. Toate aceste stadii vin automat si sistemul exista in aceasta forma specifica.

Sistemul care opereaza prin daruire nu are nici un fel de limitare pentru ca singurul calcul pe care trebuie sa il faci este cu tine insuti – cu rezistenta ta interna. Nu trebuie sa tii seama de factorii externi. Nu exista restrictii din afara. Daca vrei sa daruiesti, atunci mergi mai departe si daruieste acestui intreg sistem! De aceea tu nu esti limitat de nimic, tu nu deranjezi pe nimeni si nimeni nu te deranjeaza pe tine. Tu faci calculul doar in functie de natura ta.

De aceea, sistemul spiritual lucreaza peste timp si nu are restrictii datorita „permeabilitatii” sale.

Din Lectia Talmud Eser Sefirot on 12/27/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este cunoscut faptul că grupul lui Rabbi Shimon a atins unitatea prin scrierea reciprocă a Zoharului. Este aceasta, de asemenea, o metodă corectă pentru noi în zilele noastre? Ar trebui să încercăm să ne unim prin formarea de grupuri mici şi. împreună să luăm un articol şi să încercăm să-l dezvoltam? Sau acest lucru doar ne va deruta, deoarece fiecare dintre noi este in propriul stadiu de dezvoltare, diferit de al altuia?

Răspuns: Autorii Zoharului au fost, de asemenea, pe diferite stadii de avansare;  Nu au fost toţi egali. Fiecare dintre cei zece autori ai Zoharului corespundea cu unul din cei zece Sefirot, în funcţie de natura lor şi rădăcina sufletelor lor. Cu toate acestea, fiecare dintre ei si-a anulat complet ego-ul şi a putut să se unească cu ceilalţi, în măsura deplina a naturii lor.

Acesta este motivul pentru care fiecare a fost capabil să atingă 125 de grade ale scării spirituale, insemnand propria sa corecţie finala (Gmar Tikkun). Şi împreună s-au putut conecta pe cel mai înalt nivel posibil de unificare a sufletelor, motiv pentru care au dezvăluit toata Lumina, iluminarea superioara, care coboară la noi din Arich Anpin denumită în continuare „Zohar” (un tip special de Lumina ).

În mod clar, nu suntem nici macar aproape de a fi langa aceste grade; toţi suntem „morti,” asta este, scufundati în dorinţele noastre egoiste. Noi nu suntem gata şi nici nu avem dorinţa de a ne conecta unul cu altul. Ne confruntăm cu multe lupte şi corecții până când vom atinge o anumită formă de unitate.

Dar dacă vom încerca să imitam adulţii, asa cum fac si copii prin jocurile pe care le joaca, atunci vom atrage Lumina de la acea stare perfectă care există deja. Aceste suflete, autorii Zoharului, au descoperit-o şi au format-o prin ascensiunea lor de jos în sus.

O scara de lumi (cinci lumi, fiecare conţinând cate cinci Sefirot, fiecare conţinând cate alti cinci Sefirot, în valoare totală de 125 de grade), coboară de sus in jos, din Lumea Infinitului. În acest fel, Lumina coboară spre noi de sus in jos: Yechida, Haya, Neshama, Ruach, Nefesh (NaRaNHY în ordine inversă). Aceasta se numeşte o ascundere, reducerea de Lumina sau lumi (cuvântul „lume”, „Olam” în ebraică, vine de la cuvântul „alama,” „ascundere”). Cu alte cuvinte, deasupra acesteia este 100% din Lumina, iar mai jos 0% din ea. Acesta este sistemul de lumi (ascunderi).

Există suflete în lumea noastră, în care dorinţa menţionata ca „om” sau „Adam” (similar cu Creatorul), se trezeşte, este temelia omului în spiritualitate. Apoi, această dorinţă începe să crească. Cum să crească? Trebuie să se conecteze cu altele nouă, chiar si la cel mai mic grad de unificare. În acest fel, ele continua sa se conecteze chiar si mai puternic, până când ating cel mai mare grad de unitate între suflete.

De-a lungul istoriei au existat suflete care au obţinut unificarea unul cu altul si sunt toti conectati cu ceilalti pe diferite niveluri de pe această scară de grade. Toti autorii Zoharului au atins cel mai înalt grad împreună şi, pentru acest motiv, Lumina pe care au adus-o prin această carte este atât de mare încât aceasta influenţeaza şi străluceşte pentru toată lumea. Acest lucru se datorează faptului că ei iau Lumina Infinitului şi sunt capabili s-o aducă la noi, cu condiţia ca din partea noastră, cel puţin sa vrem să crestem un pic catre ei.

In Zohar, întreaga Lumina sau o parte din ea, este întotdeauna dezvăluita în măsura gradului de unificare, gradului de daruire, precum şi similitudinii între dorinţa (Kli) şi Lumina. Acesta este motivul pentru care avem nevoie sa ne conectam cât mai mult posibil, atât cantitativ, cât şi calitativ. Vom primi aceasta Lumina în funcţie de capacitatea noastră de a atinge cel puţin prima treapta a celor 125 de grade.

La urma urmei, ce reprezinta toate aceste 125 de grade? Gradul de Nefesh conţine, de asemenea, toate cele cinci Lumini: Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida (NaRaNHY), şi fiecare dintre ele are, de asemenea, NaRaNHY propriu. Prin urmare (NaRaNHY) х (NaRaNHY) х (NaRaNHY) = 5х5х5 = 125 de grade.

Având în vedere că Lumina este împărţita în funcţie de gradul de Aviut (grosimea) dorintei, putem realiza conexiunea noastra, astfel incat sa ne ridicam deasupra acestei grosimi şi sa ne conectam în ciuda ego-ului nostru. Lumina ne va influenţa, ne va corecta şi apoi ne va implini, în măsura  capacitatii noastre de a anula acest Aviut, împreună cu dorinţa noastră de a-l folosi pentru a ne uni.

Nu este nimic aici, în afară de aceste două componente, Lumina şi Kli-ul şi gradul legăturii dintre ele, numit „ecran” sau  „intenţie”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/24/2011, „Introducere in Cartea Zohar,” articolul „Magarul sofer”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Vedem că omul este un animal de pradă. Sensul vietii lui este acela de a-l devora pe aproapele său şi să-si atinga propriul scop. Dacă vom obtine garanţia reciprocă şi populaţia Pământului va creşte la 20 sau 25 de miliarde, cum vor avea efectiv loc toate acestea?

Răspuns: Care este problema cu a fi douăzeci de miliarde de oameni? Imaginaţi-vă că acestia sunt toti rudele tale si ca te simti ca un întreg cu ei. Nu te deranjează absolut deloc că acestia sunt impreuna cu tine. Dimpotrivă, îţi schimbi atitudinea ta pentru ei: Te simti bine atunci cand toti acestia sunt cât mai aproape posibil de tine.

Continuarea intrebarii: Dar ce se va întâmpla dacă nu există limite?

Răspuns: Fiecare persoană face o limită pentru el însuşi. Imaginaţi-vă o mama care are douăzeci de miliarde de copii. Acest numar o deranjeaza pe ea, dacă ea are tot ceea ce au nevoie? Ea există în Lumea Infinitului, insemnand in lumea Luminii absolute, satisfacţiei, împlinirii şi abundenţei.

Desigur, este dificil să ne imaginăm cum o persoana se schimba. Dar dacă esti alături de cel pe care-l iubesti si chiar îl iubesti  fără conditii, atunci vrei sa fii cu el tot timpul. Vrei mereu să fii alături de el şi cât mai aproape posibil.

Atunci care ar fi problema sa ai douăzeci miliarde pe care sa-i iubesti? Nu vei simţi că există douăzeci de miliarde de oameni. Vei simti ca sunt toti impreuna cu tine. Aceasta stare este cea mai de dorit şi cea mai confortabila.

În realitate nu ii împarti în douăzeci de miliarde, ci există doar unul singur. Aceasta se numeşte incluziune.

Obstacolul nostru este o problemă psihologică. Nu ne putem imagina cum acest lucru se va întâmpla. Ne imaginăm că existăm în corpuri, dar când ajungem la garanţia reciprocă, atunci în loc de corpuri vom simti potentialul interior al fiecarei persoane.

Din lecţia a 2-a a Convenţiei de la Berlin din 1/28/11

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce este procesul de a pune o întrebare atât de greu? De ce este dificil să îmbraci procesele interioare  într-o carcasă verbala?

Răspuns: Este pentru ca atunci când o persoană simte durere, ea ţipă. Dar ea nu ştie exact ce îl răneşte. De aceea ea cheama un medic pentru a-i pune un diagnostic. În mod similar, atunci când un copil simte durere, el nu poate spune exact unde simte durerea.

Este nevoie de foarte mult timp pentru a pleca de la durerile interioare, problema, sau perturbarea senzaţiei, „Ce sunt aceste tulburări? De ce acestea se întâmplă? Care este scopul lor? Despre ce este vorba? Ce-mi spun ele? Ce ar trebui sa fac cu ele? ” Toate acestea sunt parte a procesului de maturizare interioara a cuiva.

Aflăm din ştiinţa Cabalei ca Lumina trebuie să treacă prin patru faze înainte de a construi dorinţa corecta pentru sine. Primul lucru pe care il simt este ceva necunoscut pentru mine. Apoi simt brusc starea opusa acesteia- ca am simtit ceva, dar acum nu mai simt. Apoi  merg inainte de la sentimentul ca simt si nu simt, in acelasi timp, şi acesta este modul în care o comparaţie interioara începe. Numai prin compararea acestor două senzaţii opuse pot începe să ajung la o opinie cu privire la ceea ce este. După aceea, de la înţelegerea „Ce este aceasta?” incep să ating cauza primara-de unde a aparut aceasta in mine?

Aceasta este o succesiune întreaga sau secvenţiala de maturizare interioara a unei persoane unde ea poate veni deja şi spune, „Dar, asta este ceea ce ma doare. Acesta este motivul pentru care ma simt rau. Aceasta este întrebarea mea. Aceasta este ceea ce am cerut pentru rezolvare prin primirea unui răspuns .” Nu este simplu.
Din partea noastră trebuie să încercăm să-l ajutam, ca pe un copil. Nu contează că ţipa. Asta înseamnă că trebuie să merg la el, să-i acord atenţie, şi să încerc să-mi dau seama de ce se simte rău, chiar dacă el nici nu poate cere acest lucru. Să găsim acest contact comun.

Această problemă există la toate nivelurile. Dacă mă întrebi pe mine, atunci trec prin acelaşi lucru. Când   mergem inainte, ne întâlnim în permanenţă cu ceva care nu este clar: „Ce? De ce? Cum? De unde? Unde este conectat şi cu ce? Care sunt motivele şi consecinţele? ” Precum acest întreg lanţ începe treptat să fie născut, intrebarea începe să apara . Şi apoi, de la întrebarea potrivita urmează răspunsul.
După care lucrurile devin neclare din nou. Eu întreb, „De ce? Ce mă deranjează?” Încă o dată apare o întrebare şi un răspuns.

Prin urmare, trebuie să lucrăm la întrebări.
Din prima lecţie de la Conventia din Berlin, la 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele scarii), articolul „O rugăciune a multora”: Este scris în sfântul Zohar (Beshalach (Când Faraon permite), precum şi în Comentariul Sulam, punctul 11), „Şi a spus ea,” Locuiesc în mijlocul poporului meu. ” El întreabă,” Ce înseamnă asta? ” El răspunde:” Când Din este prezent în lume, cineva nu ar trebui sa se desparta de colectiv şi sa fie singur pentru că atunci când Din este prezent în lume, aceia care sunt observati şi sunt notati ca fiind singuri, sunt prinsi primii, chiar dacă sunt drepti.

Suntem in armonie cu forta superioara prin Zohar. Ni se spune cum sa ne acordam pentru înţelegerea acestei forţe, care duce la percepţia sa, revelaţia. „Din” este una dintre manifestările sale, în forma de justitie. O încălcare a uneia sau a tuturor evocă o acţiune corespunzătoare reciproca. În niciun caz nu ar trebui ca omul sa se separe de societatea din jurul lui.
Cum se întâmplă acest lucru? Diferite acţiuni şi senzaţiile sunt evocate în noi. Acest lucru îmi dă posibilitatea de a mă menţine în societate deasupra şi în ciuda acestor dificultăţi şi senzaţii, chiar dacă prin separarea de această societate, m-as simţi imediat confortabil şi as evita problemele. Toată lumea isi primeste pedeapsa, dar nu pot pasi deoparte. Ei chiar imi spun: „Poti sa te dai la o parte, acest lucru nu te priveşte.”
Şi totuşi, chiar dacă cei drepti nu au păcătuit împreună cu restul, ei sunt considerati asa prima dată când se separa de restul. Cu alte cuvinte, omul este testat în acest fel dacă vrea să intre în egoismul aceastei lumi şi să rămână în confortabila sa stare „burgheza” , sau el este dispus să rămână împreună cu toată lumea, într-un singur pachet, chiar dacă acest lucru îl face sa se simta incomod, de dragul de a atinge lumea superioara.

Prin urmare, nimeni nu ar trebui să se retragă din lume pentru că mila Creatorului este întotdeauna pentru întregul popor împreună. Acesta este motivul pentru care a spus ea, „Locuiesc în mijlocul poporului meu şi nu doresc să ma separ de el.”

Atitudinea forței superioare se manifestă întotdeauna faţă de toţi împreună şi nu faţă de persoane particulare. „Printre oamenii mei” înseamnă printre cei care doresc să vină împreună.

Trebuie sa luam acest lucru în considerare. Atunci când suntem în interiorul grupului, şi vom începe să simtim diferitele conflicte, acţiunile egoiste, trebuie să înţelegem că suntem „incercati ” intentionat. Dacă totusi încercăm să ne unim, in ciuda acestor „jocuri” (de fiecare dată, la fiecare moment), ne-am ridica în sus.

Dar dacă am ceda şi am pasi departe de probleme, refuzând să le rezolvam prin ridicarea  deasupra lor în unitate, natural, ne-am afunda din nou în viaţa noastră zilnica şi am inceta sa mai întelegem ceea ce Cabala ne spune.

Din Lectia 2 din 1/16/2011 de la Moscova, „O rugăciune a multora„

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Rabash, Shlavery HaSulam (Pasi pe scara), Articolul „Ce este interdictia de a saluta inainte de a saluta munca Creatorului”: Omul trebuie sa serveasca Creatorului si intotdeauna sa caute cai sa Ii aduca multumiri astfel incat Creatorul sa se bucure de faptele lui.

Este scris: „Creatorul se va bucura de faptele Lui.” Asta pentru ca faptele Creatorului sunt fiintele create care Ii vor aduce bucurie.

Trebuie sa lucram la dorinta de placere. Tot ce se intampla apartine de nivelele mineral, vegetal , animal al acestei lumi, de psihologia materialista. Aici, noi determinam ce percepem ca dulce si amar, si chiar daca dorim sa ne ridicam mai sus, nu avem puterea de a face asta. Nici macar nu constientizam faptul ca exista ceva mai sus.

O persoana devine constienta de lupta sa interioara cu egoismul sau doar dupa o munca indelungata. Ea dezvolta o dilema: Creatorul sau un calcul egoist, iar ea este prinsa la mijloc. Apoi, de la „copilaria” care s-a manifestat in dorinta ei de a primi placere, persoana se ridica la o „copilarie” mai inalta, starea de alegere la care se refera ca la „Klipat Noga (coaja Noga).”

Asta se intampla atunci cand calculele constante de Lumina si intuneric care au loc in dorinta lui egoista, se sfarsesc. „Lumina” este atunci cand indiferent de dorinta sa, persoana simte ca Creatorul il schimba, il „opereaza”, ii elibereaza atitudinea fata de propria sa natura, si il ajuta sa se ridice deasupra egoismului sau.

Creatorul scoate omul din calcul pentru binele sau si Se bucura de faptele Sale. Suntem faptele Creatorului, munca Lui. Creatorul se bucura sa ne schimbe.

De aceea omul trebuie sa fie gata sa se „sacrifice”, cu alte cuvinte, sa se aduca mai aproape, „sa intre in sala de operatii”, si sa se incredinteze pe el insusi muncii pe care Creatorul o depune asupra lui. In acest fel, omul vine spre adevar.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 1/23/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Ce rol joaca ascetismul in dezvoltarea umana?

Raspuns: Cabala are o parere foarte negativa in ceea ce priveste diversele restrictii. Nu cere nimic de la o persoana in ceea ce priveste viata sa pamanteana. In principiu, poti face ce vrei.

Este altceva cand esti absorbit de tot felul de fetisuri in aceasta viata pamanteana, introducand tot felul de obiceiuri speciale, deprinderi, si exercitii. Traieste normal. Daca iti place sa faci yoga, atunci fa. Daca iti pace sa alerg dimineata, atunci alearga. Daca exista o anumita dieta care este sanatoasa pentru tine si o alta care este mai putin sanatoasa, atunci manaca corespunzator. Nimic din asta nu conteaza. Cel mai important lucru este sa nu transformi nimic intr-un cult.

Cabala trateaza fiecare persoana absolut normal. Nu ii pasa despre felul in care traieste persoana, ce obiceiuri are, si ce traditii, convingeri religioase sau inclinatii. Cine este ea in viata pamanteana nu conteaza nici macar un pic.

Ne intoarcem inca o data la esenta: Egoismul se ridica in noi pentru ca sa ne putem echilibra deasupra noastra. De aceea nu conteaza chiar deloc cum sunt. Limitandu-te la mancare sau aplicandu-ti tot felul de metode – nici una din astea nu va ajuta. Nimic nu va ajuta.

Dimpotriva, persoana care face anumite exercite fizice sau pastreaza anumite legaturi stricte crede ca ea deja a avansat, ca a atins anumite nivele, ca este virtuos si asa mai departe.

Asta poate doar sa ameteasca oamenii. De aceea, traieste normal, cu calm, mananca bine, si gandeste-te la sanatate si profesie. Ia parte la toate activitatile la care societatea din jurul tau ia parte.

Impreuna cu asta, studiaza Cabala. Acest echilibru sau stare normala este cea mai preferabila. Soarta te-a adus in acest mediu deci du-te cu fluxul. Atunci vei vedea ca in realitate, totul in jurul tau este in starea ideala, in afara de tine.

Un minus este compensat de un mare plus.
Din  Lectia a 2a de la Conventia din Berlin din1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Spui că dorinţa noastră de a darui este fatarnicie.

Răspuns: Desigur, este fatarnicie acum. De ce as vrea ceva asa de „nelumesc?” Ce aş primi în schimb?
De exemplu, as fi capabil să simt foamea altei persoane ca fiind foamea mea? Nu, nu ar fi în cazul în care un astfel de calcul nu este „în sincronizare” cu Kelim-ul meu (vasele). O persoană acţionează întotdeauna pe baza dorintei. Cum pot sa vreau ceva dincolo de dorinta mea? Este imposibil, nu este insuflat in natură.

Un arbore este un arbore, o piatră este o piatră, şi o dorinţă este o dorinta. Mintea este lângă ea, să ofere asistenţă să fie umpluta cu dorinte. Nu e nimic altceva.

În cele din urmă, vorbim despre cele mai simple”pietre de temelie ” ale universului, care funcţionează pe un principiu binar: da sau nu. Nu există nici multiplicitate, nici complicaţie. Tot ceea ce este complex este o sumă de aceste componente binare, care reprezintă existenţa sau lipsa. Nu există nici o în-între, doar întuneric total sau lumină totala. Apoi, aceleasi elemente   binare genereaza, construiesc un întreg sistem de relaţii nuantate între ele  .

Deci, dacă vreau ceva, mă gândesc doar despre ceea ce vreau. Dacă chiar vreau ceva specific, cum ar fi un morcov, aceasta înseamnă că nu simt nici o lipsa pentru o banana. Banana nu există pentru mine în acel moment, eu sunt fixat pe ceea ce vreau. Acest lucru poate fi văzut în mod clar la copii. Componentele memoriei unui computer funcţionează conform aceluiaşi principiu, la fel si neuronii nostrii: da sau nu, un „clic” sau absenţa acestuia.

Prin urmare, pur şi simplu nu se poate ca fiind o dorinta de a primi, sa simt in ea o dorinta de a darui. Eu nu înţeleg, nici nu simt ceea ce altii doresc. Pot să simt in mine doar o forma numita „celălalt”, dar se manifestă în interiorul dorinţei mele.

Din partea 1-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/26/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Trebuie să înţelegem că soluţia la problemele moderne, nu este sa îmblânzim egoismul nostru, ci să ne ridicam deasupra lui. Acesta este motivul pentru care intelepciunea Cabalei nu este atât de simplă, deoarece este deasupra nivelului metodelor care te invata cum sa controlezi treptat si sa reduci înclinaţia rea a cuiva.

Cabala spune: Nu, pur si simplu nu ai nevoie sa lupti contra egoismului tau. Şi nu veţi câştiga acest război, deoarece oricum egoismul tau va continua numai sa creasca. În plus, este mai deştept decât tine şi va evada mereu şi va lua totul cu el.

Trebuie să înveţi doar cum să-l întorci de la tine, spre exterior. Intelepciunea Cabalei este ştiinţa care ne învaţă cum să lucram cu egoismul. Este o ştiinţă foarte complexă deoarece include practic tot ceea ce există. Ea ne permite să angajam egoismul nostru corect, şi pentru că egoismul nostru continuă să se dezvolte, sa obţinem oportunităţi tot mai mari de a pasi în afara noastră şi de a atinge ceea ce ne înconjoară.

Nu este uşor sa explici oamenilor că transformarea nu se află în reducerea egoismul cuiva, ci mai degrabă, în aplicarea lui în mod corect. Cu cat eşti mai egoist, cu atât mai bine. Oamenii nu înţeleg, întrebandu-se , „Cum asa? Cu cat mai dăunător sunt altora, mai invidios, lacom, frugal şi viclean sunt, cu atat mai bine? ” Exact!

Cu toate acestea, va intrebati, „Cum poate să fie bun? Te înşeli: trebuie sa eliminam toate aceste vicii. O persoană bună este cineva care nu are nici una dintre acestea.” Dar nu este asa! O persoană bună este cineva care are miasme extraordinar de egoiste, dar le transformă într-o conexiune cu alţii. Aspiraţia lui nu este de a folosi toate atributele sale îngrozitoare într-un fel, ci, mai degrabă, de a le recicla în unele bune. Trebuie sa le reciclam, dar niciodată sa le anihilam.

Este foarte greu de explicat acest lucru, chiar la oameni care sunt inteligenti si  cu gândire profunda. Astăzi suntem martorii unui dezechilibru cu natura şi ai unei discordii  în societate, in vieţile noastre personale  şi peste tot. Este acest lucru pentru mai bine sau pentru mai rău? Este, cu siguranta, pentru mai bine! Cu cat mai rău, cu atât mai bine!

Este greu pentru oameni să înţeleagă acest lucru. Această înţelegere nu se poate obţine dintr-o data. Dar aveti răbdare; încetul cu incetul , totul se va aseza.

Din lecţia a 2-a a Convenţiei de la Berlin de pe 1/28/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este necesar pentru noi să ne căsătorim?

Răspuns: Pe de o parte, nu este necesar să ne căsătorim. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem că lumea noastră este creata prin asemănarea cu lumea de sus.

Astăzi, umanitatea trece prin procesul de rupere a unităţii familiei. În urmatorii cinci, pana la zece ani, vom vedea că oamenii nu vor putea să se găsească unul pe altul in vreun fel. De ce sa se casatoreasca? Pentru ce toate astea? Oamenii nu simt nevoia de ea. Insasi temelia societăţii a dispărut. Vedem lumea schimbandu-se atât de mult, încât pare ca a ajuns la sfârşit.

Are nevoie o persoană să se căsătorească pentru a avansa în lumea spirituală? Nu . Nu este nevoie de acest lucru. Cu toate acestea, ca să-şi asume o asemanare mai mare cu imaginea spirituala, cineva trebuie sa aiba o familie, copii, un loc de muncă şi sa trăiasca o aşa-numita viaţă normală care a existat pe parcursul întregii istorii. Insa această condiţie nu este esenţiala. Acesta este motivul pentru care, astăzi, Cabalistii nu insista pe ea.

Este necesar mai mult pentru bărbaţi decât pentru femei, deoarece bărbaţii trebuie să aibă rezistenţă. Cu toate acestea, femeile nu trebuie să reziste, ele nu trebuie să depăşească egoismul lor, spre deosebire de bărbaţi. O femeie face munca de grup, ajută , studiaza şi editează materiale şi, în acest fel, ea se corectează prin dorinţa ei de a ajuta şi de a participa. Ea se include în mod corect in dorinţa comună, Kli-ul comun (vas). Nu este necesar ca ea să se căsătorească.

Pe de altă parte, pentru ca un barbat să atingă lumea spirituală, el trebuie să facă o mulţime de efort care nu este comparabil cu efortul necesar al unei femei. Acesta este motivul pentru care trebuie să se căsătorească, sa aiba  grijă de familia sa şi sa lucreze cu prietenii. Munca lui spirituala este speciala, dificila şi reala.

Nu este acelaşi lucru pentru o femeie. Este suficient pentru o femeie sa ajute, sa participe şi să fie conectata la un grup. În acest fel, ea îndeplineşte în totalitate rolul ei. Nu este mai greu sau mai uşor. Acestea pur şi simplu sunt diferite metode de corectare, diferite tipuri de suflete.

Anterior, în lumea noastră, o sotie nu trebuia sa aiba grija de a câştiga bani. O femeie trebuia într-un mod sa aiba grijă de casă. Soţia este tot ceea ce se referă la casa şi familie, iar soţul este tot ceea ce priveşte câştigul material şi nu casa.

Acesta este modul în care lucrurile trebuie să fie în conformitate cu rădăcinile de sus, relaţia dintre Malchut şi Anpin Zeir în lumea Atzilut. În esenţă, unitatea noastră de familie trebuie să fie organizată în acelaşi mod în această lume, de asemenea. Cu toate acestea, vedem deja formele pe care le-a luat în stadiul actual de dezvoltare. Nu este nimic ce putem face, este o mutaţie.

Lectia 2 din 1/16/2011 de la Moscova, „O rugăciune a multora”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→