Aceeași întrebare, răspunsuri diferite

281.02Întrebare: De ce atunci când oameni diferiţi vă pun aceeași întrebare, daţi răspunsuri diferite?

Răspuns: Dau un singur răspuns, dar la niveluri diferite. Eu nu sunt un Janus cu două fețe și nu mint. Depinde de cine pune întrebarea și cui i se dă răspunsul: unui copil mic, unui adult, unui bărbat sau unei femei și așa mai departe.

Adică, există diferite versiuni ale răspunsului. În principiu, răspunsul este unul singur, dar expresiile sale exterioare pot varia.

Din KabTV “Am primit un apel. O întrebare și multe răspunsuri”, 07.09.2010

Percepţia textelor cabaliste

526Întrebare: Spuneţii că în Cabala toate simţirile dvs. sunt în ebraică. Când citiţi texte cabaliste în această limbă sau le ascultați, cum le percepeţi?

Răspuns: Când citesc un text cabalist în ebraică, îl percep în mine. La fel cum atunci când citești un text despre o anumită situație din lumea noastră în limba rusă, acesta creează o anumită imagine interioară în tine.

La fel este și pentru mine când citesc un text cabalist. Acesta creează o imagine interioară în mine, deoarece posed deja un anumit set de calități care corespund acestor cuvinte, termeni, propoziții și conexiuni.

Prin urmare, în timp ce citesc, asamblez această imagine în mine ca un mozaic și ea începe să trăiască în mine. Pe măsură ce continui să parcurg textul, totul strălucește, se rotește, se conectează și se separă în mine. Textul trăiește în mine și își îndeplinește acțiunile. Îl simt ca pe viața mea experimentată chiar în acel moment.

Este similar cu momentul în care citești ficțiune și te cufunzi în poveste.

Din KabTV “Am primit un apel. Limbaj cabalist”, 25.08.2010

Legile comunicării mai înalte

933Să lucrezi șase zile și să-ți faci toată munca, dar a șaptea zi este Sabatul închinat Domnului Dumnezeului tău; să nu faci nicio muncă, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreuna din vitele tale, nici străinul care este în cetățile tale, pentru ca robul tău și roaba ta să se odihnească la fel ca tine (Tora, Dvarim, Capitolul 5, 13-14).

Întrebare: Se aplică ziua de Şabat neevreilor?

Răspuns: Nu, se referă doar la evrei, adică la cei care se apropie de corectare.

Toate legile spirituale au început cu Avraam și grupul său, care au început să pătrundă în calitatea naturii superioare și să se adapteze ei, pentru a ieși din criza egoistă care a cuprins Babilonul Antic.

Prin urmare, Cabala și iudaismul – nu pământești, ci cele reale, spirituale – sunt construite pe faptul că ne ridicăm deasupra egoismului în care este cufundată partea noastră animalică.

Pentru a face acest lucru, este necesar să ne construim deasupra egoului nostru pentru a exista la nivelul “Iubirii care va acoperi toate crimele (egoismul)”.

De îndată ce Abraham și grupul său au început să se unească și să se ridice deasupra egoului, au început să simtă în unitatea lor calitățile naturii spirituale: dăruirea, iubirea, interdependența, adeziunea, conexiunea etc. Iar în ei operau legi complet diferite. Descrierea acestor calități este subiectul tuturor cărților cabaliste.

Grupul lui Abraham a căutat să folosească chiar acest sistem de interconexiune între ei, aceste legi, conform cărora au început să trăiască.

Relațiile care existau la nivel spiritual între un bărbat, o femeie, copii, între prieteni, comportamentul unui om în raport cu animalele, în raport cu viața vegetală de pe pământ și pământul însuși, au început să se raporteze la tot ceea ce îi înconjoară. Prin urmare, toate legile comportamentului provin din legile transformării superioare a oamenilor între ei.

Când începem să trăim după aceste legi, intrăm treptat în ele. Există legi personale conform cărora un individ fluctuează în fiecare secundă în diversele sale calități schimbătoare. Și există legi în care ne învârtim împreună în societatea noastră.

În același timp, observăm că o stare este înlocuită de alta, o a treia, o a patra, o a cincea, o a șasea și a șaptea. Și apoi prima stare se repetă din nou, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea. Și apoi din nou. Dar ele nu au nicio legătură cu ciclurile naturale și nu au legătură cu soarele, luna sau pământul.

Acestea sunt stări pur spirituale care au loc doar între oameni. Prin urmare, la început, poporul Israel le-a îndeplinit doar între ei, iar apoi treptat, a început să le transfere la fenomene și obiecte ale vieții materiale.

În lumea spirituală, există forțe care guvernează soarele, luna și pământul și formează anumite relații între ele: luna se învârte în jurul pământului timp de o lună, pământul se învârte în jurul soarelui timp de un an și așa mai departe. Treptat, toate acestea au început să intre într-un sistem unificat pentru oameni.

Oamenii au început să execute prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea și a șaptea zi la nivel pământesc. Prin urmare, au existat șase zile ale săptămânii spirituale, care corespund calităților Hesed, Gvura, Tiferet, Neţach, Hod și Yesod. Iar a șaptea zi, Sâmbăta, Şabat, Şabat-ul, este o zi de odihnă în care ei nu fac nimic, deoarece această calitate este similară cu corectarea finală.

Întrucât se aflau la nivel spiritual, au început să îndeplinească automat aceste legi la nivel material. Pentru ei, ambele lumi erau un întreg comun. Și când, în momentul distrugerii celui de-al Doilea Templu, oamenii au căzut de la nivelul spiritual, a rămas doar cel pământesc. Îndeplinim și astăzi aceste legi, deși nu au nicio legătură cu nimic spiritual.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 09.03.2016

Deşertul, partea a 4-a

740.01Întrebare: Omul care se simte nemulțumit de viața sa fuge în deșert în căutarea sa. La urma urmei, deșertul este liniște, dă un sentiment de eternitate, ceva primordial, complet diferit de ciclul nesfârșit al vieții cotidiene în care ne învârtim constant.

De ce caută oamenii împlinirea interioară în mod special în deșert?

Răspuns: V-aș sfătui să nu vă fixați prea mult pe imaginea exterioară a deșertului. Când Tora menționează deșertul, se referă la o stare interioară a unui om. Deșertul interior este o căutare în interiorul unei vieți searbede care nu dă roade.

Egoismul a secat complet omul și nu oferă niciun răspuns la întrebarea despre sensul şi scopul vieţii. De aceea, omul simte ca și cum s-ar afla într-un deșert interior. Tocmai aici trebuie să găsești o fântână cu apă vie, adică lumina superioară care se revelează în mod specific în uscăciune, în deșert.

Întrebare: Cum se sapă o fântână în deșert?

Răspuns: O fântână apare prin întrebări. O fântână este întotdeauna acoperită inițial cu o piatră, apoi piatra este rostogolită, dezvăluind fântâna. Există întotdeauna dispute în jurul unei fântâni.

Întrebare: Ce fel de întrebări sunt acestea care sapă pământul?

Răspuns: Omul vrea să ajungă la sursa vieții. Se examinează constant pe sine și investighează realitatea. Unde poate găsi sursa propriei vieți? Caută tocmai în mijlocul aridității deșertului; nu fuge de această întrebare, ci sapă mai adânc în viața lor.

Acești oameni trebuie să-și găsească sursa și să înțeleagă de ce trăiesc, cu ce scop și care este rezultatul acestei vieți scurte și dureroase. Prin acest tip de săpat, omul ajunge în cele din urmă la sursă.

Din KabTV “Viață nouă – 924”, 28.11.2017

Conform formulei interconectării complete

944Trebuie să-i facem pe oameni să simtă că unitatea a devenit o a doua natură pentru noi. Până la urmă, ne unim și ne străduim să creăm un sistem comun de conexiuni care să ne modeleze într-o umanitate complet nouă.

Din această unitate ar trebui să apară conexiuni noi, mai clare și mai stabile între oameni, iar în cadrul lor, să înceapă să se formeze relații sociale la un nivel cu totul nou.

Chiar și noi întreprinderi, sisteme educaționale și sisteme media ar trebui să apară din această rețea. Sistemul interconectării noastre, bazat pe unitate și egalitate absolută, ar trebui să înceapă să genereze sisteme ale unei noi umanități, întemeiate tocmai pe formula interconectării și a egalității complete. Atunci vom deveni asemenea Forței superioare, pentru că nimeni nu va domina pe celălalt. În acest sens, ne vom asemăna pe deplin cu Creatorul.

Adevărul este că omenirea nu a avut niciodată ocazia să devină egală. Timp de secole, mulți s-au străduit pentru libertate, egalitate și fraternitate, înțelegând că acesta este idealul.

Dar nu am putut rezolva această problemă pentru că nu eram suficient de dezvoltați, iar în interiorul nostru, egoismul fierbea mereu. Câțiva idealiști s-au gândit la acest lucru, în timp ce restul încercau să extragă un câștig egoist din asta.

Acum, această problemă a devenit globală. Fiecare om, fiecare familie simte asta. Astfel, acum avem oportunitatea să regândim și redefinim totul, pentru că astăzi putem atrage Forța superioară și cu ajutorul ei, ne putem corecta.

Cu alte cuvinte, Congresele noastre vor deveni centre şi între ele, vom construi o comunitate tot mai largă de oameni care vor fi capabili să înțeleagă noua idee – o paradigmă complet nouă, o fundație complet nouă, pe care trebuie reconstruite toate instituțiile umane. Aceasta include industria, economia, sistemul bancar, relațiile umane, legăturile familiale, relațiile dintre copii și părinți și educația.

Tot ceea ce am făcut pe acest Pământ trebuie reconstruit în conformitate cu un sistem global de guvernare. Atunci vom deveni cu adevărat norocoși și fericiți.

Cred că Congresele noastre vor începe să transmită această idee în umanitate, şi oamenii își vor înţelege că aceasta este în esență o sursă de nouă înțelegere și cunoaștere prin care putem construi o viață mai bună.

Din KabTV “Am primit un apel. Congresul tuturor pământenilor”, 23.08.2010

Cea mai mare forță din lume

229Comentariu: Spuneți că am intrat într-o perioadă în care procesul de corectare are deja loc. Dar pentru noi, acest lucru nu este vizibil. Nu vedem nimic altceva decât faptul că totul se întâmplă mai intens.

Răspunsul meu: Procesul de expunere a naturii noastre egoiste are într-adevăr loc și devine clar pentru toată lumea. Psihologii, sociologii și politicienii care se gândesc la aceste probleme încep să realizeze mai mult sau mai puțin că egoismul, care este însăși natura noastră, este în esență ceea ce ne distruge.

Oamenii cred pur și simplu că nu există leac pentru el, și prin urmare, ridică mâinile în sus și continuă să trăiască la fel ca înainte: “Ce se poate face? Așa suntem. Vom continua să ne devorăm unii pe alții.”

De aceea trebuie să dezvoltăm înțelepciunea Cabala, pentru a le arăta oamenilor că nu este așa. Procesul a început, dar trebuie luat sub control conștient și îndreptat către scop de către noi înșine, astfel încât natura să nu ne împingă spre fericire “cu un băț”. Desigur, nu vedem încă egoismul corectat, dar vedem deja recunoașterea egoismului ca fiind rău. Și aceasta este etapa preliminară.

Deja câteva milioane de oameni din întreaga lume sunt capabili să audă că egoismul este menit să fie corectat, astfel încât, tocmai prin el, să ne ridicăm la nivelul Creatorului. Dacă depunem eforturi pentru a răspândi această cunoaștere, atunci unindu-ne, vom depăși neîncrederea, golul și lenea umanității și le vom oferi oamenilor oportunitatea de a înțelege că perfecțiunea și eternitatea sunt atinse și că ne aflăm în pragul unui proces foarte serios, elevat.

Nu suntem ființe fără cârmă sau pânze, fără clan sau trib. Existăm în cel mai înalt proces al naturii, în Creator, care ne conduce de la un capăt la altul al creației. Ne aflăm acum într-un punct foarte critic, culminant, de la care putem începe să ne mișcăm conștient, dezvăluind lumi în fața noastră și simțindu-ne ca parte a universului.

Cred că starea noastră actuală este specială. Asta scriu cabaliștii. Trebuie să încercăm să facem aceste zile ale umanității mai intense, mai revelatoare a marelui scop care stă în fața umanității. A fost creat de natură și oricum îl vom atinge, dar acum avem oportunitatea de a-l realiza noi înșine conștient și rapid.

Întrebare: Vorbiți despre procesul de corectare nu doar în ceea ce privește grupul, ci întreaga umanitate?

Răspuns: Întreaga umanitate. Grupul este separat. În ceea ce privește grupul nostru internațional, care include sute de mii de oameni din întreaga lume, care aud și deja absorb acest lucru, putem spune un singur lucru: acest grup este deja o forță spirituală reală în lume, nu după standarde umane, ci după calități spirituale. Dacă măsurăm nu după numere, ci după calități spirituale, suntem cea mai mare forță din lume.

Trebuie să ne respectăm comunitatea și să înțelegem ce oportunitate avem de a accelera dezvoltarea umanității, de a o face plăcută, ușoară și inspiratoare, în loc să-i permitem să continue în diviziune, anxietate și frică de război mondial sau dezastru ecologic.

Din KabTV “Am primit un apel. Cea mai mare forță din lume”, 16.08.2010

Deşertul, partea a 3-a

741.02Întrebare: Deșertul interior este o condiție inerentă fiecărui om, sau nu fiecăruia?

Răspuns: Există oameni în care dorinţa egoistă s-a dezvoltat atât de mult încât încep să se simtă nemulțumiți de viața lor.

Este ca și cum s-ar afla într-un deșert. Omul vrea să știe de ce se întâmplă acest lucru. Există un scop, un program superior? De ce simte o asemenea uscăciune, un asemenea gol în viața sa, din care nu cresc fructe?

Omul își spune că trebuie să investigheze deșertul din el. Asta înseamnă că evadează în deșert, asemenea strămoșilor noștri, caută un scop și nu-l găsește. Se cufundă și mai adânc în examinarea interioară, încearcă să-și dea seama de ce simte un astfel de gol în viață și nu este capabil să facă nimic.

Aceasta este starea deșertului, unde omul caută surse de apă, fântâni, așa cum au făcut odată Avraam sau Isaac. Există multe povești în Tora despre fântâni, care sunt atât de necesare mai ales în deșert. La urma urmei, dacă un om simte uscăciunea vieții și nu are nimic cu care să-și reînvie sufletul, trebuie să găsească o sursă de apă vie, adică o Forță superioară capabilă să-i răspundă – care este scopul vieții sale, esența și sensul ei.

El caută forța care a creat aceste două stări – seceta și apa, adică egoismul și dorința de a iubi, răul și binele. Când află că provin din aceeași sursă, se întreabă cum este posibil acest lucru. La urma urmei, oamenii credeau că există două forțe: binele și răul. Chiar și Avraam însuși a făcut odată idoli în Babilonul Antic, dintre care jumătate erau răi și jumătate erau buni.

Mergând în deșert și săpând fântâni pentru apă, omul găsește linia de mijloc. Linia de mijloc este aceeași Forță superioară care aduce atât seceta, cât și apa. Acesta este răspunsul la căutarea omului: sentimentul de secetă și deșert este dat pentru a căuta și a găsi Forța superioară, care este sursa ambelor fenomene.

Întrebare: Cum găsești Forța superioară în deșert?

Răspuns: Tocmai pentru că omul simte seceta și golul absolut al vieții, el dezvăluie Forța superioară.

Întrebare: De ce anume în deșert?

Răspuns: Omul trebuie să răspundă la întrebarea de ce există o astfel de uscăciune în sufletul său. Și apoi găsește o fântână cu apă vie, care se află exact în deșert.

Din KabTV “Viață nouă – 924”, 28.11.2017

Horoscoape și preziceri în Cabala

632.4Comentariu: Pentru a nu speria masele, nu puteți dezvălui tot ce discută Cabala. La urma urmei, multe lucruri sunt dezvăluite: horoscoape și așa mai departe.

Răspunsul meu: Cabala explică metoda generală de corectare și asta este tot. Ce altceva poate spune? Nu poate explica de ce lucrurile se întâmplă într-un fel unui om și în alt fel altcuiva.

Întrebare: Dar horoscoapele provin din surse cabaliste?

Răspuns: Nu, a fost înainte de Cabala. Horoscoapele se întorc la metode foarte vechi de a desluși calea omului în această lume; adică la cele mai vechi metode de explorare a naturii și a sinelui; nu au nicio legătură cu Cabala, care a fost revelată în Babilonul Antic acum doar trei mii și jumătate de ani.

Comentariu: Dar, în același timp, descrie tot ceea ce există în percepția acestui univers.

Răspunsul meu: Nu contează. Cabala nu pune deloc această întrebare; nu-i pasă cum se va desfășura soarta omului în lumea noastră în starea sa animală; nu are nicio legătură cu corpul nostru. Pentru noi, sufletul este important, punctul din inimă și cum să-l dezvoltăm este important.

Ce este Cabala prin definiție? Este revelarea Creatorului către om în această lume. Cum se revelează Creatorul? Prin dorință. Care? În cea pe care o dezvolți din punctul din inima ta.

Și orice altceva? Totul este important doar în măsura în care se aplică acestei dorințe, acestui punct din inimă. De îndată ce începi să intri într-un fel de horoscop, în fiziologia umană, în corpul animal, aceasta nu mai este Cabala. Atunci ar trebui să mergi la țigani și ghicitori, iar ei îți vor spune lucruri. Apropo, adevărații experți în acest domeniu pot prezice totul corect.

Întrebare: Dar, în orice caz, dacă un om trebuie să-și trăiască viața fizică, își dezvăluie sufletul în același proces?

Răspuns: Da, dar Cabala nu vorbește despre lumea fizică! Această ştiinţă vorbește doar despre dezvoltarea sufletului și despre ceea ce poți simți în el.

Am vorbit despre asta cu profesorul meu. El a confirmat că ghicitorii și prezicătorii pot spune adevărul, deoarece posedă această tehnică. Dar noi nu avem această tehnică, nu avem nevoie de ea. Ce diferență are pentru mine ce mi se întâmplă? Am un singur calcul: cum să-mi închei viața cu cel mai mare scor posibil.

Pentru asta există o ghicitoare? Pentru a face asta, trebuie să mă gândesc doar la punctul din inima mea! Lasă corpul să moară, lasă-mă doar să-l aduc cât mai aproape de corectarea mea spirituală.

Întrebare: Ce ar trebui să fac pentru a nu renunța complet la corp, ci să-l folosesc la maximum?

Răspuns: Cabala nu ne permite să renunțăm la corp. Trebuie să trăiești o viață normală: să muncești, să studiezi, să naști, să crești copii și să tratezi această viață exact la fel ca toți ceilalți din jurul tău.

Întrebare: Deci, cum poți maximiza utilizarea corpului tău pentru a atinge scopul?

Răspuns: Implică-te doar în atingerea scopului, iar în tot restul – după cât este necesar.

Din KabTV “Am primit un apel. Horoscoape și preziceri în Cabala”, 11.08.2010

 

Egoismul la un capăt de drum

115.06Întrebare: Ați menționat în repetate rânduri că acum a început perioada de corectare, iar înainte, aceasta a fost o perioadă de pregătire. Ce înseamnă perioada corectării și de ce perioada anterioară nu a fost considerată corectare?

Răspuns: Pentru că a fost necesar să pregătim egoismul, astfel încât acesta să realizeze pe deplin propria lipsă de valoare, efemeritate, lipsă de speranță, goliciune și incapacitatea de a fi împlinit sau de a conduce omul către ceva bun sau pozitiv.

În cele din urmă, egoismul trebuia să fie pregătit să înțeleagă că există doar pentru propria sa transformare, nu pentru a fi distrus prin vreun mijloc, ci pentru a fi transformat în dăruire și iubire.

Așadar, până când această calitate egoistă nu se discreditează complet în toate aspectele necesare, este imposibil să începem corectarea ei.

În timpul nostru, am ajuns într-o stare în care vedem clar că a sosit momentul, că nu există nicio cale de ieșire. Fie ne confruntăm cu probleme serioase de autodistrugere ecologică, militară și de altă natură, fie mai avem o șansă de supraviețuire.

Din KabTV “Am primit un apel. Oportunitatea de a supraviețui”, 19.08.2010

Corectarea prin deșert

747.01Întrebare: După ce generația care a ieșit din Egipt a dispărut și a fost înlocuită de următoarea, Moise  spune noii generații: “Adu-ți aminte de Egipt”. Dar cum își pot aminti de el dacă nu au fost niciodată acolo?

Răspuns: Nu există așa ceva ca “nu au fost niciodată acolo”. La urma urmei, nu este vorba despre corpuri fizice, ci despre stări spirituale.

Tora vorbește despre oameni care au trecut prin toate etapele de la Avraam, și într-un anumit sens, chiar de la Adam, până la Egipt și au ieșit din el cu o mare dorință, cu un gol imens, cu “întunericul egiptean”, iar acum simt acel întuneric ca pe un deșert.

Faptul că nu le mai pasă indică deja o corectare: nimic nu crește aici, e bine; nimic nu dă roade, e bine. Sunt pregătiți pentru orice, atât timp cât se pot ridica deasupra întunericului egiptean, care a trezit în ei o atitudine negativă față de ei înșiși și față de Creator. Acum vor să ajungă la o stare în care să se asemene cu Creatorul chiar și puțin.

Prin urmare, starea de deșert devine dezirabilă pentru ei. Chiar dacă nu am nimic și mă aflu într-o stare de gol complet, tot mă bucur de asta, în comparație cu starea în care mă aflam înainte, unde mă bucuram de tot felul de achiziții egoiste și mă simțeam în largul meu sub domnia Faraonului.

Acum Creatorul este cel care mă guvernează. Deși nu văd nicio împlinire a egoismului meu sub guvernarea Lui, o percep ca bunătate. Chiar dacă merg pe nisip fierbinte fără apă, înconjurat de șerpi și scorpioni, mă bucur de acest deșert, pentru că în el, Creatorul mă guvernează. El merge înaintea mea și îmi arată calea, fie printr-un stâlp de foc, fie printr-un nor.

Prin respingerea împlinirilor egoiste, simt că ridicându-mă deasupra egoului meu, Îl urmez deja pe Creator chiar și în deșert.

Aceasta este generația care trebuie să se nască în deșert și să intre în Țara lui Israel. Adică, am trecut prin toate etapele interioare, de la egoismul babilonian care s-a dezvoltat în generațiile strămoșilor, apoi prin generația Egiptului și mai târziu la Muntele Sinai și în deșert. Acum mă apropii de starea numită “Țara lui Israel”. Făcând asta, am construit toate aceste stări în cadrul dorinței mele egoiste.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 16.03.2016