Intrebare: Cum pot eu, ca si individualitate a intregului suflet, sa simt raul pe care il provoc intregului corp, prin actele mele de coruptie? Cum pot sa simt suferintele intregului suflet?

 Raspuns: Vei simti acest lucru in functie de cat de mult simti intristarea sufletului general. Ar trebui sa simti nedreptatea; incearca sa te integrezi in societate si sa te conectezi la ea. Apoi ii vei simiti suferintele, maladiile, apoi iti vei atribui tie acest prejudiciu.

 Sentimentul de cooperare este rezultatul acestei conexiuni: ambele, atat bucuria colectiva cat si tristetea colectiva, angajamentul fata de societate si libertatea fata de el. Totul depinde de fiecare persoana, si de cat se exercita pe sine pentru a atinge acest stadiu  si sentiment.

 Se spune ca cineva ar trebui sa fie intristat de mahnirea Shechina. Vedem cum umanitatea sufera. Cum o putem ajuta?

 Cabalistii spun despre Creator ca vrea sa se regaseasca in fiintele create, aceasta inseamna, ca si El sufera din cauza ca altii sufera. Suferinta Lui este completa, spre deosebire de a noastra.

 Imaginati-va o familie  ce are un copil retardat mintal. Cat de mult sufera acel copil?

Cateodata nici nu simte ca este bolnav  si ca este diferit in vreun fel  fata de ceilalti copii. De semenea, noi traim o viata linistita pentru moment, fara sa ne facem griji de nimic.

Credem ca totul este bine si suntem surprinsi cand ni se spune despre criza si despre diverse probleme.

 Oamenii protesteaza: „Ce sunt toate aceste zvonuri si ce sunt aceste revendicari din cauza carora oamenii sufera? Nimeni nu sufera; totul este bine. Nu ne deranjati si lasati-ne sa ne bucuram de viata!” Dar acest mod de viata este ca viata unui copil retardat ce nu este constient de conditia sa. El se joaca cu ceva si este fericit. Pentru ceilalti starea sa este aparent fizica,  dar copilul este fericit, el nu sufera. Cei care sunt in jurul lui sufera.

 Acest lucru se datoreaza faptului ca ei ii cunosc conditia, cat de bolnav este copilul  si cat de multe ii lipsesc in viata. Toti cei care il vad, sufera. Aceasta este „suferinta lui Shechina ”, ce ne vede pe noi ca pe copil suferind.

  Dar daca incepe sa se amelioreze, sa fie mai bine, sa inteleaga si sa simta mai mult, atunci pe masura ce acumuleaza cunostine, acumuleaza si durere. Incepe sa simta problemele si presiunile; vede ca nimeni nu vrea sa fie prieten cu el. La inceput a simtit lumea intreaga drept buna si avea dreptate, traia ca intr-un vis.

Acum pe masura ce se trezeste, simte din ce in ce mai mult diferenta si cat de depenedent este de ceilalti. Abia acum intelege cu adevarat care este locul lui, unde se afla de fapt. Astfel, rezulta ca intreaga  lume este plina de griji si de probleme si trebuie sa ajungi la un consens cu ceilalti oameni si sa fii atent la diversele pericole.

 Dar parintii sunt fericiti! De e sunt ei fericiti? La urma urmei, copilul nu este fericit. Adevarat, el nu este fericit inca, dar a inceput sa traiasca!

 Din prima parte a Daily Kabbalah Lesson 1/22/12, Shamati1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Intrebare:  Romania a fost scuturata de coliziuni, de mai bine de o saptamana. In Bucuresti deja se observa semne de brutalitate. Prietenii nostri de acolo sunt foarte ingrijorati. La nivel global, cum ar trebui sa interpretam suferinta prin care trece lumea in aceste momente?

 Raspuns: Trebuie doar sa diseminam materiale cu privire la unitate.  Si sunt cateva reguli in aceasta privinta:

 –          Nu ne amestecam cu nimeni;

–          Nu suntem “pentru” sau “impotriva”;

–          Ca si educatori noi ne raportam la oameni cu multa consideratie si naturalete;

 Acesta este modul in care noi abordam aceasta situatie, in concordanta cu principiul “Dragostea acopera toate pacatele”.

Este necesar sa ajungem la un consens, la reconciliere si unitate..Asta nu inseamna ca toata lumea se calmeaza si pleaca spre casele fiecaruia, deoarece in acest caz ar fi impotriva protestatarilor. Nu, noi sustinem schimbarea.  Totusi, in toata istoria, metodele de acest gen nu au avut rezultate pozitive.

 Avem exemple viabile in fata ochilor nostri: Egipt, Tunisia si alte tari. De exemplu, care a fost rostul dezordinii  spontane din Londra? Aceasta abordare nu aduce nimic bun nimanui. Iar Egipt-ul a devenit scufundat in devastari  si a ramas fara nimic. Astfel, tulburarile nu ajuta.

 De aceea trebuie sa lansam brosuri explicative, materiale despre garantia reciproca, care sa includa sfatul nostru: comunicare, mese rotunde, educatie integrala.

 Dar inainte de toate, trebuie sa descriem foarte concis situatia curenta: De ce se intampla toate acestea?

 Si facand acest lucru, nu suntem impotriva guvernului sau a altcuiva. Vorbim despre un process natural, o faza naturala a evolutiei noastre, unde lumea devine globala si interconectata.

Deci, ce ar trebui sa facem? Trebuie sa ne adaptam noilor conditii. La urma urmei, nu exista alta cale. Ideea este ca anterior ne adaptam instinctiv, iar acum trebuie sa atingem un nivel de armonie cu aceasta lume schimbata in mod constient. Acesta este un nou nivel de dezvoltare.

Apoi, trebuie sa explicam cum vom face acest lucru: prin mijloace de educare, cu ajutorul unui mediu propice, ce va convinge fiecare persoana  de necesitatea de a se uni cu ceilalti.

 Romania este o tara destul de omogena. Nu reprezinta un loc pentru diverse culturi ce convietuiesc impreuna – nu este America sau Europa unita, astfel este mult mai usor sa vorbim despre unitate. Aceasta abordare va domoli setea oamenilor, va revitaliza tara si va oferi oamenilor de munca.

Oamenii se vor ridica in constiinta lor si vor intelege ce se intampla. Vor intelege pentru ei insisi ca acesta este un lucru bun pentru ei, pentru copiii lor, pentru tara si poporul lor.

 Ca un intreg, noi doar invitam pe toata lumea sa se uneasca, si nu mai mult de atat.

Nu exista “costuri” ascunse, trucuri murdare sau incercari de a face bani pe seama cuiva. Dimpotriva, lasati-i  sa faca ei tot pentru ei insisi. Sa organizeze procesul de invatare si sa construiasca un mediu in concordanta cu legile naturii, in timp ce colaboreaza cu psihologi.

Aceasta este ceea ce avem de oferit, mai ales luand in considerare ca sunt multe tari ce sunt in pragul unui conflict similar.

 Din cea de-a patra parte a Lectiei Zilnice de Kabbalah1/22/12, “Introducere in Studiul celor Zece Sefiroti”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Stiri, Suferinta | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, „Mostenirea pamantului”: Într-adevăr, se spune în cărţi ca este imposibil ca sufletele sa primeasca buna recompensa pentru care Creatorul le-a creat pe ele şi lumea, fără vasul pregătit să primească, iar o persoană nu poate obtine acest vas fără exercitare şi eforturi in a mentine Mitzvot; sub presiune şi război, o persoană luptă cu înclinaţia rea, cu multe obstacole şi griji. Durerea şi efortul în Tora ofera un vas pentru suflet, astfel încât este gata să primească toata plăcerea şi bunătatea, pentru care El a creat fiinţele create. „

Nu putem primi bunătate şi placere fara munca grea. De ce? Pentru ca munca grea este cea care stabilizează şi construieşte dorinţele corecte în noi pentru împlinirea pe care Creatorul ne-a pregătit-o. Este imposibil sa gestionam fără aceste dorinte, fara sarcina, fara munca grea şi suferinţe reale. Se spune: „Trebuie să mănânci pâine cu sare şi sa bei apă cu moderaţie, sa dormi pe pamant, sa trăiesti o viaţă de durere şi în Tora să lucrezi.” In ansamblu, toată omenirea merge pe o cale de mari suferinţe, mult mai rele decât moartea.
De ce se întâmpla asta? De ce numai în acest fel putem clarifica deficenta destinata scopului? Într-adevăr, fără să dobândim această deficienţă în primul rând, nu vom simţi scopul şi nu vor fi încorporati în el. Poate că am atins deja scopul, dar nu-l putem simţi pentru că ne lipseşte experienţa.

Deci, o mulţime de munca grea este necesară până când vom ajunge în cele din urmă la salt şi ne este descoperit noua ca dorinta corespunzătoare. Pe măsură ce lucrăm, facem mai multe si mai multe eforturi si ne devine in mod constant mai greu sa justificam calea până cand nu vom scapa in sfarsit din Egipt. Iar urmatorul pas nu este simplu.

Cabalistii nu ascund de noi acest lucru. Dimpotrivă, doresc să ne explice că munca noastră este grea şi că devine din ce in ce mai grea. Nu aşteptaţi ca totul să se întâmple mâine, decat daca într-adevăr sunteti capabili sa adăugati minunatul mâine la prezent. Aici totul depinde de voi.

Aşa că trebuie să „ţinem Tora si Mitzvot,” ceea ce înseamnă sa ne corectam atragand Lumina care corecteaza, a cărei influenţă ne conectează. Metoda Cabalei este menita sa ne conecteze. Se spune: „Am creat înclinaţia rea şi am creat Tora ca mirodenie.” Tora corectează înclinaţia rea, adică separarea, şi o corecteaza prin unitate şi iubire. Deci, „Iubeste-ti aproapele ca pe tine însuţi” este marea regula a Torei. Trebuie sa descoperim ura dintre noi şi unitatea care să o corecteze. Nu putem scăpa de asta; trebuie să ne unim ca unul.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 20/01/12, Baal HaSulam, „Mostenirea pamantului”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce acţiuni ne ajută să dezvăluim intrarea în spiritualitate numita „ochiul acului”?

Răspuns: Ochiul acului  nu este o intrare, chiar dacă noi o numim aşa. Aceasta este pregătirea noastră pentru muncă, disponibilitatea de a accepta tot ceea ce vine de Sus.

Ochiul acului este în primul rând acul în sine. Nu este doar o mica deschizatura. Aceasta înseamnă că eu sunt gata pentru tot ceea ce Creatorul face cu mine, deoarece fiecare acţiune a Lui asupra mea este foarte dureroasă şi opusă dorinţei mele de a primi placere.

Prin urmare, cineva trebuie să avanseze catre asta foarte lent si treptat. O persoană permite Luminii superioare o posibilitate de a acţiona in masura pregătirii sale, ca cel puţin într-o formă externa sa iasa din ea însaşi, din ego-ul său, şi sa devina mai apropiat de ceilalţi.

Acesta este motivul pentru care ne este dat un grup. Cand esti capabil într-un fel sa te conectezi cu prietenii tai, Lumina va acţiona asupra ta şi vei simţi că esti capabil sa tolerezi asta. Aceasta separare de sine ridica persoana ca sa-si învinga ego-ul.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 17/01/12, Zohar-ul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Să presupunem că eram obisnuit să lucrez 8-9 ore pe zi şi eram plătit pentru orele suplimentare. Gândurile mele în mod constant se învârteau în jurul muncii, a mândriei realizărilor mele profesionale şi a venitului meu. Asta a fost lumea mea. Mi-am petrecut foarte putin timp acasa. Am fost într-adevăr cu familia doar la sfârşit de săptămână şi de sărbători. Şi apoi, brusc, am fost concediat şi lipsit de toata rutina care a fost în viaţa mea.

Raspuns: Ei au revocat-o, deoarece nu au mai rămas bani în lume. Cu alte cuvinte, toată lumea are nevoie sa scoata aerul din „balonul umflat” şi sa coboare la nivelul necesităţilor de bază.

Să presupunem că avem nevoie sa avem grijă de 5 lucruri esentiale: adăpost, hrană, căldură, siguranţă şi sănătate. Aceasta este misiunea noastră, sa furnizam asta pentru toată lumea. Sunt mulţi în Europa, care au economisit toată viaţa lor pentru pensie şi au fost siguri că la bătrâneţe ar putea trăi ca toţi ceilalţi, iar în cele din urmă au găsit cu greu bani pentru mâncare şi medicamente.

Deci, avem nevoie sa aratam unei persoane ca va primi un bonus real în schimb pentru participarea sa la programul de educaţie integrala pe care societatea i-l oferă. De exemplu, societatea te trimite să lucrezi pentru o tura de trei ore şi pentru cinci ore la cursuri in universitate, iar altcineva este trimis la universitate pentru toate cele opt ore.

Ca rezultat, umplem zilele unui om, fără să atingem cadrul pe care il avea deja. El simte că este ocupat exact ca înainte. Este bine pentru el să continue în acelaşi sens. Nu contează că tipul de sarcini sunt diferite sau că visele sale şi multele planuri s-au risipit, el vede totuşi că acelaşi lucru se întâmplă peste tot în lume. Necazurile celor multi sunt în sine o consolare parţială, în special deoarece vede, de asemenea, ca nu există alte opţiuni.

În consecinţă, studiul şi învăţarea devin o condiţie esenţială pentru furnizarea nevoilor sale de bază.

Întrebare: O persoană care îşi pierde slujba, nu isi pierde doar veniturile. El îşi pierde auto-definitia, stima de sine, poziţia socială şi prietenii. El este lăsat izolat de societate şi simte ca şi cum „demonii” au izbucnit afara din sticla, deschizand uşi interioare in interiorul sau, de a caror existenta nici nu ştia anterior.

Răspuns: Pentru a evita acest lucru, l-am sfătui să-si facă un trai onorabil ca şi ceilalţi. Dar, de asemenea, in momentul în care vine să studieze educaţia integrală, va începe imediat să înţeleagă situaţia sa personală şi situaţia din întreaga lume, iar această înţelegere va deveni un fel de propunere pentru el.

Acum, omul a înţeles unde este şi de ce totul se întâmplă mai ales în acest mod. Educaţia îi dă o nouă viziune, o nouă abordare a lumii. El devine un barbat adevarat (Adam – om/ uman), în sensul deplin al cuvântului, educat şi orientat spre ceea ce se întâmplă. El nu este detaşat de societate, isi mentine relatiile cu ceilalti, participă la diferite activităţi, iar în cele din urmă prosperă social.

La urma urmei, o persoană care îşi pierde slujba vrea să se înţeleagă, să se restabilească. Ea si-a pierdut calea şi vrea să clarifice ce se întâmplă cu ea. Când vede că este o parte a procesului de dezvoltare care actioneaza cu toată lumea, şi nu doar cu el, asta ii va aduce deja o oarecare uşurare. Astfel, este nevoie ca materialele noastre sa ofere unei persoane un sprijin prietenos şi tandru, cu ajutorul căruia isi va lumina spiritele.

Din „Lecţii despre o lume nouă” 1 01/12/11

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Societate | Add Comment/Ask Question→

Incepem sa studiem articolul lui Baal HaSulam “Introducere la Studiul celor zece Sefirot,” care mie mi se pare a fi cea mai importanta introducere dintre toate. El include, partial, fragmente din Cartea Oracolelor a lui ARI, scrisa de catre discipolul sau Chaim Vital. De fapt, aceasta introducere contine intreaga cale pe care trebuie sa o urmam pentru a ne atinge telul.

Desi avem destule alte materiale, nici unul nu explica calea, pe care trebuie sa o urmam pentru a avansa si a ne schimba, la fel de consistent, treapta cu treapta, metodic si deliberat. Alte articole si introduceri ne dau o vedere generala a intelepciunii Cabalei sau o privire din anumite unghiuri particulare.

Dar aceasta introducere selecteaza o linie foarte subtire, bine tintita pentru a arata persoanei, fie ea religioasa sau seculara, care incepe prin a intreba despre scopul vietii sale, cum sa ajunga sa realizeze acest scop, toate dificultatile si observatiile din calea sa.

De aceea aceasta introducere este neobisnuit de adanca si nu este usoara pentru incepatori. Sunt necesari ani de zile pentru a incepe sa asimilezi, sa intelegi si sa te regasesti in ea. Trebuie studiata in portiuni mici, cu grija, pana cand persoana creste si poate fi capabila sa inteleaga mai mult. Trebuie sa intelegem ca aceasta introducere a fost scrisa de omul care s-a aflat la inceputul unei noi ere, cel din urma stagiu in dezvoltarea umana, care trebuie sa treaca de la dezvoltarea inconstienta la cea constienta.

Acum trebuie sa ne ridicam la un nou nivel, de la nivelul la care nu putem fi numiti nici macar fiinte umane ci doar animale super-dezvolatate care actioneaza in concordanta cu instinctele si conduse doar de fortele naturii. Ceva destinat sa fie similar cu Creatorul incepe sa se dezvolte in interiorul acestei creaturi.

Trebuie sa-l intelegem pe omul care s-a aflat la inceputul acestui proces, abordarea si viziunea  sa, si sa incercam sa il emulam. 
From the 3rd part of the Daily Kabbalah Lesson 12/18/11, “Introduction to The Study of the Ten Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei.  Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.  

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.  

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop. 

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cbala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

Cabaliştii au fost întotdeauna împotriva memorarii, impotriva învăţarii pe de rost şi împotriva scrierii în timpul studiului şi la fel  au fost primii oameni de stiinta si învăţaţi. După memorare, esti limitat de aceasta. Pui pe hârtie sau intr-un computer ceea ce ar fi trebuit pus în tine însuti şi utilizat în scopul de a te schimba pe plan intern.

Dacă doresti să percepi mesajul cabalistic, filozofic sau chiar ştiinţific, trebuie să te schimbi. Trebuie să te schimbi, astfel incat acea idee va trăi în tine, nu în minte, ci în emoţiile tale.

Mintea ar trebui doar să ajute emoţiile. Este nevoie să clarificam toate datele, atât cele interne, cat şi cele externe şi să le prelucram şi sa evocam dorinţa de a ne schimba, astfel incat datele vor deveni Reshimot noastre (gene informaţionale), în dorinţa şi nu într-o caseta de memorie.

Prin urmare, trebuie să facem un efort pentru ca materialul de studiu sa intre in natura noastra si nu doar în minte. Este posibil sa citim prea mult, sa auzim prea mult şi sa descărcam prea multe materiale de pe Internet, cu toate enciclopediile care sunt acolo.

Rabash, profesorul meu, a fost împotriva scrisului în timpul lecţiei, chiar dacă asta ne-a ajutat sa ne amintim textul pe care l-am citit; atunci de asemenea a trebuit să facem un efort, astfel încât acesta sa pătrunda mai adânc, iar prin intermediul reţelei de celule din memorie, s-a picure şi sa pătrunda inima. Acesta trece prin filtrele mele interne, dar, într-un fel sau altul, în cele din urmă ar trebui să ma facă sa mă schimb. Informaţiile pe care le primesc şi clarificarile pe care le fac ar trebui să mă schimbe, nu intelectual, ci pe plan intern.

Dacă mintea ar putea fi golita şi as putea fi nou în fiecare zi, începand de la o pagină goală, fără nicio adăugare din ziua precedentă, aş putea studia acelaşi material pe care l-am studiat ieri ca si cum l-as vedea pentru prima dată. De ce? Pentru că m-am schimbat în dorinţele mele şi cu noile dorinţe văd ceva complet nou in „familiarul” text.

In ansamblu, este greu de spus dacă cineva ar trebui să scrie ceva în timpul lecţiei. Dar este important să se înţeleagă că scrisul poate încetini şi împiedica în mod serios şi poate influenţa mintea sa opreasca senzaţia.

Dacă scriu, mă face să mă relaxez ca si cum am pus ceva în seif. Este suficient să găsim pe Internet un fişier cu o carte bună şi sa-l punem intr-un raft virtual: „Gata, il am.” Toată lumea este familiarizata cu asta, şi aceasta este o abordare greşită.

Tora orală precede Tora scrisa. Pentru o lungă perioadă de timp în istoria Cabalei, a fost interzis să se scrie multe lucruri, şi nu din cauza lipsei de hartie si a materialului scris. Oamenii au fost pur şi simplu încorporati în ea pe plan intern. Nu este întâmplător faptul că se spune: „Sa le scrii in inima ta.” Toata Tora ar trebui să fie scrisa in dorinta, ceea ce înseamnă că acestea sunt toate corecţiile dorintei. Dar dacă le pun pe hârtie, la ce sunt bune?

Prin urmare, scrierea Cartii Zohar a fost o excepţie şi astfel au ascuns-o de lume. Motivul a fost începutul exilului. Daca nu ar fi fost pentru exil, nu ar fi fost nici macar un singur rand scris în limba Cabalei.

Nu este întâmplător faptul că dezvoltarea instrumentelor de scris a fost graduală. A avut loc în funcţie de creşterea egoismului. La inceput manuscrisele şi cărţile au fost păstrate doar de câtiva, apoi, în mănăstiri, în biblioteci regale şi în universităţi, iar atunci la fel, au fost doar pentru elita. Doar mai târziu, în Epoca Luminilor (Iluminismul) a fost inventata si dezvoltata imprimarea. În consecinţă, mijloacele pentru a stoca informatiile ca un substitut pentru schimbările interne s-au dezvoltat, de asemenea.

În cele din urmă am ajuns la distrugerea spirituală totală: Astazi, miriade de informaţii sunt disponibile, la îndemână, în timp ce nu este nimic în interiorul sufletului unei persoane. Oamenii nu înţeleg de ce au nevoie sa se schimbe pe plan intern, daca este posibil sa acţioneze pe plan extern.

În acest sens, înţelepciunea Cabalei este foarte diferită de gândirea convenţională. Aceasta nu necesită stocarea de cunoştinţe. Care este importanta în a avea toate cărţile cabalistice pe raftul tău? Până cu aproximativ 200-300 ani în urmă, savanţii au avut doar trei pana la cinci cărţi. Nu a fost un tratat de Gemara suficient pentru un Cabalist? Cantitatea conduce la calitate? După ce ar citi mai multe pagini, el le-ar îngropa în profunzimea inimii, adâncimea intelepciunii spirituale, asta-i tot.

Trebuie să ne amintim: Creatorul cere schimbări în inima şi nu se raporteaza la materialul studiat. Nu contează cât de plin eşti cu informaţii, cantitatea nu va duce la nimic. Este vorba despre calitate.
Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 16/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

In ultima vreme observam ca exista multe probleme in lume, crize la diferite niveluri si care se manifesta in moduri diferite. Indiferent ce face, omul vede ca nu reuseste nicaieri – nici cu copiii sai, nici in familia sa, la lucru, cu el insusi sau in problema climatului. La sfarsitul zilei, si cel mai important aspect, sistemul de securitate si alimentare, adica sistemul financiar, ecomonia este distrusa si, cine poate sti daca omul va putea sa-si asigure singur necesitatile vietii.

Toate aceste situatii sunt destinate sa ne aduca la realizarea faptului ca exista un motiv care cauzeaza toate aceste probleme. Asa cum invatam din stiinta cabalei, nu exista nici o alta ratiune in afara fortei superioare, “Nu exista nimic in afara de El.” Dar aceasta forta singulara ne este revelata in diferite forme, datorita carora avansam.

Fie avansam pe calea cea bune, cu inspiratie, dorinta si aspiratie catre scop sau avansam pe calea suferintei, neaspirand catre scop ci alergand de nevoie catre el doar pentru a scapa din starea curenta.

De aceea, tot ceea ce se reveleaza in interiorul nostru si intre noi, tot ceea ce nu suntem capabili sa realizam in conexiunea dintre noi, in atingerea scopului, in unitate, in tot – noi trebuie sa unim toate acestea intr-o rugaminte comuna, puternica, de a fi corectati. Apoi, prin studiu si, in special, prin citirea Cartii Zoharului, Lumina va patrunde si ne va corecta.

Daca aspiram catre scop, atat cat putem sa il identificam in functie de nivelul nostru, atunci Lumina isi va face lucrarea ei. De aceea noi trebuie sa incercam sa ne rugam pentru corectarea a tot ceea ce ni se pare gresit in societatea noastra, in diseminare, in fiecare dintre noi, in intelegerea caii, in conectarea cu ceilalti, ca fiind ceva care ne este comun noua, tuturor.  
Din partea a doua a lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Omul  parcurge un lung drum până când descoperă în ce constă munca lui. Ajunge la studiu căutând menirea vieţii, căutând o împlinire egoistă. Rămâne cu aceeaşi intenţie iniţială pentru un timp îndelungat, până când ajunge să audă că este absolut interzis, adică imposibil, să umple aceste dorinţe egoiste. Deci, ce poate să facă?

Ei spun că este posibil să te bucuri numai atunci când eşti în echivalenţă de formă cu Creatorul. Vrei să te bucuri? Învaţă de la El cum să te bucuri de dăruire, dar nu dăruirea aşa cum o vezi tu, nu dăruirea pentru satisfacţie personală egoistă. Adevărata dăruire este cea care aduce plăcere Creatorului, acesta este singurul lucru de care te poţi bucura.

Asta înseamnă că există o dublă incompatibilitate: trebuie să ne schimbăm atât dorinţele cât şi intenţiile – locul în care plăcerea este simţită. Atunci când omul ajunge la aceste noi dorinţe, pe care nu le înţelege deloc, i se spune: Iată-te aici, acum bucură-te. Este total diferit de ceea ce îşi imaginează astăzi, în această stare egoistă din prezent. Trebuie să îşi schimbe percepţia de câteva ori.

Trecând prin asta, se poate agăţa de grup, de mediu. De fapt, de fiecare dată când avansează un pic, simte că este chiar mai mult ca un copil, chiar mai confuz şi că îşi pierde mai mult din putere. Este atât de diferite de modul familiar, normal, în care avansăm, – primind mai mult, înţelegând mai mult şi simţind mai mult – încât omul nu poate îndura un asemenea progres care pare că se îndreaptă în direcţia opusă.

Nu înţelege cum este posibil să muncească şi să simtă un gol în creştere şi o lipsă de înţelegere, pur şi simplu o stare de moarte, de totală neajutorare, când nu există nicio lumină la capătul tunelului miez întunecat, Marea Roşie. Toate acestea se numesc avansare?

Omul se simte pierdut total, dar dacă continuă în ciuda a tot, începe să descopere că fără a trece prin aceste stări este imposibil de obţinut dorinţele reale: a primi pentru a dărui. Nu mai rămâne nimic din starea anterioară, nici senzaţia nici înţelegerea, nici abordarea anterioară nici intenţia sau scopul avansării normale. Totul pare nou şi atât de diferit faţă de experienţa anterioară, încât este pur şi simplu imposibil de prezis.

Singurul lucru care îl poate ajuta este să îşi organizeze un sprijin în jurul lui şi să devină inclus în activităţi, studii, munca în grup şi diseminarea, astfel încât se va dezvolta în mod gradual, ca un copil care se joacă şi în acelaşi timp creşte. Astfel, pas după pas, va avansa gradual către starea în care poate suporta ideea spirituală.

Începe să înţeleagă că sunt multe metode mistice şi spirituale în lume, dar aici a ajuns la o metodă care îl va duce la o nouă realitate prin schimbarea percepţiei. Şi numai atunci va înţelege ce i se întâmplă.

De aceea, este imposibil să explicăm asta la toată lumea. De aceea este spus: O mie intră în cameră şi unul iese afară să înveţe. De fapt, dacă sufletul unei persoane este gata să obţină adevărul cu orice preţ, el se menţine pe drum.

Dacă este cu adevărat gata pentru asta, atunci mediul îl poate ajuta să treacă repede prin aceste faze şi, cât timp este în această viaţă, să obţină lumea adevărului!

Din prima partea a  Lecţiei zillnice de Cabala 1/16/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→