Întrebare: Când cabaliştii comunică între ei, vorbesc într-un limbaj obișnuit sau într-un fel de limbaj de neînțeles?

Răspuns: Este posibil să nu spună absolut nimic și să se conecteze printr-un ecran comun. De ce au nevoie de acest corp dacă pot comunica cu sufletele lor, cu un ecran comun între ei?

Desigur, pot vorbi și între ei. În plus, pot comunica, și fiecare se poate limita la un anumit domeniu și nu se poate deschide față de celălalt.

Există o astfel de opțiune și uneori apare o nevoie de a nu-şi face rău unul altuia sau de a se dezvălui – toate lucrurile se întâmplă în ciuda bunelor intenţii ale fiecăruia.

Adică, există un număr imens de oportunități pentru cabaliști de a comunica: prin cărți, prin cântece, prin muzică. Și ei, pe măsură ce își construiesc interior aceste simțiri și imagini, pe măsură ce trăiesc în lumea materială, și în același timp în următoarea dimensiune, sunt în ea în simțurile lor, și prin urmare, comunică, dar numai conform legii asemănării de formă. Aceasta este legea generală, globală, legea fundamentală a naturii.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabaliștii spun”, 21.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce este deșertul care există în interiorul unui om?

Răspuns: Deșertul din interiorul unui om este dorinţa sa egoistă, care nu poate fi corectată imediat. Trebuie să ajungem în acest deșert și să încercăm să locuim în el pentru a ieși în cele din urmă într-o “țară în care curge lapte și miere”.

De aceea, strămoșii noștri au început cu deșertul. Avraam a mers în deșert, a coborât în ​​Egipt, s-a întors la Beer-Șeva și așa mai departe. Isaac și Iacov au fost conectați cu deșertul întreaga lor viață. Moise a fugit din casa Faraonului și l-a întâlnit pe Ietro în deșert, iar acesta a traversat deșertul.

Firește, aceasta se referă mai mult la acțiuni spirituale decât la cele corporale. Cu toate acestea, ele au avut loc și în corporalitate, în conformitate cu legea conform căreia fiecare forță spirituală trebuie, la un moment dat, să atingă ramura sa corporală și să imprime aceeași secvență în lumea fizică.

Prin urmare, trebuie să ajungem să înțelegem ce este deșertul și cum poate fi transformat într-un pământ înfloritor și roditor, așa cum este scris în Tora. Aceasta nu depinde de relocarea fizică, aşa ca în lumea noastră. În spiritualitate, o schimbare de loc înseamnă o schimbare a calităților interioare ale omului.

“Locul” în sens spiritual este dorința interioară a unui om. Dacă dorința mea interioară este ca un deșert, atunci locuiesc în el. Și dacă dorința mea este ca un țărm sau o grădină, atunci locuiesc într-o grădină. Totul depinde de modul în care omul își corectează calitățile interioare. Pe baza acestui fapt, ar trebui să înțelegem ce este descris în Tora.

Tora descrie procesul care are loc în interiorul unui om care trece de la starea interioară a unui deșert plin de scorpioni și șerpi la un ținut înfloritor. După patruzeci de ani de corectare în timp ce rătăceam prin deșert, ajungem la țara în care curge lapte și miere.

Întrebare: Deci înseamnă că deșertul este rău?

Răspuns: Deșertul nu este rău; este starea inițială de la care începem dezvoltarea noastră atât interioară, cât și exterioară.

Din KabTV “Viața nouă – 924”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este interesant că atunci când ești fizic aproape de cineva, este mai ușor să te asociezi cu acea persoană. Dar a face acest lucru doar prin gând este mult mai greu. Cum putem lucra prin gând fără a aluneca în misticism sau telepatie, unde oamenii pretind că se simt unii pe alții la distanță?

Răspuns: Oamenii se pot simți unii pe alții și chiar pot gândi împreună. Dar acest lucru nu este ca Wolf Messing, care se presupune că putea citi gândurile; acesta este pur și simplu un simț animalic.

Oricine cu suficientă pregătire poate dezvolta astfel de abilități, indiferent de calitățile sale interne, fie ele bune sau rele. Acesta este un lucru de care sunt capabili mulți vrăjitori și șamani. Nu este dificil și poate fi dezvoltat la oricine.

Dar dacă nu vorbim despre citirea gândurilor, ci despre o conexiune interioară între oameni, atunci aceasta apare doar prin calitatea dăruirii, care este deasupra egoismului nostru. Acest tip de conexiune prin dăruire necesită reciprocitate, iubire și includere reciprocă. Atunci când se formează un vas comun, toate gândurile și sentimentele devin comune și se îmbină.

Ceea ce este fascinant este că individualitatea nu se pierde în acest proces; De fapt, se extinde prin ceilalți. Este ca și cum te-aș fi absorbit în vasul meu, iar tu m-ai fi absorbit în al tău, și la fel este cu toți ceilalți. Drept urmare, eu exist în fiecare, și fiecare există în mine.

Acesta este principiul unui organism sănătos, funcțional, în care fiecare celulă este integrată cu toate celelalte părți și celule ale corpului; se dăruiește lor și primește de la ele. Apoi, fiecare celulă simte întregul corp, devine una cu el și simte eternitatea, infinitatea și nemărginirea a tot ceea ce se află în el, și nu doar partea mică, izolată pe care altfel ar simți-o într-o stare lipsită de viață, abia conștientă de sine.

De aceea, includerea reciprocă prin calitatea dăruirii oferă unui om un nivel complet nou de existență, ceea ce numim viață spirituală. Este sentimentul de eternitate, infinit, perfecțiune și nemărginire, deoarece, în cele din urmă, absorbi în tine nenumărate alte suflete.

Aceasta este o stare unică și este exact ceea ce trebuie să atingem. Nu este departe, și la început, depinde doar de concesiile noastre reciproce unul față de celălalt. Mai târziu, se adâncește într-o conexiune la nivelul adevăratei adeziuni interioare.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabaliștii spun”, 21.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Toată munca unui om la începutul căii spirituale constă în căutarea superiorului. Întregul univers este structurat astfel încât există doar superiorul și inferiorul, și nimic altceva. Vasta lume care pare să ne înconjoare, atât lumile superioare, cât și această lume, nu constă de fapt din nimic altceva decât din propriile noastre dorințe interioare, care doar ne apar ca fiind exterioare.

În realitate, există doar superiorul și inferiorul, care sunt o secvență de grade spirituale care se extind de sus în jos. Aceste grade sau lumi nu există independent; ele sunt în interiorul nostru. Pe măsură ce ne dezvoltăm, ni se dezvăluie părți din ce în ce mai mari ale dorinței noastre, care sunt pline de percepția existenței, iar aceasta este ceea ce numim următorul nostru grad.

Adică, întreaga scară spirituală se află în interiorul unui om, care o urcă și astfel simte, înțelege și alege din ce în ce mai mult.

Așadar, cine sunt aceștia doi – superiorul și inferiorul – singurii care există în întreaga realitate? Superiorul sunt eu în următoarea mea stare viitoare. Iar inferiorul sunt eu în starea mea actuală.

Superiorul, starea mea viitoare, este locul în care sunt mai asemănător Creatorului. Toate stările mele, de acum înainte până la perfecțiunea absolută, sunt alcătuite dintr-o similaritate crescândă cu Creatorul, până la nivelurile unei ființe umane care se seamănă cu superiorul.

Totul este întotdeauna structurat în zece Sfirot, o porțiune completă, o transformare completă a dorințelor mele de la o stare “completă” la alta (de la Yechida la Yechida). Aceasta este schimbarea completă minimă din mine numită grad.

Gradul superiorului raportat la inferior este similar Creatorului raportat la creație. Când mă ridic la acel grad superior, adică devin similar în calități cu Creatorul, devin ca El, iar acel grad superior care îmi este revelat în acel moment este Creatorul (Boreh), care înseamnă “vino și vezi”. Căci m-am ridicat acolo și acum “văd”, adică primesc lumina Hochma în vasele mele spirituale.

Din Lecția Zilnică de Cabala 27.01.2012, Scrierile lui Rabaş – Art.195 – “Asocierea calității Judecății cu Mila“

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare: Pământul este singura planetă din univers unde viața este posibilă. Cu toate acestea, există zone pe glob care sunt nelocuibile, cum ar fi deșertul. De ce există locuri pe pământ, practic fără apă și în condiții care sunt foarte dificile pentru supraviețuire?

Răspuns: Există locuri pe glob care nu sunt destinate existenței umane: polii nord și sud, precum și zona din jurul ecuatorului unde se află în principal deșerturile. Se pare că, pentru homeostazie și echilibru în natură, trebuie să existe astfel de condiții extreme: frig extrem și căldură extremă.

În mod similar, ne-am putea întreba de ce există patru anotimpuri; nu ar fi mai bine să avem o temperatură constantă plăcută de 25 de grade Celsius? Nu reușim să înțelegem că condițiile externe sunt o reflectare a stării noastre interioare. Aceleași procese se petrec afară ca și înăuntru. Iarna, vara, primăvara și toamna alternează în mine – stări reci și calde, stări de uscăciune a sufletului și ploaie dătătoare de viață.

Prin urmare, toate condițiile trebuie percepute ca fiind necesare pentru un ciclu special în climă, în schimbările de dispoziție, în mineral, vegetal, animal și la oameni. Întregul univers este construit în patru etape. La urma urmei, există doar două forțe în lume: forța de a dărui (calitatea Creatorului) și forța de a primi (calitatea creației), precum și trecerea de la una la alta și invers.

Nu putem fi doar în forța de primire; este imposibil să trăim în ea. În sfârșit, ne convingem că nu putem continua să existăm într-un astfel de egoism. Dar nici nu poți trăi doar în forța dăruirii; trebuie să combini cele două forțe.

Chiar și în lumea spirituală, care este perfectă, nu putem supraviețui fără egoism; avem nevoie de el pentru linia stângă, pentru a contrabalansa sfințenia. Fără el, este imposibil să studiem, să ne imaginăm sau să măsurăm spiritualul. Unul este întotdeauna evaluat raportat la celălalt. Prin urmare, avem nevoie atât de un plus, cât și de un minus, și pentru a ajunge la combinația lor corectă.

Întrebare: Ce este deșertul interior?

Răspuns: Deșertul interior este fierbinte și uscat. Acestea sunt condiții foarte dificile în care nu există o a doua forță – umiditate și răcoare. Nu există echilibru între cele două forțe; de ​​aceea este atât de dificil.

În condiții opuse, când este foarte frig, este, de asemenea, este imposibil să supraviețuiești. Pot fi 70 de grade Celsius în deșert și -70 de grade la poli. Ambele reprezintă o problemă.

Trebuie să ajungem la un echilibru între două forțe opuse, așa cum ne învață știința Cabala. Apoi ajungem la linia de mijloc, adică la echilibrul dintre forța de a dărui și forța de a primi, și putem trăi bine – în pace unii cu alții și fiecare cu sine însuși.

Dacă într-o zi vom reuși să obținem genul de corectare interioară despre care vorbește știința Cabala, vom influența și climatul exterior și natura animalelor, deoarece se spune că lupul va trăi în pace lângă miel.

Din KabTV “Viață nouă – 924”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Spuneţi că se poate comunica fără cuvinte, cabaliștii o fac. În lumea noastră, comunicarea are loc de obicei prin litere și sunete.

Răspunsul meu: În lumea spirituală însă, se întâmplă prin gânduri. Gândul este cea mai mare, eternă, cea mai fidelă și perfectă forță.

Nu are limitări și se răspândește în toate direcțiile cu o viteză infinită, oriunde, în orice fel, între lumi, între vii și morți. Gândul este totul.

Întrebare: Puteți comunica cu cabaliștii din trecut prin gând?

Răspuns: Desigur. Nu contează cu cine. Cu învățătorul meu, cu siguranță, încă comunic cu el; încă îl simt.

La urma urmei, când era fizic lângă mine, îl simțeam, iar acea simțire a rămas în mine.

Deci, ce diferență este dacă l-am văzut cu ochii mei sau l-am auzit cu urechile mele?

Ceea ce era în mine era imaginea lui interioară, nu cea exterioară. La fel este și acum. Acea imagine rămâne în mine – nu o imagine fizică, ci atitudinea lui față de lume, față de mine, față de sine, față de Creator – cu alte cuvinte, imaginea lui spirituală.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabaliștii spun”, 21.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

“Ziua Creatorului” este o stare a omului în care acesta nu simte lipsă de nimic și este gata să rămână în această stare pentru întreaga viață și dincolo de ea, cu o singură condiție: să aibă dorința de a dărui Creatorului, în mod continuu. Și aceasta fără niciun răspuns, cunoaștere sau recompensă; este pur și simplu de dragul de a face ceva bun pentru Creator, chiar și fără ca nimeni să știe, nici măcar Creatorul Însuși, că omul face eforturi de dragul Lui.

Dovada acestui fapt este bucuria și simţirea perfecțiunii. Aceasta înseamnă că omul se află deja la sfârșitul corectării, pentru că nu își dorește nimic altceva decât acest lucru. O astfel de stare se numește Ziua Creatorului. Orice om, oriunde s-ar afla, își poate imagina acest lucru și se poate strădui constant să  atingă acea stare. Altfel, nu ar fi numită zi sau perfecțiune.

Dintr-o conversație pe tema “Credința mai presus de rațiune”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Astăzi, mulți oameni nu mai cred că merită să-i ajute pe ceilalți. Oamenii spun că, dacă ajuți pe cineva și îl scoți din necaz, acesta devine cel mai mare dușman al tău. Mulți se simt complet epuizați după ce ajută pe cineva.

Credeţi că poate nu ar trebui să ajutăm pe nimeni, deloc? Ar trebui să-i lăsăm pur și simplu să facă propriile alegeri? Dacă cineva v-ar pune această întrebare, ce aţi spune?

Răspuns: Dacă vrei să ajuți pe cineva, trebuie să fii tu gata să oferi. Asta înseamnă că oferirea merge doar de la tine către cealaltă persoană – bărbat, femeie, copil, animal, nu contează cine – dar ajuți fără să aștepți nimic în schimb: abordare amabilă, cadouri sau recunoștință.

Comentariu: Nici măcar un “mulțumesc”.

Răspunsul meu: Da, exact. Nimic! Abia atunci este cu adevărat ajutor din partea ta.

Comentariu: Este foarte nobil să nu aștepți nici măcar un mulțumesc.

Răspunsul meu: Un singur cuvânt, “mulțumesc”, poate valora miliarde. Nu contează ce este. Imaginează-ți un bebeluș care îi zâmbește mamei sale, ce recompensă și expresie de recunoștință este aceasta pentru ea! Deci, totul depinde de faptul dacă aștepți ceva în schimb.

Întrebare: Dar este posibil să te ridici până la punctul de a nu mai aștepta nimic în schimb? Chiar este posibil acest lucru?

Răspuns: Asta înseamnă să dăruiești cu adevărat.

Comentariu: Este frumos! Și în același timp, pare imposibil.

Răspunsul meu: Altfel, faci totul de dragul recunoștinței.

Întrebare: Și atunci nu se pune că am făcut ceva pentru cineva?

Răspuns: Corect. Verifici cât din ajutorul tău este de fapt altruist, ce procent și cât din el este oferit pentru că încă speri să primești ceva în schimb – recunoștință, o reacție.

Atunci poate că nu vei avea astfel de așteptări.

Comentariu: Și atunci nu va exista nicio dezamăgire.

Răspunsul meu: Da, nu vor exista așteptări neîmplinite.

Întrebare: De ce ne simțim atât de epuizați după ce am ajutat pe cineva, ca și cum inima noastră ar fi fost frântă?

Răspuns: Tocmai pentru că te așteptai să primești ceva în schimb. Și dacă nu există feedback, nu există energie de întoarcere, simți o gaură neagră goală.

Comentariu: Asta sună foarte cabalist.

Răspunsul meu: Asta este pur și simplu natura noastră. Ce putem face? Așadar, pregătiți-vă să îndepliniți acte cu adevărat altruiste.

Întrebare: Ce exerciții putem face pentru a ne alinia la asta?

Răspuns: Doar spre exterior – nu înapoi către voi înșivă, doar către celălalt. Trebuie să aveți energia și dorința pentru asta. Și cu siguranță nu aveți încă acea energie sau dorință.

Așadar, trebuie să vă antrenați pentru a putea face asta, indiferent pentru cine. Dacă contează pentru cine, această persoană sau cealaltă, atunci aceasta este deja recompensa voastră.

Comentariu: Deci, dacă o fac pentru o persoană importantă, atunci…

Răspunsul meu: Pentru cineva important, apropiat, amabil, bun, frumos, în comparație cu cineva urât sau murdar, nu contează ce sau cum.

Întrebare: Atunci primesc deja o recompensă?

Răspuns: Da, imediat. Trebuie să reflectați la acest lucru foarte precis în interiorul vostru. Este foarte dificil.

Comentariu: Cereți aproape imposibilul de la un om.

Răspunsul meu: Nu “aproape imposibil”, ci imposibil! Dar acesta este adevărul. Acesta este calculul cabalist.

Întrebare: Mai devreme sau mai târziu, vom ajunge să trăim așa?

Răspuns: Da, viața ne va duce treptat la această psihologie interioară, unde vom vedea cine suntem cu adevărat, ce animale josnice suntem și cum nu ne putem ridica deasupra noastră înșine, chiar dacă am vrea! Și apoi vom striga cu toții împreună către ceruri.

Întrebare: “Dă-mi putere”, nu-i așa?

Răspuns: Da, ca El să ne dea putere, înțelegere, rațiune, cum să putem face asta, pentru ca toate acestea să nu se întoarcă la egoismul meu jalnic!

Întrebare: Deci, de fapt, când spuneţi mereu în videoclipurile dvs.: “Trebuie să înveți să faci bine sau cel puțin să transmiți gânduri bune unei alte persoane” – chiar vorbiţi despre asta?

Răspuns: Vorbesc exact din această perspectivă.

Întrebare: Pas cu pas? Deci, poate un om să se apropie treptat de asta?

Răspuns: Da, totul se va întâmpla.

Întrebare: Serios?

Răspuns: Serios!

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.04.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Aţi spus că atunci când aţi călătorit cu RABAŞ la Tiberias, au fost momente în care nu înțelegeaţi nimic și vă uraţi pe dvs. înşivă.

Răspunsul meu: Da, desigur că există astfel de stări.

În timpul lungilor seri din Tiberias, stăteam pe terasa deschisă, fumam un pachet de țigări, mă gândeam și nu știam ce să fac. Nu-mi puteam imagina nicio posibilitate să fac nici măcar un mic pas: “Cum aș putea? Uite cu cine sunt! Singurul mare cabalist din lume! Și sunt lângă el, singur, chiar acum! Ce pot întreba, despre ce pot vorbi, ce pot absorbi de la el?”

Dar după astfel de ore de interogare, căutare și auto-chinuire, o adevărată întrebare, o adevărată dorință a început să se trezească. Toate acestea sunt o pregătire necesară pentru fiecare dintre noi și pentru întregul grup.

Întrebare: Care a fost subiectul principal al conversațiilor dvs. cu Rabaş? Despre ce aţi vorbit cu el? Nu aţi fi putut vorbi doar despre Parţufim și Sfirot tot timpul.

Răspuns: Am vorbit și despre asta. Am pus multe întrebări despre dezvoltarea generală a sistemului creației, ceea ce mă interesa foarte mult.

Am vrut să-mi formez o structură interioară clară, chiar dacă nu dezvoltată în detaliu, deoarece există atât de multe detalii și nu suficientă energie interioară pentru toate acestea. Sincer vorbind, cercetarea detaliată nu m-a interesat prea mult, deoarece are sens doar atunci când o simți cu simțurile.

Dar per total, însăși structura universului mi s-a părut incredibil de atrăgătoare: începutul creației, sfârșitul creației, întregul proces secvențial cauză-efect, intenționat, inevitabil, pas cu pas, forțele care acționează în fiecare etapă, necesitatea fiecărei acțiuni și așa mai departe.

Adică, natura însăși, legea ei unificată, naturală, care trece din lumile superioare, prin lumea noastră și înapoi în lumile superioare – cum ar putea să nu fie interesant?

Pe atunci, am descoperit acest sistem pentru mine, ca și cum l-ar fi modelat în mine. M-a ajutat în primul rând, să înțeleg multe texte cabaliste, și în al doilea rând, tot ce am dezvăluit ulterior.

Atingerea realității, forțele care operează la nivelul nostru între aceasta și lumea superioară, interacțiunea omului cu natura, dezvoltarea limbilor, dezvoltarea istoriei – toate acestea s-au asamblat treptat pentru mine într-o singură imagine.

Tocmai cu această imagine, bazată pe modelul spiritual al dezvoltării lumilor, mi-am trăit întreaga viață. Am format-o în mine până la vârsta de treizeci și cinci de ani și ulterior i-am adăugat continuu noi date din ceea ce citeam, auzeam și cercetam.

Întotdeauna am vrut să văd sinteza tuturor ideilor, calităților și manifestărilor. Imaginea naturii este una, unificată, întreagă, eternă, o armonie perfectă: pe de o parte constantă și neschimbată, și pe de altă parte, evoluând sub ochii noștri în funcție de nivelul de percepție, de lumi, de grade.

Este o tapiserie atât de uimitoare, multistratificată, multifațetată, multietajată, care traversează multe dimensiuni, care dă unui om un sentiment de eternitate, perfecțiune și realizare și îl umple! Așa sunt eu construit.

Din KabTV “Am primit un apel. Lângă Rabaş”, 14.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum putem învăța să absorbim corect dorința de spiritualitate a prietenilor noștri?

Răspuns: Încercați să vă uniți cu ei, astfel încât întrebările lor să devină ale voastre, iar dorinţele și aspirațiile lor să devină ale voastre. Este ca o mamă care absoarbe dorințele copilului ei până când acestea devin punctul central al vieții sale, ea trăind pentru el.

Întrebare: În principiu, acest tip de absorbție se întâmplă chiar și la nivel corporal, atunci când ne adunăm pentru întâlnirile noastre. Când omul împărtășește ceva cu ceilalți, este ca și cum și-ar răspunde sieși. Funcționează la nivelul gândirii, unde el își procesează ideile prin intermediul altcuiva?

Răspuns: Desigur, absolut. Asta se întâmplă atunci când omul începe să le explice lucruri altora sau chiar le scrie pentru sine, fără a se integra cu altcineva.

Întrebare: De aceea susțineți că trebuie să internalizăm toate articolele profesorului dumneavoastră, Rabaş?

Răspuns: Este ceva complet diferit. Când internalizezi articolele lui Rabaş, te conectezi cu autorul, adică cu un nivel care este mult peste al tău.

Întrebare: Ce se întâmplă când oamenii citesc și discută împreună aceste articole?

Răspuns: Prin studierea articolelor împreună, oamenii investesc unii în alții de asemenea. Acest lucru creează o oportunitate extraordinară, un vas comun amplu în care pot înțelege ce spunea de fapt Rabaş. La urma urmei, mințile lor individuale mici se combină și sunt amplificate de nenumărate ori.

Din KabTV “Am primit un apel. Articolele lui Rabaş”, 17.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→