Întrebare: Ce fel de pregătire este necesară pentru ca un om, împreună cu toți ceilalți, să ceară corectarea Este Arvut-ul (garanția reciprocă)?

Răspuns: Ce fel de pregătire este necesară pentru ca omul să dorească să îndeplinească o lege? La fel ca în orice altceva în viață!

Să presupunem că nu vreau să urmez legea care spune că ar trebui să traversezi strada doar pe la trecerea de pietoni, așa cum fac toți ceilalți. Pur și simplu nu vreau!

Prima dată, cineva strigă la mine iar eu îl ignor. A doua oară, primesc o amendă. Acum încep să mă uit când este permis să traversez și când nu. Dar dacă nu este nimeni prin preajmă, traversez în continuare ca înainte. A treia oară, Doamne ferește, sunt lovit de o mașină și apoi, în sfârșit…

Atunci încep să simt că poate ar trebui să urmez legea. Aceasta se numește: “Creatorul pune mâna unui om pe o soartă bună și spune: ia-o.” Și omul trebuie acum să se întărească în acest sens, pentru că nu ne putem dori spiritualitatea doar de unul singur. Dar când acest gând apare în noi, începem să ne gândim: “Poate că merită să îndeplinim această lege. Nu vreau, dar totuși, ar putea merita.”

Aici începe munca unui om.

Începem să căutăm sprijin, îndrumare și necesitatea de a respecta această lege în ciuda lenei noastre, a înclinației noastre spre rău, a refuzului nostru de a ne conforma, și în cele din urmă, ajungem să o dorim cu adevărat.

Acum, apare posibilitatea alegerii în interiorul unui om. Omul devine împărţit în două de când i s-a dat punctul din inimă. Inima unui om este în întregime egoistă. Nu își dorește nimic altceva decât să se umple și să distrugă tot ce stă în calea împlinirii dorințelor sale. Dar, în contrast cu aceasta, i s-a dat un punct în inimă.

Nici măcar nu știm ce este acesta sau de unde provine, dar dintr-o dată începem să auzim ceva opus naturii noastre. Aceasta se numește “o parte a Creatorului de sus”. Putem vedea acest lucru la oamenii care sunt dispuși să se trezească la trei dimineața pentru a asculta o lecție. Ei încep să simtă această separare interioară.

Acum, omul se confruntă cu o alegere: să ceară sfaturi, și cu ajutorul acestora, să dobândească puterea de a rezista propriei naturi, care sincer, nici măcar nu este a sa. Creatorul a creat răul, adică dorința de a primi, și l-a pus în om. Iar în afară de această dorință, există doar lumina, care este Creatorul.

El a creat acest rău în mine și acum trebuie să găsesc un fel de sprijin pentru a scăpa de el sau a-l corecta pentru a mă asigura că nu mai guvernează asupra mea, astfel încât să pot dori cu adevărat să împlinesc legea Arvut.

A te întări în această alegere înseamnă că eu caut o modalitate de a fi liber de rău, nu că sunt capabil să o fac singur. Nu putem atinge singuri starea de a ne conecta inimile, de a ne uni într-un singur Kli și de a deveni demni de prezența luminii în acest Kli. Trebuie să cerem sfaturi și să le dorim cu adevărat, adică să ajungem la ceea ce se numește o stare de necesitate.

Dispoziția noastră se numește: “Vom face și vom auzi”. Nu știu ce mă așteaptă, nu înțeleg nimic despre starea din fața mea, deoarece mă ridic de la un grad inferior la unul superior. Prin definiție, nu înțeleg acel grad superior.

Dacă aș fi deja suficient de înțelept să-l înțeleg și să-l simt, aș fi deja în el! Dar dacă sunt pe cale să fac saltul la acel grad, încă nu-l cunosc. Tot ce am este simțirea nevoii de acel grad. Aceasta se numește “Vom face și vom auzi”. “Noi suntem pregătiţi. Acum, acţionează!”

Din Lecția zilnică de Cabala 5/6/2025, Scrierile lui Baal HaSulam –Articole – “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În cartea Şamati, există multe articole care vorbesc despre ura față de egoism (Sitra Achra), despre cum acesta înconjoară omul, cum omul trebuie să-l urască, să se ridice deasupra lui și să-l depășească. Dar orice lucru cu egoismul trebuie să aibă loc pe fundalul înțelegerii faptului că “Totul vine de la Creator”, că “Nu există nimeni altcineva în afară de El”. Altfel, rămânem prinși în același egoism (lucrăm în Avoda Zarah).

Prin urmare, de la bun început, omul trebuie să se plieze la ideea că “Nu există nimeni altcineva în afară de El”. Abia atunci poate începe să înțeleagă că Însuși Creatorul este cel care pune în mod deliberat în faţa lui o calitate opusă celei a Sale, astfel încât omul să ajungă să urască acea calitate, care este opusă Creatorului. (“Voi, cei care iubiți Creatorul, urâți răul.”)

Numai atunci când există o ură autentică față de egoismul omului, deoarece îl separă de Creator, pentru că îl ascunde pe Creator de el, numai atunci omul se poate separa cu adevărat de egoism prin ură. (“Cel care ne izbăvește din mâinile celor răi.”)

Prin urmare, orice muncă interioară trebuie să înceapă cu conștientizarea faptului că întreaga stare a omului este de la Creator: “Nu este nimeni altul în afară de El”. Având în vedere că Creatorul se joacă cu el din toate direcțiile (“Din spate și din față m-ai înconjurat”, Psalmul 139:5), omul însuși trebuie să se alinieze la acest joc și să intre în el, în jocul cu Creatorul.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Cel mai adesea, omul își dorește să se simtă bine. Să spunem că dacă este bolnav sau are unele probleme, el spune în mod subconștient: “Da, vreau să primesc sprijin din partea Forței superioare pentru a depăși acest obstacol”, deși în adâncul sufletului său, se gândește doar la cum să se simtă mai bine.

Răspunsul meu: Doar la început, înseamnă că este dorința nu este încă formată.

Apoi treptat, din adâncul suferinței, omul începe să realizeze profunzimea și cauzalitatea ei, că suferința nu vine ca el să sufere, şi că satisfacerea dorinţei nu este un scop în sine. Până la urmă, care este rostul acestei vieți? Să suferi și să ușurezi suferința? Acesta este cu adevărat sensul existenței?!

Sensul existenței este să te ridici deasupra acestei vieți și să o folosești ca mijloc pentru a ajunge la un nivel mai înalt. Altfel ce? Sunt înfrânt, fug. Sunt lovit, primesc tratament. Și despre asta este vorba în viață?! Acesta este o viziune complet greșită de a privi lumea.

De aceea Cabala spune că trebuie să descoperim sursa suferințelor noastre și de ce ni le trimite El, astfel încât să ne putem conecta la El. Altfel, nu vom fi treziți către această conexiune cu El. Iar mai târziu vom fi recunoscători pentru asta.

Este posibil fără suferință? Nu, este imposibil.

Din KabTV “Am primit un apel. Cum să ceri corect Creatorului”, 27.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Întotdeauna am privit lumea prin rațiune și logică. Dar astăzi, în timpul întâlnirii prietenilor, am început să simt multe lucruri prin emoții și am crezut că înnebunesc. Pe de o parte, vreau să mă agăț de acest sentiment pe care l-am trăit la Congres, dar pe de altă parte, mi-e frică de ceea ce s-ar putea întâmpla în continuare.

Răspunsul meu: În timp ce te ascultam, mi-am amintit de mine. Și eu obișnuiam să percep lumea doar prin legi. Încă sunt așa, așa am fost creat. Trebuie să văd sistemul, legile sale, cum este prezentat clar, unde este intrarea, unde este ieșirea, formula prin care funcționează, interferențele, reglarea lor etc. Aceasta este natura mea.

Când am început să studiez Cabala, m-am concentrat și eu doar pe sistem. Înainte de a veni la RABAŞ, studiam Cabala deja de patru ani, studiind structura creației: lumi, Parţufim, Sfirot, legi clare!

Orice avea legătură cu simţirile, am dat deoparte. Nici măcar nu puteam deschide acele cărți. Mi se păreau ficțiune, revărsări sentimentale, un fel de puf dulceag. Nu le puteam suporta! Nu le puteam compara, chiar dacă era scris că aceasta este o știință. Nu puteam înțelege cum se leagă una de cealaltă.

Îmi amintesc că am avut lupte interioare profunde. Dar pur și simplu le-am lăsat deoparte ca și cum nu ar exista. Cum spunem de obicei: “Nu cred”. Asta e, mă voi ocupa doar de ceea ce pot înțelege.

Dar când am început să studiez cu RABAŞ, am văzut cum totul se leagă în el. Am studiat serios sistemul: eu întrebam, iar el îmi răspundea la toate clar, matematic, cu o logică de fier, pentru că studiam fizica a două forțe.

Practic, ce este acolo? Există două forțe care interacționează una cu cealaltă conform unor legi exacte. Cum se spune, este un sistem de forțe care coboară de sus în jos, conform unor legi precise, cu scopul de a-L dezvălui pe Creator unui om din această lume. Cu alte cuvinte, este un sistem. Asta e tot.

Există un fel de schelet, mecanică și forțe care acționează prin intermediul acestui mecanism asupra unui om, astfel încât, prin intermediul acestui sistem, el poate înțelege forța care operează în interiorul lui. Acest lucru mi-a fost foarte clar și s-a aliniat cu structura mea interioară naturală. Profesia mea se potrivea și cu asta. L-am ales în mod deliberat pentru că eram atras de o viziune sistematică asupra lumii.

Dar după ce am studiat cu RABAŞ, când am simțit brusc că vorbește despre sentimente, nu am mai putut înțelege ce legătură aveau acestea cu nimic. Revelația este în rațiune! Iar RABAŞ spune: “Revelația este în sentimente.” Îl priveam cu devotament, ca un câine pe stăpânul său, dar nu înțelegeam ce voia de la mine. El vorbea, iar eu dădeam din cap. El mă întreba: “Înțelegi?” Și eu spuneam: “Da.”

Asta a continuat mult timp. Nu înțelegeam ce mi se cerea! Ce sentimente?! Diagrame, diagrame, scheme… Întrebam, iar el răspundea. Dar ce legătură au sentimentele cu asta?! Nu aveau niciuna.

Abia mai târziu, după doi sau chiar trei ani, când am început să-mi dau seama că materia este dorință, am realizat că trece prin sentimente. Asta nu puteam înțelege. Ce înseamnă “materia este dorință”? Materie? Da. Funcționează? Da. Dorință? Asta înseamnă plus și minus. Dar unde este asta în mine? Nu puteam conecta ceea ce era scris cu mine însumi, cu propriile mele sentimente.

Apoi am început să înțeleg că, într-adevăr, nu poate fi conectat cu sentimentele mele, pentru că sunt un animal. Dar despre ce se vorbește aici sunt alte tipuri de sentimente, la un nivel superior. Era vorba despre sentimentele de dăruire și primire, care nu există în mine sau pentru mine, ci sunt izolate de mine prin prima restricție (Ţimţum Alef) și operează în afara mea. Acolo, dăruirea și primirea nu sunt în mine, ci în celălalt.

Adică, trebuie să mă izolez și să încep să mă gândesc constant la celălalt, în el este primirea, în el este dăruirea și la modul în care sistemul meu interacționează cu sistemul său. Deodată, totul a început să se contureze pentru mine ca o parte normală a sistemului, pentru că m-am detașat de percepția că lumea este în mine. Acum, “lumea din mine” înseamnă simţirea mea în afara mea, în ceilalți.

Apoi a devenit mai ușor pentru mine, pentru că acestea nu erau aceleași emoții corporale în care mă confundam constant. Aceasta este o metodă complet diferită, un sistem diferit de relații. Este detașat de mine. Pun o barieră și încep să o construiesc în afara mea, sub controlul rațiunii, sub controlul simţirii. Aceste sentimente nu vin din inima mea, ci din intenția de a ieși din mine și de a mă simți în altul.

Când a prins contur în minte această imagine, am început să înțeleg despre ce vorbește Cabala. Îmi amintesc cât de dificil mi-a fost, pentru că cred că eram mai insensibil decât tine. Dar pe de altă parte, a fost o bucurie atât de mare, o revelație atât de puternică! Este uimitor că un om atât de grosolan, umil și egoist ca mine a fost constant împins spre această muncă.

De aceea, cel mai important lucru este să înțelegem că în Cabala se vorbește despre “în afara mea”, “în afara pielii mele”. Obișnuiam să-mi imaginez totul diferit, ca și cum ai lua un măr și ai curăța coaja. În același fel, credeam că trebuie să-mi curăț propria piele și apoi aș simți lumea.

Dar se pare că nu este așa. Trebuie să ieși și să simți tot ce este în afara ta, doar în ceilalți; acolo exiști. Corpul tău rămâne un animal; există ca un animal. Te ocupi doar de a trăi în ceilalți, acolo sunt simţirile tale, mintea ta, Kli-ul tău (vasul).

Din Lecţia 1, Congresul din St. Petersburg, 12/07/2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Cu cât crește dorința noastră de a primi, cu atât Arvut (garanția reciprocă) trebuie să devină mai puternică. Putem vedea acest lucru reflectat în cursul istoriei.

La exodul din Egipt, când am absorbit un grad suplimentar de Aviut, a trebuit să acceptăm primul nivel de Arvut, cunoscut sub numele de “a sta la poalele Muntelui Sinai ca un singur om cu o singură inimă”. Prin această unitate am meritat Tora.

Mai târziu, a fost necesar să extindem participarea colectivă și garanția reciprocă, exprimate în călătoria prin deșert, în împărțirea oamenilor în triburi și în rolurile lor respective de Coheni, leviți și israeliți.

Când cineva studiază metoda, devine clar că toate acestea sunt în esență un proces continuu de corectare a aceluiași principiu numit Arvut, conexiunea într-un singur Kli(vas) într-o formă corectată, unde fiecare se conectează cu ceilalţi în funcție de rădăcina sufletului său.

Când oamenii au ajuns în etapa construirii Templului, li s-a cerut deja să realizeze conexiunea lor în cadrul unei țări.

Adică, deși condițiile interne ale fiecărui individ și ale poporului în ansamblu s-au schimbat, dorința de a primi ardea din ce în ce mai intens și continua să crească, afectând și condițiile externe (oamenii au intrat în Țara Israelului, au luptat cu alte națiuni și s-au stabilit în țară). Arvut a trebuit să ia continuu forme noi. Totuși, ideea centrală a rămas neschimbată: să garantăm unii pentru ceilalți.

Din Lecția zilnică de Cabala 04/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam-Articole-“Arvut (Garanție reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Cum poate omul să mențină constant o stare de unitate cu învățătorul, prietenii și Creatorul? Încearcă să găsești acel punct interior din tine care se trezește chiar acum și luminează calea care te conduce către Creator; prinde-l și nu-l lăsa niciodată să plece.

Din aceste puncte de unitate se construiește calea. Este o cale pe care devenim mai puternici și ne apropiem tot mai mult de Creator. Fiecare om se conectează la El într-un mod unic, într-o formă care există doar între acel individ și Creator. Trebuie să cereţi constant această unitate.

Următorul punct de conexiune de-a lungul căii depinde de cât de pregătită este inima mea pentru drum, adică de cât de corectată este prin atitudinea mea față de toate punctele anterioare pe care le-am parcurs deja.

Dorința mea pentru Creator este forța care mă aduce înapoi la unitate după fiecare cădere. Și dacă nu sunt în unitate, atunci trebuie să rămân în rugăciune constantă.

Disponibilitatea inimii de a se uni cu Cel superior necesită extinderea ei, iar inima se extinde prin dorința mea de a mă uni cu prietenii în grup sau din grupul de zece.

Din partea a 2-a a Lecţia zilnică de Cabala 05/05/2025, Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – “Lucrurile care provin din inimă”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Printre aceștia nu era niciun om care să fi fost [inclus] în recensământul lui Moise și Aaron când i-au numărat pe copiii lui Israel în pustiul Sinai.

Căci Domnul le spusese: ”Cu siguranță vor muri în pustiu” și nu a mai rămas nimeni dintre ei decât Caleb, fiul lui Iefune, și Ioşua, fiul lui Nun (Moise, Tora, Bamidbar, Numeri, Pinhas).

Nu poți trece la următorul grad decât dacă moare generația anterioară, generația deșertului. Poate că inițial s-a intenționat o transformare diferită și apoi s-a luat o decizie diferită, deoarece era imposibil să se facă această transformare fără problem, pentru a adăuga următoarea stare a “generației deșertului” la starea anterioară de “exod din Egipt”, și mai târziu, la starea de “generație care a intrat în țara lui Israel”.

Aceste trei grade sunt foarte diferite unele de altele. În general, toate presupunerile din Tora, “ce-ar fi dacă ar fi așa sau nu”, implică faptul că acest lucru nu poate fi prin definiție. Și ni se dezvăluie de ce acest lucru nu poate fi, deoarece dorința care a ieșit din Egipt nu poate trece prin toate corectăriile și nu poate intra în țara lui Israel.

Cu alte cuvinte, etapa de “patruzeci de ani de corectare în deșert”, adică ascensiunea la Bina, este o renunțare absolută la starea trecută. Deci, în mod natural, trebuie să moară.

Oricum, generaţia deșertului nu se corectează complet; astfel de stări defectuoase rămân acolo, care vor duce mai târziu la căderea în țara lui Israel. Prin urmare, ar trebui să moară în patruzeci de ani.

Adică, pe măsură ce Malchut se ridică în Bina, include cât poate mai mult în ea. Dar odată inclusă, nu mai este aceeași Malchut, aceeași calitate sau aceleaşi dorințe; acestea sunt deja adaptate pentru dăruire.

Întrebare: Ce ar trebui să moară în patruzeci de ani în deșert?

Răspuns: Dorința de a se gândi la sine trebuie să moară complet într-un om și trebuie să apară o pasiune pentru calitatea dăruirii, îndreptată de la sine către ceilalți. În iubire de la sine, în umplerea altora, de la sine. Ar trebui să existe o astfel de aspirație bazată pe un mare respect pentru calitatea iubirii și a dăruirii și să se lase tot ce există într-un om în plan secund, deoarece toate celelalte îl trag înainte, către ceilalți.

Calitatea dăruirii apare la oameni sub influența luminii înconjurătoare (Or Makif), care treptat îi purifică și îi corectează. Această lumină se numește lumina Torei.

Toate gândurile trecute ale omului “despre sine, pentru sine, cu sine” dispar treptat. Mai mult, nu numai “eul” asociat cu primirea pentru mine se stinge, ci și “eul” implicat în dăruire. Adică, faptul că dau cuiva, iubesc pe cineva, sau mă străduiesc să fac ceva pentru oameni, acest “eu”, chiar și străduindu-mă să ies din mine, nu ar trebui să fie acolo.

Este foarte dificil de explicat, deoarece o astfel de posibilitate, o astfel de stare în noi este formată de lumina superioară.

Întrebare: Şi nu știe nimeni că eu dăruiesc?

Răspuns: Nici eu nu știu asta. Asta este cel mai important.

Acest lucru ar trebui să se întâmple în deșert. Dar asta nu înseamnă un deșert material, în care apropo, oamenii trăiesc perfect toată viața, pentru că acolo există apă și tot restul.

Deșertul este o stare în care, atunci când tind spre calitatea dăruirii și a iubirii, descopăr că nu am nimic cu care să umplu aceste calități, aspirații și impulsuri. Vreau să vin la cineva, să dau ceva, să vărs totul din mine, dar de fapt, nu am nimic de dăruit, nimic de turnat, nimeni la care să vin. Nu am putere, niciun motiv pentru calitatea dăruirii, nicio oportunitate pentru asta.

Acest lucru mi se arată tocmai pentru a putea atinge calitatea pură a dăruirii, care nu are absolut nicio legătură cu mine. Iar atunci când este conectată la mine în vreun fel, este de dragul meu.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 16.09.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Toate calitățile interioare ale omului devin mai puternice atunci când studiază Cabala?

Răspuns: Firește. La început, omul devine un egoist uriaş, chiar mai mult decât alții, deoarece își descoperă adevăratul ego, nu egoismul mic, animalic pe care îl are toată lumea.

Dacă întrebi pe cineva pe stradă dacă este egoist, va spune: “Nu, sunt o persoană normală. Desigur, îmi pasă în primul rând de familia mea, de copii și de cei dragi, apoi de orașul meu, de țara mea, și dincolo de asta, de întreaga umanitate. Firește, există diferite cercuri de preocupare, dar eu nu sunt un egoist. Vreau ca toată lumea să fie bine, pentru că sunt sigur că dacă toată lumea este bine, atunci și eu voi fi bine.”

Cu alte cuvinte, oamenii se justifică pe ei înșiși. Și numai cei care studiază Cabala încep să vadă că, în realitate, îi urăsc pe toți și caută doar modalități de a-i folosi.

Din KabTV “Am primit un apel. Și mai egoist”, 28.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Forța care poate scoate un om din închisoarea sa egoistă provine din diferența de potențial dintre starea sa personală și atitudinea colectivă a grupului, a mediului. Forța dorinței grupului, care este mai puternică decât forța egoismului unui singur om, îi transmite dorința de a se elibera, ca și cum i-ar fi aruncat o frânghie și l-ar fi scos afară.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – “Lucrurile care provin din inimă”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Acum, după toate corectările și toate daunele pe care sufletele le-au suferit în coborârea lor la cel mai de jos grad, trebuie să împlinim legea responsabilității reciproce (Arvut). Prin aceasta, vom merita să primim Tora, corectarea și corectarea finală.

Într-adevăr, cel mai mare grad de Aviut (grosime) este revelat în noi acum, iar dacă în această stare implementăm această lege, vom finaliza întreaga muncă pe care sufletele au fost menite să o împlinească în timp ce sunt îmbrăcate în trupuri.

Se dovedește că responsabilitatea reciprocă este singura corectare pe care trebuie să o implementăm. Aceasta include toate celelalte condiții pe care trebuie să le îndeplinim și toate calitățile pe care trebuie să le dobândim pentru a deveni un singur vas care să conțină lumina superioară.

Din Lecția zilnică de Cabala 04/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam-Articole –  “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→