Trebuie să ne imaginăm din ce în ce mai corect ceea ce vedem şi, în loc de externalitate să vedem internalitatea. Obişnuiam să am discuţii împreună cu învăţătorul meu Rabash, legate de ceea ce vedeam în spatele imaginii acestei lumi.

Odată, am văzut un cal pe stradă care mânca dintr-o pubelă de gunoi şi, brusc, Rabash mi-a spus: Uite, acesta este un înger! Am fost surprins pentru că nu am văzut nimic altceva decât un cal care mânca resturile meselor noastre. În ziua următoare i-am cerut mai multe informaţii despre ceea ce a spus, încercând să înţeleg cum să ajung să văd forţele interne din spatele acestei lumi.

Dacă văd o imagine care este proiectată în retina sau în spatele creierului, atunci acesta este modul în care forţele mi se arată, la fel ca pe un ecran de calculator, alcătuind împreună o formă. Dar această formă nu există de fapt. Am nevoie de asta doar că să mă pot referi la ceva. Ea este o expresie a atitudinii celui care îmi dă, care îmi dăruieşte cu ajutorul unor anumite obiecte.

Există trei componente: cel care dăruie, ceea ce dăruie şi impactul asupra mea a faptului că acest lucru creează o anumită formă. Prin această formă, eu trebuie să mă întorc la cel care îmi dăruie, pentru a înţelege ce vrea de la mine arătându-mi această formă. Dacă văd un cal, ce vrea Creatorul să îmi spună arătându-mi-l; care este combinaţia de forţe, care este atitudinea Lui faţă de mine, ce fel de reacţii aşteaptă El de la mine? Cum trebuie să tratez acest cal şi, prin el, pe cel care dăruie, cel care îmi arată acest film? Trebuie să învăţăm toate acestea.

Acum vedem lumea în forma ei externă şi nu conţinutul interior. Acest lucru este de mare ajutor şi nu este menit să ne inducă în confuzie în mod intenţionat, aşa cum credem de obicei. De fapt, ne ajută să obţinem percepţia spirituală! Asta se întâmplă pentru că trebuie să depunem efort pentru a comuta de la forma externă la cea internă.

Vă promit că dacă începeţi să penetraţi în prieteni şi să vedeţi punctele din inimă care sunt legate împreună, veţi începe să observaţi că întreaga lume este aranjată în acelaşi fel. Veţi înţelege că oamenii nu sunt imagini externe şi dorinţe, pachete de energie. Sunt toate aşezate într-un anumit fel de relaţie şi le puteţi influenţa şi ele vă pot influenţa. Veţi vedea forţe şi nu corpuri!

Chiar şi astăzi tratăm deja o persoană ca un fel de forţă şi vorbim de esenţa ei, dar trebuie să penetrăm mai adânc. Faptul că nu vedem lumea în forma ei spirituală ci în forma externă şi diferenţa dintre cele două, ne arată întotdeauna că nu am obţinut adeziunea cu mediul.

În momentul în care aderăm la mediu şi obţinem primul contact, toate aceste confuzii vor dispărea imediat. Vedeţi oameni dar vă veţi raporta la esenţa lor şi nu la figurile lor externe. La fel ca un bun psiholog care, atunci când se uită la oameni, vede imediat esenţa lor, dorinţele, gândurile, tendinţele şi deviaţiile.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/12, “Study of the Ten Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Conform cercetărilor ştiinţifice, trendul dezvoltării noastre este determinat de o lege generală care ne dezvoltă şi de aduce la o singură formă. Va trebui să obţinem o conexiune între noi, o conexiune care ne va permite să simţim faptul că toată umanitatea este interdependentă.

Mulţi oameni de ştiinţă sunt de acord că acesta este în mare trendul dezvoltării noastre. Motivul pentru care nu sunt încă gata să accepte această lege este pentru că ea este în conflict cu natura noastră.

Fiecare persoană este obişnuită să se gândească doar la ea însăşi şi nu înţeleg că depinde de ceilalţi. Totuşi, dacă o persoană realizează, simte şi vede cu proprii ochi faptul că este dependentă de ceilalţi, prima sa prioritatea ar fi să asigure bunăstarea celorlalţi, astfel încât şi ei să facă acelaşi lucru la rândul lor.

Problema noastră constă în faptul că nu vedem cât de rotundă este lumea şi măsură în care totul este interconectat. În principal, datorită acestui lucru suntem în situaţia de azi. Suntem într-o stare de criză, care ne îndepărtează cu putere de la viaţa cu care ne-am obişnuit în ultimele decenii.

Ne-am obişnuit să muncim mult, să câştigăm mult şi să cheltuim mult. Producem lucruri folositoare şi nefolositoare, doar de dragul de a le vinde. Cu toţi încercăm să ne asigurăm un trai sigur: un cont în bancă, un fond de pensie, asigurarea medicală, o casă bună şi toate lucrurile care ne furnizează o senzaţie de securitate, nouă şi copiilor noştri până la sfârşitul vieţii. Acesta este scopul nostru.

Acum se pare că aceste cerinţe au fost incorecte! Natura ne rupe toate planurile. Acum, chiar şi oamenii bogaţi, lăsând la o parte restul populaţiei, aşa zisă clasă de mijloc şi cei săraci, sunt incapabili să obţină acest vis.

Natura ne conduce către starea opusă, în care în loc de a vâna o viaţă bună pentru noi singuri, vom obţine încrederea, prosperitatea, dezvoltarea şi bunăstarea din conexiunea dintre noi.

Suntem în stare să vedem toate acestea mulţumită crizei generale, care sparge toate regulile din trecut. Intrăm acum într-o nouă eră!

Din emisiunea KAB TV “A New Life” Episodul 4, 1/4/12

Filed under: Educatie integrala, Fara categorie | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: În acest week-end vom ţine o „Sâmbătă tăcută”. Ce va însemna această tăcere?

Răspuns: Acest obicei, de a fi tăcut, a apărut nu din altă parte ci tot de la Cabalişti. Este folosit ca un exerciţiu în diferite practici care nu sunt legate de calea noastră şi, în general,este utilizat în domeniul psihologiei.

Atunci când o persoană vrea să înţeleagă ceva nou, să se concentreze la ceva nou, are nevoie de singurătate, izolare. Poate fugi de toată lumea într-un anume loc, unde va fi singur din punct de vedere fizic. Sau poate fi singur în interior, unde să găsească un anumit spaţiu şi să se ascundă de ceilalţi ochi, cu toate că fizic este înconjurat de mulţi oameni. Asta este valabil pentru toate nivelele unei persoane.

Deci, vrem să facem un exerciţiu similar, o „rugă tăcută”, în care ne abţinem să vorbim. Sunt perioade speciale, în care oamenii studiază Tora mai mult, se adâncesc mai mult în material. Aceste metode scot o persoană din rutina zilnică şi o ajută să se uite la lume şi la ea însăşi în mod diferit. Îi permit să se concentreze în interior.

„O sâmbătă tăcută” nu înseamnă că nimeni nu deschide gura. Dar atunci când vorbim, o facem numai în legătură cu studiul şi cu ceea ce conţine. Şi mergem doar atât cât este nevoie. Dacă nu este nevoie, atunci ne gândim la aceleaşi întrebări, în loc să vorbim despre ele. De fapt, cuvintele arată sufletul dezvelit al unei persoane,  descoperind cele mai adânci secrete din inimă. De aceea, nu ar trebui să vorbim decât dacă este de dragul corecţiei.

În acest fel vom parcurge această Sâmbătă. Toate lecţiile şi mesele vor avea loc conform programului obişnuit şi fiecare persoană se va limita cât de mult poate, încercând să nu vorbească ci numai să se gândească.

Concentrarea în gând, concentrarea interioară, are un efect mai mare decât cuvintele. De fapt, gândul este o forţă mai mare decât vorbirea. Este cea mai mare forţă din om şi, de aceea, este cel mai eficient în sistemul general al realităţii.  Este exact începutul lanţului „gând, vorbire, acţiune”.

De acea, sperăm că prin reducerea conversaţiilor la minimum, ne vom ridica la un nivel mai înalt de dăruire.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 1/11/12, “Liberatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Evoluţia noastră spre a deveni oameni, pentru a fi asemenea Creatorului, are loc pentru că îmi schimb mintea şi sentimentele corporale cu cele spirituale. Vreau să fiu asemănător Creatorului, să îmi folosesc mintea şi sentimentele pentru a fi asemănător forţei superioare. Astfel, iau contact cu forţa superioară, primesc o forţă externă şi încep să mă dezvolt eu însumi.

Nu este la fel cum a fost în nivelele inanimat, vegetal şi animal din om, atunci când am lucrat numai cu mintea şi inima mea şi cu nimic altceva. În măsura în care îmi doresc ca mintea şi inima mea să semene cu superiorul, primesc forţă de la El şi pot cere ca El să îmi schimbe sentimentele şi mintea.

Asta înseamnă că nu dobândesc experienţă de viaţă la acest nivel al lumii; nu îmi schimb dorinţa folosindu-mi mintea pentru ca mai devreme sau mai târziu să câştig, aşa cum fac deştepţii din această lume. De fapt, îmi schimb în totalitate felul de a munci.

Îmi las simţurile animale şi mintea la un nivel al necesităţilor de bază, pentru a-mi fi furnizate necesităţile de bază în viaţă şi nu mai mult decât atât, şi încep să dezvolt o minte şi sentimente spirituale în interiorul meu. Spiritualitatea  înseamnă în beneficiul celorlalţi.

Desigur, asta este ceva total diferit faţă de ceea ce am avut înainte şi trebuie să încep să mă ridic deasupra vechii mele naturi. Începând cu această decizie, voi cere forţei superioare să mă schimbe.

Înainte, nu m-am întors către Ea şi nu am simţit nimic. Dar pentru a fi în stare să mă întorc către forţa superioară, există oameni în această lume care sunt în contact cu Ea. Ei şi-au procesat şi schimbat dorinţele, gândurile şi mintea şi au scris despre acest proces pe care l-au urmat, mulţumită Luminii superioare.

Citesc despre procesul în care influenţa Luminii i-a transformat şi vreau să mi se întâmple şi mie acelaşi lucru. Vreau să fiu încorporat în acest proces, în această acţiune şi să ader la povestea lor. Ei îmi povestesc despre sentimentele lor, despre cum lucrează şi despre schimbările care au loc în ei. Vreau şi eu să experimentez aceste acţiuni. În măsura în care îmi doresc să trec prin aceste schimbări, evoc Lumina care începe să mă influenţeze.

Acţiunea Luminii este revelată în conexiunea cu alţii. Până acum mi-am dezvoltat propria de a primi şi mintea care m-au ajutat să îi folosesc pe alţii, dar acum trebuie să mă dezvolt deasupra acestui lucru, pentru a mă conecta cu alţii. Numai conexiunea mea cu alţii va revela Lumina. Pe de altă parte, atunci când Lumina este revelată, îmi va permite să mă conectez cu alţii.

În timp ce citesc cartea, trebuie doar să obţin o dorinţa astfel încât să înţeleg şi să simt că este vorba de conexiune. Când Lumina este revelată, este revelată în exact aceeaşi manieră în care este descrisă în carte şi va îndeplini conexiunea dintre noi. Cartea ne spune doar despre această conexiune şi nimic mai mult.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/6/12, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Dacă vrem să înţelegem ceea ce este scris în Zohar, atunci trebuie sa ajungem la asemanarea dorinţelor, asemanarea proprietăţilor, între noi şi autorii cartii. A înţelege înseamnă a cunoaste, a sti, dupa cum s-a spus: „Şi Adam a cunoscut-o pe Eva, soţia lui”, adică, cunoaşterea este fuziune (Zivug), conexiune. De aceea, ar trebui să fim în aceleaşi gânduri şi dorinţe cu autorii Zohar-ului, altfel, nu vom înţelege ce se întâmplă.

Chiar şi în lumea noastră, dacă vreau să înţeleg despre ce vorbeşte o persoană, ar trebui să ma ridic deasupra mea cât mai mult posibil şi să ma identific cu ea. Aceasta se numeste sa înţelegi o alta persoana. Trebuie sa ne imbracam în ea.

Este nevoie sa învăţam un pic despre oamenii care au scris această carte: care erau dorinţele şi intenţiile lor, despre ce au scris, ce au vrut să ne transmită, ce au descris în acest stil special. La urma urmei, ei trăiesc în text.

Baal HaSulam a scris în articolul său „Mintea activa”, ca „in acea infatisare a mesei, vad talentele tamplarului şi înţeleg mintea lui”. Într-adevăr, el si-a folosit mintea în lucrarea sa, şi in studierea mesei, ma conectez cu mintea meşterului care a creat-o. Astfel, printr-un obiect material, masa, ne conectam minte cu minte. Deci, suntem deja conectati între noi prin ideea care a apărut în mintea lui şi a mea.

Acelaşi lucru se produce cu Cartea Zohar. Doar ca aici, nu ştiu despre imaginile şi proprietăţile despre care au scris. Dar dacă vreau să-mi îmbin mintea cu cea a autorilor Zohar-ului, mă anulez înaintea lor şi înţeleg de ce şi pentru ce au scris acest lucru, dacă tratez Cartea Zohar în acest fel, atunci trezesc treptat forţele din ea in masura dorinţei mele de a înţelege mintea celor care au scris-o. Şi apoi, devin conectat cu ei, vin mai aproape de ei, încep să simt intenţia lor, unde au fost, ce au gândit, de ce au scris-o în acest fel şi ce au văzut şi simţit.

Prin urmare, citirea acestei carti este munca: cum să ma conectez cu autorul său, prin povestea sa. Şi astfel, în măsura înţelegerii mele, povestea începe să se deschidă pentru mine, devine clara şi nu altfel. De aceea, atunci când citim Zohar-ul, trebuie să ne gândim la autorii sai, care erau starile lor interioare şi intenţiile atunci cand au scris cartea, ce au văzut şi simţit, transferand, astfel, realizarea lor noua în această formă, şi cum pot ajunge la mintea lor, în scopul de a-i înţelege.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 09/01/12, Zohar-ul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: În timpul unuia dintre programele anterioare, aţi menţionat că este mai bine sa începem un curs privind educatia integrala cu istoria de dezvoltare a egoismului şi numai după aceea să introducem cursuri privind percepţia realităţii şi psihologie. Din punctul tau de vedere, în ce ordine ar trebui sa se adauge aceste discipline?

Răspuns: Cred că acest lucru depinde tot de oamenii pe care ii înscriem. Ar trebui să aranjam aceste grupuri pe tipuri. La urma urmei, o masă de oameni are legile ei: Un individ il influenţează pe altul. Uneori, o persoana în jur de cincizeci de ani ar putea cu usurinta distruge întregul nostru sistem cu observaţiile sale şi ar putea redirecţiona pe toată lumea într-o direcţie complet diferită, fie cu nihilism, fanatism, sau altceva.

Astfel, în primul rând ar trebui să ne formam grupuri de oameni având în vedere cine sunt ei, punctul lor de vedere general asupra lumii, înţelegerii vieţii şi filozofiei. Ei ar putea fi oameni simpli, obişnuiţi, sau casnice, sau ingineri şi muncitori tehnici, sau oameni de ştiinţă, sau artisti.

De aceea, grupurile trebuie să fie aranjate în funcţie de preferintele oamenilor si perceptia lor despre lume, chiar dacă această percepţie este impusă, evocata, şi acumulata în ei prin relaţiile distorsionate din ocupaţia lor, societatea lor, şi aşa mai departe. Dar este nevoie sa luam în considerare acest lucru, deoarece acesta este materialul cu care trebuie să lucrăm. Sarcina noastră este să-l aducem la un numitor comun, deoarece în cele din urmă, ne aşteptăm ca toti acesti oameni vor fi conectati împreună printr-o bază comună de cunoştinţe, sentimente şi înţelegere.

În final, vom avea mai multe prototipuri de grup, pe care este nevoie sa le aducem la un fel de forma comuna prin procesul de studiu. Şi fiecare dintre aceste grupuri va avea propria sa cale spre acest numitor comun.

Fireşte, unele grupuri vor percepe materialele de studiu mai mult emotional, in timp ce altele mai sec, ştiinţific şi tehnic. Unele grupuri le vor percepe la nivelul dezvoltarii lor egoiste, fără a se ridica dincolo de referinţa lor actuala (deşi în nici un caz nu vreau să spun asta pentru a diminua această parte a umanităţii), în timp ce alte grupuri se vor strădui exact spre analiză, reusita si realizarea acestui proces in măsura deplină, atât în ​​ei însisi, cat şi în altii.

Aceasta este, setul de discipline ar trebui să fie, practic, acelaşi pentru toate grupurile, dar în grupuri diferite, fiecare disciplină trebuie să fie dezvoltata la o adâncime diferita. Cursurile este nevoie sa urmeze unul după altul, cu excepţia celui privind dezvoltarea egoismului, care va continua pe parcursul întregului studiu pana la sfarsit şi va rămâne cu persoana pana la finalizarea studiilor.

După ce o persoană este „lansata” în viaţă, nu se va opri sa lucreze cu informaţiile pe care le-a primit, în sensul că este ca şi cum inca va continua cursurile noastre. Aceste cursuri sunt practic infinite, deoarece trebuie să ajungem la o unitate completă cu natura. Munca unei persoane cu ea însaşi nu se limitează la un segment de timp definit, în care isi trece doar examenele şi gata. Ea da examene in fiecare minut al vieţii sale, gasind punctul de echilibru cu ea însaşi, cu mediul său şi cu natura, în care simte un confort deplin.

Este nevoie sa ajutam continuu o persoană în asta şi s-o însoţim in întreaga sa viaţă prin intermediul mass-mediei, educaţiei prin intermediul sistemelor virtuale, televiziunii si radio-ului.

De aceea nu pot numi ordinea exacta în care sa organizam cursurile şi în ce măsură fiecare din ele ar trebui să fie supusă la elaborare sau trunchiere, de exemplu, un curs de psihologie sau de mecanica dezvoltarii egoiste. Trebuie să existe doar un singur rezultat: o formă comună, în fiecare grup, care iniţial este format din oameni care sunt mai mult sau mai puţin similari în statutul lor social, in dezvoltare şi in atitudinea faţă de lumea întâlnita.

Bineînţeles, chiar şi în cadrul comun, ei inca se vor diferenţia, bazat pe nivelul de participare la procesul de unificare integrală şi sprijin reciproc. Există grupuri mai mici care participa la unele nivele mici egoiste şi, în consecinţă, emoţionale şi mentale de dezvoltare. Există grupuri mai avansate. Şi atunci nu putem exclude existenţa unor astfel de grupuri, care ar putea fi luate în considerare nu numai dupa nivelul lor de egoism, dar şi dupa sensibilitatea şi inteligenţa lor.
Avem o mulţime de muncă statistică şi de diagnostic in fata noastra, în analiza şi sinteza tuturor grupurilor. În sine, aceasta este o provocare psihologica foarte interesantă. Eu cred că intr-o zi, acest domeniu mare va fi inclus în ştiinţa înţelegerii integrale a omenirii.

Dintr-o „Discutie privind educaţia integrala,” 13/12/11

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Care sunt cele mai importante principii pe care un somer ar trebui sa le stie astfel incat sa se poata descurca in noua lume?

Raspuns: In primul rand, este imposibil ca persoana sa se poata descurca intr-o lume in care fiecare se gandeste doar la propria persoana. Trebuie sa ne gandim unii la altii. Nu exista alta cale. Aceasta este legea naturii revelata astazi.

In al doilea rand, fiecare membru al societatii ar trebui sa ii vada pe ceilalti ca pe organe ale aceluiasi corp. In lumea de astazi nu avem nevoie sa cream sisteme egoiste: media, guverne, sisteme sociale, sanatate, educatie, etc., care sa nu se preocupe ce ceea ce se intampla celorlalti. Ceea ce ar trebui sa ne preocupe este cum sa construim o persoana sanatoasa intr-o lume sanatoasa. Toate sistemele ar trebui sa se concentreze asupra acestui scop. Ceea ce inseamna ca trebuie sa existe un plan de ansamblu.

Doar aceia care inteleg ca avem nevoie de integritate si garantie reciproca ar trebui sa aiba dreptul sa conduca societatea. Altfel, fiecare va continua cu propriul protectionism, ceea ce va duce la opozitie si la distrugerea naturii.

Ar trebui sa aspiram ca acelasi gen de relatie sa existe in familie, educatia copiilor, vecinatati, orase, popoare, si in intreaga lume. Ceea ce inseamna ca nu trebuie sa dezvoltam sisteme separate de educatie, cultura, si sanatate ci mai degraba sa lucram in cercuri, de la mic la mare,  care sa cuprinda toata umanitatea.

Trebuie sa organizam in mod diferit toate organizatiile internationale, astfel incat acesta sa fie scopul lor si catre acest lucru sa fie indreptata activitatea lor. Toate legile din lume ar trebui sa fie atat de integrale incat acest principiu sa devina legea esentiala a existentei noastre. Conducerea, institutiile, si sistemele pentru drepturile omului ar trebuie sa tinda spre acest lucru.

Care este rezultatul influientei legii integrale in toate sferele vietilor noastre, in special in fabrici, companii, si afaceri si chiar daca acestea au dreptul sa existe. Daca o afacere nu se potriveste cu  sistemul esential de productie, el este ca o aschie care intra in corp, infecteaza si raneste intregul organism.

Aceasta trebuie sa fie inlaturata si doar lucrurile necesare, sanatoase trebuie pastrate. Aceasta este o perceptie total noua in conformitate cu care nimeni nu are dreptul sa creeze ceva doar pentru a vinde acest lucru. Dimpotriva, cu cat producem mai putin si cu cat vindem mai putin, cu atat este mai bine. Aceasta situatie este total opusa cu abordarea prezenta, si in conformitate cu care totul se va schimba.

Intrebare: Se pare ca aceasta este o stare avansata, rezultatul educatiei integrale, in care guvernul poate decide daca o afacere este in armonie cu natura si prin urmare poate functiona?

Raspuns: In parte, va fi rezultatul unei schimbari constiente si in parte consecinta evolutiei naturale in care industriile inutile se vor inchide de la sine.

Din „Lectiile Noii Lumi” 12/1/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, „Libertatea”: cu cat mai multe contradicţii există între opinii şi cu cat mai multe critici există, cu atât mai mult cunoaşterea şi înţelepciunea vor creste şi problemele devin mai potrivite pentru examinare şi clarificare.

Degenerarea şi eşecul inteligentei provine doar din lipsa de critici şi de dezacord. Astfel, evident, întreaga bază a succesului fizic este măsura unitatii societăţii, iar baza succesului  inteligenţei şi cunoaşterii este in separarea şi dezacordul dintre ei.

Vedem că aceste două contrarii ofera sprijin reciproc unul pentru altul. Separarea şi unitatea trebuie să fie echilibrate, astfel incat sa nu se anuleze, ci sa se sprijine una pe alta. Şi apoi, între ele găsim linia de mijloc, care le contine  pe ambele în mod egal. Nu sunt jumatati din cele două extreme, ci toata separarea şi toata unitatea trebuie să se unească în cele din urmă într-un intreg.

Suntem obişnuiţi cu altceva: Fiecare persoană oferă putin sau aduce putin, şi, astfel, ajungem la o înţelegere superficială. În esenţă, acest lucru nu este o intelegere, ci pur si simplu, neavand nicio altă opţiune, te las sa ocupi o parte din teritoriul meu şi tu imi dai o parte din al tau. Acesta este modul în care suferim din cauza ca nu avem alte opţiuni.

Cu toate acestea, dacă vom crea unitate de dragul de a ne uni cu Creatorul, apoi cele două forţe opuse trebuie să participe la ea impreuna. Asta este ceva ce nu ştim cum să facem cu înţelegerea noastra „plata”. Doar Lumina superioara ne poate arata că acest lucru este posibil. Asta necesită o minte superioara spirituală, care îndepărtează contradicţia, după cum este scris, „Unul şi celalalt sunt cuvintele Dumnezeului celui viu.”

Lumina superioară aduce cea de-a treia forţa care să unească contrariile. Cu toate astea, nu putem explica acest lucru la oameni. Ei vor crede ca este religie sau misticism. Prin urmare, dam o explicaţie la un alt nivel: toată lumea este dreapta si nedreapta. Noi deja înţelegem că nu ne putem intelege unii cu alţii şi nu va exista niciodată pace între noi. Deci, haideţi să stabilim pacea pe un nivel mai înalt, mai presus de noi, după cum este scris, „Dragostea va acoperi toate păcatele.”

Cineva ar putea gândi: Cum ar putea fi asa? La urma urmei, păcatele rămân. Nu, noi vom sustine  o „umbrelă a unitatii” deasupra noastra şi ne vom ingriji constant doar de asta. Apoi, vom înţelege că toate greselile dintre noi sunt destinate tocmai ca să consolideze aceasta „umbrela”.  Le vom vedea ca motive pentru a ne uni şi vom spune, „Asta-i grozav pentru că fără ele nu am avea nevoie de dragoste. Dar acum avem nevoie de ea, din moment ce fara ea ne vom mânca pur şi simplu unii pe alţii.” Această soluţie va fi limpede, aprobata şi acceptata de către lume.

Cu toate acestea, soluţia adevărată aparţine deja nivelului nostru: Noi aducem Lumina care corecteaza lumii, fără de care oamenii nu vor putea să sustina „umbrela” comună deasupra capului lor.

La sfârşitul zilei, noi nu spunem nimic nou. Atunci, ce ii va face să accepte oferta noastră?

În situaţia actuală, cu dezacordurile sale multiple, conflictele, impasurile şi armamentele nucleare, cu criza sa mondială, noi parem logici. Într-adevăr, nu are niciun sens sa se căute dupa cine are dreptate în discordia generala. Toata lumea este corecta si gresita, în acelaşi timp. Noi nu acceptăm opinia separata a cuiva, ci în schimb ridicam o singură idee – unitatea mai presus de toate, fără nicio calificare. Deoarece în caz contrar, acesta va fi sfârşitul nostru.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 09/01/12  „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum putem trezi grija pentru întreaga lume în inimile noastre?

Răspuns: Cu totii existam într-un singur vas spiritual, într-o singură dorinţă. Creatorul a creat un singur suflet şi este imposibil să ai grijă selectiv doar de o parte din el, ci numai de întregul vas. Nimic nu exista „parţial” în spiritualitate.

Dacă vorbim despre daruire, atunci trebuie să fim preocupaţi in a deveni o lumânare pentru Creator, ceea ce înseamnă corectarea intregului vas. Deoarece Creatorul a făcut o singura dorinta, daruirea se poate trezi numai în toata aceasta în întregime. Şi dupa cum Baal HaSulam explica in articolul „Garantia reciprocă,” noi existăm numai pentru aceasta.

Prin urmare, unei persoane careia nu-i pasă de vasul comun, nu-i pasă de ea însaşi. Trebuie doar să ne deschidem ochii şi să vedem că asta este exact acelasi lucru. Lumea este o amprenta a ceea ce avem în interior; doar pare să existe in exterior.

Prin urmare, obiectivul nu este ca „eu să am grijă de lume”, ci sa deschid ochii pentru a vedea adevărul şi să înţeleg că grija faţă de lume şi grija fata de mine este exact aceeaşi grija. Trebuie să înlăturam această ceaţă şi sa vedem în mod clar că acesta este un singur suflet!

În loc de „trezirea grijii fata de lume” în interiorul meu, trebuie să am grijă de mine- de motivul pentru care nu văd că toată lumea este vasul meu spiritual, sufletul meu.

Din aceasta reiese clar că nu pot opri grija fata de lume în nici un caz, deoarece aceasta este cea mai mare parte din mine. Tot ce simt in interiorul meu acum este doar corpul meu, şi această senzaţie numita „corp” va muri intr-o zi şi va dispărea din conştiinţa mea. Şi doar grija pe care o voi dobândi pentru „corpul” meu extern imi va deveni descoperita ca sufletul meu şi va rămâne cu mine pentru totdeauna. În el voi dobândi viaţa mea adevărată, veşnică.

Aceasta este revoluţia interioară prin care trebuie să trecem. În esenţă, acesta este intelesul trecerii Machsom-ului (limita ce ne separă de lumea superioara). Atunci când o persoană începe sa se uneasca şi să se identifice pe sine cu ceea ce se află în afara, in loc de ego-ul pe care anterior l-a perceput ca fiind ea însaşi, aceasta se numeşte trecea Machsom-ului.

Baal HaSulam spune că acest lucru necesită doar o revolutie psihologica. Această orbire şi înşelăciune este motivul pentru tot răul pe care il simtim acum.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 08/01/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Incepem de la cel mai mic,cel mai indepartat punct. Nu este nimic mai indepartat de Creator decât omul.

Atributul Creatorului este daruirea, în timp ce atributul fiinţei create aparţine nivelului neînsufleţit. Nu există aproape nici o diferenţă între cele două, cu excepţia faptului că nivelul neînsufleţit se află sub controlul absolut al Creatorului şi este în proporţie de 100% in auto-negare, ca si cum nu are nimic al sau propriu.

Apoi nivelurile vegetativ şi animal apar. Acestea sunt oarecum diferite de nivelul neînsufleţit, nu în intenţiile şi dorinţele lor, ci în miscarea lor, care pare să fie opusa fata de Creator.

Nivelurile vegetativ şi animal cresc, se muta şi se dezvolta, şi, astfel, cresc mai indepartate de Creator. Ele încă nu parasesc controlul Lui, ci pur şi simplu Creatorul „le permite” să fie încorporate în cele două forţe şi să se dezvolte, fiind sub controlul Său. De aceea toate aceste niveluri sunt numite natura.

Apoi, nivelul uman apare, iar el, de asemenea, trece prin etapele: neînsufleţita, vegetativă, animala şi vorbitoare. Este în acest ultim nivel, in care va începe liberul arbitru.

Libertatea este un concept relativ şi depinde de obiectul observat. Noi nu judecam pietrele sau copacii, ci judecam animalele, care ne permit să le antrenam şi, astfel, să le folosim. Omul poate fi deja judecat în sensul deplin.

În cele din urmă, omul se trezeste cel mai departe de Creator; este atât de indepartartat, incat numim această natură  „înclinaţia rea”,  în timp ce etapele anterioare sunt numite natura, adică sub controlul Creatorului.

Deci, întrebarea este: Dacă cei mai mulţi oameni fac parte din nivelul natural de dezvoltare, cum vor avansa? La urma urmei, toţi începem de la nivelul neînsufleţit.

Pentru a face acest lucru, există un instrument special: suferinţa. Acest instrument actioneaza in noi şi ne face sa avansam. Noi asociem suferinta cu un sentiment negativ, dar trebuie să înţelegem că aceasta nu este doar un instrument, ci un întreg sistem care iniţiază dezvoltarea. Prin ea, totul se dezvoltă spre integritate.

Deci, în următoarele etape, dezvoltarea noastră este de asemenea în această direcţie, indepartati de Creator, în conformitate cu liberul nostru arbitru. În natura noastră, în înclinaţia rea, ne dezvoltăm mai indepartati de Creator, şi aşa trebuie să venim mai aproape de El cu ajutorul intenţiei. Pornind de la un anumit punct numit „Lishma” (de dragul Lui), începem să ne apropiem mai mult de Creator şi să intram la El.

In acest punct iniţial al intenţiei altruiste dobândim pentru prima data adevaratul liber arbitru, în timp ce anterior am avut doar substitutul egoist.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12,  „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→