Criza actuală include toate nivelurile naturii. Recent, a fost o emisiune TV despre fenomenele naturale care apar ca surprize totale oamenilor. Printre altele, ei au vorbit despre o insula din Oceanul Pacific, in care mijloacele de trai pentru locuitori sunt bazate pe pescuit.

Acum, cand ies pe mare, le este frică să avanseze mai mult de câţiva kilometri de la ţărm. Clima s-a schimbat atât de mult, încât furtuni violente apar brusc şi este imposibil să le prognozeze. Pescari foarte experimentati, care au trăit toată viaţa lor pe mare, relateaza aceste întâmplări; oceanul, pe care il cunoşteau atât de bine, a devenit brusc un strain.

Astfel este scara crizei generale umane. La urma urmei, omul este partea superioara a naturii şi, astfel, el are puterea cea mai distructivă, mult mai mare decat a tuturor celorlalte creaturi.

Există forţe dezvăluite şi ascunse în lume. Este greu să nu observaţi explozia unei bombe. Pe de altă parte, radiaţiile radioactive pot fi simtite doar prin efectul lor. Există chiar şi radiaţii mult mai subtile, ale căror efecte pot fi o surpriza totala pentru noi. Sursa lor ne este ascunsa, aceasta este puterea mintii omului, puterea dorintei umane.

Am ajuns la sfârşitul dezvoltării noastre egoiste: populaţia mondiala produce o negativitate atât de puternica, incat ne sufocam pur si simplu unul pe altul, şi în acelaşi timp, distrugem nivelurile care sunt sub noi. Acestea sunt mari în cantitate, dar slabe în calitate, iar noi, prin potenţialul nostru calitativ, le putem distruge pur şi simplu, ceea ce, de fapt, se si întâmplă. De aici provin „oceanul surprizelor” si multe alte fenomene.

Deci, dacă totul este despre gândurile noastre, sa le corectam. Cabaliştii vorbesc despre două moduri de dezvoltare: calea cea bună şi cea a suferinţei. Se pare că in acest moment avansam prin suferinţă. Cum putem avansa în aceeaşi direcţie, pe calea cea bună? La urma urmei, avem un singur scop-adeziunea cu Creatorul. Aceasta este soarta tuturor oamenilor, din toate natiunile. Aceasta înseamnă că trebuie să le explicam cum să urmeze calea cea buna şi să se adapteze unicitatii dezvoltarii lor.

Puterea mintii omului distruge lumea. Ne provoacăm prejudicii noua şi altor părţi ale naturii. Astăzi este posibil să se demonstreze în mod deschis oamenilor prin exemple bazate pe date ştiinţifice în acest sens. Prin urmare, trebuie să ne tratam unii pe altii bine sau noi toţi vom fi distrusi. Deci, haideţi să ne îmbunătăţim vieţile, cu ajutorul singurei forţe care ne poate ajuta.

Dacă oamenii întreabă, „Deci, ce este această forţă?”, vom răspunde că aceasta este forţa bunei legături reciproce dintre noi, care este de fapt o altă definiţie pentru termenul „Creator.” Astăzi trebuie să folosim această forţă in intreaga lume.La urma urmei, nu există nici o distanţă pentru gânduri şi nu se slăbesc pe masura ce se indeparteaza de sursă, ci ajung chiar si la stelele cele mai îndepărtate, care sunt la mii de ani-lumină distanţă.

Cum putem face asta? A venit timpul în care nu vom mai primi nimic, fără cererea corecta. Tu nu vei reuşi în nimic, dacă nu ceri ajutor Creatorului. Doar întoarce-te la El „în mod corect,” ca un băiat bun şi atunci iti vei primi „cutia de bomboane.”

Ce ar trebui să ceri? Daruire.

– Vreau să dau aceste bomboane la toată lumea.

– Minunat. Ia-le!

La început nu este atât de atractiv, dar apoi înveţi. La început iti va fi, de asemenea, ingaduit sa gusti din cutia generala, dar, treptat, vei începe să te bucuri de daruire, luând doar ceea ce ai nevoie.

Pericolul distrugerii te ameninţă prin suferinţe dacă nu ajungi la cererea pentru ceilalţi: „Doresc să primesc placere doar văzând că alţii se simt bine. Lasă-mă sa ma bucur de acest lucru; dă-mi putere pentru asta! Fa-l posibil! ”

Acesta este modul în care se face corecţia.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12 „Libertatea”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica, Societate, Suferinta | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: O persoana moderna a acumulat o multitudine de limitări variate: Se abţine să îşi exprime sentimentele, acestea sunt minimalizate, etc. De aceea, reacţia sa standard la ceva nou este negativă. La început, în interiorul persoanei are loc o bătălie între un interes pentru ceva nou şi frica de acesta. Cum putem menţine interesul persoanei, în ciuda fricii şi a rezistenţei?

Răspuns: Atunci când începem să vorbim despre o persoană, despre fiziologia ei, psihologia, sociologia, familia ei, relaţiile, etc, trebuie să o facem în mod obiectiv, abstract, nu relaţionat la persoana însăşi. Şi numai după aceea să începem să includem, gradual, exemple: Aici este un bărbat, o femeie şi un copil; aici este persoana aşa cum este, reacţionează într-un anumit fel în sinea sa şi este compusă din anumite imagini, viziuni, percepţii, şamd. În alte cuvinte, începem să vorbim despre un anume obiect abstract şi, gradual, aducem acel obiect la persoană însăşi. Cred că în acest fel nu vom întâmpina nicio problemă.

De fapt, o persoană modernă nu ştie nimic din acestea. Ne ascundem natura noastră, suntem ruşinaţi de noi înşine, ruşinaţi în faţa altora; ne este frică să ne arătăm orice fel de slăbiciune, pentru că credem că alţi ar căpăta avantaj din această cauză. Trebuie să arăt că stau ferm, ca un zid, în spatele opiniilor mele de neschimbat, pe care de fapt nici nu le am.

Atunci când, în mod gradual, descoperim ce însemnă omul, societatea şi natura în forma lor globală, puţin câte puţin, ne obişnuim cu faptul că suntem ceea ce am fost creaţi: Nu sunt eu, iar totul în mine lucrează independent de mine.

Atunci, ce este mai precis aceste eu? Este numai acela care poate cerceta ceea ce este creat în el (ea) de natură.

La fel ca doctorii care nu sunt ruşinaţi faţă de ei însăşi sau de pacienţii lor, sau ca psihologii care îşi pot exprima sentimentele proprii şi ale altor oamenii fără jenă, înţelegând că toată aceasta este o realitate obiectivă şi noi, de asemenea, suntem ceea ce suntem. De aceea, trebuie şi noi să aducem o persoană într-o asemenea stare.

Totul trebuie să fie bazat în mod precis pe faptul că următoarea etapă a dezvoltării noastre este integrarea completă a tuturor în totul, atunci când toate părţile naturii sunt încorporate într-o persoană, o persoană în ele şi oamenii unul în celălalt, iar împreună cu natură reprezentăm un singur întreg organic.

Într-o asemenea stare nu mai există nimic pe care trebuie să îl ascund, nimic de care să fiu jenat şi să încerc să ascund de alţii. Trebuie să ating, în final, o stare în care sunt obligat să mă descopăr în totalitate şi să fiu conectat cu toată lumea.

Este la fel cum un copil mic stă în braţele mamei: nu este nimic şi nimeni, totuşi ea îşi concentrează întreaga atenţie la el şi, din punct de vedere al naturii, relativ la mama lui el nu are nicio barieră, graniţă sau ecran; din contra, există o conexiune absolută, completă. Şi noi, de asemenea, ca rezultat al educaţiei integrale, trebuie să ajungem în viitor la o asemenea conexiune.

De aceea, mersul nostru în învăţare, în a experimenta aceste cursuri, în structura şi interconexiunea lor (atunci când un curs se termină şi începe altul sau unele dintre ele merge în paralel) trebuie să fie structurat în mod precis astfel: de-a lungul axei timpului. Cursurile trebuie să se completeze unul pe celălalt şi să urmeze fie în mod consecutiv fie să se suprapună, astfel încât oamenii să dezvolte în mod gradual o atitudine corectă faţă de ei însăşi, faţă de alţi studenţi care studiază în grup şi faţă de întreaga lume.

Din Discuţie despre educaţia integrală 12/13/11

Filed under: Fara categorie | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, Pacea: Pentru a evita folosirea de acum încolo a ambelor limbaje – natura şi supervizorul –  între care, aşa cum am arătat, nu există nicio diferenţă privind respectarea legilor, este bine să ajungem la o înţelegere şi să acceptăm cuvintele Cabaliştilor care spun că HaTeva (Natura) are aceeaşi valoare numerică ca şi Elokim (Dumnezeu) – 86. În acest fel voi putea să numesc legile lui Dumnezeu – Mitzvot ale naturii (porunci) sau vice-versa, pentru că sunt unul şi acelaşi lucru.

Acest lucru este foarte important şi are numeroase consecinţe. În trecut, Baal HaSulam a fost acuzat ca având opinii apropiate de Spinoza şi că nu a considerat forţa superioara ca Dumnezeu, în sensul convenţional religios ci, mai degrabă, l-a comparat pe Creator cu natura, care este lipsită de raţiune şi sentimente şi se dezvoltă conform unor legi mecanice.

De fapt, este foarte interesant să vedem cum Baal HaSulam a descris atitudinea lui faţă de Creator şi natură. Aceasta ar trebui să fie şi atitudinea noastră. Dacă combinăm aceste două concepte vom obţine cel mai măreţ lucru din viaţa, descoperind faptul că Creatorul este natura în toate aspectele. Într-adevăr, suntem parte din natură, care este Creatorul.

Într-o examinare generală, descoperim că sunt doar două Mitzvot care trebuie urmate în societate. Acestea sunt numite:

1. Primire
2. Dăruire

Asta înseamnă că fiecare membru trebuie, prin natura lui, să primească necesităţile de la societate şi trebuie să aducă beneficiu societăţii.

Ştiinţa confirmă faptul că la fiecare nivel din natură există două forţe active opuse: La nivel inanimat se găsesc în acţiunile reciproce fizice, chimice şi mecanice, în lumea vegetală este fotosinteza, iar în nivelul animal se găsesc în celule şi organe… aceste forţe sunt revelate mai ales la nivelul uman, care aparţine lumii spirituale. Cu cât ne ridicăm mai mult, cu atât diverg mai mult una faţă de altă ca rezultat al diferenţelor în crearea abundenţei de atribute care separă rasa umană de inanimat, vegetal şi animal.

Informaţiile înţelepciunii Cabala nu sunt diferite în niciun fel faţă de datele ştiinţifice. Astfel, Creatorul şi natura sunt de fapt acelaşi lucru.

Dar aici apare o altă întrebare: există un scop preliminar în natură care determină procesul evoluţiei şi starea finală? Conform înţelepciunii Cabala, sfârşitul actului este în gândul iniţial. Haide să nu îl numim un plan ci să îi dăm un nume ştiinţific: lege. Deci, există o lege universală? În acest caz, Einstein a vorbit pe aceeaşi limbă ca Baal HaSulam şi Spinoza. A vorbit şi el, de asemenea, de unitatea naturii. Astfel, opiniile unor oameni pe care îi separă trei secole au ajuns la acelaşi numitor comun.

Haideţi să  ne întoarcem în timpurile noastre. Astăzi vorbim de garanţie reciprocă, adeziune, iubire, unitate, soartă comună, încorporare reciprocă a dorinţelor şi influenţa mediului asupra individului şi influenţa individului asupra mediului… Dacă am putea explica toate aceste concepte la nivelul legilor naturii, ne-ar fi mai uşor să diseminăm. De fapt vorbim despre o lege şi nu se poate face nimic împotriva unei legi. Toată lumea înţelege că nu are rost să ne împotrivim naturii.

Trebuie să ne adaptăm limbajul. Termenii care par religioşi, spiritual şi mistici trebuie să fie schimbaţi cu termeni şi definiţii ştiinţifice. Mulţumită acestui lucru, mesajul nostru va curge în canalul potrivit şi va fi privit ca cercetarea naturii. Situaţia generală a umanităţii de astăzi ne obligă sa facem asta.

Trebuie să trecem de la termeni Cabalişti pe care îi folosim la termeni ştiinţifici. Nu vom putea să le spunem oamenilor despre Reshimot (gene informaţionale), Lumina directă, Lumina reflectată sau HaVaYaH… Trebuie să încercăm să exprimăm toate aceste lucruri în termeni moderni, ştiinţifici, iar după aceea vom putea să ne apropiem umanitatea.

Al doilea lucru pe care trebuie să îl facem pentru această apropiere este să traducem limbajul Cabala în termeni psihologici.

Astfel, prin raţiune şi sentimente, vom îndruma mesajul nostru către oameni. Termeni tehnici, mecanismul forţelor şi legile vor trece prin creier, iar parte emoţională va fi exprimată în termeni psihologici. Astfel, vom elibera înţelepciunea Cabala de această complexitate care apare din a fi pierdut în traducere.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 1/6/12, “Pacea”

Filed under: Iubire, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce pot face mai mult dacă mă simt incapabil să cer corectarea sau să-mi inspir prietenii?

Răspuns: În fiecare dimineață te trezești ca să mergi la servici pentru a-ți asigura traiul. Nu pui la îndoială dacă să te duci sau nu, deoarece înțelegi că fără servici nu poți supraviețui.

De ce pui la îndoială munca spirituală sau crezi că te descurci fără ea?

Starea în care tu crezi că poți trăi fără a lucra pentru spiritualitate și te simți prea leneș ca să investești orice efort în ea, crezând că vei avansa oricum, îți este anume dată, deoarece în ea se găsește libertatea ta de voință.

În viața ta corporală nu poți fi leneș deoarece nu-ți dă nimeni pâinea gratuit. Ești obligat să-ți câștigi existența și îți dai silința. Nu crezi că același principiu se aplică vieții tale spirituale?

Lucrezi opt ore pe zi pentru a-ți întreține corpul fizic, dar câte ore ai petrecut lucrând pentru sufletul tău pentru a-l împlini și a-i da hrană spirituală?

Dacă nu faci asta, atunci vei rămâne la nivelul corpului fizic. Dacă nu știi ce să faci, după cum s-a spus: “Fă tot ce-ți stă în putere!”

Din a 3-a parte a lecției zilnice de Cabala 01.01.2012, “Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, “Esența Religiei și Scopul ei”: În acest articol aș vrea să lămuresc trei chestiuni:
A. Care este esența religiei?
B. Se atinge esența ei în lumea asta sau în lumea viitoare?
C. Este scopul ei de a beneficia Creatorului sau creaturilor?”

Evident, aceste trei chestiuni acoperă întreaga, imensa temă a religiei. Deci, ce este religia? O persoană care trăiește în lumea asta are aceste trei întrebări despre viața sa. Ea vrea să știe:

“Cine sunt eu? De unde vin? Cine mă conduce? Cum exist eu? Încotro mă îndrept?”

Animalele nu se preocupă de așa ceva. Ele se nasc în mod natural, trăiesc stăpânite de instinctele lor și mor fără să-și pună nicio întrebare. Întrebările se ivesc numai în rasa umană, și nici aici în fiecare om. Nouăzeci la sută dintre oameni nu se gândesc la asta deloc. Ei acceptă nașterea, viața, moartea, ca stabilite. Ceea ce se întâmplă li se pare evident și clar.

Și dacă totuși o persoană se gândește la ceva mai măreț, la motiv? Motivul vine de la Creator.

După cum știm, fiecare etapă este divizată în patru niveluri de Aviut, adică profunzimea sau asprimea dorinței. Dacă o persoană a atins deja un nivel mai profund, mai corupt, are mai multe întrebări. El trece prin diferite temeri, vrea să câștige bani, caută adevărul, și sapă mai adânc. Astfel, oamenii devin savanți și filozofi, și în general, ei dezvoltă o atitudine particulară față de viață.

Pe ultima treaptă a acestei scări, o persoană începe să se raporteze obiectiv, independent de el însuși față de ceea ce se întâmplă. Nu este doar o abordare științifică; el vrea să descopere secretul vieții, în ciuda marelui interes personal, rămânând în același timp cât mai independent posibil în discernământul său.

Clasicul om de știință culege date ignorându-se pe sine, fără a revela propria sa relație cu subiectul. El studiază numai natura materială în care nu există răspunsuri la întrebările despre semnificație. De aceea oamenii de știință și filozofii nu pot descoperi dimensiunea care se întinde deasupra acestei vieți, ce se desfășoară în cele cinci organe de simț.

Totuși, dacă o persoană realizează că trebuie să reveleze esența vieții mai presus de propria sa natură, în afară de el însuși, atunci el trebuie să se deconecteze de viața asta, să se ridice deasupra ei și să devină un adevărat om de știință. El nu poate rămâne prizonier propriei sale naturi, care îi dictează concepția de viață și comportamentul.

Astfel, în căutarea sensului vieții, noi trebuie să atingem un asemenea nivel la care suntem cu adevărat independenți de natura noastră, nivel care este cel mai obiectiv și complet separat de tot ce există în noi. Cum este posibil așa ceva? Este o mare problemă, și înțelepciunea Cabalei se ocupă mai ales de asta.

Progresul nostru în viață este împărțit în două etape. În prima etapă, noi trebuie să ne ridicăm la nivelul de independență, dotați cu toate facilitățile, uneltele și detaliile de percepție necesare pentru a ocupa “no-man’s land”, teritoriul neutru unde nu suntem datori nimănui nimic: nici lumii acestea, nici lumii viitoare, nici egoism, nici dăruire, nici înclinații bune, nici înclinații rele, nici Creator, nici creatură. Noi trebuie să stăm în mijloc, în locul numit Klipat Noga sau treimea mijlocie a lui Tifferet.

Noi nu înțelegem cum poate fi așa ceva. La urma urmei, nu există decât Creator și creatură, nu există nimic cu excepția Luminii și a vasului. Și din moment ce vorbim despre noi înșine, despre creatură, atunci prin definiție, noi suntem în vasul dorinței create. Cum putem fi aduși într-o asemenea stare în care nu vom depinde nici de noi înșine, nici de Lumină? Cum putem merge pe muchie de cuțit? Cine ia de fapt decizii în această situație, și ce parte să alegem dacă suntem neutrali?

Aici trebuie să înțelegem că este posibil să facem o analiză imparțială a vieții noastre numai dacă ne ridicăm mai presus de noi înșine, deasupra propriilor noastre însușiri. Astfel, suspendați în aer, noi devenim în primul rând independenți de noi înșine. Apoi, posibil să descoperim că suntem sub autoritatea Creatorului și va trebui să ne eliberăm și de aceasta. Cum ar putea fi altfel?

Deci, pentru a răspunde la întrebarea despre esența religiei, trebuie să înțeleg originea vieții mele, cine mă controlează și încotro mă îndrept. La urma urmei, sunt purtat de curent, dar mă va ajuta că am cunoștință de asta? Mi-aș putea schimba soarta înspre bine? Prin revelația sensului vieții aș putea să o îmbunătățesc sau din contră, este ignoranța mea o binecuvântare?

Până la urmă, ce va fi, va fi. Așadar, întrebarea despre esența religiei este foarte complexă, și abordând-o, trebuie să rezolvăm câteva sarcini preliminarii.

Din partea a 4-a a lecției zilnice de Cabala 24.11.2011,  “Esența Religiei și Scopul Ei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Religie | Add Comment/Ask Question→

Înainte de a începe să citim sau să ascultăm un text purtător de informație spirituală, trebuie mai întâi să ne armonizăm cu locul în care este revelată spiritualitatea. Stă scris, “ De la dragostea pentru creaturi (adică de la dragostea pentru prieteni) ajungem la dragostea pentru Creator.” De aceea, de la început, noi trebuie să ne imaginăm grupul, conectarea corectă dintre noi, în mijlocul căreia așteptăm revelația.

Întreaga știință a Cabalei este dedicată revelației Creatorului față de creaturi. Iar succesul depinde de cât de corect îmi imaginez locul acestei revelații, asta însemnând condițiile sale: aspirația către ea, înalta apreciere, gratitudinea, și în același timp – suferința. Impresii bune și rele, adică înaltă inspirație și profundă disperare. Toate acestea împreună.

Dar până la urmă mă concentrez pe o realitate în care aștept revelația Creatorului – calitatea de a dărui, care guvernează din umbră asupra întregului univers. “Nu există nimeni în afară de El” – forța iubirii și a dăruirii.

Odată ce m-am pregătit în acest fel pentru a adera la această calitate pe măsura în care mi-o pot imagina din toată inima, cu trup și suflet, îndreptându-mi toate gândurile, dorințele și puterile către ea, pot începe să citesc textul. El poate fi formulat în termeni tehnici, cum e Talmud Eser Sefirot, sau poate fi o legendă – asta nu contează. În spatele a tot, încerc să văd cum descrie el relațiile dintre mine și forța superioară a dăruirii, adică în ce măsură îi corespund.

Despre asta îmi vorbește cartea sau vocea celui care mi-o citește. Indiferent sub ce formă primesc informația despre revelația Creatorului, eu voi fi gata să o percep.

Când ne privim viața, noi trebuie să încercăm să și vedem cum să revelăm în ea atitudinea Creatorului, care se “înveșmântează” în lume. Și în primul rând, în mod evident – într-un grup. El ne trezește pe toți împreună, “zi și noapte” (adică în diferite stări – urcușuri și coborâșuri) astfel încât să-L revelăm în cele din urmă în conectarea dintre noi.

Noi toți împreună suntem ca un instrument muzical care trebuie acordat bine și corect prin stabilirea calităților potrivite, conectărilor reciproce, a armoniei între noi, astfel ca instrumentul să cânte corect. Când bate acel vânt, care a cântat la vioara lui David, atunci și noi, precum acea vioară, vom cânta împreună.

În general, o persoană trebuie să încerce să vadă exprimarea forței superioare în toate evenimentele vieții sale, chiar dacă nu înțelege de ce și cum se întâmplă lucrurile. Pe de o parte, în viața cotidiană trebuie să încercăm să ne comportăm la fel de normal și să fim la fel ca oricine altcineva. Dar în același timp, în interiorul nostru, trebuie să ne raportăm la tot ca și cum ni s-ar revela Creatorul.

Deocamdată asta este ca un joc – nu e real, pentru că încă nu știi exact cum să descifrezi imaginea care îți apare, dar totuși, trebuie să cauți.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 03.01.2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, “Libertatea”: “Trebuie precizat că deosebim două forțe în acea forță numită “dorința de a primi”: 1. Forța de atracție. 2. Forța de respingere.”

Aceste două forțe sunt întotdeauna îmbinate în noi și nu acționează niciodată în mod independent. Și, mai mult, întreaga esență, toate atributele tuturor creaturilor, la fiecare nivel al lumilor spirituale și corporale, depind de combinarea și adaptabilitatea forței de respingere și forței de atracție.

În lumea noastră vedem cum cooperarea dintre particulele atomului determină starea materiei și tipul materiei: gaze, lichide, metale, roci, minerale, etc. Relațiile interumane sunt de asemenea evaluate prin combinarea acestor două forțe: ură și respingere, și dragoste și conectare. Același lucru este și cu conectarea noastra reciprocă cu Creatorul.

Atingem perfecțiunea când descoperim întreaga noastră forță de respingere și mai presus de ea întreaga noastră forță de atracție. Cu alte cuvinte, când lucrăm pe linia mijlocie, noi folosim aceste două forțe până când realizăm unitatea ideală între ele. Toți ceilalți factori ne servesc și ne ajută în fazele intermediare.

Astfel, o persoană devine om când poate folosi aceste două forțe opuse, atracția și respingerea, ca un singur întreg. El le combină prin linia mijlocie.

În lumea noastră asta este imposibil. Mai mult decât atât, aici amândouă acționează pe latura egoistă. În lumea spirituală însă, ele sunt într-adevăr opuse, una este pentru conectare și cealaltă este împotriva ei.

Înțelepciunea Cabalei vorbește despre unitatea spirituală a acestor două forțe: cum să le folosim pe amândouă în mod eficient și să obținem rezultate pozitive, în timp ce niciuna nu o neutralizează pe cealaltă sau “trage plapuma” pe partea sa, așa cum se întâmplă în lumea noastră.

De exemplu, fricțiunea și greutatea materialului inhibă rotația roților unei mașini, și astfel este nevoie de energie pentru a o propulsa. Dacă forța de atracție este mai puternică decât forța de staționare, mașina se deplasează înainte, dacă nu, rămâne pe loc. Deci rezultatul depinde întotdeauna de calcul: cu cât este mai puternică o forță decât cealaltă.

În spiritualitate ele de fapt se conectează:  tăria Masach-ului (ecranului) și asprimea dorinței acționează ca un întreg. Ele crează Zivug deHaka’a între ele, ceea ce înseamnă că mai întâi are loc acțiunea de Haka’a, și pe urmă conectarea. Vasul își atinge realizarea spirituală în funcție de nivelul de conectare și obține forma spirituală. Numai așa se poate obține rezultatul corect. Aceasta depinde de substanța internă a dorinței, care respinge, și de forma ei externă, care ne atrage înainte.

Din partea a 4-a a lecției zilnice de Cabala 01.01.2012, Libertatea

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Din anumite motive, ne este teamă că, dacă vom renunţa la egoismul nostru, dorinţa noastră va înceta să se dezvolte. Dar, de fapt, este chiar opusul, acum nu ne mai dezvoltam, ci mai degrabă, o folosim în forma sa cea mai joasă. Acest lucru distruge omul şi lumea. Elita globala a dezvoltat această abordare intentionat, astfel încât o persoană sa asculte şi sa fie de acord cu infinita urmarire. Totul este aranjat astfel încât o persoană sa se simta satisfăcuta şi sa considere aceasta o „viaţă bună”. Procentajul de sus al societăţii prosteste oamenii si îi transformă în sclavi. Unei persoane i se spune, „Ce băiat bun eşti. Munceste mai mult şi vei primi un bonus.” Şi el continuă cu bucurie munca forţată.

O persoană nu înţelege modul în care este manipulata de către societate, educaţie, mass-media … nu este întâmplător faptul că elita nu doreste să modifice aceste mecanisme. Ei vor să rămâi un prost. De fapt, toată lumea lucrează pentru ei.

Atunci când oamenii se vor trezi, vor înţelege că au fost înşelaţi şi că viaţa lor este mai rea decât viaţa unei fiare. Animalele se supun naturii, chiar şi inconştient, dar în mod direct.

Dar tu eşti manipulat de acel un procent din umanitate si zambesti fericit ca ai activat acest „chinuitor”. Nici macar nu banuiesti că le indeplinesti ordinele, care ti-au fost inserate în cap de zeci de ani prin ecranul TV, ziare şi alte canale. Esti într-o poziţie mai rea decât un câine dresat.

Uită-te la modul în care acestia te obliga sa cumperi si cu ce divertisment te hranesc. Şi tu te supui ordinelor lor cu fidelitate de dimineaţa până noaptea. Nu esti liber deloc. Există un program in capul tau care te înrobeşte in totalitate.

 Până cand elita nu va simti că este in pragul colapsului, va fi foarte greu pentru noi sa aducem ceva lumii. Ei ştiu ce fac. Tin toate lanturile care sustin umanitatea. Ei iti arunca democraţia ca pe un os, pentru ca tu sa te joci cu el in „cusca” ta. Acesti „stăpâni ai lumii” sunt atât de mândri, incat nu înţeleg că se distrug pe ei înşişi în acest fel.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 01/02/12, „Libertatea”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Există diferite materiale, de exemplu aluat, lut sau marmură şi exista ceea ce facem din ele. În „Safra Detzniuta” există un exemplu despre un agricultor care vine în oraş şi este surprins să vadă în piata rulouri, covrigei, prajituri şi alte produse de patiserie făcute din aceeaşi făină pe care el o produce.

In functie de evolutie, contactul cu Lumina superioara aduce cu sine mai multe forme diferite, dar materialul care ia aceste forme ramane acelasi si acesta este dorinta de a primi. Deci, nu există niciodată restricţii pentru dorinta in sine. Noi nu facem absolut nimic cu ea; acţiunile noastre sunt numai cu privire la forme.

Acum, dorinta noastra are o forma egoista, care este îndreptată împotriva scopului creaţiei. Aşa că trebuie să limitam aceasta forma, dar nu şi dorinţa. Numai în acest fel va primi o nouă formă corectă şi vom putea s-o utilizam cum ne place.

O altă problemă este că trebuie sa fim de acord cu faptul că primim forme rele şi corupte. Este scris, „inima unui om este rea din tinereţea lui.” Creatorul din partea sa, a creat înclinaţia rea şi trebuie să cerem sa avansam spre bunătate.

Astfel, trebuie să dam dovadă de o mare reţinere, să fim toleranţi faţă de toate formele prin care se face corecţia. Unele forme sunt chiar mai rele decât cele anterioare, dar asta nu înseamnă nimic.

Nerabdare, izbucniri, sentimente negative, ura- putem dezvalui lucruri pe care nu le-am întâlnit niciodată înainte pe drumul nostru spre scop. Baal HaSulam aduce exemplul unui fruct, care, atunci cand se coace, trece prin etape care sunt opuse formei sale finale. El devine mai acru, mai amar, mai puţin atractiv şi numai în ultima etapă incepe sa ia forma sa finală. Cu o lună înainte de a se coace, acesta poate fi otrăvitor. Acest lucru este la fel ca întunericul care devine mai intens înainte de ivirea zorilor.

Deci, trebuie să fim foarte rabdatori cu formele intermediare, ele servesc dezvoltarii, deşi pot părea îngrozitoare. Apreciem o persoana pentru eforturile sale, indiferent dacă face cat de mult poate sau nu. Ideea principală este ca ea nu ar trebui să fie dăunătoare şi critică, iar pentru restul putem aştepta.

Tot studiul nostru, toata avansarea noastra, toată înţelegerea şi sentimentul nostru nu apar în material, ci în formele sale. Aceasta este ceea ce vom studia tot timpul. Dorinţa este irelevanta. Mă uit la forme şi la diferenţele dintre ele.

Aceste forme ne vin de la Creator, de la Lumina, dar ele pot apărea în noi ca pozitive sau negative. Suntem între cele două forme contrastante: îngerul vieţii şi îngerul morţii. Acesti doi îngeri sunt primele nouă Sefirot, iar materialul dorinţei noastre este Malchut. Noi primim forme pozitive de la acestea în dorinţa noastră şi pe cele negative din necesitate şi aşa avansam.

Una nu poate exista fără cealaltă. Fiecare forma trebuie să includă cele două forţe care operează în materia neutra a dorintei de a primi, însemnand cele două schimbari opuse care influenţează datele.

Dorinţa a fost creata ca „ceva din nimic”  şi noi studiem tot ceea ce este în ea, prin ce trece dupa principiul educaţiei formale, de cunoaştere a formelor care vin de la Creator, de la Lumina. Niciodată nu studiem şi exploram Lumina în sine, ci formele Luminii in materie, in dorinţa; la fel cum nu simtim energia electrică in sine, ci ceea ce ne ofera, care poate fi măsurat şi studiat.

În cele din urmă, niciodată nu ajungem la fenomenul în sine şi nu ştim ce este în sine dorinta de a primi. Noi obtinem numai reacţiile sale la Lumina, şi, astfel, aflam despre influenţa Luminii asupra dorintei, atunci când le deducem una din alta.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/12/11, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Care sunt calitățile noastre și cum sunt ele conectate cu dorința? La urma urmei, dorința de plăcere este singurul lucru pe care îl avem.

În primul rând, dorințele se deosebesc prin forță. Dar există și alt parametru prin care le putem măsura? Da, există: limita. În afara diferitelor grade de intensitate, dorințele se împart și prin diferite grade de limitare.

La început niciuna dintre dorințele mele nu este limitată. Dar când iau o dorință și încep să-i impun o restricție, forma care rezultă îmi dă o anumită calitate. Astfel, fiecare calitate este creată dintr-o restricție specială asupra forței unei anumite dorințe. Dorințele mele sunt împrăștiate de-a lungul scalei de intensitate, dar asta nu este de ajuns: tocmai limitarea lor crează forme sau calități în mine.

Haideți să ne imaginăm în totalitatea noastră sub forma unui singur cristal mare, care constă din multe cristale mici. Lumina Înconjurătoare se revarsă asupra acestui cristal. Cum reușește să penetreze înauntrul cristalului și să ajungă la fiecare dintre cristalele mici? Cum se desfășoară și se împrăștie printre ele? Cum umple structura generală? Fiecare participă la asta: fiecare parte le limitează pe celelalte, fiecare îl modelează pe prietenul său și îi transmite Lumina și fiecare primește Lumină de la prietenul său după ce Aceasta a trecut prin ceilalți.

Poate că exemplul structurii cristaline va face mai ușor de înțeles cum trece Lumina prin fiecare și se scurge de-a lungul tuturor axelor. Aceasta este determinată de totala corespondență reciprocă a calităților noastre. În mod evident, fiecare cristal mic are propria sa structură internă.

Noi nu putem schimba cristalul, dar îl putem deforma și îi putem strica conexiunea. Apoi vom avea nevoie de mult timp pentru reparație. Asta înseamnă ca singurul lucru de care este nevoie în lume este o optimizare a conexiunii dintre oameni. Legătura dintre noi este cel mai important lucru, motiv pentru care noi îi îndemnăm mereu pe oameni să se unească mai presus de toate diferențele dintre ei.

În realitate, toate calitățile mele corespund exact calității tuturor celorlalți, fiind un segment de neînlocuit al sistemului comun. De aceea, nu putem încerca să schimbăm nimic la o persoană, să înăbușim vreo parte din ea, să eliminăm vreo parte, sau dimpotrivă – să încercăm să facem să i se dezvolte ceva suplimentar. Noi trebuie numai să îi asigurăm dezvoltarea înspre o interconectare corectă cu ceilalți, în timp ce totul se menține latent în el până la momentul oportun.

De aceea, noi nu ne atingem de fațetele spirituale ale unei persoane. Disperare, euforie, confuzie – indiferent ce îl stăpânește, noi oferim doar un sprijin general, învăluindu-l în căldură, în timp ce respectăm invariabil principiul “crește băiatul în felul lui.” La urma urmei, toate calitățile unui om sunt în conformitate cu totalitatea omenirii, și dacă se dăunează vreunei părți din el, se dăunează întregului sistem. Acesta este un aspect foarte important în educație.

Din partea a 4-a a lecției zilnice de Cabala 02.01.2012, Libertatea

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→