Comentariu: Când există oameni complet diferiţi într-un grup, unii pot repeta sloganuri, ceea ce este inacceptabil pentru alții.

Răspunsul meu: Trebuie să iertăm oamenii. Ce poți face? Toți ne-am început viața murdărind scutece. La fel este și aici. Oamenii vin; ce înțeleg, ce știu? Toată lumea se umflă, vrea să exprime ceva propriu și să se pună într-o anumită poziție. Acestea sunt impulsuri naturale ale unui om mic. Și eu le-am avut, și la fel am avut fiecare dintre noi.

Îmi amintesc atât de bine cât de gol eram înainte, toată lăudăroșenia: de ce, cum, pentru ce? La urma urmei, nu mai eram tânăr, aveam peste treizeci de ani și nu eram prost, eram un om de știință. Și totuși. Îmi amintesc cum m-a zguduit egoismul, am trecut prin etape de auto-mărire, lăudăroșenie, dominație, gelozie, orice. Fiecare om trece prin toate acestea.

Comentariu: Cred că este minunat să fii conștient de asta, să nu rămâi în asta, ci să treci prin totul.

Răspunsul meu: Vorbești despre a realiza acest lucru, a fi capabil să îl corectezi, și se presupune, să rămâi deasupra lui. Adică, cât de bine este să realizezi că acum pui presiune pe egoism, cât de bun ești, cât de puternic ești etc…! Dar aceasta este o formă și mai înaltă de egoism.

Întrebare: Ce este deasupra acestui lucru?

Răspuns: Există mai mult deasupra lui.

Comentariu: Dar totuși este mai bine decât să trăiești în el.

Răspunsul meu: Da, fără îndoială, toate acestea sunt mult mai bune, mai utile, mai aproape de Creator, în ciuda tuturor trucurilor pe care ni le joacă egoismul. Desigur, acest lucru este mai bine, pentru că omul vede lucrarea Creatorului asupra sa. Ce a creat Creatorul? Ce rău, cu ce sofisticare în mine, asemenea calități!

Comentariu: Cel mai rău lucru este atunci când vrei să schimbi ceva și nu poți face nimic.

Răspunsul meu: Acest lucru nu este teribil; este minunat când nu ești capabil să faci nimic și te simți complet gol, descurajat, neputincios și neînțeles – pur și simplu lipsit de asta.

Atunci începi să crezi că Creatorul a făcut asta intenționat, ca să te îndrepți către El. Dar nu ai această nevoie până nu ajungi în acest punct de disperare. Abia atunci va apărea în tine nevoia: trebuie să îndrepți totul doar către El; aceasta este singura opțiune, singura salvare.

Atunci te îndrepți către El. Dacă apelul tău vine dintr-o stare de totală dezamăgire, pustiu, fără viitor, fără nimic, atunci Creatorul te ajută pentru că ai deja o cerere completă, o dorință “coaptă”.

Din KabTV “Am primit un apel. Când nu există nicio dorință”, 12.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

“Cel care mănâncă ceea ce nu este al lui, se teme să se privească în față”. Acest lucru înseamnă că oricărei persoane care se hrănește din munca altora, îi e teamă (rușine) să se uite la propria înfățișare, pentru că înfățișarea lui este inumană. (Baal HaSulam, Articole – “Iubirea pentru Creator și Iubirea pentru Creaţie”).

În noi se află atributul rușinii; este profund și pătrunzător. Ne este o frică disperată să o expunem, deoarece ruşinea ne anulează sinele, ne transformă în nimic.

Dacă experimentez rușinea ridicându-se la înălțimea sa maximă, mă anulez pe mine însumi ca urmare. Aceasta provine din cea mai înaltă rădăcină: din opoziția mea față de Creator, din dorința de a primi, care stă în contrast cu lumina.

Când simte cât de opusă este luminii în calități și înălțime, dorința experimentează această prăpastie ca rușine.

Atunci este gata să se anuleze, să înceteze să existe, doar pentru a nu mai simți această prăpastie. Aceasta este ceea ce o obligă să efectueze o restricție, adică să se anuleze. Pentru a scăpa de rușine, sunt dispus să mă întorc la neexistență, la nimicul din care am venit.

Uneori, o mică urmă din acest sentiment spiritual se trezește în noi.

Așadar, de ce este necesară rușinea? Ne ajută să atingem adeziunea, asemănarea completă cu Creatorul. Rușinea apare din opoziția revelată dintre noi și El și ajută la reducerea acestei prăpastii.

Aceasta înseamnă că dacă vreau să progresez, trebuie să intensific constant sentimentul de rușine, adică prăpastia dintre mine și Creator, astfel încât să pot merge mai departe fără greșeli.

Să presupunem că astăzi mi-e rușine ca și cum aș fi furat un dolar. Mâine, vor fi doi dolari, poimâine, trei. Izolând și accentuând opoziția mea, o corectez și avansez.

Astfel, rușinea este cea mai ascuțită senzație care mă „scurtcircuitează” literalmente față de Creator. Dacă corectez cu adevărat rușinea prin dăruire și mă ridic constant deasupra ei, ajung la adeziune. De aceea, starea noastră finală este definită tocmai ca adeziune.

Rușinea este o creație separată. Două dorințe singure – primirea și dăruirea – nu sunt suficiente, deoarece atunci împlinirea directă ar fi suficientă: una dăruiește, cealaltă primește, nicio problemă.

Însă Creatorul dorește ca ființa creată să semene cu El. Prin urmare, El a încorporat în ea acest sentiment unic numit rușine, care ne înțeapă și ne agită constant.

Când arunci un os unui câine, acesta îl roade bucuros, fără rușine. Dar o ființă umană, dacă nu este redusă la o stare animalică, este constant condusă de rușine.

Ce te face să locuiești în acea casă anume, să porți acele haine, să mergi la muncă, să-ți întemeiezi o familie, să te bucuri de “divertisment cultivat” și așa mai departe? Rușinea. Altfel, ce vor spune oamenii?

Există o rușine care împiedică avansarea mea: “Ce vor crede alții?”

Și există un alt fel, rușinea în fața Creatorului.

Dacă o întăresc, jena în fața altora dispare în fundal: “Lasă-i să vorbească, lasă-i să gândească ce vor.”

Sunt gata să simt o stânjeneală copilărească în fața altora, dacă mă ajută să simt adevărata rușine în fața Creatorului și să țintesc în direcția corectă.

Rușinea este punctul Eului meu, indicatorul său.

În relațiile cu ceilalți, ego-ul meu poate fi lezat. Dar în relație cu Creatorul, este vorba despre opoziția profundă, primordială a atributelor.

Rușinea este creată separat. Nu există în nivelurile mineral, vegetal sau animal. Ea aparține exclusiv speciei umane și se diferențiază în cadrul acesteia în funcție de nivelurile dorinței.

Rușinea este motivul primei restricții, cauza oricărei dezvoltări. În lumea infinitului, Malchut era plină de lumină și în adeziune cu Creatorul. Dar îi lipsea un singur lucru – să scape de opoziția față de El.

Acesta este scopul rușinii.

Crezi asta, ce contează? În fața ta este o masă plină cu delicatese regale, iar Gazda îți oferă întregul Său palat, toate comorile Sale: “Tot ce am este al tău. Ce mai ai nevoie? Nu vrei să fii oaspete în casa Mea? Bine, nu mai sunt gazda.”

Totuși, oaspetele rămâne nemulțumit: “Nu Eu am pregătit toate acestea, ci Tu. Am venit la toate de-a gata.”

„Deci vrei să devii ca Mine – existență din existența însăși?”

Aici atingem un punct foarte subtil, atât de înalt încât este neclar unde duce, undeva dincolo de mileniul al zecelea, după corectarea finală.

Din Lecția zilnică de Cabala din 31.10.2011, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole – “Iubirea pentru Creator și Iubirea pentru Creaţie”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Spuneţi că dacă un om are puterea pentru ceva, atunci este o Klipa, adică ceva impur?

Răspuns: Dacă un om are dorința de a face ceva înainte de a atinge spiritualitatea, atunci acea dorinţă este egoistă.

Întrebare: Dar cum poate omul să acționeze fără o dorință? Să spunem, trebuie făcut ceva.

Răspuns: Nu poți face nimic fără o dorință, nimeni nu poate. Pentru asta, trebuie să fii într-un grup care îți oferă inspirație și să cereţi putere de sus. Personal, nu ai dorințe anti-egoiste sau altruiste. Prin urmare, toate dorințele tale nu pot fi decât egoiste. Adică, dacă ai energia să faci ceva, înseamnă că egoismul tău ți-o dă.

Întrebare: Când fac ceva legat de profesia mea, nu pot să o îndeplinesc fără o dorință, nu?

Răspuns: Desigur că nu. Dar să știi că dorința ta este egoistă. Vrei să te afirmi, să obții recunoaștere, să-ți dovedești de ce ești capabil și așa mai departe.

Întrebare: Dar totuși, există un impuls interior care te face să faci anumite lucruri?

Răspuns: Desigur. Este dorința de putere, faimă, nevoia de autoafirmare: “Sunt capabil, pot, voi demonstra asta tuturor și mie însumi.”

Întrebare: Adică, se pot găsi și alte direcții. De ce există o asemenea nevoie de a transmite cunoștințe specifice cabaliste? De exemplu, dacă am descoperit eu însumi că lumea este construită în acest fel, de ce vreau să le spun tuturor despre asta?

Răspuns: Pentru că este important pentru tine și vrei ca să fie important și pentru ceilalți. Simplul egoism uman este dorința de a impune ceva altuia.

Din KabTV “Am primit un apel. Creativitate în Cabala”, 18.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Dvs., ca un cabalist aflat la niveluri spirituale înalte, mergeţi constant împotriva propriei dvs. dorințe și veniţi la lecţii cel mai probabil într-o stare dificilă, nu cu aceeași bucurie ca nou-veniții.

Răspunsul meu: Și ce dacă? Aceasta este datoria mea. Desigur, este greu pentru mine, dar simt cea mai mare obligație. Nici măcar nu există vreo îndoială în privința asta.

Cum aș putea să nu vin la lecție când este un mijloc de diseminare, de a conduce linia Creatorului în această lume?! Am fost autorizat să o fac.

Pur și simplu îndeplinesc o misiune de sus și sunt recunoscător pentru oportunitatea de a o duce la bun sfârșit. Și în fiecare zi este un miracol că reușesc să țin o lecție de trei ore, să explic, să scriu un blog, să răspund la întrebări și să apar într-un program de televiziune.

Văd asta ca pe un dar, o mare favoare pe care Creatorul mi-a făcut-o. Ce diferență este dacă este greu sau nu? Este atât de important, atât de necesar! Cel puțin așa văd eu lucrurile. Asta îmi dă putere.

Din KabTV “Am primit un apel. Când nu există dorință”, 12.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este bine sau rău când omul se forțează să studieze fără dorinţă?

Răspuns: Este bine. Înseamnă că scopul este mai înalt decât propria sa dorință mică, egoistă. Asta este bine; depune efort. Și dacă studiază fără să depună efort, atunci unde este efortul său personal? Și mai rău este când o face cu dorință.

Cea mai bună stare este atunci când nu există deloc dorință și omul este ca mort și imploră grupul să-i ofere o oportunitate, o oarecare conștientizare a importanței scopului. Apoi, anulându-se în fața prietenilor săi este gata să-i plătească, să facă orice, doar pentru ca aceștia să-i spună cât de important este scopul și acest lucru să-l inspire să se prezinte la lecția de a doua zi dimineață. Asta este cel mai bine.

Întrebare: Deci, atunci când un student vine la dvs. și spune: “Ce să fac? Nu pot face nimic. Cum să continui?” – este aceasta cea mai bună stare?

Răspuns: Da. Apoi îi spun: “Felicitări! Ai deja o oarecare conștientizare a naturii tale. Înțelegi că nu vrei nimic, că ești doar un animal și tot ce ai nevoie este puțină împlinire animalică și nimic mai mult.”

Întrebare: Deci, a fi într-o lecție cu dorință este doar o etapă inițială, când omul nu a realizat încă nimic?

Răspuns: Ce oferă asta? Încă nimic. Cel mai important lucru este conexiunea cu grupul, cu prietenii, unde aceștia îi pot transmite dorințe suplimentare, iar apoi el se poate ridica mai sus.

Întrebare: Și când omul traversează Machsom-ul, adică se ridică la primul nivel spiritual, lipsa dorinței sale se simte diferit acolo?

Răspuns: Când traversează Machsom-ul, atunci există forțe și calcule complet diferite care îl influențează.

Întrebare: Deci înseamnă că, până la corectarea finală, există întotdeauna un fel de luptă împotriva naturii omului?

Răspuns: Da, desigur. Cum altfel poți progresa dacă nu dezvăluind tot mai mult egoism în tine și ridicându-te peste el, corectându-l?

Din KabTV “Am primit un apel. Când nu există dorință”, 12.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Când va fi construit al Al Treilea Templu? La urma urmei, Primul și Al Doilea Templu au fost construite. A existat o oarecare mișcare către iubirea aproapelui. Deci, de ce a fost necesară ziua a 9-a a lunii Av și de ce au fost distruse aceste temple?

Răspuns: A fost pentru ca noi să începem să le corectăm. Construcția a venit de sus. Ni s-a dat o forță care ne-a unit cumva.

Întrebare: Deci cele două temple au fost construite de sus?

Răspuns: Desigur! Forța vine de sus, nu vine de la noi.

Dar pentru al Treilea Templu trebuie să devenim conștienți de cât de mult avem nevoie de forță și să o cerem noi înșine, de jos.

Întrebare: Al Treilea Templu va fi construit de întreaga lume?

Răspuns: Va fi construit în inimile celor care se străduiesc spre Creator. Ei sunt numiți poporul lui Israel. Nu mai este vorba despre oameni despre care se presupune că sunt definiți prin faptul că au o mamă și un tată evrei, prin naștere sau prin pașaport. Este vorba despre cei care tânjesc după Creator. Apoi, acest proces va fi preluat de întreaga lume.

Comentariu: Înseamnă că “Israel” nu sunt evreii sau israelienii de astăzi, cei care trăiesc în Israel sau evreii prin naștere, ci cei care se străduiesc spre Creator?

Răspunsul meu: Da. În esență, cei care se străduiesc spre Creator sunt numiți “Israel” și sunt obligați să atingă unitatea și să o răspândească în întreaga lume.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 22.04.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum poate un grup să influențeze omul, dacă acesta nu se anulează pe sine în fața lui?

Răspuns: Grupul nu poate influența omul în mod pozitiv.

Întrebare: Atunci care este rostul existenței unui om în acea societate?

Răspuns: Nu există niciun rost. Poate că în timp, va începe să înțeleagă că el trebuie să se încline în fața mediului înconjurător, să ceară acest lucru și să studieze în acest scop.

Comentariu: Dar noi suntem doar niște mănunchiuri de egoism. Oricum, omul nu poate face calculul corect. Este un proces foarte dificil. Și tot timpul, nu știi dacă ești pe drumul cel bun sau nu.

Răspunsul meu: Pur și simplu anulează-te în fața grupului. Asta e tot.

Din KabTV “Am primit un apel. Înclină-te și urcă!”, 15.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Când ați studiat cu Rabaş, nu știați ce este un grup ca atare?

Răspuns: Eu aveam o pregătire diferită. Rabaş credea că va exista un grup, el considera că ar trebui să îl formeze. Eu i-am adus studenți. Putem vedea ce fel de articole a scris.

Dar grupul nu s-a format ca urmare a acestor articole. Eu am fost cel care a ieșit din grup. Nu și ceilalți au ieșit din el; nu vreau în niciun caz să-i minimalizez. Toți sunt foștii mei prieteni și îi iubesc și îi prețuiesc pe fiecare dintre ei, pentru că sunt și ei studenți ai profesorului meu. Dar grupul nu s-a format din noi.

Acum fiecare dintre ei lucrează pe cont propriu. Nu judec pe nimeni. Fiecare face doar cât poate și cum poate. Eu sunt la fel, unul dintre ei. Dar totuși, am fost studentul cel mai apropiat de Rabaş, asistentul său. A petrecut un număr imens de ore cu mine împreună în studiu, în orice.

De aceea am dezvoltat un simţământ interior de conexiune cu el, care mă conduce înainte. Simt că el este cu mine. Am un sentiment absolut sobru și clar că în toate eforturile mele, el stă în spatele meu și că eu îndeplinesc totul realizându-l pe profesorul meu în mine.

Din KabTV “Am primit un apel. Tu sau grupul”, 01.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Suntem un sistem de interconectare absolută. Părinții, copiii, bunicii și așa mai departe sunt toți componente egale ale unui sistem unificat.

Întrebare: Cum ar trebui să mă raportez la copii?

Răspuns: Copiii nu sunt cu adevărat “copii”, ci sunt de fapt adulți care pur și simplu percep lumea într-un mod mai limitat. Dar, în măsura în care o percep, trebuie să interacționeze cu ea în mod inteligent. Ar trebui să le explicați acest lucru și să-i tratați în acest fel, iar ei vor înțelege acest lucru.

Întrebare: Deci nu ar trebui să-i tratez ca pe un copil, ci să-i tratez pe copii ca pe niște adulți?

Răspuns: Desigur, modul în care vă raportați la copii și la familia voastră este modul în care vă corectați pe voi înșivă și sufletul vostru.

Întrebare: Dar cum mă raportez la soția mea, sau o soție la soțul ei?

Răspuns: O faceţi exact la fel ca și cu voi înșivă! Cel mai important lucru este să vă susțineți reciproc în eforturile voastre reciproce, în a înțelege ce se întâmplă cu voi.

Întrebare: Ce înseamnă să faci concesii altuia pentru a nu-l zdrobi, ci pentru a face o concesie? Ce este aceasta?

Răspuns: Înseamnă că mă anulez.

Întrebare: Pur și simplu așa? Pot să o fac pur și simplu?

Răspuns: Da, pur și simplu te anulezi.

Întrebare: În ce scop? Dacă o fac, trebuie să existe un motiv, nu?

Răspuns: Ca să poți fi un element corect în cadrul sistemului creației. Este vorba despre a avea o atitudine rațională față de orice.

Întrebare: Pentru că suntem cu toții în interiorul unui singur sistem, nu? Și trebuie să ne aliniem cu el?

Răspuns: Da. Sistemul integral al naturii trebuie să ni se dezvăluie, în noi, în jurul nostru, din ce în ce mai mult în percepția noastră. În interiorul lui, vom vedea vastul program numit “Creatorul”.

Suntem cu toții într-un singur sistem, o singură lume, o singură sferă, un singur glob. În interiorul acestei sfere, toată lumea este egală, interconectată, binevoitoare și legată de sentimente reciproce de iubire, concesie și sprijin.

Nimeni nu se gândește la sine, toată lumea se gândește doar la ceilalți. Aceasta este legea sistemului integral interconectat al lumii. Vom ajunge inevitabil la ea! Dar cu cât o facem mai repede, cu atât mai repede vom înțelege ce cere natura, sau Creatorul, cum îi spuneți, de la noi și vom descoperi cu adevărat un viitor frumos.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.04.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare: Este mai bine pentru om să treacă prin toate stările intens împreună cu dvs., sau separat, într-un grup?

Răspuns: Este de preferat să trec prin toate stările cât mai repede posibil, asta este clar. De asemenea, este de dorit să trec prin ele cât timp sunt încă aici, asta este evident. La urma urmei, există sprijin, speranță, îndrumare, sfat.

Dar este imposibil să le parcurg doar cu mine; este mai bine să o fac într-un grup. Fără grup, nu este posibil. Fără un învățător, este posibil.

Întrebare: Continuaţi să puneţi accentul pe grup. Dar cum simți că anume grupul este mecanismul în care un om trebuie să se integreze, în loc să folosească o altă metodă?

Răspuns: Vedeţi cât de mult vorbesc despre asta, și tot nu este clar.

Nu există nimic altceva în afară de sistemul sufletelor, conexiunea dintre suflete, rețeaua sufletelor. Această rețea interconectată de suflete este singurul mecanism global pe care Creatorul l-a creat. Noi existăm în cadrul acestei rețele, dar nu simțim conexiunea dintre noi.

Este ca și cum am fi sfâșiați în percepția noastră. Este o iluzie, dar pentru noi pare complet real. În această iluzie, fiecare dintre noi se simte ca existând pe cont propriu. Acest sentiment iluzoriu se manifestă în noi ca “această lume”.

Dar de îndată ce încep să-mi restaurez conexiunea cu ceilalți, adică să restaurez această rețea de forțe în percepția mea, este ca și cum reînvii și mă întorc la conștiință. Atunci încep imediat să simt această rețea sau Lumea superioară sau Creatorul.

Când mă simt doar pe mine însumi, simt ceea ce se numește “această lume”. Când mă simt în rețea cu toți ceilalți, simt Lumea superioară sau Creatorul, forța unificatoare, care este calitatea comună a acestei rețele. Asta este. Nu există nimic altceva. Nu există niciun alt spațiu în jurul nostru. Niciunul! Doar această rețea de forțe, iar noi suntem în ea.

Din KabTV “Am primit un apel. Tu sau grupul”, 01.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→